You are on page 1of 4

Sfintul Paisie de la Neamt

Cuvinte gi scrisori duhovnice$ti

I
Editia a ll-a
Selectate $i traduse in limba romdnl
de Valentina Pelin

Cu o prefafa de Virgil C6ndea

Tiparita cu binecuv6ntarea inaltpreasfi nf itului TEOFAN Mitropolitul Moldovei gi Bucovinei

O Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei lsBN 978-606-8 I l7-23-2 Vol. l: ISBN 978-606-8ll'1-24-9

Edinra DOXOLOGIA
2010

SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT

CIIV]NTE $I SCRISORI DUHO\TNICE$TI

infitisare a Cuvdntului lui Dumnezeu, a Domnului nostru [ Hristos, atunci cu incredintare sa se stie ca, precum cu degete se arata doua firi ale lui Hristos, adica dumnezeirea omenirea Lui, asa si aceleasi doud degete vor infitisa si ipostasuri ale Lui, si indata se vor face noi eretici nestori Cici aceia un singur ipostas a lui Hristos il impart in ipostasuri, adici pe unul singur Domnul si Dumnezeul $i ntuitorul nostru lisus Hristos in doi fii il impart: in Cuvdntul lui Dumnezeu, Fiul lui Durnnezeu neintrupat, si in Hristos, simplul om, fiul Mariei, niscut de ea si de la Fiul lui Dumnezeu in fiatie primit. Dar sA se abata boala si aceasti defiimare pe capetele necredincioqilor nestorieni cdrora le urmeazA $i rascolniiii, care cu cele doud degete ale lor il arata pe Hristos a fi cu doud fete. lar daci inc6 intr-o asemenea li{iga prapastie a pierzaniei nu ar vrea sa cada, apoi numai cu doua degete, doua firi ale lui Hristos, frra Hristos, adic6 dumnezeirea si omenirea si firi ipostasul lui Hristos, mdrturisesc, ceea ce este departe 9i strain de mirturisirea Sfintei Sobornicestii si Apostolicestii Biserici. O, prea saracilor si ticdlosilor rascolnici, cu o asemenea insemnare a crucii cu toate degetele voastre, adica qi doua, si mincinoasele trei, ale alcdtuirii armenesti, nu numai cd nu vd veti invrednici sa marturisiti Taina Preasfintei Treimi si a CuvAntului lui Dumnezeu, dar incl $i stra$nici $i infrico$ati este aceastd alcdfuire a degetelor, ce se indepdrteazd $i defhimeaza neincetat $i Taina Preasfintei Treimi, si privirea Cuvdntului lui Dumnezeu, Ibra nici o pocdinta! Mai bine ar fi pentru cei ce au socoteala rascolnicilor, de la care asemenea a lor alcatuire $i de doud degete si de trei degete o asa stra$nicd hul6 se aduce asupra Preasfintei Treimi gi asupra Cuvdntului lui Dumnezeu, si se lepede de aceastd armeneasca alcltuire a degetelor gi unind toate cinci degetele impreuni, care nimic nu insemneazd s6-si facd cruce cu ele, scapdnd astfel de la mai sus zisa defbimare, ar fi aral.at un oarecare fel de insemnare a crucii. Tindndu-se insa de alcatuirea cea armeneasca de doua degete

qi de trei degete, de la strasnica hulire a Preasfintei Treirni si a Cuvdntului lui Dumnezeu sa scape nu vor putea niciodata. Iar daci inc6 rascolnicii vor vrea s6 ia la cele doud degete ale sale

si o mdna, ?ncuviintata de Sffintul Petru Damaschin pentru in{btisarea unui singur ipostas al lui Hristos, atunci cu aceasta insemnare a crucii de doua degete, desi este potrivnica datinii

