VASILE VOICULESCU n. 27 nov. 1884, com. Parscov, jud. Buzau - m. 26 apr. 1963, Bucuresti. Poet, prozator si dramaturg.

Fiul lui Costache Voicu, gospodar cu stare, si al Sultanei (n. Hagiu). incepe scoala in satul Plescoi si termina cursul primar la Buzau. Liceul ,3- P. Hasdeu" (Buzau), apoi "Gh. Lazar" din Bucuresti, absolvit in 1902. Preocupat de materialism, pozitivism si evolutio-nism, ii citeste pe Littre Claude Bernard, A. Comte, Dar-win si Spencer, studiaza opera lui Wundt, Hofding, Pierre Janet si W. James, atras de psihofizica si psihopatologie. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1902-1903), apoi trece la Facultatea de Medicina (1903-1910). in 1910 isi sustine teza de doctorat in medicina: Rezectia intestinului cu sutura termino-terminala in herniile strangulate. Debuteaza in Convorbiri literare (1912), cu poezia Dorul. Pana in 1917, practica medicina in diferite circumscriptii satesti: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead si Tatarani (jud. Dambovita), Buftea, Budesti (jud. Ilfov). in timpul primului razboi mondial (1917-1918) e medic militar la Barlad, unde participa la serile literare ale lui Al. Vlahuta: "N-a fost gand al meu pe care sa nu i-1 spun, n-a fost vers pe care sa nu i-1 citesc, n-a fost fapta de care sa nu stie". Debut editorial cu voi. Poezii (1916); din acelasi an colaboreaza la Flacara lui C. Banu, in urma unei recomandari date de Al. Macedonski. in 1918 este numit medic de circumscriptie la Bucuresti, apoi medic la Administratia Domeniilor Coroanei (1920). Din 1921, subdirector al Fundatiei Culturale (director, din 1922). Editeaza, la Barlad (impreuna cu G. Tutoveanu, T. Pam-file si M. Lungeanu), rev. Florile dalbe (1919), iar cu T. Paunescu-Ulmu si N. I. Herescu, la Craiova, rev. Pleiada (1927-1928). Colab. la Cuget romanesc, Viata literara, insemnari literare, Dacia, , Kalende, Gandirea, Luceafarul, Revista Fundatiilor Regale, Viata Romaneasca etc. Debut in dramaturgie pe scena Teatrului National, cu drama Fata Ursului (1933). Tot aici i se prezinta Umbra, in 1935. in rev. Azi publica piesa intr-un act La pragul minunii (1934). Publica art. de educatie sanitara si asistenta medicala in Lamura (1919-1928), Albina (1922-1925), Vatra (1929-1930), Romania administrativa (1927-1936) si Farul caminului (1933-1938). De la infiintarea Cugetului romanesc (1922), al lui T. Arghezi si I. Pillat, publica aici poeziile din voi. Poeme cu ingeri (1927). Redacteaza emisiunea saptamanala "Ora satului" la Radio (1930). incepand cu 1933, referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar (panain 1945). A publicat voi. de poezii (Din Tara Zimbrului si alte poezii, 1918; Parga, 1921; Poeme cu ingeri, 1927; Destin, 1933; Urcus, 1937; intrezariri, 1939; Poezii, 1944) si teatru (Demiurgul, 1943; Duhul pamantului, 1943). Dupa 1944, participa la intalnirile literare ale grupului "Rugul aprins", de la manastirea Antim (staret era arhimandritul Vasile Vasi-lachi). Reuniunile aveau loc in salonul staretiei sau in biblioteca manastirii, in prezenta a numerosi scriitori, oameni de cultura si monahi: Ion Marin Sadoveanu" class="navg">Ion Marin Sadoveanu, Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Dumitru Staniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, parintii Felix Dub-neac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu s.a. Se intentiona scoaterea unei rev. de spiritualitate romaneasca si tiparirea unei col. de traire crestina, alaturi de actiuni umanitare si de incurajare a artelor , prin acordarea de premii. in 1948, gruparea este interzisa, calugarii surghiuniti la alte manastiri, iar ceilalti judecati si condamnati la ani grei de inchisoare. VOICULESCU e arestat in aug. 1958 si eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai putin de un an inainte de moarte. Postum, apar Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de VOICULESCU Voiculescu (1964), doua voi. de Povestiri (1966) si romanul inedit Zahei orbul (1970). Dupa o prima faza de traditionalism, poezia lui VOICULESCU evolueaza spre decorativ si o discreta caligrafie a sentimentelor. In proza, aceeasi dispozitie lirica este uneori devastator exercitiu spiritual, alteori

va anunta. cautat cu atata fervoare in poezie. sublimul doarme si puterile sunt infricosate. "cumplite departari" ("Orice apropiere mareste departarea"). vocea se pierde si clipa se inchide in sine. entuziasmul se supune altor rani. cauta izvoarele de somn si striga din ruine ("Vreau tanara durere cu proaspete minuni"). sa inchida cercul noii alcatuiri magice. pipairea golului poate fi un gest retoric. Zahei orbul. In succesiunea lor. Exista o treapta a inchipuirii. in poezie. al "imparatiei inchinata muteniei". din Lostrita. din Sezon mort. a memoriei cu libertatea si a artei cu iubirea. binele si raul. supunerea. virtutile si fapturile ei de duh. dar nemiscat". o cumpana si nu o libera manifestare a lirismului. povestirile la fel. un vers indeamna la incordarea "arcului nebuniei". altul la calirea "otelului vointei". iar timpul e simtit ca o nesfarsita rugaciune. insa mai dureroasa decat nevoia certitudinii e identificarea bla-giana cu minunea adormita la temelia lumii. a integrarii in istorie (cultura) si in universul miturilor fara varsta. E adevarat ca poezia. bucuria visului. Caliman.transcendere a anecdoticului prin mit si fictiune pura. Acceptarea si refuzul. Pastelul e doar un exercitiu de echilibru in acest "orb labirint launtric". drama se consuma "intre cerul strein si lutul ce ne manca". A nu fi mantuire decat prin frumusete impune deja lumii un principiu ordonator. Goga. Al. "Pamantul interior". o noua "altitudine a durerii". P. poetul invata tacerea.reala. Premiul Soc. Spatiul povestirilor este cel al "migrarilor fantastice". Din acest moment. desi supunerea la durata cuvantului si la morala semnificatiei lui vine dintr-un extaz si dintr-o ravna ha-rica dincolo de marginile experimentului livresc. uneori imprecisa si orgolioasa. Premiul pentru literatura al Editurii Fundatiilor Regale (1939). acea "vedere ingenioasa a mintii". sau Ultimul berevoi sunt ipostaze ale acestei alchimii obscure. volumele vor inregistra aceasta orgolioasa prefacere a chinului in "taina fara cheie". in care "eficienta simbolurilor" nu este straina de mai vechiul manierism antropomorfic al scriitorului. Gloria povestirii isi are. inspaimantatoare ramane doar mistica asteptare. Impresionanta e la VOICULESCU dorinta de a da un nume arghezienei rugi fara cuvinte. in sfarsit. radacinile in acelasi efort de a imagina "o tara alaturea de vis". Cerna. de unde abia poate fi dezvoltata. suferinta. printr-o necurmata intoarcere la sine. Este punctul cel mai inalt al poeziei lui V. In primele volume. gingasiile. divinitatea. in aceleasi iluminari si naufragii prin lumea lutului sterp. dar. cu fiecare suis. cerul de "nelinisti interioare" si de "aspre viziuni" ale debutantului. Din Tara Zimbrului si alte poezii (1918). avantul inghetat. Triumfa de fiecare data. trebuia. al neclintitelor taramuri si al odihnei in ganduri. Izbavirea prin eros e metafora unei porunci uitate. cutremuratoare. in continuare. Ceea ce urmeaza e voluptatea renuntarii. intrebarile se pun. Macedonski si O. pentru ca poetul insusi. In afara unor influente din Al. in intentia autorului. in acelasi spectacol al risipirii. pe care viata insasi. De-acum. O asteptare in care trupul devine cetate pentru timp si timpul demon al trupului. capabila sa consemneze "ecoul in sensibilitate" al dramaticelor invocatii. credinta ca cineva "sta-mpotriva eternitatii" exista. nu atat printr-un descriptivism care-si refuza marginile. sfasierea si tagaduirea sunt pentru totdeauna fixate in imaginea arcului "vibrand. Vlahuta. ingemaneaza "potrivnice silinte". Vianu. multumirea lepadarii de sine si cantecul pribeag al marelui exil interior. isi largeste hotarele pana la limitele gandirii devastatoare. Romane pentru voi. un teritoriu al "uriasei apoteoze". Poeme cu ingeri (1927). faptura se trezeste "la nadejdea rodirii viitoare". Charles. unde poezia imprumuta materiei si lumii ritmurile ei eterne. intemeind un cult al imaginatiei ca izvor al vietii. spaima poate fi un decor . fara indoiala. Gandirea magica e cuget profan al genezei si redobandire a obarsiilor tainice istovite in trup. aparut postum (1970). A identificarii gandului cu nemarginirea. formula dialogului cu vesnicia e generala. Premiul Acad. himerele. o filosofie a identificarii originare. precum in Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare. marile teme etice pe care le enumera G. Calinescu: mila. Scriitorilor Romani pentru voi. Un soim e "beat de zboru-i furtunatec". Decorul se estompeaza treptat. cat printr-o idealitate care-si impune un prag. nu e decat o mantie de visuri. sunt rezultatul unui exercitiu spiritual riguros". in care adorarea ia chipul invizibil al unui ceremonial cosmic. despre care vorbea T. Pescarul Amin. O lume ce urmeaza a fi cucerita pe masura ce descoperim in acest lut "prapastia cu adanc de fericire". a enuntului esential. idealul si arta sunt probele exclusive ale procesului de apropiere a "neclintitului". dupa o expresie a autorului. Lumea poetului si a prozatorului este una a metaforei prin excelenta. Nostalgia paradisului poate fi un pretext. Premiul national de poezie (1941). spatiul se pierde treptat in launtrice. reducand materialitatea lumii la simpla ..

