You are on page 1of 2

Jeff McMahan – Razboi si Pace 1.

Etica si utilizarea violentei in razboi Articolul studiaza teoria ce se afla la baza celor mai multe politici de securitate nationala si prezinta optiunile ce sustin rolul important pe care ar trebui sa il joace principiile etice in formularea acestor principii; justificarea recurgerii la violenta si a crimelor de razboi, argumentarea limitarii violentelor premise in aceste circumstante si problematica descurajarii nucleare. 1) Realismul sustine ideea ca politica externa trebuie sa fie dominate de preocuparea pentru interesul national in detrimental principiilor morale.Autorul aduce o prima obiectie si anume ca daca individual are posibilitati limitate de a isi apara propriile interese, cum este posibila aparitia dreptului de ai isi apara interesele in cadrul unui stat. 2) Pacifismul are ca punct de plecare ideea ca razboiul nu isi gaseste nici o justificare morala. Exista insa aici problema conform careia desi razboilu nu isi gaseste o justificare, violenta folosita pentru autoaparare poate fi justificata in acest fel. Razboilu poate fi impiedicat doar prin impunerea unor anumite interdictii cum ar fi violentele internationale si uciderea. 3) Teoria razboiului drept justifica folosirea violentei in razboi fara a contrazice justificarile interzicerii utilizarii violentei de catre indivizi. Este compusa din teoria scopurilor ( conditiile in care se ajunge la razboi) si teoria mijloacelor ( limitele comportamentului acceptat in razboi). 4) Cerinta discriminarii. Exista doua teorii legate de acest aspect si anume teoria care stabileste de ce violenta si uciderea sunt inacceptabile si teoria care justifica folosirea violentei si uciderii in anumite cazuri. Cerinta discriminarii arata ca inacceptabilitatea uciderii este ineretnta in natura actului. 2. Etica si armele nucleare Exista doua teme utilizate in abordarea acestui subiect: utilizarea armelor nucleare si detinerea lor. 1) Argumentul intentiilor imorale. Este bazat pe amenintarea sincera in cazul folosirii armelor nucleare si pe principii morale de descurajare a utilizarii lor. 2) Descurajarea si consecintele. Obiectivul principal al descurajarii este reprezentat de pierderea suveranitatii si independentei unui stat. Prevenirea unui atatc se face prin suprimarea cauzelor atacului. Analizand razboiul prin perspective realista si luand in calcul evenimentele majore anterioare putem spune ca a fost aplicata cu success in cateva cazuri. Amintim aici cazul Germanei naziste in care scopul reprezentat de suprematia rasei ariene si exterminarea raselor considerate a fi impure (evreii) nu a mai tinut cont de princpiile morale. Daca la inceput acestia doar au fost izolati in cartiere numite ghetouri,in final s-

a recurs la exterminarea lor in lagare. Observam in acest caz ca desi la inceput solutiile au fost discriminatorii ( izolarea persoanelor de o anumita etnie), pe masura ce razboiul avansa, Germania cucerea noi teritorii si devenea din ce in ce mai puternica, regurgea la solutii din ce in ce mai dure si mai lipsite de umanitate. Scopul era aceala de a obtine Victoria, fara a mai tine seama de costuri si implicatii. Prizonierii se imparteau in doua categorii, cei care puteau fi folositi pentru diferite activitati si cei care erau inutili si erau ucisi, iar soldatii erau aruncati in batalii care nu aveau sanse de castig. Putem spune ca pe undeva, de la un anumit nivel, conteaza doar scopul, nu si costurile cu care acesta se poate atinge si ca ratiunea isi pierde sensul in fata dorintei de victorie. Mai amintim si razboiul SUA cu Irak-ul in scopul obtinerii petrolului. In privinta armei nucleare,aceasta este cea mai puternica arma de distrugere in masa. Detinerea ei transforma statul respective intr-o posibila amenintare la adresa celorlalte state si creaza teama. Aici exista doua probabilitati. Aceea ca stiind despre existenta acestei arme intr-un anumit stat, celelalte state nu il vor ataca, pentru a nu risca un eventual atac de proportii. Este o posibila o pastrare a pacii la nivel mondial de teama de a nu fi atacat. In acelasi timp, daca toate statele ar detine arma nucleara, este sufficient ca unul singur sa o foloseasca si se va declansa un dezastru in masa, fiecare stat folosind-o ori sub pretextul autoapararii ori pentru a ataca alte state rivale. Mai amintim si posibilitatea unui lider cum a fost Hitler, pentru care nu conta decat Victoria si care cu siguranta daca ar fi avut-o, ar fi folosit-o in scopul exterminarii celorlalte rase, ajungandu-se astfel la un dezastru la nivel mondial. Analizand aceste perspective, aceea a pacii “de frica” am putea spune ca dezarmarea nu este neaparat solutia potrivita. Din cealalta perspective, cea a utilizarii de catre toate statele in momentul in care unul dintre ele o foloseste, putem spune ca da, dezarmarea este cel mai potrivit lucru. Studiind razboaiele din trecut si comparand cele doua perspective putem allege solutia dezarmarii ca fiind cea mai buna.