apostolicegti, daca se vor lepada de acea defbimatoare alcatuire armeneascd a primului deget cu al patrulea $i al cincilea' atunci cu doud degete vor putea arata cele doui firi ale lui Hristos, adica dumnezeirea lui $i omenirea, iar cu o mdna, singurul ipostas al Lui, $i aceasta va fi in in{elegere cu adev6rata marturisire a CuvAntului lui Dumnezeu. Iar dacd inca nu se vor lepada de alcatuirea armeneasca a celor trei degete, a-l primului cu al patrulea 9i al cincilea, ci intru acele degete se vor ispiti a incheia Taina Sfintei Treimi, atunci nu numai de la mai sus zisa infiti$are cu doul degete $i o mana a Tainei Cuvdntului lui Dumnezeu nu vor avea nici un folos, dar si dintr-o asemenea stra$nici hula asupra Preasfintei Treimi de la aceasti alcatuire armeneasca a primului deget cu al patrulea si al cincilea, dacd nu se vor pocdi, la munci ve$nice vor fi trimisi in ziua dreptei rasplltiri dupa fapte a dreptului judecator Hristos Dumnezeu.

Cao. 17 $i sfinfilor li se intdmpli sd se abatd de la adevdr in scri6rile lor gi pentru aceasta se cuvine a ne tine de cuqetarea Sfintei Sobornicegtii 9i Apostoliceqtii Biseici, dar nu de unul sau doi, sau trei sfrnfi ce s-au intirit in cugetare gresite, dezbindndu-se de la infelegerea si socoteale ei
in Sfdnta Scriptura cd numai Unul Dumnezeu este fira de pacat $i frra de gregeald, omul insa, chiar $i sfhnt, se intdmpld uneori si se abatd in scrierile sale de la adevdr, dupl cum i s-a intimplat pi Sflntului Mucenic Dionisie,
Se mArturise$te

SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT

CWINTE SI SCRISORI

DUHO\'].uCE9TI

203

arhiepiscopul Alexandriei, sa gre$easca de la adevar in scrierile sale,'precum despre aceasta marturise$te Slintul Vasile cel Mare, scriind in Epistola ctitre Maxim Filozoful, pe care am 5i tradus-o din cartea greceasci din cuvdnt in cuvdnt asa: au ,,lara din lscriirite) lui Dionisie, pe care sa le cautati, aceea venit la noi foarte multe, dar nu sltnt aicea acele cirti, de nu ti le-am trirnis. Am ins6 o anumiti pdrere. Nu de toate ne uimim la acest barbat, dar sunt inca unele' de care cu totul ne lepaddm. Despre aceastl de acum dezviluita necinste a lui Anomie zic, pulin de nu este acesta, din cate stim, primul ce a dal sAmanta oamenilor. Iar vina este, mi se pare' nri rautatea intelegerii, ci aceea cd vrea mult sa se impotriveasca lui Savelie Un obicei deci am eu a asenlana pe acesta sArguitorului gradinar, ce indreapta strdmbitura pomilor tineri, drept care prin aca peste mAsura tragere irnpotriva a celui ce a gresit potrivirii, intorcAnd in partea contrari odrdslirea lor' Oarece asemenea 9i despre cele ce i s-au intAmplat acestui birbat am aflat ci, impotrivindu-se foarte necredintei acelui Livian, nu a inleles singur pentru sine cA a c6zut din marea dragoste pentru disputa intr-o rea potrivnicie. Pentru ca lui ii era destul sa arats ca natura supuneiii ierarhice dintre Tatal si Fiul nu este aceeasi gi prin aceasta sa aiba biruintl asupra acelui hulitor. El insi' ca rrult mai invederat si cu covirsiie sa biruie, stabileste nu numai deosebirea dintre ipostasuri, dar $i deosebirea firii lor, $i tticsorarea puterii, si schimbarea slavei Astfel' prin aceasta i s-a intArnplat incd sa schimbe un rau pe altul, dreptei invataturi a cuvAntului in scrierile sale, sa gre$easca. Pentru aceasta $i prea felurit este unJori schimbdnd [cuvintul] unirne, de dragul insernnarii ipostasurilor, intrebuinldnd nepotrivit numai pritna litera, <E> [de la slavonescul <Edinosusdie>], iar uneori, folosindu-le pentru acelea cu acelasi nume, se schimbd si cuvAntul La acestea $i de la cuviincioase [Sfdntul] Duh a scos oarecare litere, nicidecurn inchinare $i de buhului, desptr(indu-L de la dumnezeirea de rind cu firile zidite si slujitoare numdrAndu-L'"