idem. I. sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Papadima. Înclinația spre teluric și elementar. spre sentimentul religios. VOICULESCU a lasat posteritatii imaginea unui rastignit. dar pasiunea pentru scris se amplifică. 1933). Aderca. N. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic. aflandu-si implinirea in risipa vietii. 8. personajul e partas la "veghea temeliilor". 1970. 1937. Semne si repere. Manolescu. Poeti contemporani. 1971. Mincu. Pillat. V. el vrea tarâm asemeni Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua. F. 1971. În 1941 i-a fost conferit Premiul Național de poezie. generate de convingerea că există Dumnezeu. George Coșbuc. Descoperirea operei. Valerian. D. nr. 523. Lovinescu. 6. Alexandru Vlahuță. Al. 1972. Povestirea. Critice. Gimnastică sentimentală. ne plângem de pierderea noastra. Asumandu-si cu luciditate tragedia "purificarii etice". in Sburatorul literar. M. T. I. 1927. întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie. 1946. N. Sonetul 183 Mereu cersim vietii ani mai multi. venirea Magilor. nr. 1967. VOICULESCU Ardeleanu. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase. 1933. Cioculescu. A scris și povestiri fantastice. Pillat. moartea Mântuitorului. Martin. Noi îl primim cu gheata si-l rasadim îcremeni Când Dragostea-i unica vecie data noua. Proza poetilor. Figuri si forme literare. O. Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri. in Gandirea. Crevedia. citim intr-o poezie). REFERINTE CRITICE E. asa-s nestire. 21.conditie de stare a visului. in Calendarul. este transpusă în simboluri și alegorii. prin orbire descopera blagian "fantanile noptii" si suspinul launtric. Papadima. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice. Vlad. I. P. 1971. Vlad. I. care se va transforma în poezia gândiristă. Ne razvratim. Cu scriitorii prin veac. nr. Devine medic și doctor în medicină la București. ambele volume de povestiri. Ultimul Berevoi. O. romanul Zahei orbul și Teatru. Rupt din eternitate. 1968. Demiurgul. Pribeaga. 1967. Si înca nu-ntelegem ca fara de iubire Se vestejeste Timpul în noi ca floarea-n glastra. Aspecte. Scrieri. S. Mozaic istorico-literar. Temele religioase preferate sunt Nașterea. Istoria. iar din dramaturgie între altele: Duhul pământului. 1969. În proză îi apar postum Capul de zimbru. II. I. A. nr. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur. 1943. III. Constantinescu. Purificarea prin suferinta si ispasirea presupun iscodirea raului ("ocnele din tine". ed. Metamorfozele poeziei. unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară. Traditie si literatura. 1930. in Universul literar. drama repetand-o pe cea din poezie: "Cresc dinlauntru tipete spre larg" (volumul Destin. Calinescu. . Destinul unei structuri epice. Vianu. Prin orbire. George. ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite). Scriitorii si intelesurile vietii. Istoria. G. 1971.

Ultimul vers al sonetului cuprinde adesea o concluzie a intregii poezii Volumul intitulat "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu". dupa accentele ideatice ale sonetului. sugerand ideea ca numai iubirea poate . Poetul gaseste singura solutie de supravietuire spirituala care sa invinga timpul si sa eternizeze simtirea umana: "Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire/ Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra". avand doua atitudini distincte in fata vietii: razvratirea si resemnarea. Ca Lazar la auzul duioaselor porunci. existenta este vazuta aici ca o "mare trecere" catre moarte. de regula. "Dragostea-i unica vecie data noua". de tipul cdc. dragostea avand puteri demiurgice. scrise cu majuscula de poet. aparut postum (1964). asa-n nestire. Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. a eliberarii spirituale prin intermediul unei pasiuni. Lupta omului cu destinul implacabil transpare inca din debutul poeziei. Timpul si Dragostea. Tema o constituie revelatia celor doua concepte esentiale pentru existenta umana. Acest volum cuprinde 90 de sonete. include si "Sonetul CLXXXIII". numerotate in continuarea celor 154 ale lui Shakespeare. Sonetul este poezia cu forma fixa. alcatuita din 14 versuri. Ideea poetica exprima drama efemeritatii omului. Timpul si Dragostea. de aceea acest sonet poarta numarul 183. De la Dante incoace. ne plangem de piericiunea noastra". grupate. in doua catrene. avand rima libera sau variata. conferindu-i eternizare. dcd. Elementele formale sunt asemanatoare cu cele shakespeariene. conceptie preluata si de Vasile Voiculescu in sonetele sale. omul traieste drama efemeritatii sale. singurele care determina conditia omului in Univers. adaugandu-i insa o neliniste moderna. Oricând si ori de unde ma vei striga pe nume. numai ca la Voiculescu tensiunea spirituala este amplificata de alegorii solemne prin care se exprima ideea plenitudinii. Idealul celui care iubeste este desavarsirea eului prin "puterea ganditoare" (Eugen SimioN). "Mereu cersim vietii ani multi. aparute cu circa 350 de ani in urma (1609). Poezia este alcatuita din doua fragmente lirice. poetul avand doua atitudini distincte: razvratirea si resemnarea in viziunea filozofica a mortii. Ca si la Lucian Blaga in "Poemele luminii". care ordoneaza dar si amplifica trairile interioare. conferind sens profund existentei umane. care au rima imbratisata si doua tertine. Accesul la iubire are valoare suprema. literatura a relevat ideea ca sentimentul de iubire este o cale spirituala superioara spre cosmos si divinitate. Chiar de-as zacea în groapa cu lespedea pe mine. / Ne razvratim. Minunile iubirii n-au staile pe lume. Partea I se organizeaza in jurul a doua concepte filozofice fundamentale ale existentei umane. aceea a izbavirii prin arta.Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci. Structura poeziei.

