Capitolul II

1.Aruncarile la poarta de la semicerc

In faza a IV-a a atacului, deci in timpul atacului intru-un sistem de joc, jucatorii de semicerc, extremele sau pivotii, ajung in pozitii favorabile de aruncare la poarta pe care sunt obligate sa le fructifice.Factorii care se opun inscrierii golurilor din apropierea portii sunt mai mullti,dintre care enumeram ca fiind cei mai importanti:unghiul de aruncare,unghiul de atac al portii,timpul de care dispune atacantul,activitatea aparatorilor si indeosebi a portarului. De aceea,instruirea acestor aruncari se face numai in conditii apropiate de joc.atat sub aspectul relatiilor dintre coechiperi,dintre acestia si adversarii,cat si sub aspectul regimului de viteza tot mai ridicata si a gradului de oboseala crescut. In functie de postul pe care le ocupa jucatorii la semicerc s-au dezvoltat si procedeele tehnice de aruncare la poarta.Astfel,pivotull foloseste o bateriede aruncari bazate in principal pe aruncarea din plonjon sarit,iar extrema-diferite variante ale aruncarii din saritura. Desigur,este obligatoriu ca toti jucatorii de semicerc sa fie capabili sa execute procedeele tehnice de aruncare,specifice postului pe care se gasesc in faza de finalizare.Aceasta presupune ca extreama drepata trebuie sa poata finaliza si de pe postul de pivot si, invers pivotal sa inscrie de pe postul de extrema.Dar fiecare jucator trebuie sa fie specialist de pe postul sau.

1.

Aruncarea la poarta din plonjon

Tehnica aruncarilor la poarta din plonjon executate de pivot a evoluat,pe

de o parte,datorita faptului ca aceasta este nevoit sa actioneza de cele mai multe ori in aglomeratii de jucatori,iar pe de alta parte,pentru ca in fata sa se afla semicercul care nu-I mai permite sa inainteze spre a se demarca. Timpul de care dispune pentru aruncare este foarte scurt,adversarii sunt aproape,elanul pentru un alt procedeu de aruncare nu mai este posibil si astfel jucatorului de semicerc nu-i mai ramane alta solutie decat plonjonul.Numeroasele procedee de aruncare la poarta din plonjon au un fond comun de executie.Diferentele sunt determinate de utilizarea lor tactica,de pozitia atacantului si a aparatorului,de activitatea portarului etc. 1.1. Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere in fata Acest procedeu de aruncare se foloseste atat pentru aruncarile de la semicerc,cat si pentru aruncarile de pedeapsa(7m).Jucatorul sta cu fata spre poarta,cu picioarele putin indepartate si genunchii usor indoiti.Mingea se tine cu ambele maini in dreptul pieptului. Atunci cand se hotoraste sa arunce la poarta,jucatorul se ridica pe varfuri,impingand totodata si genunchii inainte.si duce mingea deasupra umarului drept.Aceasta este faza pregatitoare a aruncarii,in timpul careia centrul general de greutate a corpului cade in interiorul poligonului de sustinere.Faza de aruncare propriu-zisa incepe prin impingerea accentuate a bazinului in fata,antrenand caderea corpului inainte.Mingea ramane si mai mult in urma.deci miscarea pregatitoare a bratului pentru aruncare se accentueaza.Dupa aruncare,corpul cade in fata.Socul produs de contacul cu solul se amoritzeaza

prin sprijin elastic pe brate si rularea pe coapsa piciorului din partea bratului de aruncare. Daca acest procedeu de aruncare se utilizeaza pentru transformarea aruncarilor de pedeapsa(7m),jucatorul nu trebuie sa se grabeasca,asa cum este nevoit sa faca in celelalte situatii de joc.El poate executa aruncarea in limita celor 3 secunde de la fluierul arbitrului. In tot acest timp,aruncatorul trebuie sa-l pandeascape portar si sa-i ghiceasca intentile.Indata ce a observat o miscare sau o cat de mica mutare a centrului de greutate pe un picior,atacantul poate declansa rapid,din orice unghi de inclinare a corpului in fata,o aruncare spre coltul care nu va putea fi aparat. 1.2. Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala aflat cu spatele spre poarta este angajat de un

Pivotul

coechipier.Observand situatia favorabila de aruncare la poarta,pivotal se decide sa foloseasca procedeul care I se pare potrivit momentului tactic respective,si anume aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala. Dupa prinderea mingii,ucatorul face un mic pas cu piciorul stang spre stanga,punand laba piciorului parallel cu semicercul.In acelasi timp executa si o usoara ghemuire a corpului stang,ducand umarul stang in fata,deasupra semicercului.Apoi,printr-o impingere puternica din piciorul drept,jucatorul se rasuceste si mai mult cu fata spre poarta. Odata cu inclinarea corpu;ui in fata,duce mingea deasupra umarului drept,pregatita pentru aruncare,dupa care incepe si miscarea de tractiune asupra mingii.In timpul caderii,piciorul drept se intinde si penduleaza dinainte inapoi,miscare coordonata cu cea de aruncare a mingii.Miscarea piciorului drept,asemanatoare cu cea efectuata in timpul aruncarii din saritura,are o mare influenta asupra vitezii de zbor a mingii.Caderea se amortizeaza prin sprijin elastic pe brate sip e rularea corpului spre dreapta.
8

1.3.