inca si a doua greqeala a aceluia$i SfAnt Mucenic Dionisie, se afl6 cAnd a prirnit botezul oarecdror eretici pepuzini, precum acelasi Sfhnt Vasile cel Mare in prirna pravili a sa zice: ,,M-am minunat cum incd dreapta fiudecata] Marele Dionisie a trecut-o [cu vederea], pentru ca s-a osrindit de a-i primi cu botezul cel de demult, gi prin nirric nu s-au departat de credinta lor. Drept aceea. dacd Marele Dionisie a si tainuit aceasta, dar noua nu ni se cuvine a pistra urmarsa greselilor. Pentru ca aceasta necuviinfa de la sine fdtisa este $i tuturor stiuta, iar cu ea pufin ce fse poate schimba] cu vorba lungd a celui ce este parta$". Acelasi Sfdnt Vasile si despre greselile Sfdntului Grigorie, episcopul Neocezareii, IAcatorul de minuni, vorbeste in Epistola sa catre cei mai mari cuvAntdtori din Neocezareea asa: ,,lari pe urma, pe elin slbtuindu-l ise pdrea ca nu se cuvir.re sd-l isprteasc4 cu tot dinadinsul pentru graiuri fcredinla], ci, daca se poate sa slabeasca pe alocuri obiceiul pentru noul venit, ca acela s6 nu se impotriveasca catre altele rrai alese. Prin aceasta $i mai multe glasuri ar fi cigtigat dintre cei ce acum ereticilor dau cea mai mare tdrie, precum zidirea si fbptura gi altele asemenea"'r. in ca(ile Sfhntului Grigorie de Nyssa, fratele de singe al Sfhntului Vasile cel Mare. sunt inca oarecare cuvinte. intru care se gasesc unnele ratacirii lui Origen pe care Slbntul Maxim Marturisitorul le-a acoperit, aducAnd preainfeleapta tilcuire. Despre Damas inci, arhiereul Romei, asa zice marele Grrgorie Teologul in a sa,4 doua epistoki cdtre Clidonie, scriind: ,,Ce este de rnirare dac| si Cuvintele lui Vitalie noi le-arn primit intre cele de buna credinta, a$a fiind povatuili cu pf,rerea, unele insa catre cugetare scrise, bdntuie cu furie, incAt mi se pare ca $i insusi Damas mai tirziu a inteles $i impreuna auzind cd cele spuse de el intre primele se afla, a lbcut-o lepadata $i carticica acelei credinte, cu anatemizare sa o rastoarne si cu singura inselarea de sine, de la care au pAtimit, sA nu se mAndreasc6".
Ll

Glosd marginali: ,,Pana aici dinlScrierile) Sliintului Vasile cel Mare"

204

SFA]VTUL PAISIE DE I,A NEAMT

CIJVINTE SI SCRISORI

DUHOVNICEqTI

205

Pdn6 aici lCuvintelel Sflintului Grigorie Teologul. Despre o discutie a Sltntului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor, preasfi ntitul Fotie, patriarhul Constantinopolului, in Vivliothica sa, la pagina 51 l, spune: ,,A insemna se cuvine, precum ca in acestea ce au suprascriere (sopiFestvo) [impreuna ospitare] sau (o cistote)> lpentru curatenie] prea mul6 stricare este, cd vei gasi adaugiri de$arte arienesti si ale altor oarecare rdu vestiti izvoditori de basne". Acela$i Preasfintit Fotie Patriarhul, despre Sfbntul Mucenic Pierie Prezviterul Alexandriei, in aceea$i Yivliothicd a sa, la fila I 61, spune: ,,Ci daca despre Tatal, qi Fiul dreptcredincioasa cinstire are, iara despre [Sfbntul] Duh foarte gregit 9i pdgAnqte gdndeqte, pentru cd mai jos de slava Tatalui si a Fiului crede a fi". La fel, precum citim in carlile grecesti, s-a intdrnplat qi unora dintre Sfintii Pirinti apuseni s6 gregeasca din adevar $i si scrie in lucrarile lor ci Sffintul Duh purcede de la Tatiil oi de la Fiul. Mai vArtos insi decat toti acaasta i s-a intdmplat Sfrntului Augustin, pe a cdrui asemenea invAtaturi tot apusul se in. taresJe. Acesta, dar (dupd cum despre el in lucrarea sa Gheorghie Scholariul, in cdlug[rie Ghenadie), primul patriarh dupa luarea larigradului, zice: ,,Putin de nu in toate cuvintele sale, ?n multe feluri si in multe chipuri inva@, precum ca Sfhntul Duh de la Taml si Fiul purcede". Iatd dar, s-a aratat, precum cd gi unor asemenea r-nari sfinti li s-a intdmplat sa greseasca in scrierile lor de la adevir $i inca acea gregeald a fost si impotriva dogmelor credintei ortodoxe. Dar de vreme ce sfintii au avut rnare smeritii cugetare $i nu s-au nAdajduit in cugetul lor, lasdnd toate scrierile sale spre jude, cata Sobornice$tii Biserici, ale cdrei hotarAri intru totul aveau sd le urmeze si in viata lor nu s-a intamplat sa fie descoperiti in gregelile lor de cineva, pentru ca indata singuri ar fi indreptat gregeala lor, fira nici o impotrivire. Deci, la o asemenea sme" ritr cugetare privind dumnezeiasca Biserica, nesocotind gregelile lor, pentru ca cele intdmplate lor nu din impotrivire au fost, ci

din neputinfa firii omene$ti, ii {ine ca pe niste foarte placuti lui Dumnezeu in mare cinste gi onoare. Asemenea si tuturor crestinilor ortodocqi se cuvine a-i cinsti ca pe nigte mari sfinli, cuget6rii lor gregite nicidecum sa nu urmeze, ci cugetarii Si.iudecatii Sfintei si Sobomicestii Biserici intru toate si-i urmeze si si i se supuna. Deci, daca mai sus zisilor atdtor de mari sfinti, mucenici, plstori gi dascali ai Sfintei Biserici $i rnari ficdtori de rninuni li s-a intdmplat sa gre$easca in scrierile lor de la adevdr, si inci impotriva dogmelor credintei ortodoxe, ce va fi de mirare atunci, daci si pirintii soborului de o suti de capete s-a intdmplat in mai mici fiucruri] sd greseasci de la adevdr gi preasfintitului patriarh al Moscovei, Iosif, greqelile lor cele potrivnice Sobomicestii Biserici, din gregeala in oarecare cdrti a le da in tipar. Ci precum si in vremurile de demult crestinii ortodocsi nu unnau dupd greqelile scrise in invaldturile Sfintilor Parinti, dar unnau cugetdrii sobomiceSti a toata Slanta Biserica, petrecind in cea mai addncd pace, asa se cuvine si in Rusia, dupi soborniceasca hotirdre a adevirului tuturor cregtinilor ortodocsi, lepadindu-se de greqelile, $i scrise, $i fiparite in cafiile potrivnice Sfintei Biserici, intru totul, Iara nici o indoiala, sa unrreze cugetului qi socotintei Sfintei Sobomicestii $i Apostolicestii Biserici si ca lumina ochilor sa pazeasca pacea lui Hristos si unirea cu toati Biserica $i cu toli crestinii ortodocsi.

Cap. 18 Despre Maxim Grecul


Preacuviosul Maxim Grecul fericit barbat a fost 9i plin de stiintZi si intelepciune, Si nicidecum nu ma pot impaca cu aceea

si fi scris despre potrivnica Sfintei Biserici alcatuire a degetelor pentru ?nsemnarea crucii, ci, dupa cuvdntul Domnului: ,,Vrajmagul omului a fbcut aceasta", sem6ndnd in cuvintele lui neghina cugetarii rascolnicilor. lar daca
ca el in scrierile sale