cremene. moarte. Vasile Voiculescu foloseste figuri de stil traditionale pentru a sugera efemeritatea fiintei umane ori esentializarea sentimentului de iubire: comparatii -"Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra". altoi. m-as scula. metafore -"rupt din eternitate". sa formuleze. timp. In concluzie. aspirand spre zona esentelor pure. divine. "floarea-n glastra". nu-ntelegem. un adevar axiomatic (Dragostea-i unica . avand valoare suprema pentru existenta umana. Lazar. energia si forta acestui sentiment pot face minuni. / Tot m-as scula din moarte ca sa alerg Ia tine. "ne plangem". "Ca Lazar la auzul duioaselor porunci. "rasadim in cremeni". sa alerg. sex a. viata. accentuand prin acest pretext trainicia sentimentului de dragoste. lamentandu-se (mereu cersim vietii ani multi".". "rasadim in cremeni".eterniza sufletul omului. pentru ca. verbele: cersim.". eternitate. ne plangem. Prin sensurile lor obisnuite (denotativE). vei striga. rasadim. este Iubita Christ si are puteri demiurgice. Nivelul logic. care trimite la coordonatele definitorii ale existentei omului: eternitate. timp. Viata efemera a omului este sugerata prin simboluri semnificative pentru trecerea implacabila a timpului: "piericiunea noastra". Urmarind mai indeaproape organizarea sintagmatica instrinseca a textului. adica al relatiilor in care sunt puse cuvintele mentionate (cu determinantii loR) constituie coerenta sensului direct (denotatiV) al poeziei. a scoaterii din moarte a lui Lazar: "Ca Lazar Ia auzul duioaselor porunci. ignorand esentialul. sacralizarea iubirii smulge omul de sub tirania efemeritatii. daruindu-1 cu eternizare. "se vestejeste Timpul". ne razvratim. asemenea celei biblice. Nivelul semantic al acestui text este constituit din sensurile denotative ale cuvintelor utilizate pentru comunicarea unor intuitii subiective ale unei instante enuntiative (identificabila cu eul poetiC). consemnate in dictionare. un prim sens. vag. sententios. groapa. aforistic exprimat in versul 8 : Dragostea-i unica vecie data noua". "duioasele porunci". sens lapidar. iar sirul de metafore organizeaza o alegorie de inspiratie mitologica. in care sunt consemnate observatii generale privind modul in care oamenii (comunI) isi percep existenta (asa-n nestire"). pe cand absenta ei l-ar vesteji "in noi ca floarea-n glastra". piericiune. si ea dimensiuni sacre. iubire. ne plangem") de efemeritatea lor (de piericiunea noastra"). / Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine. Limbajul artistic. "Ci-n van acum te manii pe mine si m-alungi". "lespedea". "iubirea vazuta ca un concept deschis spre semnificatiile universului" (Eugen SimioN). gheata. Partea a doua transfera iubirea in planul concretului. Articularea mai clara a acestui sens reiese din organizarea lor in constructii coerente. constatam ca ea are o prima parte (versurile 1-7) constatativa. "altoiul subred". unele se impun cititorului cu mai multa acuitate. asemenea lexeme (cuvintE) sunt in masura sa contureze. Iubirea capata dimensiuni sacre. epitete "altoiul subred". in versurile 8 si 10. "Minunile iubirii n-au stavile pe lume". b. o tentativa dramatica a individului de a-si depasi conditia umana. "ne razvratim". Iubita capata. regenerare. moarte. in acest sonet. precum substantivele: viata. prin ariile lor semantice. ani. / Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume. "Sonetul CLXXXIII" are tendinta de a depasi teluricul. adica intr-o forma textuala anume. Partea a doua a sonetului este dominata de termeni biblici "Lazar". Iubirea devine un proces initiatic prin intermediul caruia omul accede spre marile taine cosmice. spre sacru. Iubirea determina conditia omului in Univers. Starea de degradare si suferinta pentru efemeritatea omului sunt ilustrate prin verbe cu o puternica forta de sugestie: "cersim". comparatiile care sugereaza uscaciunea interioara a omului lipsit de dragoste fiind de natura vegetala. "m-as scula din moarte". asadar. "seva noua". iubire (dragostE). in continuare. poetul imaginand o cearta intre indragostiti. se vestejeste. Dintre aceste cuvinte./ () Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.

asa-n nestire". la acest nivel al coerentei sensului direct. vecie. poeziei Sonet CLXXXIII i se pot detecta. Comparatia ampla din versurile 11-14. textul este asezat monolitic in pagina. Sentimentul iubirii. se vestejeste. care se vestejeste in noi" si de metaforele imediat urmatoare: altoiul subred" (conotatia ideii de energie revitalizanta de care are nevoie fiinta noastra efemera pentru a atinge absolutul. asa cum ar cere-o textualizare clasica a speciei numita sonet. textualizat prin forma consacrata a dialogului imaginar cu persoana iubita. ca si la Shakespeare. seva noua. cu potentialitate simbolica grava: Se vestejeste Timpul in noi" . Nivelul figurativ este cel in care cuvintele designand observatii. aici. continuand numaratoarea de la 154. ca argument ilustrativ pentru pertinenta sententiilor mentionate. poezia devine calda. dar ea contine si un sens mai profund.vecie data noua" si Minunile iubirii n-au stavile pe lume"). evenimente invocate devin. de metafora personificatoare Timpul" (scris cu initiala majuscula. in continuare. impacati cu conditia noastra trecatoare. cu initiala majuscula) este unica vecie (metafora) data omului. Ciclul din care face parte. altoiul subred". este intens potentat emotional si reflexiv. cremeni. imbibat de o puternica emotie existentiala. adorat spiritual si senzual. componenta a sentimentului iubirii. piericiunea. inteles deci ca poezie erotica. Cum s-a mai spus. degajat din organizarea sintagmatica a textului. Faptul constituie una din notele originale ale poetului nostru. Nivelul celei de-a doua trepte a procesului de figurare (analogiC) este constituit de elementele metaforico-simbolice. c. ca Lazar alcatuiesc nivelul elementelor de figuratie literara {comparatii . Mentionam ca. deja mentionate. in functie de sistemele de referinta adoptate. Evident. de acolo de unde a lasat-o ShakespearE) da expresie poetica unui sentiment intim. pe baza principiului similitudinii. La acest nivel. Voiculescu obtine efecte surprinzatoare din interpretarea plastica a sentimentului iubirii. Metafora altoiului induce ideea centrala a poeziei si anume ca Dragostea (cuvant scris. semnificam partial din compartimentul grafematiC). setea de nemurire aflandu-se pretutindeni. cea din versurile 11-14. Prin dragoste ne definim ca fiinta.vecie").si mai multe metafore simbolizatoare cu mare forta de sugestie piericiunea noastra". putem citi acest text ca poezie erotica. de asemenea. aspiratia. intensa si infrigurata emotie prin procesul transfigurarii. Aici avem numai premisele (semnificatii partialI) pentru constituirea semnificatiilor poetice. trait. la nivelul figurilor. nivel in masura sa ne trimita la un semnificat de grad superior. in Univers. fenomene. revelandu-si marea lui fascinatie si persistenta. inspirate de anecdota biblica. iar metaforele gheata si cremeni sugereaza incapacitatea noastra de a intelege rostul adevarului atat de clar exprimat in versurile 8 si 10. in mod desavarsit stimulandu-se reciproc". de poet (Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine"). . Versurile 11-14 aduc o referire la mitul biblic al invierii din morti a lui Lazar. Cuvinte si expresii precum cersim (ani multi de la viata). literal. exprima. ne plangem. patetic exteriorizata in final. altoiul subred. Stefan Augustin Doinas spune ca Ideatia si sentimentul se logodesc. Grafematic. nu putem vorbi de literaritatea lui. mantuiti din nelinisti. Metafora piericiunea noastra" sugereaza ideea efemeritatii existentei noastre. implica profunde si complexe semnificatii spirituale privind existenta noastra in lume. Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare (1964). Sonet CLXXXIII (183. de un Eros bivalent (inger si demoN). eternitateA). sub aspect prozodic. incandescent. ne simtim parte a creatiei. luand-o ca una din foarte multele poezii pe aceasta tema scrise de poet. totodata general-uman. minunile iubirii". oarecum diferit de sensul logic (literaL). transparent. fiinta trecatoare. fara a respecta dispunerea versurilor in strofe separate de spatii albe.una din ele. gheata. prin convertirea lor la statutul de figuri. diversele semnificatii: 1. una din minunile lui Isus. concluzia confesiunii lirice : iubirea este o energie revitalizanta. Nivelul tropologic sau acela al paradigmelor general-umane. Neutralitatea sensurilor denotative de la nivelul logic al textului este depasita. e. observabil la nivelul primei trepte de figurare.o personificare ampla. semne poetice. cum se poate constata si in sonetul discutat aici. sintetizand procesul devenirii conotatiilor inregistrate prin sondajul in nivelele anterioare. d. este dominat de tema iubirii. e dezvoltata . idee rotunjita. exceptionala. Dragostea . Referindu-se la intregul ciclu. care trimit la un alt inteles.