Aruncarea la poarta din plonjon sarit

De cele mai mult ori pivotal nu are timpul necesar spre a executa miscarile pregatitoare cu suficienta amplitudine.Necesitatea de a asigura forta aruncarii si de a se feri de adversar a determinat perfectionarea aruncarii din plonjon cu cadere laterala prin adaugarea unei sarituri in directia portii adverse. Plonjonul sarit se executa ca urmare a impngerii puternice din picorul stang.Corpul juatorul este astfel propulsat deasupra semicercului,parallel cu solul,picioarele pierzand contactul cu acesta.Mingea ridicata intre timp deasupra umarului drept,este aruncata la poarta la momentul potrivit.Aruncarea din plonjon sarit se incheie cu rularea corpului spre dreapta dupa diminuarea socului cu bratele. 1.4. Aruncarea la poarta din plonjon sarit cu evitare

Denumirea acestui procedeu este oarecum derutanta.Aruncatorul nu evita un adversar,ci urmareste sa-si mareasca unghiul de aruncare,pentru ca procedeul este specific jucatorului specializat pe postul de extreama drepata. Aruncarea se executa in felul urmator:jucatorul izbuteste sa se demarce pe extreama dreapta,sa primeasca mingea sis a se angajeze spre semicerc.Constatand ca unghiul de aruncare este prea mic,se hotaraste sa foloseasca aruncarea la poarta din plonjon sarit cu evitare,si anume:venind dinspre dreapta spre stanga,jucatorul pune piciorul stng in apropierea semicercului,dupa care sare,plonjand paralel cu solul,in directia centrului semicercului.La inceputul zborului tine mingea cu ambele maini in dreptul abdomenului,apoi o duce deasupra umarului.Cand jucatoul se afla in aer deasupra semicercului,intr-o buna pozitie de aruncare,trimite mingea spre poarta printr-o aruncare zvarlita.Pentru amortizarea caderii se sprijina pe bratul
9

stang,apoi pe piciorul stang si in cele din urma ruleaza cu intreg corpul spre dreapta. 1.5. Aruncarea la poarta din plonjon sarit de pe extrema stanga

In cazul in care extrema stanga izbuteste sa primeasca mingea in patrundere spre poarta,dar unghiul de auncare este foarte mic,foloseste plonjonul sarit,mai ales ca in felul acesta exclude interventia regulamentara la minge a aparatorilor.Extreama executa o saritura deasupra semicercului,cu corpul in zbor aproape de orizontala si razant cu solul.Mana dreapta,in care tine mingea prin apucare,este dusa mult inainte,timp in care corpul se rasuceste in aer,cu latura dreapta spre sol.La momentul oprtun,jucatorul arunca mingea la poarta,de regula in coltul lung sau printre picioarele portarului,daca acesta iese in intampinarea atacantului.Viteza de zbor a mingii este determinate de zvacnirea din articultiile cotului si pumnului.

2. Aruncarea la poarta din saritura

Este un procedeu tehnic de aruncare la poarta de pe extrema stanga,cu ajutorul caruia se pot inscrie goluri chiar daca in momenutl sariturii deasupra semicercului unghiul de aruncare nu era prea favorabil.Extreama stanga poate folosi acest procedeu luandu-si lan fie dinspre coltul terenului,fie in patrundere pe langa ultimul aparator,venind dinspre semicercul de 9m. Prima preocupare a jucatorului este sa-si calculeze in asa fel elanul si bataia,incat sa nu atinga sau sa calce linia semicercului de la 6m.Pentru aceasta este indicat ca piciorul de bataie,in cazul de fata stanga,sa se aseze cu laba paralel cu linia spatiului de poarta.Aceasta asezare este posibila mai cu seama atunci cand extrema isi ia elanul pentru saritura dinspre linia de fund a terenului.Bataia se executa in lungieme si mai putin in inaltime,deoarece prin
10

plutirea inainte se mareste unghiul de aruncare.In timpul sariturii bratul drept,indoit din cot,se duce deasupra capuuli,tinand mingea cat mai departe de adversary.Cand jucatorul a atins punctul maxim de inaltare,deci inainte de a incepe faza coboratoare a traiectorii sariturii,duce brusc bratul lateral,aproape intins,cu mingea in dreptul umarului,si arunca puternic la poarta.Forta de aruncare creste si prin balansul piciorului dinainte-inapoi.Prin miscarea bratului,asa cum a fost descrisa,unghiul de aruncare se mareste si mai mult.Aterizarea se face pe piciorul de bataie(aici stangul) O prima cinditie pentru reusita aruncarii o constituie saritura in lungime cu un lan scurt,prin care se mareste unghiul de aruncare.De accea,prin antrenament,trebuie sa se asigura o cat mai buna dezvoltare a detentiei,fara de care nu este posibila saritura lunga deasupra semicercului. 2.1. Aruncarea la poarta din saritura cu aterizare pe piciorul din partea bratului de aruncare Extreama stanga is ia lan venind dinspre coltul terenului catre aparatorul lateral.Bataia se executa pe picorul stang,punand laba paralel cu semicercul.Datorita prezentei aparatorului,atacantul nu mai ridica mingea in sus,ca la procedeul descries anterior,ci o duce cu ambele maini in fata,in asa fel incat adversarul sa nu ma poata intervene.Odata cu bataia pe picorul stang,dreptul se duce mult inainte,indoit din genunchi.Cand jucatorul ajunge in punctual culminant al sariturii,blocheaza musculature abdomenuli si a toracelui ,asigurand astfel un punct de aplicare a fortei pentru brat. Aruncarea poate fi zvarlita pe deasupra umarului sau prin ducerea bratului lateral pe langa umar,pentru a mari si mai mult unghiul de aruncare.Pe toata durata aruncarii,piciorul drept este mentinut in fata(nu balanseaza dinainteinapoi ca la alte aruncari din saritura),pregatit pentru ca,in momentul aterizarii,sa amortizeze socul produs de contactul cu solul.
11