in care putem surprinde anumite semne al Ideea fundamentala a acestui sonet este. Din sonetele lui Voiculescu se contureaza ideea iubirii ca principiu fundamental al existentei umane. Chiar de-as zacea în groapa cu lespedea pe mine. divinitate si moarte. Dragostea. Oricând si ori de unde ma vei striga pe nume. de mit reactivand prin semnificatiile sale mitul sirenei sau al Ondinei autohtonandu-l pe plaiurile romanesti. Furat. Poetul foloseste în acest sonet câteva notiuni-simbol: Timpul. Sonetul se remarca prin claritate. subordonând de data aceasta iubirii.. timpul condenseaza un evac intr-o saptamana. este un element care apartine fenomenalitatii. literar Serban Cioculescu considera sonetele lui Voiculescu o adevarata monografie consacrata paradisului si infernului iubirii. ca prin iubire omul învinge timpul. versurile având semnificatia unor adevarate aforisme. In mod simbolic el il intruchipeaza pe cautatorul de valori absolute care devine victima unei aspiratii mai presus de fire. Localizarea actiunii neobisnuite este precizata tot in . Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. care înnobileaza fiinta umana. Atmosfera povestirii este de basm. un vrajitor descanta un peste de lemn si aduce astfel fabulosul in real. Voiculescu exprima clar ideea ca iubirea este partea noastra de vesnicie: Când Dragostea-i unica vecie data noua. Divinitatea. Poetul pune în paralel forta iubirii cu forta credintei în Dumnezeu. este nelipsit dintre oameni si cel mai atragator”. Poetul pledeaza pentru o pasiune traita rational prin care omul ajunge la semnificatiile ascunse ale universului. limpezime. dar si o exceptionala deschidere spre necunoscutele universului. Ideea de a scrie sonete i-a venit în urma încercari . mai precis raporteaza iubirea la timp. Asemenea lui Lazar. ne sugereaza textul. prezinta intr-un timp legendar povestea unui pescar care isi face un ideal din prinderea demonului acvatic. care a înviat la auzul duioaselor porunci poetul va raspunde chemarilor iubitei chiar de dincolo de mormânt. Putem citi sonetul ca poezie cu implicatii filosofice. omul uita faptul ca iubirea este singura vesnicie de care se poate bucura. planului relativitatii. preocupat de durata vietii. Si aici Voiculescu prelucreaza discret un motiv biblic. povestirea aparuta postum in volumul „Iubire magica” a lui Vasile Voiculescu. „Lostrita”. Vasile Voiculescu a fost un admirator a lui Shakespeare. În continuare poetul apeleaza la un motiv biblic al învierii lui Lazar din Evanghelia lui Ioan. Un peste se preschimba in fata. Iubirea înseamna cunoastere de sine. se stie. Existenta umana. Toace aceste indicii ale caracterului fantastic al textului sunt anticipate de autor in prologul despre diavol. Ca Lazar la auzul duioaselor porunci. Secventa de debut avertizeaza lectorul asupra continutului senzational al evenimentelor: „Nicaieri diavolul cu toata puita si nagoda lui nu se ascunde mai bine ca in ape. Dracul din balta. un pescar se arunca in apa si ocroteste lostrita de violenta valurilor. al aparentelor. Aceasta idee este completata si prin versul: Minunile iubirii n-au stavile pe lume.2. Moartea. trecerea si da sens efemerei sale existente.

unde fiinta feminina. si pana dincolo de Piatra”).. pescarul care doreste sa stapaneasca natura. este neincrezator in miturile despre „duhul apelor” si rade superior la auzul legendelor care se nasc in sat. reprezentat de lostrita are o puternica incarcatura malefica. este unicul mod de existenta pe care il cunoaste. strigoiul vine sa prinda in mrejele sale sufletul unui artist: Este vorba insa si despre mitul pactului fantastic anticipat chiar de prima fraza a textului. misterul. care sugereaza esenta malefica a fapturilor care apartin mediului acvati. iar flacaul e cuprins de obsesia pestelui. Tema povestirii este obsesia absolutului care se dovesdeste in final distrugatoare. aventura. In noaptea premergatoare nuntii are un vis ce anticipeaza reaparitia lostritei care se produce odata cu o noua revarsare de ape. Aliman apeleaza la un batran vrajitor si lepadandu-se de lumea lui Dumnezeu imblanzeste spatiul acvatic care ii va trimite in timpul unei revarsari o fata necunoscuta cu care eroul traieste o patimasa si neomeneasca poveste de iubire. care ii este familiar. Este imaginea specifica a personajului din fantastic care nu trebuie sa aiba inclinatii spre acceptarea miraculosului ci. Cu atat mai mult metamorfoza sa este mai semnificativa. Asociind mediul acvatic miracolului Vasile Voilculescu descrie aparitiile posibile ale diavolului cu atributele feminitatii: „in fata suie care se scalda in valtori” insistand asupra puterilor malefice ale acesteia: „cursa pusa flacailor nestiutori. senzatia este de voluptate. ca sa-i inece”. Aventura capata valente initiatice. . el se resemneaza cu o casatorie in lumea comuna. In rezumat povestirea prezinta destinul lui Aliman. fiind anticipata de prima intalnire directa a lostritei: Aliman e atins de vraja. Din punct de vedere al fondului mitic nu pot fi omise doua aspecte: se poate vorbi in text despre mitul zburatorului in masura in care fiinta feminina devine aici personajulul principal fantastic ce trezeste prima mare iubire a lui Aliman. mai cu seama ca aici absolutul. Pentru a-si aduce iubita in lumea sa.acest fragment („pe Bistrita . pestele oferind si o modalitate de selectare a membrilor comunitatii: pescarii cuminti pentru care pescuitul este doar o sursa de hrana se retrag semn ca in colectivitate se respinge anormalul. Flacaii insa iubesc primejdia. Numai un asemnea pact ii permite flacaului accesul la femeia-peste.. Odata pactul savarsit prin incantatia pe care o rosteste doua invatatura batranului vrajitor. unicul care ii confirma superioritatea. provocarea. trebuie sa fie un „neincrezator”. intr-un cadru autohton de unde se poate deduce ca povestirea va evoca universul fabulos al credintelor populare romanesti legate de mitul dugurilor apei (Rusalce). prin viziunea generala („flacau voinic”) fiind deosebit prin maiestria profesionala si prin faptul ca salveaza de la inec copii si bunuri ale oamenilor. urmarindu-si prada. Se grefeaza acumtema iubirii si se construieste ambiguitatea acelei fiinte iar povestea de vanatoare devine poveste de iubire. o altfel de implinire a lui Aliman decat aceea in registrul acvatic este imposibla. O oarecare asemnaare exista in acest sens cu nuvela lui Mircea Eliade „Domnisoara Christina”. un tanar pescar dintr-un sat de pe malul Bistritei care initial accepa ca pe o provocare prinderea lostritei de dimensiuni neobisnuite ce facuse multe victime intre flacaii satului. de a se implini. Lostrita apare ca un stimulent pentru orgoliul lui Aliman. Aparitia mamei fetei pune capat fericirii flacaului si pentru ca toate incercarile lui Aliman de a-si gasi iubita esueaza. Initial lostrita este o provocare profesionala: intregul sat se antreneaza in aceasta cursa. Pentru el pescuitul este mai mult decat o meserie. cu alte cuvinte sensul ascuns al vanatorii. Eroul povestirii este pescarul Aliman. din contra. fapt care il determina pe Aliman sa se arunce in valuri in dorinta de a-si recupera iubirea. Treptat. Aliman este vrajit de lostrita astfel incat vanatoare devine o metafora a cautarii celor doi parteneri ai cuplului. Prin detaliul fizic Aliman aminteste de eroii din basme. omul legat prin meserie de universul acvatic. Initial el reprezinta tipul rational de intelegere a realitatii.

Rezumat: Un flacau de pe Bistrita. merge la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn (tema dublului). ca un gust de departe". o vrajitoare de pe Bistrita de sus. apa este lumea miraculoasa care genereaza visele si atrage cu iluzia implinirii. O paminteanca din sat pune ochii pe el si. Baiatul care anunta reaparitia lostritei functioneaza in epic drept mesager al fantasticului si vesteste intrarea eroului in spatiul fantasticului. caruia eroul nu i se mai poate sustrage. „Bistriceanca” este semnul altui timp. ispita raului vazuta ca o chemare din alt spatiu. Totemul este singura modalitate a fiintei umane de a invoca o alta dimensiune in situatia in care coenstientizeaza ca nu poate realiza altfel saltul in fantastic. mediul acvatic este asociata cu feminitatea si in acelasi timp. ispitit de lostrita care-l priveste fix in ochi. etc. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. Aliman este expresia cautatorului de absolut. Apa este mare si. Somonu este perfid. iarasi. Intre Aliman si frumoasa salbatica izbucneste o mare dragoste. Bistriteanca sopteste fetei vorbe adormitoare si. Vrajit flacaul tanjeste. cum treburile merg repede. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. insul care tenteaza iesirea din limita (a-liman ceea ce poate insemna dincolo de limita. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. intr-o „tesatura de simboluri”. ispitirea tainele. ce comunica prin radacinile sale folclorice cu arhetipalul. Aliman. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. legile nescrise interzicandu-I acest lucru. realul. Istorisirea reveleaza tema si constituie tema narativa pe baza careia se impune noutate tratarii mitului Ondinei din apele Bistritei. Vraciul este un personaj aflat la interferenta dintre real si fabulos el detinand puteri neobisnuite prin care realizeaza „invazia miraculosului in real”. Niciodata n-a pescuit moruni. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. dar. ca si vanatoarea legi nescrise. siguranta. In ziua cununiei. nimeni nu stie nimic. un fel de salbatica picata intr-o comunitate omeneasca. „Malul”. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. vrea s-o prinda si s-o manince la nunta lui. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu.Inainte de toate „Lostrita” este o poveste de dragoste intre un om si o fiinta fabuloasa. o scapa. statornicia. Povestea asemanatoare celei capitanului Ahab care cauta balena alba nu pentru a se razbuna ci pentru a-si depasi limitele si a atinge astfel absolutul. al implinirii. intrerupta de aparitia mamei. suie. al unei existente anterioare dragostei si marcheaza sfarsitul starii de vraja. cu valtorile. provocind inundatii. Pusa in apa. trezit dintr-un somn ciudat. a starii abulice. fiinta umana subjugata unui vis mai presus de fire. spatiul tehnic reprezinta ca si principiu masculin echilibrul (cel putin aparent si vremelnic). aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum a cheama. „Balta”. Ei comuniacau cu apele. lasind pe flacau intristat. Demult. se hotaraste nunta. flacaul se afunda in bulboana si dispare. fata si mama pleaca. Lexicul regional chiar cu rezonante arhaice (nagode. Mireasa din real are rolul unui reper al mediului rural si se justifica in existenta lui Aliman prin etapa inertiei. un baietas aduce vestea ca areaparut lostrita si Aliman. dar nu erau pescari obisnuitri. In pescuit este vorba . se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane. pastrind in carne "o dezmierdare. Exasperat. Pescarul Amin Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. echivalent cu moartea. ii ataca animalele si copii. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. predestinare). Pescuitul are. Lostrita este un demon acvatic si reprezinta fascinatia idealusui. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. se topeste ca o boala si dupa ce reuseste odata s-o prinda. Acvaticul si femininul au in comun nestatornicia. lacom. stirlici) este un argument al artei narative al autorului de o profunda sugestie a fantasticului. in transa hipnotica. papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si. despre care. imaginea feminitatii in toata splendoarea ei.

In mintea lui se da odata peste cap si intra intr-un loc numit de el fundul mortii. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. povestirea simbolizeaza facerea lumii. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. Devine agitat. Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu in 1958 si publicata postum in volumul intitulat "Capul de zimbru"(1966). ineditul si senzationalul in banalul cotidian. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. Acesta il conduce spre rai. Noaptea este cel mai bun sfetnic. de toate soiurile. la inceputul primaverii. la fatisoarele cat ganganiile". Descopera cu adevarat ce este viata. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. al valtorilor. creand. un rai ce se afla in ape. in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. ale carui "ape furioase nu-1 mai incapeau". al pescarului. In sfarsit ajunge si la morun. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii. de toate marimile. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. acesta fiind unul dintre semnele care ii prevesteau moartea. Odata cu navalirea puhoaielor. Atunci rupe gardurile. precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar. imagine reluata a haosului originar. "duiumuri de pesti. intemeietorul neamului Aminilor. care fac parte din viata oamenilor. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica. Vasile Voicule insinuand in lumea reala credinta straveche. deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. de la somnii si crapii cat viteii. nici maine. obisnuite. nici anul intreg". ca substanta primordiala germinativa a vietii. ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale. intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca. Se culca. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. o panda. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste "interzis" atat de usor si fara o motivatie temeinica.de iscusinta nu de tehnologii. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. reintegrandu-se astfel in circuitul universal. se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti. Povestirea incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii. care. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. ca mit totemic. Ea "nu este nici ziua de azi. fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru. De fapt el este intr-o calatorie astrala. sunt izbiti de valurile furioase . o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. in acest fel. Este un ritual magic. Subiectul povestirii Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale. facand parte din proza contemporana.

Ramas singurul stapanitor peste singuratatile locurilor pustii. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". asteptand incordat pana cand balta isi intoarce brusc curgerea furioasa in sens invers. cerceteaza din nou trainicia gardurilor. cufundandu-se in valtoarea apelor ca "sa dibuie pulsul garlei. ratele si gastele salbatice se roteau dezorientate. Pescarii se asaza in calea lor. pescuitul devenise impracticabil. este inalt. "el nu ramane leoarca: se zvanta intr-o clipa". Amin ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir. Pielea lui este fara nici un pic de par. Amin alearga neobosit in susul ori in josul garlei. Pescarul Amin cerceteaza nisipul din adancul apelor si-i spune brigadierului ca pestii stau incolonati ca ostile. "oameni si lighioi". cu pieptul mare. care vor cadea in prinzatoarele fixate de pescari. deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor dezlantuite. Oamenii. ca pestii sa nu scape inapoi in fluviu. El vede cum "vreun somn barosan. cand imbortosata cu aer. luptandu-se cu iuteala curentilor care-i izbeau trupul ca sa simta cu talpile "gandurile apelor de la fundul unde alearga pestii". credinta strabuna ce face parte din . pornira spre Pociovelistea. "pletosi si barbosi ca niste zei ai apelor" se scufunda in apele "iuti si reci" si timp de alte trei zile fixeaza capcanele "cu mare mestesug". daca s-ar intampla ceva cu acestea. Ca in fiecare an. il striga pe Amin. negru si buzat. facut proaspat sef. Cand iese din ape. Abia in a treia seara a putut sa intre Amin in valtoarea apelor. Priceputul pescar se hraneste cu "merinda rece". "sui. pielea lui este acoperita "de niste solzisori". vreun somn intelept". Se lasa o liniste adanca. Pe la mijlocul lui aprilie. impreuna cu un brigadier. "in nomoale si cotloane". Din cauza revarsarii Dunarii. "un ala butucanos. Pescarii. Dunarea "iesi din haos". Atunci cand pestii par linistiti. cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. doarme putin si "iepureste". "Amin vegheaza necontenit peste aceasta imparatie inchinata muteniei". simtindu-i ca "nu renunta la scapare". cu o placere neobosita. foarte priceput si impreuna pornesc sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare. o data cu inundatia. Brigadierul. satele. oamenii vorbesc soptit intre ei. cel mai priceput in gasirea solutiilor de indreptare a gardurilor. cand nu sunt agitati si nervosi. ca "niste cetati asediate de hoardele apelor". doarece "pestele e nespus de temator" si daca aude cel mai mic zgomot se sperie si se intoarce din drum. "sumedenie de peste in balta".care inunda baltile. dinspre balta spre fluviu. pe care oamenii nu le pot invinge. dand tarcoale capcanei. lacurile. "unde-i cheama aprinsele legi ale biologiei lor" si instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii. Faptura lui Amin seamana cu o amfibie. vreun crap de zeci de ocale" patrund prin clapele gardurilor si vegheaza vigilent ca nici unul sa nu se strecoare cumva pe deasupra zaplazurilor. lunecoasa. asteptand "porunca de la imparatul lor. care sa le spuna cum sa-i pacaleasca. pentru ca in adancurile lor "stau puterile" misterioase. Tabacita de vant si de soare. cu coapse si picioare asijderi desirate". se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. pentru ca este cel "mai iscusit. nazuielile curentilor. Cuprins de o agitatie nestapanita. iesit inainte si umflat pe laturi. uneltirile Dunarii". ar impinge o data cu ele si pestii. un piept larg cuprinzator. in timp ce ei stau de vorba si nu monteaza gardurile care sa-i opreasca. simtind cum "sumedenia de pesti" curge in capcana intinsa. Aici Voiculescu face o prima trimitere catre mitul totemic. sa pandeasca punerile la cale ale pestilor. neamul Aminilor. deoarece cand apele baltii vor navali. semanand cu stramosii lui. cara de pe mal pietre si bolovani pe fundul apei. cu albia pantecului cand supta. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. pana repara stricaciunea. dadea ordine anapoda si se caznea "sa faca pe desteptul". desi era "prost pe toate partile si in toate felurile". e semn ca "lucreaza la o gaura de scapare" si atunci Amin se scufunda. toate vietatile. iar daca gaseste vreo spartura. unde navalise. "un pescar aratos". ghiolurile si garlele Deltei. dar nu razbesc forta apelor. porii fiindu-i astupati "de mal si de mazga pestilor". rasufletul baltii. se linistira.