2.2.Aruncarea la poarta din saritura cu bataie pe piciorul din partea

bratului de aruncare Acest procedeu tehnic,de mare eficacitate si spectaculozitate,presupune o foarte buna indemanare,detenta si coordonare,pe langa forta de aruncare a bratului.Extrema stanga isi creeaza o pozitie de aruncare venind dinspre semicercul de 9m.In mod premeditat,pentru a nu-si micsora unghiul de aruncare,extreama bate pe picorul drept,deci pe picorul din partea bratului de aruncare,ceea ce contravene cu tehnica obisnuitei aruncari din saritura.In acest timp,jucatorul intinde sa duca mingea cu ambele maini in partea stanga a corpului,departe de aparator.Din momentul bataii pe piciorul drept,stangul penduleaza inainte-inapoi,iar dreptul se duce inainte,indoit din genunchi.Mingea este transportata rapid deasupra umarului drept si pregatita de aruncare.

3. Aruncarea la poarta pe la spate

Procedeele tehnice de aruncare la poarta pe la spate se foloseau in trecut pe o scara mult mai larga decat acum,datorita faptului ca apararile nu erau atat de dure,marcajul nu se facea atat de strict,iar plasamentul aparatorilor nu era atat de exact.totusi,aceste procedee nu trebuie abandonate.De multe ori,pivotal angajat cu o pasa la semicerc,fiind flancat din ambele parti de adversary,nu are posibilitatea sa se intoarca cu fata spre poarta adversa.In asemenea cazuri,pivotal poate recurge la unul dintre procedeele de aruncare la poarta pe la spate,care asigura o aruncare puternica a mingii,destul de rapida si surprinzatoare pentru portar.Prin atrenament systematic,precizia aruncarilor

12

creste,mingea fiind trimisa pe langa aparatori exact la tinta,in coltul in care portarul nu se asteapta. Exista mai multe procedee de aruncare la poarta pe la spate,care trebuie folosite cu mult discernamant si numai atunci cand pivotul nu are alta solutie de rezolvare a situatiei tactice respective. 3.1. Aruncarea la poarta pe la spate inapoi pe langa sold In vederea executarii acestei aruncari,jucatorul duce mingea inainte,sustinand-o de jos cu mana stanga si de deasupra si din fata cu mana dreapta,puternic flexata pe antebrat.Penduland rapid bratul pe langa sold,printro miscare de lansare executata dinainte-inapoi,trimite mingea spre poarta.Pentru ca aruncarea sa fie razanta cu solul,mingea va trebui sa paraseasca mana in momentul in care bratul,in balans, a ajuns exact langa corp,iar trunchiul este la verticala.Daca intarzie sau daca in momentul aruncarii jucatorul se apleaca in fata,mingea capata o traiectorie ascendenta,putand sa depaseasca bara transversala a portii. 3.2. Aruncarea la poarta pe la spate cu ducerea bratului prin lateral Modalitatea de executare este asemanatoare celei descries anterior,cu deosebirea ca la miscarea de lansarea bratului aruncator se duce prin lateral. In fata pregatitoare a aruncarii,mingea se duce intai spre stanga,prin fata corpului,sprijinita dedesupt de mana stanga si pe deasupra si lateral de palma dreapta,flexata pe antebrat.Aruncarea se realizeaza prin ducerea rapida si puternica a bratului dinspre stanga spre dreapta,prin lateral,inapoi.Miscarea aceasta a bratului poate fi asemanata cu inversul miscarii facute la aruncarea discului.

13

3.3.

Aruncarea la poarta pe la spate cu rotarea bratului

Jucatorul,stand cu spatele spre poarta,primeste mingea si o duce in jos spre stanga,lasand greutatea corpului mai mult pe piciorul stang.Apoi,cu o miscare din ce in ce mai accelerate a bratului drept,care executa o rotatie de jos in sus,propulseaza mingea spre poarta.Acest procedeu ethnic de aruncare ii permite atacantului sa evite bratele aparatorilor,aruncand pe deasupra lor 3.4. Aruncarea la poarta pe la spate cu cadere in plonjon