Se scufunda de zeci de ori. banuind ca "jigadina" punea ceva la cale. a doua zi gasira carligele goale. Amin face planuri cum sa prinda el singur "fruntea vanatului. Obsedat de pestele urias. Amin. vine la el nevasta-sa cu merinde. Voiculescu sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". sta mereu cu o cange in maini. mai intai sa-t momeasca. Pescarii verifica inca o data rezistenta stalpilor. brigadierul se si vedea la Bucuresti. jos erau crapii cei mari "mai pasnici". conducatorul echipei Pociovelistea". pentru ca "dihania darama gardurile" si sa aduca degraba "carligele cu lanturi". "navodul cel mare" si "halcile de carne imputita". Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. dar nu reusea "s-o dibuie". Barbatul ii povesteste pe scurt toate chinurile prin care trecea si trimite. temandu-se ca e bolnav. parca. Pescarul presupune ca este "un somn urias" care bantuia de cativa ani balta. i se ingaduie "sa aiba de-a face cu apa si pestii". stand langa "somnul urias" si primind rasplata. Pescar ambitios.mentalitatea oamenilor. sa o prinda. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. peste care pestele mai mic si teancurile de platici. Dar nici aceasta viclenie nu are sorti de izbanda si Amin e cuprins de framantari. Din acest moment. ori ca o fi satul. Dupa aproape o saptamana de panda. ca intreaga natura renastea Ia viata si atunci. intinzandu-i nade cu pesti "pentru lacomia jiganiei". Dupa ce se cutremurara de cateva ori gardurile. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. Cu parul "tuns marunt" si barba rasa. "nu mai mananca. Cand. fiara baltii". se lasa o liniste nefireasca si Amin deveni nelinistit. tulburat de intrebari despre "Ce face acolo in fund diavolul? Ce unelteste? Unde scormone?". nu mai doarme". balabanindu-1 drept momeala. Pe fundul apelor calca "pe pardoseli de pesti in stive". "intr-o sala plina de cele mai inalte autoritati". prin ea. paznicul nu mai avu tihna. ba chiar se gandea sa atarne la gatul pestelui o tablita pe care sa scrie: "prins de brigadierul Fastac Ion. mai ales ca nu avea nici un fel de arme sau unelte cu care sa-1 poata rapune. stapan din mosi-stramosi peste mai bine de trei sferturi din trupul baltii". Amin se simti cuprins de o bucurie imensa. ca sa-si puna la incercare "vitejia si iscusinta de prea multa vreme nemaipuse la proba". echipa sosi la Pociovelistea si toti ascultara uimiti "intamplarea cu somnul urias". ori cu bolovani si cu saculete de pietris ca sa le aseze "metereze" la temelia gardurilor. deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". Amin simti o durere in inima pentru "tainica lui jivina" ce urma sa fie astfel "pangarita" si nu mai voia. zagazurile incepura sa paraie si Amin zari pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana. temeliile gardurilor si totul parea in regula. dar ramane uimita de cat era Amin de "ogarjit". speriind copiii care se scaldau si provocand "pradaciuni". apoi. ori ca ii place sa doarma pe fundul apelor si. cu o muscata la ureche". intr-un accces de nebunie. pentru ca avea acum ocazia sa se lupte cu "namila" si sa o prinda. incearca. Veghea atent "temeliile prinzatorii". isi baga un picior in apa. sperand sa zareasca "umbra uriasa". in calitate de paznic al gardurilor Pociovelistii. in aceeasi seara. peste ei somnii "hrapareti". vorba brigadierului sa vina numaidecat cu echipa. apoi "somoteii tineri". Amin face tot felul de presupuneri privind nemiscarea pestelui. ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. le intarea cu bolovani spionand "miscarile fiarei". Falos. Dupa o saptamana. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. temandu-se ca "uriasul" sa nu scape. ziua si noaptea. este multumit si bucuros ca. "cel mai mare pescar al meleagului. se scufunda din nou in "ghiolul capcanei". prinzand curaj. "primenita si dichisita. "o unda de placere mangaie sufletul impovarat al paznicului". Auzind acestea. brigadierul deveni nervos si spuse cu ciuda . fiindu-i teama sa nu-1 plesneasca "naprasna" cu coada si sa-i franga spatele.

pentru ca nimeni nu-si putuse inchipui ca e vorba de un astfel de peste. ci un morun enorm. cu burtile in sus". hotaraste ca el sa se duca la Tulcea dupa ajutoare "de meserie" si Amin sa stea mai departe de paza pana la intoarcerea lui. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Amin aude aievea "detunaturile" si vede parca "sumedenia de pesti plutind. Patru pescari "se pusera sa raneasca apele" cu navodul cel mare. rezolvand "dintr-o data toata problema". Inginerul este incapabil sa gaseasca o solutie pentru prinderea morunului si. Deodata. El ar fi vrut sa prinda somnul. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. asadar. ci si pestii si vadul se vor face praf. pe care i-o spusese bunicul sau. "domn peste pustietatile intristate". clar cum "unii pesti odihneau nepasatori pe nomoale. de unde intra in Dunare. Ramas din nou singur. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". ceea ce il umple de revolta. ci in mare. Obosit si dezorientat. Brigadierul organizeaza pescarii "bezmetici". Ramas din nou singur. picioarele inveninate". Brigadierul sosi impreuna cu un inginer piscicol care trebuia sa cerceteze situatia si sa ia masuri pe loc. deoarece morunii "nu stau niciodata in balti". Voiculescu introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrece sub ochii lor. nepasator. in mod ciudat. "isi simtea bratele amare. care se propti deodata intr-o "povara nebiruita" si incepu sa se miste cu forta.ca este "viclean al dracului". Realitatea il agreseaza. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege. altii forfoteau intre doua ape. manifestandu-se evolutiv. decide sa puna dinamita. se zari la fata apei "o namila" care se zvarcoli. Ia fata stiucile sareau de-un cot. Amin "se simtea lanced. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. Oricat de putin zarisera pestele. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". acesta nu intra "in socotelile pescuitului sau". ucisi. vorbe care. Acum isi explica ei de ce pestele statea numai Ia fund. "cum ii era obiceiul". o rupse si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". Se fac tot felul de presupuneri galagioase. il suparara pe Amin. ca morunul ar avea vreo 10 metri si aproximativ sapte sute de kilograme. Asadar. din nou. fiind blocat de zapoarele puse de ei. se surprinse ca privea in strafundurile garlei si vedea in noapte. sa-si protejeze sufletul si gaseste singura solutie de supravietuire spirituala in sine insusi. pe capatana mica si-nfundata". el se hranea numai cu pesti mici. barci si carute" pentru a incarca pestele. Morunul nu era agresiv. inginerul declara ca el are puterea de a inlocui legea cu dinamita si in zadar ii explica Amin ca actiunea ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. mahnit". Uimirea oamenilor se manifesta zgomotos. gastele de pe balta". morunul. prin contopirea definitiva cu stramosul sau. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta si de aceea voia el "sa-1 prinza si sa-1 judece". cazu inapoi in plasa. pentru ca rama in namol. Incompetent si infatuat. Planul fabulos se accentueaza. crapii se smuceau spre . care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. care credea ca nu ar trebui dracuit din moment ce uriasul somn este "deasupra celorlalti pesti ai lui Dumnezeu". Amin incearca sa se salveze. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. deoarece el nu avea nimic cu morunul. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. "cu ratul de mistret. iar o "uriasa amaraciune" ii cuprinde intreaga fiinta. intamplarea aceasta este considerata "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". de parca fierea i s-ar fi varsat in sange. numai pentru a-si lasa icrele. Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire" si se gandeste ca inginerul "nu stie ce vorbeste". il apasa o inspaimantatoare raspundere si-l copleseste un rau fizic. aceea a prezentei morunului in apa baltii Pociovelistea. ca ar fi ramas pentru iernat in cine stie ce cotlon al Dunarii. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. Inginerul nu renunta la hotarare si pleaca spunandu-le ca ii va anunta in sat cand urmeaza sa vina "cu oameni. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-1 gadile la mustati".

putand astfel sa patrunda pretutindeni. spre Cerul de deasupra". ici-colo clipoceau mrene argintate. "se facuse gand". iar "in pantecele lui stralucesc astrii inghititi". Strapunse launtric "clestarele cerului de ape () bolta cu bolta". a doua oara "iesi ca dintr-un inec". eternizandu-se prin intoarcerea la timpul universal. intocmai ca bunicul sau. "dintii ii clantaneau"). sa le tainuiasca in fundurile de ape. Se gandeste insa ca Dumnezeul pescarilor "nu umbla pe nori". "ocrotitori prin vesnicie". dar acesta nu se zarea nicaieri. patrunzand in el "ca sucul urias a mii si mii de alte vieti". aplecat pe gura bunicului sa-i auda soaptele. cu un oftat ce a incremenit vremile. ci si din timpul limitat si ireversibil si intra in vesnicie. ca o mangaiere de soba" simti ca poate privi cu limpezime "in cerul de dedesubt". pe chitii si morunii biblici". prin vartejuri si anafore. robite pericolului de a le face "maine praf cu dinamita". . in timp ce sufletul se linisteste ("ii era bine". brusc. isi da seama ca viata nu este o curgere de timp. se stranse "in sine ca intr-o dureroasa rugaciune". ca trece printr-o prefacere adanca. legendarul" de care aflase inca din copilarie: "Urcase din alte lumi de ape. un crap de doua ori mai mare decat el. cu voinicul nazdravan care se dadea de trei ori peste cap si se prefacea in gand. tremurand gol "ca de un ger naprasnic". Batranetea lui i se pare acum "un alt chip al vietii". Patrunde parca in toate cotloanele "zamislirilor dintai". platici parca aripate se avantau sa zboare". La gandul ca Dumnezeu trebuie "sa fie pe aproape". intregul sobor al stravechimii" cu care se implineste total. odihnei in ganduri"). Cauta cu atentie morunul. "intr-o fantastica hora". intr-o unica si mareata fiinta a adancurilor de ape. oprindu-se intr-un luminis din adancuri. Amin vede dintr-o data "zodiile lumii" inchise de el intre garduri. se simti strabatut de un fior puternic. pentru ca sa intemeize "neamuri tari" de pescari iscusiti. cu dintii clatanind parca de "frigurile copilariei". ele sunt nemuritoare. Clipa cand. Amin cobori in strafundurile apelor "cu toate stiintele gandurilor pescaresti". incercand din rasputeri "sa-si intoarca chipul in sus. copil. intrebandu-se daca nu imbatranise dintr-o data. Copil fiind. ci devine "urzeala obsteasca. este "un alt chip al vietii". misterioasele "zodii de ape". pe care-1 percepe ca pe "un adanc paradis regasit". iar batranetea. acolo unde le ascunsesera stramosii lui.vazduhul neingaduit. cu pestii uriasi "din care i se trage neamul" ce carmuise cu pricepere "sortile pescuitului". Amin transcede din lumea reala intr-o alta lume spirituala. care era el". daruindu-i tot ceea ce aveau mai pretios in ele. incarcata "de har si de puteri". Amin intra nerabdator in bulboana. o stare de spiritualitate superioara inaltatoare prin har si puteri. se reintegreaza legilor universale ale existentei umane. Amin iese nu numai din lumea reala. cu "morunii balaurosi" care invinsesera potoapele pentru a naste oameni "din pantecul lor rodnic". se altoise cu bastinasii si intemeiase intre bratele fluviului neamul cel tare al Aminilor". isi da seama acum ca trebuie sa se dea de trei ori peste cap in suflet. ca simbol al sfarsitului uman. Zareste morunul care-si cauta ascunzis printre constelatii. ca intr-o "oglinda magica". "lasand afara timpul" sa-1 astepte zadarnic. de departe."el trece in vesnicie". deoarece. ci este esenta clipei "in care pumnul destinului tescuieste timpul intr-o lacrima. Se incorda si prima oara simti ca "intra ca in fundurile mortii". a scos singur intaiul peste. vazand inlauntrul sau stramosii asezati intr-un "unic fagur. Apoi. odihnei in ganduri". iar a treia oara. "sa-si intoarca de trei ori peste cap sufletul". Agonia mortii este ilustrata de reactii exterioare ("tremura". Clipa cand. si-a dat sufletul chiar in sufletul lui". dar nu reusise sa devina "gand". Deodata isi aminti povestea pe care o auzise in copilarie. "se inchina cugetelor. "dulce si buna. ca de spirt. el vede ca morunul este "ras-stramosul sau. inchipuindu-si cum scanteiaza. intr-o noapte. El nu mai este o frantura a vietii. incercase tot felul de tumbe. Clipele spiritului nu inseamna timp. pe fundul apelor "batut cu stele". asa cum faceau numai plugarii cand cereau ploaie lui Dumnezeu. acesta. ci pluteste "pe mugetele talazurilor. doarece "se inchina cugetelor. simtind in sine manifestarile "de la inceputul inceputurilor" lumii. Esenta clipei ii destainuie comoara sufletului care-i spune "sa lase nedezgropate avutiile destinului". cuprins de o caldura arzatoare. ancestrala. de care Amin se simte acum aparat. Privindu-se launtric.

ducand la piept pe stranepotul sau. prin relatia totemica a omului cu stramosii sai. Amin a fost surprins de puhoaie ori nu a intentionat sa se dea la o parte din calea acestora: "Amin nu putu sau nu mai vru sa aiba timp?". El se afla acum numai in planul inchipuirii. Atunci se hotari. maldarele de stuf.Stramosul sau le lasase legea straveche "sa nu se atinga de moruni". ca morunul. acoperita cu solzi. il "lua cu el in piept pe Amin. o nepasare plutind binevoitoare deasupra tuturor. cu care porni vijelios peste gardul care se pravali". ca si lacomia oamenilor de a strange toti pestii prinsi in capcana construita in balta. aceasta batranete se arata cu totul noua. dezbarate de carne. cu care se poate intelege "de la inceputul inceputurilor". de care se simte atras irezistibil. o dezinteresare imparateasca. pentru ca nu mai avea unde sa se duca dupa moarte. "celalalt mare izvor al vietii" si se hotaraste sa abandoneze fapta. fundul bulboanei era un adanc paradis regasit in care el intra. Un prim semnal al acestei prefaceri poate fi schimbarea somnului in morun. un alt chip al vietii O imbogatire a ei cu nemasurate largimi inapoi si inainte. brigadierul vanitos si inginerul piscicol incompetent se inscriu de asemenea in viata reala. oricum. Planul fabulos este sugerat de mitul totemic. in plan real. este ca o trecere simbolica de la lumea reala la cea mitica. odihnei in ganduri Ca bunicul Oare imbatranise asa. o scumpa autointelegere. pentru a salva pestii. trupul lui fara par se usuca imediat. Atractia fabuloasa dintre Amin si morun este anticipata de cateva elemente totemice: pescarul are ceva de amfibie. se scufunda pe fundul apelor si incepu "sa dea la o parte bolovanii. luat de ape si ocrotit de morunul urias. pescarul Amin. Amin iese din timpul real si intra in vesnicie ("in lumina de matostat batut cu stele. sa-1 astepte. stranse incordate in ele insele ca pentru o inaltare. opintindu-se sa incapa prin spartura prea neincapatoare. Credinta mitica il leaga pe Amin prin mii de fire tainice de lumea pestilor. care-1 marcheaza pe Amin. ilustrand bucuria izbanzii intoarcerii omului la esenta germinativa a vietii. in clipa in care zareste morunul. Fantasticul este sustinut printr-un echivoc premeditat de catre autor. Amin recunoaste in el pe "legendarul" sau stramos. Imaginea din finalul povestirii este una de basm. el nu putea ingadui nimanui sa distruga acest paradis. care transforma fundul bulboanei intr-un Rai al apelor. Asadar. ca pe o sluga. iar talpile si palmele seamana cu niste lopeti. Batranete grea de har si puteri. adica realul ("Nu mai avea nimic de-a face cu fapta. intr-o uriasi apoteoza catre nepieritoarea legenda cosmica de unde a purces dintotdeauna omul". facand o spartura "in gardul batut de toata greutatea garlei". la aceea de om al cugetului. de legatura straveche dintre pescarul Amin si morunul miraculos. distingand cu limpezime agitatia pestilor. pestii."). Apele navalira cu putere si pescarul "nu putu sau nu mai vru sa aiba timp". neputand sau nevoind sa i se . Voiculescu nu precizeaza cu exactitate daca. se simte irezistibil atras de "duhul obarsiei vesnice". lasand afara timpul. Semnificatii Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu este construit din real si fabulos. Legatura stramoseasca a pescarului cu morunul este construita printr-o prefacere magica ("Se scruta singur: simtea ca trece intr-o alta adanca prefacere") de la conditia de om al faptei. la contopirea totala cu elementele cosmosului din care s-a nascut: "Si alaiul fabulos al pestilor se desfasura triumfal la mijloc cu morunul fantastic inconjurat de cetele genunilor. pentru ca "Raiul sta in ape". parca."). cu lucrarea De acum se inchina cugetelor. pielea este. Ceilalti pescari. miraculosul ce nu poate fi dezlegat. facand spartura in grad. sporind astfel misterul acestei intamplari. Are sa astepte zadarnic: el trece in vesnicie. El vede pana pe fundul apelor. dintr-b data? Se cerceta: poate! Dar. iar acum Amin il regasea in rai. sacii cu pietris. el sparge barajul si moare inecat. curajosul si iscusitul pescar Amin se opune cu hotarare dinamitarii capcanei construite de oameni si.