Procedeul se foloseste de catre pivot atunci cand doreste sa imprime mingei o viteza de zbor mult mai mare.Aruncarea propriu-zisa poate fi executata prin lansarea pe langa sold sau prin lansare cu ducerea bratului prin lateral.In faza de pregatire a aruncarii,jucatorul duce mingea spre stanga,indoind totodata genunchii pentru a-si apropia centrul de greutate de sol. In timpul aruncarii,jucatorul se lasa sa cad ape spate,impingand apoi din picioare in directia aruncarii,sporind astfel forta de aruncare.Datorita impulsului dat de brat si din picioare,mingea este aruncata cu putere,iar corpul jucatorului se rasuceste in jurul axei sale longitudinale,ajungand treptat cu fata spre sol.Socul caderii se amortizeaza prin sprijin pe brate 3.5. Aruncarea la poarta pe la spate cu pirueta Din punct de vedere tactic,acest procedeu ethnic nu apartine categoriei aruncarilor la poarta pe la spate prin apropierea semicercului,si se foloseste ina runcarile la poarta de la distanta prin surprindere.Interul se gaseste in miscare pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau saltat.Odata cu punerea piciorului stang pe sol,ca sprijin pentru aruncare,duce mingea in fata sprijinta de jos si dinapoi cu palma stanga si din fata cu palma dreapta,bratele fiind intinse in
14

jos.Mentinand piciorul stang intins,blocat pe sol,jucatorul incepe pirueta pe picorul drept,tragand puternic de bratul drept de jos in sus si lateral.Greutatea corpui trece pe picorul stang,asigurand sprijinul final pentru aruncarea puternica a mingii.Cu ajutorul acestui procedeu de aruncare se pot inscrie goluri surprinzatoare pe langa aparatorul plasat initial pe partea bratului drept al atacantului si pregatit sa blocheze aruncarea pe langa sold pe care anticipa el ca o va folosi adversarul direct. 3.6. Aruncarea la poarta cu doua maini printre picioare Pivotul aflat cu spatele spre poarta adversa si flncat de doi aparatori vigilenti poate folosi uneori procedeul de aruncare la poarta cu doua maini printre picioare,cu conditita sa-l executa foarte rapid si prin surprindere.Dupa prinderea mingii-sau chiar in acelasi timp-jucatorul indoaie rapid si puternic trunchiul in fata,ducand mingea in jos.In clipa in care bratele ajung cu mingea in dreptul picioarelor departate,aceasta este propulsata datorita miscarii de pendulare a bratelor de sus in jos,precum si celei de flexie a palmelor.De foarte multe ori,surprins de aceasta aruncare,portarul nu mai gaseste timul necesar sa intervina spre a reetine mingea care zboara cu o viteza destul de mare.

4. Aruncarea la poarta cu bolta peste portar

15

Atunci cand un jucator a ajuns intr-o pozitie favorabila aruncarii la poarta din apropierea semicercului,fie ca este vorba de pivot sau de extreama,portarul se afla intr-o situatie extreme de dificila.Ca atare,el inainteaza in directia atacantului,spre a-i micsora unghiul de aruncare.Observand actiunea tactica a portarului,atacantul simuleaza o aruncare puternica,dar in final arunca mingea cu bolta peste portar.

5. Aruncari la poarta din sprijin pe sol

Jucatorii din linia de 9m reusesc de multe ori sa se demarce si sa ajunga intro pozitie favorabila de aruncare la poarta de la distant ape langa sau printre aparatorii adeversi.Pentru o aruncare eficienta la poarta de la distanta 9m-11 m,pe langa foarta de aruncare,este nevoie si de o tehnica corespunzatoare,in scopul de a facilita crearea unei viteze initiale de zbor a mingii care sa-i puna in dificultate pe aparatori,dar mai ales pe portar.Aruncarile la poarta din spirjin pe sol sau pas incrucisat,pas adaugat sau pas saltat ca lan premergator aruncarii,in functie de situatia tactica de moment,asigura zborul rapid al mingii,fara de care nu se poate concepe inscrierea golurilor de la distanta. La faza a II-a a atacului a fost descrisa tehnica fiecarui procedeu in parte.Deosebirea dintre procedeele in faza a II-a si cele din faza a IV-a consta in faptul ca in faza a II-a jucatorul se gaseste intr-un lan mai mare,venind in alergare de viteza dinspre propria poarta,dupa care face pasii premergatori aruncarii,ccea ce conduce la o viteza mai mare de zbor a mingii.In faza a IV-a a atacului,elenaul spre poarta adversa este mult mai scurt,de doi-trei pasi,ceea ce,uneori,echivaleaza doar cu pasii premergatori aruncarii.Este deci imperios necesar ca,in pregatirea jucatorilor,sa se asiste asupra dezvoltarii fortei de
16

aruncare cu lan scurt de trei pasi,incrucisati,adaugati sau saltat.Pe langa aceasta,trebuie dezvoltata si viteze de executie a miscarilor pregatitoare pentru aruncare,precum si viteza aruncarii propriu-zise. 5.1 Aruncarea la poarta cu pas incrucisat Procedeul este folosit de jucatorii din linia de 9m,mai cu seama atunci cand primesc mingea dinspre dreapta,cand toate miscarile pregatitoare pot fi mult mai bine coordinate.Petntru jucatori,este mai bine sa insiste ca mingea sa fie prinsa,in patrundere,pe picorul drept.In aceste caz,dupa prindere,tinand mingea cu ambele maini in dreptul abdomenului,jucatorul face un pas cu piciorul stang inainte,cu varful piciorului respective dorientat putin spre dreapta.Urmeaza incrucisarea piciorului drept prin fata celui stang si spijinirea acestuia pe sol cu varful mai rasucit spre drepata.Odata cu incrucisarea picorului drept spre stangul,jucatorul duce mingea inapoi,deasupra umarului,pregatit pentru aruncarea care va urma dup ace picorul stang,ramas in urma,va fi repus pe sol si blocat.Aceasta a fost faza pregatitoare a aruncarii sau elanul.Dupa ce piciorul stang a blocat pe sol,urmeaza miscarea de aruncare,compusa din impingerea puternica din piciorul drept,zvarlirea din bratul drept si trecerea greutatii corpului pe picorul stang; dupa aruncare,piciorul drept se duce in fata,contribuind la franarea inaintarii corpului. Pentru reducerea timpului necesar executarii acestei aruncari,jucatorii avansati prind mingea pe picorul stang,care il aseaza pe sol cu varful orientat spre dreapta,dupa care urmeaza incrucisarea piciorului drept prin fata celui stang si ducerea mingii inapoi pentru aruncare.Restul miscarilor sunt identice cu cele descries anterior.Dar cea mai mare reducere a timpului de executie o obtine acei jucatori care incep incrucisarea cu picorul drept inca inainte de primirea mingii.Ei isi coordoneaza miscare de patrundere si de pregatire a aruncarii in functie de miscarile coechipierului de la care urmeaza sa primeasca
17

mingea.Astfel,prin anticipatie,aruncatorul incruciseaza piciorul drept si il asaza pe sol exact n momentul in care a prins mingea,pasata si ea de coechipier ceva mai inapoi,in dreptul umarului,pentru ca miscarea de ducere a acesteia in pozitia pregatitoare pentru aruncarea sa dureze cat mai putin sis a fie foarte bine coordonata,in continuare cu miscarea picioarelor.Asa cum se poate deduce,dupa prinderea mingii pe piciorul drept urmeaza ducerea piciorului stang in fata,concomitant cu ramanerea bratului drept intins in urma,blocarea piciorului stang pe sol si aruncarea zvarlita pe deasupra umarului.Pentru folosirea acestui procedeu de aruncare,mingea trebuie sa vina neaparat din drepata aruncatorului,motiv pentru care procedeul asa cum a fost descries,intra in arsenalul de mijloace tehnice al interului si al cetrului. Aruncarea la poarta cu pas incrucisat in spate.Interul drept,daca primeste mingea la momentul oportun de la extrema drepata,poate folosi aruncarea cu pas incrucisat prin spatele picorului stang,ccea ce contribuie la crearea unui unghi mai bun de aruncare si la evitarea blocajului advers.Pentru executarea acestui procedeu,elanul de patrundere nu trebuie sa fie prea mare.Jucatorul porneste apropae de pe loc in directia aparatorului care-l marcheaza de la distanta,prinde mingea pe picorul stang,care se gaseste in fata.Apoi,in loc sa incruciseze piciorul drept prin fata celui stang,duce picorul drept in spatele celui stang,departandu-se astfel spre stanga fata de linia anterioara de inaintare.Dupa ce sprijina picicorul drept pe sol,duce stangul in gata,plasat de asemenea spr stanga directiei initiale de inaintare,ccea ce permite aruncarea pe langa aparatorul direct,daca acesta,suprins de procedeu utilizat,nu face si el o miscare de translatie spre drepata.Dupa blocarea piciorului stang pe sol,urmeaza aruncarea zvarlita a mingii spre poarta.

5.2 Aruncarea la poarta cu pas adaugat

18

Acest procedeu tehnic prezinta anomie avantaje pentru aruncarile de la distanta,si anume:in timpul executarii miscarilor pregatitoare de aruncare,axa umerilor este in permanenta paralela cu linia portii,astfel ca aruncatorul poate vedea foarte bine atat miscarile aparatorilor,cat si pe cele ale portarului:pe de alta parte,aruncarea propriu-zisa este mai rapida din cauza traseului mai scurt al miscarii bratului cu mingea.Procedeul poate fi utilizat cu success numai de jucatorii care benificieaza de o aruncare puternica de pe loc,la care forta de propulsie este data in principal de contractile muschilor bratului si a abdomenului. Jucatorul aflat in patrundere spre poarta se straduieste sa prinda mingea pe picorul stang,apoi face pasul adaugat cu piciorul drept si,concomitant,duce mingea deasupra umarului.In continuare,face un nou pas cu stangul inainte,timp in care mingea ramane si mai mult in urma umarului drept,dupa care blocheaza piciorul stang pe sol si,cu tractiune din nrat,arunca puternic mingea. Unii jucatori,favorizati de o puternica musculature a umarului,executa aruncarea propriu-zisa cu o miscare de rotare a bratului,ccea ce,pe de o parte,sporeste viteza de zbor a mingii,iar pe de alta parte,ii da atacantului posibilitatea de a-l observa mai bine pe portar si intentiile sale,fapt care determina alegerea coltului de aruncare. Intrucat elanul cu schimbare de pas nu permite decat utilizarea aruncarii zvarlite de deasupra umarului,acest procedeu este folosit din ce in ce mai rar.In handbalul modern,jucatorii prefera sa aplice procedee tehnice cu mai mutle solutii de finalizare,pentru a nu fi opriti cu usurinta de aparatorii care sunt tot mai bine pregatiti pentru blocarea mingilor

5.3 Aruncarea la poarta cu pas saltat

19

Ca si celelalte doua procedee descrise anterior,elanul pentru aruncare este foarte scurt,ceea ce presupune o executie foarte rapida,apropae de pe loc,totusi cu suficienta putere.In timpul scuutului sau elan spre poarta adversa,jucatorul primeste mingea,dinspre drepata,pe picorul drept,dupa care,in loc sa se duca stangul in fata,cum ar fi normal,el executa un pas saltat de pe dreptul pe dreptul,timp in care duce si mingea,prin tinere apucate,pe jos-inapoi,pregatinduse de aruncare.Odata cu ducerea piciorului stang in fata,mingea ramane si mai mult in urma,sporind astfel forta de aruncare.Piciorul stang se fixeaza pe sol in functie si de pozitia aparatorului direct,apoi se blocheaza si in continuare se executa aruncare zvarlita pe deasupra umarului. Tehnica de baza a acestei aruncari,ca si a celei cu pas incrucisat,permite utilizarea diferitelor procedee de aruncare a mingii,incepand cu cele de deasupra umarului si terminand cu cele pe langa genunchi sau prin evitare. 5.4 Aruncarea la poarta pe langa sold Elementul pregatitor pentru aruncare poate fi pasul incrucisat sau saltat.Mingea,tinuta cu o mana prin apucare se duce pe jos-inapoi.In momentul in care piciorul stang blocheaza pe sol pentru aruncare,trunchiul se inclina putin spre dreapta.Datorita acestei pozitii,deplasarea inainte a bratului aruncator se face prin lateral langa sold.Mingea paraseste mana aruncatorului la o inaltime de aproximativ 1 m distanta de sol,trecand astfel pe sub bratul aparatorului pregatit sa o blocheaze. Aruncarea la poarta pe langa sold-deosebit de eficienta-a fost pusa oarecum in umbra de aruncarea la poarta din saritura.Dar in ultimul timp se observa ca,la momentul oportun,handbalistii de elita din intreaga lume recurg la aceasta aruncare.Adevarul este ca procedeul respective prezinta un coefficient ridicat de surpriza pentru poetar,care nu vede mingea decat dupa ce a trecut de
20

aparator.In felul acesta se pot inscrie goluri extreme de pretioase,mai ales in momentele de incordare a meciului.Chiar si jucatorii care nu dispun de foarta suficienta de aruncare devin periculosi daca stapanesc perfect acest procedeu si il utilizeaza in mod rational. 5.5 Aruncarea la poarta pe langa genunchi Ca si la aruncarea la poarta pe langa sold,se poate folosi elanul cu pas incrucisat cu pas saltat,care ingaduie jucatorului sa intoarca corpul spre dreapta si sa duca in acelasi timp timp mingea in jos si inapoi.Pentru aruncarea la poarta pe langa genunchi,jucatorul trebuie sa fandeze ceva mai mult,spre a-si apropia centrul de greutate de sol.In faza de zvarlire a mingii se produce o ingenunchere adanca si o inclinare pronuntata a trunchiului spre partea bratului de aruncare.Capul,care are un rol conducator in executarea acestei aruncari,se apleaca de asemenea de partea bratului aruncator,privirea ramane insa in directia portii.In momentul de aruncarii,bratul este orientat in jos,mingea se tine cu o mana prins apucare,iar traiectoria imprimata mingii este de regula paralela cu solul.O astfel de aruncare,la fel de suprinzatoare ca cea pe langa sold,este deosebit de eficienta in fata aparatorilor obisnuiti sa blocheze aruncarile din saritura cu bratele instinse in sus.Pentru a intelege mai bine modul cum se executa acest procedeu tehnic,mentionam ca aruncarea este aproape identical cu arunarea unei pietre pe suprafata apei,care se si foloseste,dealtfel,in metodica invatarii. De obicei,mingile aruncate la poarta pe langa sold si pe langa genunchi sunt trimise in colturile de jos ale portii.Aruncarea pe langa genunchi permite jucatorilor cu o inalta coordonare neuromusculara sa orienteze traiectoria mingii si spre colturile de sus ale portii,ceea e mareste considerabil eficienta procedeului.

21

Aruncarile la poarta pe langa sold si pe langa genunchi nu se pot invata decat dup ace s-au insusit bine procedeele de aruncare cu pas incrucisat si cu pas saltat.De asemenea,pentru executarea cu siguranta a acestor procedee,jucatorul trebuie sa fie capabil sa stapaneasca mingea tinand-o prin apucare cu o mana..In ccea ce priveste metodica invatarii,propunem urmatoarea succesiune: Aruncari cu piatra cu elan cu pas incrucisat si pas adaugat,ducand mana in momentul aruncarii din ce in ce mai in lateral si in jos; Aruncari cu piatra pe suprafata unei ape,pentru a face cat mai multeratuste(sarituri ale pietrei pe suprafata apei); Pase intre jucatori,folosind unul din aceste doua procedee in vederea coordonarii miscarilor pregatitoare cu cele de aruncare; Aruncari cu mingea de handball pe sub plasa de volei a carei amrgine inferioara este la o inaltime de cel mult un metro;
Aruncari la poarta prin interiorul cutiilor de lada de gimnastica ridicate pe

lat si asezate la o distanta de 8-9m departare de poarta; Aruncari la poarta pe langa aparatorii paivi,semiactivi si active,la inceput in colturile de jos,apoi in colturile de sus ale portii. 5.6 Aruncarea la poarta prin evitare In utlima vreme s-a imbunatatit activitatea aparatorilor care,masati in apropierea semicercului de 6m,colaboreaza strans cu portarul pentru apararea portii.Pe langa inchiderea patrunderilor spre poarta,lor le revine misiunea de a marca bunii aruncatori de la distant ape partea bratului lor de aruncare,atunci cand acestia se gasesc intr-o pozitie favorabila.Tehnica aparatorilor de a bloca mingea cu bratele si cu piciorul a evoluat mult,asa ca atacantii au fost nevoiti sa inventeze noi procedee tehnice pentru inscrierea golurilor.S-a descoperit astfel

22

si s-a pus la puncte aruncarea la poarta prin evitare,care,cu variantele ei,se isncrie printre procedeele tehnice deosebit de eficiente si totodata spectaculoase. Aruncarea la poarta prin evitare se executa in felul urmator:dupa elanul de patrundere spre poarta si miscarile pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau saltat,jucatorul pune piciorul stang pe sol ceva mai lateral spre stanga decat in mod obisnuit,si anume in afara directiei de inaintare spre poarta.In felul acesta,el isi creeaza conditia pentru a evita blocajul adversarului direct.Dupa blocarea piciorului stang pe sol,jucatorul incepe aruncarea propriu-zisa prin impingere puternica din piciorul drept,trecand astfel in sprijin pe stangul si departandu-se de adversarul care-l marcheaza.Mingea este dusa in tinere echilibrata pe jos,inapoi sis us,deci printr-o miscare de rotare a bratului,care trece pe deasupra capului,inclinat si el spre stanga.Aruncarea se executa prin zvarlirea pe deasupra capului in momentul in care trunchiul a ajuns sa fie mai mult indoit spre stanga,miscare prin care atacantul izbuteste sa indeparteze si ma mult mingea de aparator.Prin ocolirea blocajului,mingea poate fi trimisa spre poarta in coltul acoperit initial de aparator,acum cel mai vulnerabil pentru ca portarul nu se mai asteapta ca atacantul,evitand aparatorul,sa arunce acolo. 5.7 Aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon

Pentru a-l ocoli si mai mult pe aparator in timpul aruncarii sau pentru a evita blocarea mingii de catre acesta,a aparut aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon.Jucatorii formati la scoala romaneasca de handball au contribuit intr-o foarte buna masura la dezvoltarea acestui procedeu tehnic. Miscarile pregatitoare pentru aruncarea se fac tot cu elan cu pas incrucisat sau adaugat,care nu ingaduie aparatorului sa intrevada ce va urma.Odata cu fixarea piciorul stang pe sol,orice aruncare posibila,cigar din saritura,creandu-I un avantaj considerabil aruncatorului care nu si-a dezvaluit adevaratele
23

intentii.Dupa blocarea piciorului stang pe sol,ceva mai lateral spre stanga fata de linia de inaintare spre poarta,jucatorul impinge cu mai multa putere din piciorul drept,trece greutatea pe stangul,inclina trunchiul lateral spre stanga si se lasa sa cada in aceasta directie.Minge,dusa deasupra capului prin aceeasi rotare ca la aruncarea prin evitare descrisa anterior,se tine cu o mana prin apucare.Cand trunchiul a ajuns la orizontala si corpul se gaseste in cadere pronuntata spre stanga,printr-o zvarlire puternica din brat,se executa aruncarea la poarta pe langa sau pe sub bratele aparatorului direct,care tinde sa intervina printr-o ultima incercare de blocare a mingii.Atacantul poate arunca de regula in amnele colturi ale portii,mai ales in cel acoperit de aparator.In cadere,jucatorul ia contact cu solul mai intaii cu bratul stang,apoi cu bratul drept si in final ruleaza pe partea centrala laterala a corpului. Aruncarea la poarta prin evitare nu este un procedeu tehnic foarte complicat si greu de insusit.Totusi,putin jucatori utilizeaza procedee tehnice prin evitarea adversarului,desi practica demonstreaza eficienta acestora.Dificultatea consta in faptul ca executarea lor presupune o foarte buna fosrta a musculaturii centurii scapulohumerale,a partilor laterale ale corpuli,a spatelui si a abdomenului,si in acelasi timp o modalitate exceptionala a articulatiilor membrului superior,in special a umarului,precum si o mobilitate accentuate a coloanei vertebrale.Pentru dobandirea acestor calitati,precum si pentru perfectionarea coordonarii neuromusculare,este necesara o munca de instruire foarte sistematica si bine planificata in timp. Pentru dezvoltarea fortei de aruncare din pozitiile specifice acestor aruncari prin evitare se folosesc,pe langa exercitiile de dezvoltare a fortei generale,de mentinere sau de dezvoltare a supletei,ai unele exercitii speciala,dupa cum urmeaza: Rotari mari de brate cu haltere mici in maini; Rotary mari cu bratul de aruncare,cu mingea de handball de 1kg,tinuta prin apucare;
24

 Din pozitia stand cu picorul drept spijinit lateral la scara fixa,pe o masa,pe lada de gimnastica etc..,cu trunchiul indoit lateral spre stanga:exercitii de imitare a runcarii cu o minge de handball normala,apoi cu una grea de 1kg si,in sfarsit cu o hantela de 3-5kg; Din acceasi pozitie,tractiuni la banda elastica fixate inapoia jucatorului,diferite miscari de rotare a bratului sau miscari de imitare a aruncarii; Din aceeasi pozitie,aruncari cu mingea de handbal unui coechipier aflat in fata jucatorului respective,la o distanta de 8-10m; Perechi de jucatori fata in fata,la o distanta de 10m,executa aruncari cu mingea de handball ,apoi cu mingea de 1kg folosind procedeul prin evitare; Aruncari la poarta de la distanta de 9m pe langa un aparator semiactiv,apo din ce in ce mai active si in ritms cat mai apropiat de cerintele jocului; Pentru invatarea aruncarii prin evitare cu plonjon se folosesc diferite exercitii in bazine mici,de invatare a inotului,sau la mare: Aruncarea mingii prin evitare,urmata de cadere laterala spre stanga,jucatorii stand in apa pana la genunchi; Acelasi exercitiu,de data aceasta in apa pana la sold,cu indoirea mai accentuate a trunchiului spre stanga si aruncarea mingii atunci cand mana ajunge apropae de nivelul apei; Acelasi exercitiu,cu deosebirea ca jucatorii revin reptat spre apa pana la genunchi; Procedeele de aruncare la poarta prin evitare se perfectioneaza numai in cadrul unor jocuri de scoala,in care aparatorii faciliteaza executarea acestora,apoi opun o rezistenta din ce in ce mai apropiata de realitatea jocului competitional
25

5.8 Aruncarea la poarta cu cadere pe partea bratului de aruncare Acest procedeu este opusul aruncarii prin evitare.Atacantul care se gaeste in elan pregatitor,inainte de pune piciorul stang pe sol pentru miscarea finala,observa ca aparatorul s-a deplasat prea mult dreapta,anticipand anihilarea unei eventuale aruncari prin evitare.Plasamentul gresit al aparatorului il determina pe atcant sa utilizeze cu cadere pe partea bratului de aruncare,trimitand mingea spre poarte prin stanga aparatorului.Dar iata cum se executa aruncarea:dupa ce a pus piciorul drept pe sol si a dus mingea deasupra umarului drept,tinand-o cu o mana,gata pregatita pentru aruncare,atacantul pune piciorul stang pe sol,trecandu-l in fata piciorului drept.Linia de inaintare spre poarta este abatuta de data aceasta spre dreapta aruncatorului,nu spre stanga,ca la aruncarile prin evitare.Jucatorul se apleaca spre dreapta,cu genunchii indoiti,dupa care impinge din piciorul drept,trece greutatea corpului pe piciorul stang si arunca mingea cu putere,folosind in acest scop aruncarea zvarlita pe langa sold sau pe lanha genunchi.Pentru a-l ocoli bine pe aparator a fost necesara o inclinare a corpuli aproape orizontala,asa incat,dupa aruncare,din cauza inertiei,jucatorul este propulsat spre dreapta.Pentru a amortize caderea,pune marginea labei piciorului drept pe sol si ruleaza apoi pe gamba,coapsa si pe partea laterala si dorsala a trunchiului. Procedeul de aruncare la poarta cu cadere pe partea bratului de aruncare este deosebit de efficient.In timpu caderii,jucatorul are posibilitatea sa-l observe pe portar si sa arunce nestingherit in coltul cel mai vulnerabil.Cei ce beneficiaza de o inalta maiestrie tehnica izbutesc sa arunce cu ajurotul acestui procedeu in coltul de sus al portii,in dreapta portarului,ceea ce se dolseaza,de cele mai multe ori,cu inscrierea unui punct.
26

Instruierea acestui procedeu-de fapt o continuare a inavatarii si perfectionarii aruncarilor pe langa sold si pe langa genunchi-poate incepe in bazinul de inot,similar cu aruncarea prin evitare,sau pe saltea,pentru a diminua socul la cadere,evitandu-seastefel instaurarea fricii.Dupa ce tehnica aruncarii si caderii a fost insusita corespunzator,se fac exercitii de aruncare la poarta cu aterizare tot pe saltea,vizandu-se toate colturile portii.Prezenta aparatorului este necesara de la inceputul lucrului in fata portii,pentru o mai buna orientare in spatiu a jucatorului care exerseaza.Cu timpul,antrenorul trebuie sa admita utilizarea acestui procedeu la jocurile de antrenament si apoi la cele oficiale,stiut fiind faptul ca,fara conditia reala de lupa sportive,nu se poate ajunge la un grad inalt de maiestrie,mai cu seam ape linia acestor procedee de aruncare la poarta care prezinta un spor de dificultate din punct de vedere al executarii

27