"Preocupat de lucruri atat de subtile ca trecerea dintr-o realitate spirituala in alta. pare imprima un farmec particular si originalitate povestirii. Voiculescu Cititorul este mereu mentinut in jocul oscilant.In "Proba" un mosier grec de 70 de ani. Asadar. relatand intamplari aparent autentice. dupa o viata aventuroasa. Voiculescu nu-si pierde placerea de a infatisa viata in elementaritatea ei sublima.El a fost consacrat ca prozator de romanul "Zahei Orbul". "ursul tragic" .prin intermediul vanatorii si magiei. "Pescarul Amin" .El pleaca de la o "situatie extraordinara" .La acest picior toti aveau cate sase degete. omul intuieste principiile primordiale ale existentei. dintr-un spatiu al realului intr-unui acvatic. care prin magie . deschis oricarei interpretari. vraji lE) nu sunt decat expresia aceluiasi instinct artistic pe care l-am gasit la temelia lor Autorul atribuie personajelor facultati. pe cand la Voiculescu personajele traiesc in cadrul vietii reale experientele fabuloase.Voiculescu Ca prozator V. intre a crede sau nu ceea ce i se relateaza. Vasile Voiculescu va construi fantasticul din real si fabulos.La nasterea fiecarui copil barfitorii targului o acuza pe sotie de adulter.Pentru a pune capat acestei campanii calomnioase.Voiculescu il ocupa povestirile fantastice. precedat de povestiri anecdotice anecdote si fantastice. dintr-o lume a faptei in una mitica. Limbajul artistic este dominat de spontaneitatea si firescul exprimarii. iluzia. Fabulosul in povestirile fantastice ale lui V.opuna. anecdota si povestirea fantastica. ca vrajitoarele si ca zanele sale: temele insesi. a posibilului. Povestirile fantastice: Un loc aparte in povestirile lui V.se intorc intr-un timp si spatiu arhaic."Ultimul Berevoi" .In toate aceste povestiri descoperim o lume fabuloasa. mai ales prin cuvintele populare specifice zonei. in functie de atitudinea scriitorului care nu desface niciodata in mod deschis itele intamplarilor.Eroii lor sunt niste existente arhetipale. iar realul se suprapune fantasticului.Voiculescu a cultivat romanul. traind spiritual in preajma miturilor naucitoare. autorul se comporta ca solomonarii. "Fata din Java" . semn ca el este tatal copiilor. cu care are patru fete. Voiculescu foloseste o naratiune." (Eugen Simion . acest om-animal este "marele lup spiritual de dincolo" . miraculoase. se casatoreste cu o fata tanara. El trece astfel dintr-o stare spirituala in alta. in maniera povestilor vanatoresti. salbatica. Eliade (la care fantasticul se compune din alternarea real-ireaL) transmite cititorului o siguranta a faptelor relatate in sensul ca personajele sale traiesc experienta ce i proiecteaza in afara lumii reale. Povestirile anecdotice: Povestiri ca "Proba" . "marele taur al muntelui" ."Scriitori romani de azi").In functie de povestire. ale prozelor (magia. dar Marele Magician Proza lui V. de o deosebita vitalitate. dintre care amintim "In mijlocul lupilor" . Scriitorul prefera situatiile neobisnuite. supranaturalul manifestandu-se firesc in viata reala a oamenilor. unde . "Sezon mort" si "Lostrita". batranul sot inchiriaza vitrina cofetariei din centru si in fiecare sarbatoare el si copiii isi expun piciorul drept gol. "Capul de zimbru" ori "Farsa" sunt povestiri anecdotice. "omul peste" .Finalul povestirilor este ambiguu. invaluind totul in aura fabulosului. in spiritul basmelor populare: "in planul artei. forte inrudite cu ale lui. . "batranul arhitaur". din timpul individual in vesnicie. cele mai frecvente.

ramane de fapt el insusi" (Nicolae ManolescU). Moartea sa simbolizeaza disparitia mitului. de Vasile Voiculescu Povestirea fantastica "Lostrita" a fost inclusa din volumul "Iubire magica". scriitorul inventeaza simboluri. iar in apa se lungeste si se scurteaza.In "In mijlocul lupilor" portretul Luparului aminteste aceasta conditie a omului-animal. incrustata cu niste solzisori. pastorii cer ajutorul batranului solomonar. ca sa-i inece. de basm. care se usuca imediat ce iese din apa. totemic. Eroul din "Pescarul Amin" pare un om-amfibie. dar si naturii unor personaje si fapte nascute dintr-un "miracol magic". El aminteste de stimele viclene care intind curse flacailor nestiutori.Pestele nu mai este vanat. Intrucat autoritatile au interzis uciderea cu arme de foc a animalelor salbatice care le decimau turmele. el se scufunda in apa pentru a indeparta bolovanii si a distruge capcana.Coborarea in adancuri echivaleaza cu iesirea din real si cu regasirea "in fundul bulboanei" a paradisului acvatic pierdut.In "Ultimul Berevoi" ultimul descendent al familiei Berevoi este un personaj ambiguu : vanator si solomonar.Scriitorul foloseste formule de narare specifice basmului.Amin se scufunda "lasand afara timpul ca pe o sluga. arhetipul spiritual al neamului sau. care ar putea reda vigoare vitelor. care a mostenit din mosi-stramosi cunoasterea obiceiurilor acestor animale. "Amintiri despre pescuit" ori "Lacul Rau" scriitorul se inspira din lumea fabuloasa a pescuitului. fara par.El porneste de la credintele populare privitoare la fortele supranaturale existente in lume. ratacit in balta din apele Dunarii.Tema povestirii o constituie nazuinta spre absolut. Alaturi de pescari. in care diferenta dintre om si peste se atenueaza. reface o atmosfera fabuloasa. "Lostrita". ci devine ocrotitor si arhetip al neamurilor de pescari. el participa la asezarea capcanelor pentru prinderea unui nefiresc morun urias. solomonarul intra intr-o puternica relatie cu duhul arhitaurului" pe care il invoca.Finalul povestirii simbolizeaza tentatia absolutului.Descriind ritualul magic.Din mosistramosi a mostenit o piele "lunecoasa" . El are brate lungi si palme late "ca niste lopecioare". Adancul devine pentru el o matrice originara. De aceea se spune ca neamul lui s-ar trage din pesti.Acesta este un animal originar. miscari magice si eresuri. Izvoare de inspiratie: In deschiderea textului scriitorul precizeaza sursele folclorice ale povestirii.Dar Amin nu vrea ca acest peste fabulos.El este un vanator si vrajitor de lupi. sa fie ucis cu dinamita.Dar magia batranului ramane fara efect si el isi insceneaza propria moarte. a unei culturi arhaice. autorul avertizand ca cel ce are tentatia absolutului se expune la pericole.Dupa un moment de regasire de sine.printr-un ritual magic. Aceasta poveste de vanatoare si de dragoste. in acelasi timp. prin care atrage atentia cititorului ca intamplarile povestite ies din sfera realului. n. sa-l astepte". indeletnicire ce exprima puternica legatura om-natura. Vrajitorul adevarat. vazuta ca practica ancestrala.Ca si in "Pescarul Amin" . Intorcandu-se prin timp in anistorie. datorita intamplarilor fantastice. . cu care vorbeste si pe care le domina prin magie.

moartea sa este simbolica si sugereaza apusul satului ancestral. fie din violenta fiarelor. ca sa-i ajute impotriva unor ursi care le omorau vitele. Atunci el incearca sa trezeasca instinctul de aparare al unei turme alcatuita din tauri si vaci inbracandu-se cu o piele de urs si provocand taurul. in fata lui oamenii uimiti incepura sa clipeasca si fara sa vrea sa-si fereasca ochii. cerand supunere si ascultare. Acesta traia singuratic si retras. El joaca rolul ursului spre a-l invata pe taur sa se bata. dar acesta nu-si dovedeste eficienta.Ultimul Berevoi . in glas. fie din lipsa dibaciei lui. siliti de imprejurari. Si din uscativul unchias naparli un stapan tare pe poruncile lui. Pretextul este felul in care locuitorii unui sat apeleaza. . taurul il va ucide pe solomonar. Problema dezbatuta este a incompatibilitatii dintre conceptia despre lume si viata a omului contemporan si lumea mitului din satul ancestral. la un solomonar. in gesturi. insufletirea il aprinsese intr-atat. Acest solomonar realizeaza un ritual magic al vanatoarei. ca parca dogorea din el ceva fierbinte".o povestire realista de Vasile VOICULESCU Vasile VOICULESCU Ultimul Berevoi Ultimul Berevoi este o povestire realista cu elemente fantastice izvorate din realitatile ancestrale ale satului romanesc. La vestea ca se apeleaza la serviciile lui el se transforma: "Puteri din adanc tescuite ii izbucnira in priviri. fie din necredinta oamenilor. Provocat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful