Capitolul 2

Cuprins
0.1. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai
0.1.1. Not ¸iuni fundamentale
0.1.2. Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i
0.1.3. Integrale prime. Sisteme simetrice
0.1 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul
ˆıntˆai
ˆ
In cazul unor fenomene mai complexe, ˆıntˆ alnite ˆın diverse domenii, modelul
matematic nu mai este format doar dintr-o singur˘a dependent ¸˘aˆıntre o funct ¸ie
necunoscut˘a ¸si derivatele acesteia pˆan˘ a la un anumit ordin, ci din mai multe
astfel de dependent ¸e, cu mai multe funct ¸ii necunoscute ¸si cu derivatele lor de
ordinul ˆıntˆ ai, sau mai general, de ordinul n. Aceste dependent ¸e au condus la
not ¸iunea de sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale.
0.1.1 Not ¸iuni fundamentale
Fie y
i
(x), i = 1, . . . , n, n funct ¸ii de variabil˘ a independent˘ a x ∈ I ⊂ R ¸si
y

i
= y

i
(x), i = 1, . . . , n, derivatele de ordinul ˆıntˆ ai ale acestora.
Definit ¸ia 0.1.1. n relat ¸ii de forma
_
¸
¸
_
¸
¸
_
F
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
F
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
.............................................
F
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
(0.1.1)
1
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 2
unde funct ¸iile F
i
, i = 1, . . . , n, sunt definite pe domeniul D ⊂ R
2n+1
, definesc
un sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai.
Sistemul (0.1.1) este forma general˘a a unui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale
de ordinul ˆıntˆai.
ˆ
In plus, dac˘a sistemul (0.1.1) se poate rezolva ˆın raport cu
y

i
= y

i
(x), i = 1, . . . , n, adic˘a
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y

2
(x) = f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
...............................
y

n
(x) = f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
(0.1.2)
unde funct ¸iile f
i
, i = 1, . . . , n, sunt definite pe domeniul ∆ ⊂ R
n+1
, atunci
sistemul (0.1.2) este forma normal˘a a unui sistem diferent ¸ial de ordinul ˆıntˆai.
Definit ¸ia 0.1.2. Se nume¸ste solut ¸ie a sistemului (0.1.1), un sistem format
din n funct ¸ii ϕ
i
= ϕ
i
(x), i = 1, . . . , n, definite ¸si derivabile pe I ⊂ R care,
ˆımpreun˘a cu derivatele ϕ

i
= ϕ

i
(x), i = 1, . . . , n, verific˘a identic sistemul
(0.1.1), adic˘a
F
i
(x, ϕ
1
(x), ..., ϕ
n
(x), ϕ

1
(x), ..., ϕ

n
(x)) = 0, (0.1.3)
(∀) x ∈ I ¸si i = 1, . . . , n.
Definit ¸ia 0.1.3. Se nume¸ste problema Cauchy relativ˘a la sistemul (0.1.2)
ansamblul format din sistemul (0.1.2) cu condit ¸iile init ¸iale:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y
1
(x
0
) = y
0
1
y
2
(x
0
) = y
0
2
............
y
n
(x
0
) = y
0
n
(0.1.4)
¸si const˘a ˆın determinarea unei solut ¸ii particulare care verific˘a (0.1.2), unde
x
0
, y
0
i
, i = 1, . . . , n, sunt numere date.
Deci, problema Cauchy pentru sisteme diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y

2
(x) = f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
...............................
y

n
(x) = f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y
1
(x
0
) = y
0
1
y
2
(x
0
) = y
0
2
.............
y
n
(x
0
) = y
0
n
(0.1.5)
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 3
Definit ¸ia 0.1.4. n funct ¸ii
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y
1
= Φ
1
(x, c
1
, ..., c
n
)
y
2
= Φ
2
(x, c
1
, ..., c
n
)
......................
y
n
= Φ
n
(x, c
1
, ..., c
n
)
(0.1.6)
dau solut ¸ia general˘a a sistemului (0.1.2) dac˘a Φ
1
, Φ
2
, ..., Φ
n
este solut ¸ie a
sistemului (0.1.2), (∀) c
1
, c
2
, . . . , c
n
∈ R, iar problema Cauchy (0.1.5) admite
solut ¸ie unic˘a.
Exemplul 0.1.1. Consider˘am sistemul diferent ¸ial de ordinul ˆıntˆai, sub form˘a
general˘a
_
F
1
(x, y
1
(x), y
2
(x), y

1
(x), y

2
(x)) = 0
F
2
(x, y
1
(x), y
2
(x), y

1
(x), y

2
(x)) = 0
,
ˆın necunoscutele y
1
(x) ¸si y
2
(x), unde F
1
(x, y
1
, y
2
, y

1
, y

2
) = 2y
1
+ y
2
− y

1
¸si
F
2
(x, y
1
, y
2
, y

1
, y

2
) = y
1
+ 2y
2
−y

2
. Sau, scris sub form˘a normal˘a,
_
y

1
= 2y
1
+ y
2
y

2
= y
1
+ 2y
2
1. Ar˘at˘am c˘a
_
ϕ
1
(x) = e
x
ϕ
2
(x) = −e
x
este o solut ¸ie a sistemului dat.
ˆ
Intr-
adev˘ar,
_
ϕ

1
(x) = e
x
ϕ

2
(x) = −e
x

_
e
x
= 2e
x
−e
x
−e
x
= e
x
−2e
x

_
ϕ

1
(x) = 2ϕ
1
(x) −ϕ
2
(x)
ϕ

2
(x) = ϕ
1
(x) −2ϕ
2
(x)
.
2. Ar˘at˘am c˘a
_
y
1
= Φ
1
(x, c
1
, c
2
) = c
1
e
x
+ c
2
e
3x
y
2
= Φ
2
(x, c
1
, c
2
) = −c
1
e
x
+ c
2
e
3x
este solut ¸ia general˘a
a sistemului dat. Din
_
Φ

1
= c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
Φ

2
= −c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
, rezult˘a
_
c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
= 2c
1
e
x
+ 2c
2
e
3x
−c
1
e
x
+ c
2
e
3x
−c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
= c
1
e
x
+ c
2
e
3x
−2c
1
e
x
+ 2c
2
e
3x
, care arat˘a c˘a
_
Φ

1
(x) = 2Φ
1
(x) −Φ
2
(x)
Φ

2
(x) = Φ
1
(x) −2Φ
2
(x)
, adic˘a Φ
1
¸si Φ
2
este solut ¸ie a sistemului.
Ca s˘a fie solut ¸ie general˘a trebuie s˘a ar˘at˘am ¸si faptul c˘a problema Cauchy
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= 2y
1
+ y
2
y

2
= y
1
+ 2y
2
y
1
(0) = 1
y
2
(0) = −1
admite solut ¸ie unic˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, condit ¸iile
_
y
1
(0) = Φ
1
(0, c
1
, c
2
) = c
1
+ c
2
= 1
y
2
(0) = Φ
2
(0, c
1
, c
2
) = −c
1
+ c
2
= −1
dau solut ¸ia unic˘a c
1
= 1 ¸si c
2
=
0, i.e. unicitatea solut ¸iei poblemei Cauchy. Deci, Φ
1
, Φ
2
este solut ¸ie general˘a
a sistemului.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 4
Consider˘am acum ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordinul n
y
(n)
= f(x, y, y

, . . . , y
(n−1)
). (0.1.7)
¸si introducem funct ¸iile necunoscute y
i
(x), i = 1, . . . , n, astfel ˆıncˆ at
y
1
(x) = y, y
2
(x) = y

, . . . , y
n
(x) = y
(n−1)
. (0.1.8)
Ecuat ¸iile (0.1.7) ¸si (0.1.8) conduc la sistemul de n ecuat ¸ii diferent ¸iale de
ordinul ˆıntˆ ai
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y

1
= y
2
y

2
= y
3
..........
y

n−1
= y
n
y

n
= f(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
. (0.1.9)
Deci, studiul unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n, sub form˘a normal˘a se
reduce la studiul unui sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai.
Invers, consider˘am sistemul (0.1.2) pe care o s˘a-l reducem la o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘ a de ordinul n, sub form˘a normal˘a. Alegem, spre exemplu prima
ecuat ¸ie a sistemului (0.1.2)
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
pe care o deriv˘am de (n −1) ori, ˆın raport cu x:
y

1
=
∂f
1
∂x
+
∂f
1
∂y
1
y

1
+ ... +
∂f
1
∂y
n
y

n
=
∂f
1
∂x
+
∂f
1
∂y
1
f
1
+ ... +
∂f
1
∂y
n
f
n
⇒ y

1
= F
2
(x, y
1
, ..., y
n
);
y

1
=
∂F
2
∂x
+
∂F
2
∂y
1
y

1
+ ... +
∂F
2
∂y
n
y

n
=
∂F
2
∂x
+
∂F
2
∂y
1
f
1
+ ... +
∂F
2
∂y
n
f
n
⇒ y

1
= F
3
(x, y
1
, ..., y
n
);
.......
y
(n)
1
=
∂F
n−1
∂x
+
∂F
n−1
∂y
1
y

1
+ ... +
∂F
n−1
∂y
n
y

n
=
∂F
n−1
∂x
+
∂F
n−1
∂y
1
f
1
+ ... +
∂F
n−1
∂y
n
f
n
⇒ y
(n)
1
= F
n
(x, y
1
, ..., y
n
);
Dac˘a
D(f
1
,F
2
,F
3
,...,F
n−1
)
D(y
2
,...,y
n
)
= 0, din sistemul
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= f
1
(x, y
1
, ..., y
n
)
y

1
= F
2
(x, y
1
, ..., y
n
)
.......................
y
(n−1)
1
= F
n−1
(x, y
1
, ..., y
n
)
.
se pot afla y
2
, ..., y
n
ˆın funct ¸ie de x, y
1
, y

1
, ..., y
(n−1)
1
.
ˆ
Inlocuind apoi pe y
2
, ..., y
n
ˆın ecuat ¸ia y
(n)
1
= F
n
(x, y
1
, ..., y
n
) rezult˘a
y
(n)
1
= F(x, y
1
, y

1
..., y
(n−1)
1
) (0.1.10)
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 5
adic˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul n ˆın necunoscuta y
1
(x).
Din modul cum a fost obt ¸inut sistemul (0.1.9) se vede c˘a:
1. dac˘a y(x) este solut ¸ie a ecuat ¸iei (0.1.7), atunci y
i
(x), i = 1, . . . , n, este
solut ¸ie a sistemului (0.1.9);
2. ¸si reciproc, dac˘a y
i
(x), i = 1, . . . , n, este solut ¸ie a sistemului (0.1.1),
atunci y
1
(x) este solut ¸ie a ecuat ¸iei (0.1.10). Deci, este adev˘arat˘a urm˘atoarea
teorem˘a:
Teorema 0.1.1. Rezolvarea unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul n, sub form˘a
normal˘a este echivalent˘a cu rezolvarea unui sistem de n ecuat ¸ii diferent ¸iale
de ordinul ˆıntˆai.
Observat ¸ia 0.1.1.
ˆ
In ipotezele date, ˆın baza teoremei 0.1.1 ¸si a teoremei
de existent ¸˘a ¸si unicitate a solut ¸iei problemei Cauchy, asociat˘a unei ecuat ¸ii
diferent ¸iale de ordinul n, este asigurat˘a existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei prob-
lemei Cauchy (0.1.5).
Exemplul 0.1.2. Reducem la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a, sistemul
_
xy

1
−y
2
= 0
xy

2
−y
1
= 0
, x = 0.
Derivˆand prima ecuat ¸ie a sistemului, obt ¸inem y

1
+ xy

1
− y

2
= 0, iar din a
doua ecuat ¸ie avem y

2
=
y
1
x
. Rezult˘a x
2
y

1
+ xy

1
−y
1
= 0, adic˘a o o ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a de ordinul 2 ˆın y
1
.
0.1.2 Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i
Definit ¸ia 0.1.5. Sistemul (0.1.2) se nume¸ste sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale
liniare cu coeficient ¸i constant ¸i dac˘a funct ¸iile f
i
, i = 1, . . . , n, sunt funct ¸ii
liniare ˆın necunoscutele sistemului, adic˘a
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= a
11
y
1
+ a
12
y
2
+ ... + a
1n
y
n
+ g
1
(x)
y

2
= a
21
y
1
+ a
22
y
2
+ ... + a
2n
y
n
+ g
2
(x)
.........................................
y

n
= a
n1
y
1
+ a
n2
y
2
+ ... + a
nn
y
n
+ g
n
(x)
(0.1.11)
unde a
ij
, (i = 1, . . . , n, j = 1, . . . , n,) sunt constante reale date, iar g
i
(x),
i = 1, . . . , n, sunt funct ¸ii continue.
Dac˘a exist˘a cel put ¸in un indice i ∈ {1, 2, . . . , n} a.ˆı. g
i
(x) = 0, (∀)x,
(0.1.11) se nume¸ste sistem diferent ¸ial neomogen, iar dac˘a g
i
(x) = 0, (∀) x ¸si
i = 1, . . . , n, (0.1.11) se nume¸ste sistem diferent ¸ial omogen.
Aplicˆand teorema 0.1.1 sistemului (0.1.11), obt ¸inem:
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 6
Teorema 0.1.2. Rezolvarea sistemului (0.1.11) este echivalent˘a cu rezolvarea
unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de odinul n cu coeficient ¸i constant ¸i.
Exist˘a mai multe metode de rezolvare a sistemelor (0.1.11). Vom exem-
plifica ˆın continuare metoda reducerii care deriv˘a din teorema 0.1.2 ¸si const˘a
ˆın reducerea sistemului (0.1.11) la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a liniar˘a de ordinul n,
cu coeficient ¸i constant ¸i.
Exemplul 0.1.3. Rezolv˘am problema Cauchy
_
_
_
x

= y + t
y

= x + e
−t
x(0) = y(0) = 0
.
Este vorba de un sistem liniar cu coeficient ¸i constant ¸i neomogen, ˆın ne-
cunoscutele x(t) ¸si y(t).
ˆ
Il reducem la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul 2,
cu coeficient ¸i constant ¸i neomogen˘a, o rezolv˘am, iar ˆın final vom impune
condit ¸iile init ¸iale.
Avem
x

= y + t ⇒ x

= y

+ 1
y

= x + e
−t
_
⇒ ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordinul 2,
cu coeficient ¸i constant ¸i, neomogen˘a x

−x = e
−t
+ 1. Ecuat ¸ia omogen˘a aso-
ciat˘a x

−x = 0 admite solut ¸ia general˘a x
o
(t) = c
1
e
t
+c
2
e
−t
. Pentru ecuat ¸ia
neomogen˘a c˘aut˘am o solut ¸ie particular˘a de forma x
p
(t) = ate
−t
+ b.
Atunci, x

p
(t) = a(1 − t)e
−t
, x

p
(t) = a(t − 2)e
−t
.
ˆ
Inlocuite ˆın ecuat ¸ia
neomogen˘a dau, −2ae
−t
− b = e
−t
+ 1 ¸si de aici rezult˘a a = −
1
2
¸si b = −1.
Deci, x
p
(t) = −
1
2
te
−t
− 1, iar solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei neomogene este
x(t) = c
1
e
t
+ c
2
e
−t

1
2
te
−t
−1.
Din a prima ecuat ¸ie a sistemului, y = x

− t ceea ce implic˘a y(t) =
c
1
e
t
−c
2
e
−t

1
2
(1 −t)e
−t
. Deci, solut ¸ia general˘a a sistemului este
_
x(t) = c
1
e
t
+ (c
2

1
2
t)e
−t
−1
y(t) = c
1
e
t
−(c
2
+
1
2

1
2
t)e
−t
.
Impunˆand condit ¸iile x(0) = y(0) = 1 ⇒
_
x(0) = c
1
+ c
2
= 1
y(0) = c
1
−c
2
=
1
2
⇒ c
1
=
3
4
¸si
c
2
=
1
4
. A¸sadar, solut ¸ia problemei Cauchy este
_
x(t) =
3
4
e
t
+ (
1
4

1
2
t)e
−t
−1
y(t) =
3
4
e
t
−(
3
4

1
2
t)e
−t
.
Exemplul 0.1.4. Determin˘am solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= 3y
1
−y
2
+ y
3
y

2
= −y
1
+ 5y
2
−y
3
y

3
= y
1
−y
2
+ 3y
3
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 7
ˆın necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Alegem prima ecuat ¸ie. Rezult˘a,
y
3
= y

1
−3y
1
+ y
2
(0.1.12)
¸si y

1
= 3y

1
−y

2
+y

3
, relat ¸ie ˆın care ˆınlocuim pe y

2
, y

3
¸si y
3
cu expresiile din
ecuat ¸iile a doua, a treia ¸si prima ale sistemului. Obt ¸inem relat ¸ia,
y
2
=
1
2
(−y

1
+ 7y

1
−10y
1
), (0.1.13)
pe care o deriv˘am ¸si ˆınlocuim apoi pe y

2
cu expresia din ecuat ¸ia a doua a sis-
temului. Rezult˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul 3, cu coeficient ¸i constant ¸i,
omogen˘a, ˆın funct ¸ia necunoscut˘a y
1
(x):
y

1
−11y

1
+ 36y

1
−36y
1
= 0,
cu solut ¸ia general˘a
y
1
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
care, ˆınlocuit˘a ˆın (0.1.13) d˘a y
2
(x) = c
2
e
3x
−2c
3
e
6x
. Mai departe, din (0.1.12)
rezult˘a y
3
(x) = −c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
. Deci, solut ¸ia general˘a a sistemului
este
_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
y
2
(x) = c
2
e
3x
−2c
3
e
6x
y
3
(x) = −c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
.
Operat ¸iile de eliminare sunt destul de lungi, a¸sa cum s-a putut observa
ˆın exemplele de mai sus. Prezent˘ amˆın continuare o alt˘a metod˘a de rezolvare
a sistemelor liniare cu coeficient ¸i constant ¸i, (metoda vectorilor ¸si valorilor
proprii ).
Rezolvarea sistemului omogen
_
¸
¸
_
¸
¸
_
y

1
= a
11
y
1
+ a
12
y
2
+ ... + a
1n
y
n
y

2
= a
21
y
1
+ a
22
y
2
+ ... + a
2n
y
n
..................................
y

n
= a
n1
y
1
+ a
n2
y
2
+ ... + a
nn
y
n
. (0.1.14)
Not˘am cu A matricea asociat˘a sistemului (0.1.14), A := (a
ij
)
i,j=1,...,n
.
Faptul c˘a metoda eliminarii conduce la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul n,
liniar˘a cu coeficient ¸i constant ¸i care admite solut ¸ii de forma e
rx
, sugeraz˘a ca,
¸si pentru sistemul (0.1.14) s˘a se caute solut ¸ii de forma
y
1
= α
1
e
rx
, y
2
= α
2
e
rx
, ....., y
n
= α
n
e
rx
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 8
Derivˆandu-le si ˆınlocuindu-le ˆın sistemul (0.1.14), obt ¸inem sistemul alge-
bric liniar omogen, ˆın necunoscutele α
i
, i = 1, .., n:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
(a
11
−r)α
1
+ a
12
α
2
+ ... + a
1n
α
n
= 0
a
21
α
1
+ (a
22
−r)α
2
+ ... + a
2n
α
n
= 0
..................................
a
n1
α
1
+ a
n2
α
2
+ ... + (a
nn
−r)α
n
= 0
(0.1.15)
cu matricea asociat˘a M(r) := A−rI
n
=
_
_
_
_
a
11
−r a
12
... a
1n
a
21
a
22
−r ... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
−r
_
_
_
_
.
Sistemul (0.1.14) trebuie s˘a admit˘a ¸si solut ¸ii nenule, ceea ce implic˘a
D(r) :=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−r a
12
... a
1n
a
21
a
22
−r ... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
−r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (sau, altfel scris D(r) :=
det(A−rI
n
) = 0), numit˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a a sistemului (0.1.15). Solut ¸iile
ecuat ¸iei caracteristice sunt valorile proprii ale matricei A.
ˆ
In funct ¸ie de natura r˘ad˘ acinilor ecuat ¸iei caracteristice D(r) = 0 distingem
urm˘atoarele cazuri:
Cazul 1. Dac˘a r
i
, i = 1, ..., n, sunt r˘ad˘ acini reale ¸si distincte ale ecuat ¸iei
caracteristice, atunci ˆınlocuite (pe rˆand) in sistemul algebric (0.1.15) con-
duc de fiecare dat˘a la cˆate un sistem in necunoscutele α
i
, i = 1, .., n, cu
rangM(r
i
) = n − 1. Necunoscutele α
i
, i = 1, .., n, corespunz˘atoare fiecarei
r˘ad˘ acina r
i
se determin˘a, ˆın afara unui coeficient de proport ¸ionalitate care,
se ia egal cu 1.
A¸sadar, obt ¸inem n solut ¸ii liniar independente de forma
y
1
= α
i1
e
r
i
x
, y
2
= α
i2
e
r
i
x
, ....., y
n
= α
in
e
r
i
x
, i = 1, ..., n,
pe care le scriem matriceal Y
i
= e
r
i
x
_
_
_
_
α
i1
α
i2
...
α
in
_
_
_
_
, i = 1, .., n. Atunci, solut ¸ia
general˘a a sistemului (0.1.15) este
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
...
y
n
_
_
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y
2
+ ... + c
n
Y
n
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 9
Exemplul 0.1.5. Determin˘am solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= y
1
−y
2
+ y
3
y

2
= y
1
+ y
2
−y
3
y

3
= 2y
1
−y
2
ˆın necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociat˘a sistemului este A =
_
_
1 −1 1
1 1 −1
2 −1 0
_
_
, ¸si rezolv˘am
ecuat ¸ia caracteristic˘a
det(A − rI
3
) = 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 −r −1 1
1 1 −r −1
2 −1 −r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔ r
3
− 2r
2
− r + 2 = 0
cu r˘adacinile reale ¸si distincte r
1
= 1, r
2
= −1 ¸si r
3
= 2. Corespunz˘ator
fiec˘arei r˘ad˘acini a ecuat ¸iei caracteristice vom determina solut ¸iile nenule ale
sistemului algebric
_
_
_
(1 −r)α
1
−α
2
+ α
3
= 0
α
1
+ (1 −r)α
2
−α
3
= 0

1
−α
2
−rα
3
= 0
.
Pentru r
1
= 1, sistemul este
_
_
_
−α
2
+ α
3
= 0
α
1
−α
3
= 0

1
−α
2
−α
3
= 0
, iar α
1
= α
2
= α
3
=
1 este o solut ¸ie a acestuia. Rezult˘a Y
1
= e
x
_
_
1
1
1
_
_
.
Pentru r
2
= −1, sistemul este
_
_
_

1
−α
2
+ α
3
= 0
α
1
+ 2α
2
−α
3
= 0

1
−α
2
+ α
3
= 0
, ¸si admite solut ¸ia
α
1
= −1, α
2
= 3, α
3
= 5. Rezult˘a Y
2
= e
−x
_
_
−1
3
5
_
_
.
Pentru r
3
= 2, avem sistemul
_
_
_
−α
1
−α
2
+ α
3
= 0
α
1
−α
2
−α
3
= 0

1
−α
2
−2α
3
= 0
, cu o solut ¸ie α
1
=
1, α
2
= 0, α
3
= 1 ¸si deci, Y
3
= e
2x
_
_
1
0
1
_
_
.
Obt ¸inem solut ¸ia general˘a a sistemului:
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+c
3
Y
3
= c
1
e
x
_
_
1
1
1
_
_
+c
2
e
−x
_
_
−1
3
5
_
_
+c
3
e
2x
_
_
1
0
1
_
_
,
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 10

_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
x
−c
2
e
−x
+ c
3
e
2x
y
2
(x) = c
1
e
x
+ 3c
2
e
−x
y
3
(x) = c
1
e
x
+ 5c
2
e
−x
+ c
3
e
2x
.
Cazul 2. Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a D(r) = 0 admite r˘ad˘ acina com-
plex˘a simpl˘a r
1
= α + iβ, atunci admite ¸si r˘ad˘ acina r
2
= α − iβ, α, β ∈ R.
Corespunz˘ator acestora vom avea solut ¸iile Y
1
= e
(α+iβ)x
_
_
_
_
α
11
α
12
...
α
1n
_
_
_
_
¸si Y
2
=
e
(α−iβ)x
_
_
_
_
α
21
α
22
...
α
2n
_
_
_
_
, unde α
1k
¸si α
2k
, k = 1, .., n, sunt numere complexe conju-
gate. Scriind α
1k
= u
1k
+ iv
1k
¸si aplicˆand formula lui Euler obt ¸inem:
Y
1
= e
(α+iβ)x
_
_
_
_
α
11
α
12
...
α
1n
_
_
_
_
= e
αx
(cos βx + i sin βx)
_
_
_
_
u
11
+ iv
11
u
12
+ iv
12
...
u
1n
+ iv
1n
_
_
_
_
= e
αx
_
_
_
_
u
11
cos βx −v
11
sin βx
u
12
cos βx −v
12
sin βx
...
u
1n
cos βx −v
1n
sin βx
_
_
_
_
+ ie
αx
_
_
_
_
u
11
sin βx + v
11
cos βx
u
12
sin βx + v
12
cos βx
...
u
1n
sin βx + v
1n
cos βx
_
_
_
_
= Y

1
+iY

2
, unde Y

1
¸si Y

2
sunt solut ¸ii liniar independente ale sistemului
(0.1.14).
Exemplul 0.1.6. Determin˘am solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= −2y
1
+ 2y
2
+ 2y
3
y

2
= −10y
1
+ 6y
2
+ 8y
3
y

3
= 3y
1
−y
2
−2y
3
ˆın necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociat˘a sistemului este A =
_
_
−2 2 2
10 6 8
3 −1 −2
_
_
, ¸si rezolv˘am
ecuat ¸ia caracteristic˘a
det(A−rI
3
) = 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−2 −r 2 2
−10 6 −r 8
3 −1 −2 −r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔r
3
−2r
2
+2r = 0 cu
r˘adacinile r
1
= 0, r
2
= 1 + i ¸si r
3
= 1 −i. Corespunz˘ator fiec˘arei r˘ad˘acini a
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 11
ecuat ¸iei caracteristice vom determina solut ¸iile nenule ale sistemului algebric:
_
_
_
(−2 −r)α
1
+ 2α
2
+ 2α
3
= 0
−10α
1
+ (6 −r)α
2
+ 8α
3
= 0

1
−α
2
+ (−2 −r)α
3
= 0
.
Pentru r
1
= 0, sistemul este
_
_
_
−2α
1
+ 2α
2
+ 2α
3
= 0
−10α
1
+ 6α
2
+ 8α
3
= 0

1
−α
2
−2α
3
= 0
, iar α
1
= 1,
α
2
= −1, α
3
= 2 este o solut ¸ie a acestuia. Rezult˘a Y
1
=
_
_
1
−1
2
_
_
.
Pentru r
2
= 1+i, sistemul este
_
_
_
(−3 −i)α
1
+ 2α
2
+ 2α
3
= 0
−10α
1
+ (5 −i)α
2
+ 8α
3
= 0

1
−α
2
+ (−3 −i)α
3
= 0
. Admite
solut ¸ia α
1
= 1 −i, α
2
= 2, α
3
= −i. Rezult˘a
Y
2
= e
(1+i)x
_
_
1 −i
2
−i
_
_
= e
x
(cos x + i sin x)
_
_
1 −i
2
−i
_
_
= e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
+ ie
x
_
_
−cos x + sin x
2 sin x
−cos x
_
_
.
Obt ¸inem Y

2
= e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
¸si Y

3
= e
x
_
_
−cos x + sin x
2 sin x
−cos x
_
_
.
Solut ¸ia general˘a a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y

2
+ c
3
Y

3
= c
1
_
_
1
−1
2
_
_
+ c
2
e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
+ c
3
e
x
_
_
−cos x + sin x
2 sin x
−cos x
_
_

_
_
_
y
1
(x) = c
1
+ c
2
e
x
(cos x + sin x) + c
3
e
x
(−cos x + sin x)
y
2
(x) = −c
1
+ 2c
2
e
x
cos x + 2c
3
e
x
sin x
y
3
(x) = 2c
1
+ c
2
e
x
sin x −c
3
e
x
cos x
.
Cazul 3. Dac˘a ecuat ¸ia caracteristic˘a D(r) = 0 admite r˘ad˘ acina r = α
multipl˘ a de ordinul k. Distingem dou˘a situat ¸ii:
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 12
a) Dac˘a rangM(α) ≤ n − k, solut ¸ia corespunz˘atore se determin˘a re-
zolvˆand sistemul algebric (0.1.15). Obt ¸inem k solut ¸ii liniar independente
Y
j
= e
αx
_
_
_
_
α
j1
α
j2
...
α
jn
_
_
_
_
, j = 1, .., k.
Exemplul 0.1.7. Determin˘am solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= y
2
+ y
3
y

2
= y
1
+ y
3
y

3
= y
1
+ y
2
ˆın necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociat˘a sistemului este A =
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
, ¸si rezolv˘am ecuat ¸ia
caracteristic˘a
det(A−rI
3
) = 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−r 1 1
1 −r 1
1 1 −r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔ r
3
−3r −2 = 0 cu r˘adacinile
r
1
= 2, r
2
= r
3
= −1.
Pentru r
1
= 2, sistemul algebric
_
_
_
−rα
1
+ α
2
+ α
3
= 0
α
1
−rα
2
+ α
3
= 0
α
1
+ α
2
−rα
3
= 0
este
_
_
_
−2α
1
+ α
2
+ α
3
= 0
α
1
−2α
2
+ α
3
= 0
α
1
+ α
2
−2α
3
= 0
, iar α
1
= α
2
= α
3
= 1 este o solut ¸ie a acestuia.
Rezult˘a Y
1
= e
2x
_
_
1
1
1
_
_
.
Deoarece r
2
= r
3
= −1 este r˘ad˘acin˘a multipl˘a (de ordinul 2), calcul˘am
rangul matricei M(−1) =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
. Obt ¸inem rangM(−1) = 1 ¸si n−k =
1. Deci, pentru r
2
= r
3
= −1 rezolv˘am sistemul algebric se reduce la o
singur˘a ecuat ¸ie
_
_
_
α
1
+ α
2
+ α
3
= 0
α
1
+ α
2
+ α
3
= 0
α
1
+ α
2
+ α
3
= 0
, cu solut ¸iile independente α
1
= −1,
α
2
= 1, α
3
= 0 ¸si α
1
= 1, α
2
= 0, α
3
= −1. Deci, Y
2
= e
−x
_
_
−1
1
0
_
_
¸si
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 13
Y
3
= e
−x
_
_
1
0
−1
_
_
. Solut ¸ia general˘a a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y
2
+ c
3
Y
3
= c
1
e
2x
_
_
1
1
1
_
_
+ c
2
e
−x
_
_
−1
1
0
_
_
+ c
3
e
−x
_
_
1
0
−1
_
_

_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
2x
−c
2
e
−x
+ c
3
e
−x
y
2
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
−x
y
3
(x) = c
1
e
2x
−c
3
e
−x
.
b) Dac˘a rangM(α) > n − k atunci solut ¸ia sistemului (0.1.14), core-
spunz˘atoare lui α, va fi de forma Y
α
= e
αx
_
_
_
_
P
1
(x)
P
2
(x)
...
P
n
(x)
_
_
_
_
, unde P
k
(x), k =
1, .., n, sunt polinoame de grad cel mult k −1.
Exemplul 0.1.8. Determin˘am solut ¸ia general˘a a sistemului
_
_
_
y

1
= −y
1
+ y
2
y

2
= −y
2
+ 4y
3
y

3
= y
1
−4y
3
ˆın necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociat˘a sistemului este A =
_
_
−1 1 0
0 −1 4
1 0 −4
_
_
, ¸si rezolv˘am
ecuat ¸ia caracteristic˘a
det(A−rI
3
) = 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −r 1 0
0 −1 −r 4
1 0 −4 −r
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔ r
3
+6r
2
+9r = 0
cu r˘adacinile r
1
= 0, r
2
= r
3
= −3.
Pentru r
1
= 0, rezolv˘am sistemul algebric
_
_
_
−α
1
+ α
2
= 0
−α
2
+ 4α
3
= 0
α
1
−4α
3
= 0
¸si obt ¸inem
solu-ia α
1
= α
2
= 4 ¸si α
3
= 1. Rezult˘a Y
1
=
_
_
4
4
1
_
_
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 14
Deoarece r
2
= r
3
= −3 este r˘ad˘acin˘a multipl˘a (de ordinul 2), calcul˘am
rangul matricei M(−3) =
_
_
2 1 0
0 2 4
1 0 −1
_
_
. Obt ¸inem rangM(−3) = 2 > n −
k = 1. Deci, corespuz˘ator r˘ad˘acinilor r
2
= r
3
= −3 avem solut ¸ii de forma
Y
−3
= e
−3x
_
_
a
1
+ a
2
x
b
1
+ b
2
x
c
1
+ c
2
x
_
_
, iar coeficient ¸ii a
1
, a
2
, b
1
, b
2
, c
1
, c
2
se determin˘a
prin identificare, din ecuat ¸iile sistemului:
−2a
1
+ a
2
= b
1
; b
2
= −2a
2
= −2c
2
−2b
1
+ b
2
= 4c
1
; c
1
+ c
2
= a
1
_
⇒ a
1
= 1, a
2
= c
2
= 1, b
1
=
−1, b
2
= −2, c
1
= 0. Deci, Y
−3
= e
−3x
_
_
1 + x
−1 −2x
x
_
_
= e
−3x
_
_
1
−1
0
_
_
+
e
−3x
_
_
x
−2x
x
_
_
= Z
2
+ Z
3
.
Solut ¸ia general˘a a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Z
2
+ c
3
Z
3
= c
1
_
_
4
4
1
_
_
+ c
2
e
−3x
_
_
1
−1
0
_
_
+ c
3
e
−3x
_
_
x
−2x
x
_
_

_
_
_
y
1
(x) = 4c
1
+ c
2
e
−3x
+ c
3
xe
−3x
y
2
(x) = 4c
1
−c
2
e
−3x
−2c
3
xe
−3x
y
3
(x) = c
1
+ c
3
xe
−3x
.
Rezolvarea sistemului liniar neomogen
Rezolvarea sistemului (0.1.11) const˘a ˆın determinarea solut ¸iei generale Y
o
a
sistemului liniar omogen asociat (0.1.14) ¸si a unei solut ¸ii particulare Y
p
a
sistemului (0.1.11). Solut ¸ia general˘a a sitemului (0.1.11) va fi Y = Y
o
+ Y
p
.
1. Prin metoda variat ¸iei constantelor se poate determina solut ¸ia general˘a
a sistemului neomogen cautˆand solut ¸ii pentru acesta de aceea¸si form˘a cu
solut ¸ia general˘a a sistemului omogen Y
o
=
_
_
_
_
y
1
y
2
...
y
n
_
_
_
_
= c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+... +c
n
Y
n
,
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 15
dar ˆın care c
1
,. . . , c
n
sunt funct ¸ii de care depind de variabila x, iar derivatele
lor sunt solut ¸ii ale sistemului:
c

1
(x)Y
1
+ c

2
(x)Y
2
+ ... + c

n
(x)Y
n
=
_
_
_
_
g
1
(x)
g
2
(x)
...
g
n
(x)
_
_
_
_
.
2. Prin metoda coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i se poate determina Y
p
.
Dac˘a g
i
(x) = e
αx
P
i
(x) cos βx + e
αx
Q
i
(x) sin βx, ∀ i = 1, . . . , n, cu P
i
(x),
Q
i
(x) polinoame de grad cel mult m, atunci se aplic˘a acelea¸si reguli ca la
determinarea solut ¸iei particulare a ecuat ¸iilor liniare cu coeficient ¸i constanti
de ordin superior.
0.1.3 Integrale prime
Consider˘am sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai sub form˘a nor-
mal˘a (0.1.2), unde funct ¸iile f
i
: ∆ ⊂ R
n+1
→R, i = 1, . . . , n, admit derivate
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai
∂f
i
∂x
,
∂f
i
∂y
j
, (i, j = 1, ..., n) continue pe domeniul ∆.
Solut ¸ia general˘a a acestuia este dat˘a ˆın (0.1.6).
Definit ¸ia 0.1.6. Funct ¸ia Ψ : ∆ ⊂ R
n+1
→ R, Ψ = Ψ(x, y
1
, ..., y
n
), cu
∂Ψ
∂x
,
∂Ψ
∂y
i
, i = 1, . . . , n, continue pe ∆, se nume¸ste integral˘a prim˘a a sis-
temului (0.1.2) dac˘a pentru orice solut ¸ie y
i
= ϕ
i
(x), ϕ
i
: I ⊂ R → R,
i = 1, . . . , n, a sistemului (0.1.2), Ψ(x, ϕ
1
, ..., ϕ
n
) este constant˘a pe I, (i.e.,
Ψ(x, ϕ
1
, ..., ϕ
n
) = c, unde c ∈ R).
Cˆand se cunoa¸ste solut ¸ia general˘a (0.1.6), rezolvˆand sistemul (0.1.6) ˆın
raport cu constantele c
1
, c
2
, . . . , c
n
, se obt ¸in integrale prime.
ˆ
In cazul ˆın care
nu se cunoa¸ste solut ¸ia general˘a a sistemului (0.1.2), apar ˆın mod natural
problemele:
• exist˘a vre-un criteriu prin care putem verifica dac˘a o funct ¸ie este inte-
gral˘a prim˘a?
• cum se pot determina integrale prime?
• cˆate integrale prime dau solut ¸ia general˘a a sistemului (0.1.2)?
In continuare, vom g˘asi r˘aspunsul la ˆıntreb˘arile formulate.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 16
Sisteme simetrice
Definit ¸ia 0.1.7. Se nume¸ste sistem simetric un sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale
de ordinul ˆıntˆai, scris sub forma
dx
1
g
1
(x
1
, ..., x
n
)
=
dx
2
g
2
(x
1
, ..., x
n
)
= ... =
dx
n
g
n
(x
1
, ..., x
n
)
(0.1.16)
unde funct ¸iile g
i
: D ⊂ R
n
→ R, i = 1, . . . , n, admit derivate part ¸iale de
ordinul ˆıntˆai continue pe D ¸si nu se anuleaz˘a simultan pe D, (i.e.,

n
i=1
g
2
i
(x
1
, ..., x
n
) = 0, ∀ (x
1
, ..., x
n
) ∈ D).
Vom ar˘ata c˘a sistemul (0.1.2) se poate scrie sub form˘a simetric˘a.
ˆ
Intr-
adev˘ar,
(0.1.2) ⇒
_
¸
¸
_
¸
¸
_
dy
1
dx
= f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
dy
2
dx
= f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
............................
dy
n
dx
= f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))

_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
dy
1
f
1
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
dy
2
f
2
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
.....................
dy
n
f
n
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
.
Rezult˘a,
dy
1
f
1
(x, y
1
, ..., y
n
)
=
dy
2
f
2
(x, y
1
, ..., y
n
)
= ... =
dy
n
f
n
(x, y
1
, ..., y
n
)
=
dx
1
. (0.1.17)
Deci, sistemul (0.1.2) se scrie sub forma unui sistem simetric cu (n + 1)
rapoarte.
Exemplul 0.1.9. Scriem sistemul
_
y

=
z−x
y−z
z

=
x−y
y−z
sub form˘a simetric˘a:
_
dy
dx
=
z−x
y−z
dz
dx
=
x−y
y−z

_
dy
z−x
=
dx
y−z
dz
x−y
=
dx
y−z

dx
y−z
=
dy
z−x
=
dz
x−y
.
Invers, sistemul simetric (0.1.16) se poate scrie sub form˘a normal˘a. Se
fixeaz˘a una dintre variabilele x
i
, i = 1, . . . , n, ca variabil˘ a independent˘ a,
spre exemplu x
n
, dac˘a g
n
= 0 ¸si avem
(0.1.16) ⇒
dx
1
dx
n
=
g
1
g
n
,
dx
2
dx
n
=
g
2
g
n
, ...,
dx
n−1
dx
n
=
g
n−1
g
n

_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

1
=
g
1
g
n
x

2
=
g
2
g
n
.........
x

n−1
=
g
n−1
g
n
, adic˘a
un sistem normal de (n−1) ecuat ¸ii ˆın necunoscutele x
i
(x
n
), i = 1, . . . , n−1.
Ment ¸ion˘am c˘a scrierea sistemului (0.1.2) sub form˘a simetric˘a permite
determinarea integralelor prime.
ˆ
Ins˘a, apare o alt˘a problem˘a ¸si anume, cˆate
integrale prime admite sistemul (0.1.16)?
Urm˘atoarea teorem˘a ne d˘a un criteriu prin care putem verifica dac˘a o
funct ¸ie este integral˘ a prim˘a a sistemului simetric (0.1.16).
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 17
Teorema 0.1.3. Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca funct ¸ia F : D ⊂ R
n

R, F = F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), cu
∂F
∂x
i
, i = 1, . . . , n, continue pe D, s˘a fie integral˘a
prim˘a a sistemului simetric (0.1.16) este
n

i=1
g
i
(x
1
, ..., x
n
)
∂F
∂x
i
= 0, ∀(x
1
, ..., x
n
) ∈ D. (0.1.18)
Exemplul 0.1.10. Consider˘am sistemul simetric
dx
y
=
dy
−x
=
dz
u
=
du
−z
.
Verific˘am dac˘a funct ¸iile F(x, y, z, u) = yz − ux ¸si G(x, y, z, u) = xy − uz
sunt integrale prime ale acestuia.
F(x, y, z, u) = yz −ux este integral˘a prim˘a ⇔y
∂F
∂x
−x
∂F
∂y
+u
∂F
∂z
−z
∂F
∂u
= 0
⇔ y(−u) −xz + yu −z(−x) = 0.
G(x, y, z, u) = xy−uz este integral˘a prim˘a ⇔y
∂G
∂x
−x
∂G
∂y
+u
∂G
∂z
−z
∂G
∂u
= 0
⇔ y
2
− x
2
− u
2
+ z
2
= 0, ∀ x, y, z, u, ceea ce este fals. Deci, doar funct ¸ia
F(x, y, z, u) = yz −ux este integral˘a prim˘a.
Consider˘am k integrale prime ale sistemului (0.1.16), definite pe o vecin˘atate
a punctului x

= (x

1
, x

2
, ..., x

n
) ∈ D:
F
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), F
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), ..., F
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), k ≥ 2. (0.1.19)
Definit ¸ia 0.1.8. Integralele prime (0.1.19) se numesc independente ˆın punc-
tul x

dac˘a matricea iacobian˘a
_
∂F
j
∂x
i
(x

)
_
j=1,...,k
i=1,...,n
=
_
_
∂F
1
∂x
1
...
∂F
1
∂x
n
... ... ...
∂F
k
∂x
1
...
∂F
k
∂x
n
_
_
(x

)
are rangul k.
Teorema 0.1.4. Sistemul simetric (0.1.16) admite (n − 1) integrale prime
independente, iar orice alt˘a integral˘a prim˘a a sistemului se scrie sub forma
F = Φ(F
1
, F
2
, ..., F
n−1
),
unde Φ este o funct ¸ie arbitrar˘a care admite derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai,
continue.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am n integrale prime ale sistemului simet-
ric (0.1.16): F
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), F
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), ..., F
n−1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ¸si
F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Aplicˆand teorema 0.1.3 obt ¸inem sistemul algebric, liniar
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 18
omogen ˆın necunoscutele g
i
, i = 1, . . . , n:
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
g
1
∂F
1
∂x
1
+ g
2
∂F
1
∂x
2
+ ... + g
n
∂F
1
∂x
n
= 0
g
1
∂F
2
∂x
1
+ g
2
∂F
2
∂x
2
+ ... + g
n
∂F
2
∂x
n
= 0
......................................
g
1
∂F
n−1
∂x
1
+ g
2
∂F
n−1
∂x
2
+ ... + g
n
∂F
n−1
∂x
n
= 0
g
1
∂F
∂x
1
+ g
2
∂F
∂x
2
+ ... + g
n
∂F
∂x
n
= 0
(0.1.20)
Confom definit ¸iei 0.1.7, funct ¸iile g
i
nu pot fi simultan nule, deci sistemul
(0.1.20) admite solut ¸ie nebanal˘a, ¸si atunci
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂F
1
∂x
1
∂F
1
∂x
2
...
∂F
1
∂x
n
∂F
2
∂x
1
∂F
2
∂x
2
...
∂F
2
∂x
2
... ... ... ...
∂F
n−1
∂x
1
∂F
n−1
∂x
2
...
∂F
n−1
∂x
2
∂F
∂x
1
∂F
∂x
2
...
∂F
∂x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a rangul matricei sistemului (0.1.20) nu este n ¸si, conform
definit ¸iei 0.1.8 rezult˘a c˘a integralele prime F
1
, F
2
, ..., F
n−1
¸si F nu sunt
independente. Deci, exist˘a o relat ¸ie de dependent ¸˘a prin care F depinde de
F
1
, F
2
, ..., F
n−1
.
Observat ¸ia 0.1.2. Aplicˆand teorema 0.1.4 sistemului simetric (0.1.17) rezult˘a
c˘a, n integrale prime independente formeaz˘a solut ¸ia general˘a a sistemului
(0.1.2).
Mai trebuie s˘a vedem, prin ce metode putem g˘asi integrale prime? O posi-
bilitate este prin integrare direct˘a, grupˆand convenabil rapoartele sistemului
simetric (0.1.16).
Exemplul 0.1.11. Pentru sistemul simetric
dx
yz
=
dy
zx
=
dz
xy
trebuie s˘a g˘asim
2 integrale prime independente.
ˆ
Intr-adev˘ar,
dx
yz
=
dy
zx

dx
y
=
dy
x
⇒ xdx = ydy ⇒
_
xdx =
_
ydy +
c
1
2
⇒ x
2
−y
2
= c
1
,
deci F
1
(x, y, z) = x
2
−y
2
este o integral˘a prim˘a.
dy
zx
=
dz
xy

dy
z
=
dz
y
⇒ ydy = zdz ⇒
_
ydy =
_
zdz +
c
2
2
⇒ y
2
−z
2
= c
2
,
deci avem o alt˘a integral˘a prim˘a F
2
(x, y, z) = y
2
− z
2
. Verific˘am dac˘a sunt
independente. Matricea iacobian˘a
_
∂F
1
∂x
∂F
1
∂y
∂F
1
∂z
∂F
2
∂x
∂F
2
∂y
∂F
2
∂z
_
=
_
2x −2y 0
0 2y −2z
_
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 19
are rangul 2, deoarece
¸
¸
¸
¸
2x −2y
0 2y
¸
¸
¸
¸
= 4xy = 0 sau
¸
¸
¸
¸
−2y 0
2y −2z
¸
¸
¸
¸
= 4yz = 0
sau
¸
¸
¸
¸
2x 0
0 −2z
¸
¸
¸
¸
= −4xz = 0, (x, y, z nu pot fi simultan nule).
Dar, de cele mai multe ori, rapoartele sistemului simetric (0.1.16) nu se
pot integra direct ¸si atunci se aplic˘a metoda combinat ¸iilor integrabile.
Teorema 0.1.5. Fie funct ¸iile λ
i
: D ⊂ R
n
→ R, λ
i
= λ
i
(x
1
, ..., x
n
), i =
1, . . . , n, continue pe D. Dac˘a
1. λ
1
g
1
+ λ
2
g
2
+... + λ
n
g
n
= 0 pe D ¸si
2. λ
1
dx
1
+ λ
2
dx
2
+... + λ
n
dx
n
= dF(x
1
, ..., x
n
) pe D., atunci funct ¸ia
F : D ⊂ R
n
→R este o integral˘a prim˘a a sistemului (0.1.16)
Funct ¸iile λ
i
, i = 1, . . . , n, se g˘asesc cu ajutorul sistemului simetric (0.1.16),
folosind regulile proport ¸iilor:
dx
1
g
1
=
dx
2
g
2
= ... =
dx
n
g
n
=
λ
1
dx
1
λ
1
g
1
=
λ
2
dx
2
λ
2
g
2
= ... =
λ
n
dx
n
λ
n
g
n
=
λ
1
dx
1
+ λ
2
dx
2
+ ... + λ
n
dx
n
λ
1
g
1
+ λ
2
g
2
+ ... + λ
n
g
n
=
dF
0
,
ceea ce implic˘a dF(x
1
, ..., x
n
) = 0. Mai departe, rezult˘a c˘a F(x
1
, ..., x
n
) = c
care este o integral˘a prim˘a a sistemului simetric (0.1.16).
Exemplul 0.1.12. Determin˘am integralele prime ale sistemului
dx
x(y −z)
=
dy
y(z −x)
=
dz
z(x −y)
prim metoda combinat ¸iilor integrabile.
dx
x(y−z)
=
dy
y(z−x)
=
dz
z(x−y)
=
dx+dy+dz
xy−xz+yz−zx+zx−zy
=
d(x+y+z)
0
⇒ d(x + y + z) = 0 ⇒ x + y + z = c
1
⇒ F
1
(x, y, z) = x + y + z.
dx
x(y−z)
=
dy
y(z−x)
=
dz
z(x−y)
=
yzdx+xzdy+xydz
xyz(y−z+z−x+x−y)
=
d(xyz)
0
⇒ d(xyz) = 0 ⇒ xyz = c
2
⇒ F
2
(x, y, z) = xyz.
Matricea iacobian˘a
_
∂F
1
∂x
∂F
1
∂y
∂F
1
∂z
∂F
2
∂x
∂F
2
∂y
∂F
2
∂z
_
=
_
1 1 1
yz xz xy
_
are rangul 2, deoarece
¸
¸
¸
¸
1 1
yz xz
¸
¸
¸
¸
= z(x−y) = 0 sau
¸
¸
¸
¸
1 1
xz xy
¸
¸
¸
¸
= x(y−z) = 0
sau
¸
¸
¸
¸
1 1
yz xy
¸
¸
¸
¸
= y(x−z) = 0, (z(x−y), x(y−z), x(y−z) nu pot fi simultan
nule).
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale 20
Exemplul 0.1.13. Fie sistemul
dx
y
2
−z
2
=
dy
z
=
dz
−y
. Din ultimele dou˘a
rapoarte rezult˘a imediat o integral˘a prim˘a,
dy
z
=
dz
−y
⇒ y
2
+ z
2
= c
1

F
1
(x, y, z) = y
2
+ z
2
. Pentru cea de-a doua integral˘a prim˘a avem
dx
y
2
−z
2
=
dy
z
=
dz
−y
=
zdy+ydz
−(y
2
−z
2
)
=
dx+zdy+ydz
y
2
−z
2
−(y
2
−z
2
)
=
d(x+yz)
0
⇒ d(x + yz) = 0 ⇒
x + yz = c
2
⇒F
2
(x, y, z) = x + yz. Matricea iacobian˘a
_
∂F
1
∂x
∂F
1
∂y
∂F
1
∂z
∂F
2
∂x
∂F
2
∂y
∂F
2
∂z
_
=
_
0 2y 2z
1 z y
_
are rangul 2, deoarece
¸
¸
¸
¸
0 2y
1 z
¸
¸
¸
¸
= −2y = 0 sau
¸
¸
¸
¸
2y 2z
z y
¸
¸
¸
¸
= 2(y
2
−z
2
) = 0
sau
¸
¸
¸
¸
0 2z
1 y
¸
¸
¸
¸
= −2z = 0.
Subliniem faptul c˘aˆın acest exercit ¸iu, doar pentru determinarea lui F
2
(x, y, z)
am folosit metoda combinat ¸iilor integrabile.
Exemplul 0.1.14. Rezolv˘am sistemul simetric
dx
x(x + y)
=
dy
−y(x + y)
=
dz
−(x −y)(2x + 2y + z)
.
Trebuie s˘a determin˘am dou˘a integrale prime independente. Din primele dou˘a
rapoarte
dx
x(x+y)
=
dy
−y(x+y)

dx
x
=
dy
−y
⇒ xy = c
1
⇒ F
1
(x, y, z) = xy.
Pe de alt˘a parte,
dx
x(x+y)
=
dy
−y(x+y)
=
dz
−(x−y)(2x+2y+z)
=
dx+dy+dz
−(x−y)(x+y+z)
¸si
dx
x(x+y)
=
dy
−y(x+y)
=
dz
−(x−y)(2x+2y+z)
=
dx+dy
(x−y)(x+y)
. Din ultimele dou˘a ¸siruri
de rapoarte rezult˘a
dx+dy+dz
−(x−y)(x+y+z)
=
dx+dy
(x−y)(x+y)
⇒ −
d(x+y+z)
x+y+z
=
d(x+y)
x+y
⇒ (x+y)(x+y +z) = c
2
⇒ F
2
(x, y, z) = (x + y)(x + y + z). Matricea iacobian˘a
_
∂F
1
∂x
∂F
1
∂y
∂F
1
∂z
∂F
2
∂x
∂F
2
∂y
∂F
2
∂z
_
=
_
y x 0
2x + 2y + z 2x + 2y + z x + y
_
are rangul 2, deoarece
¸
¸
¸
¸
y x
2x + 2y + z 2x + 2y + z
¸
¸
¸
¸
= −(x−y)(2x+2y+z) =
0 sau
¸
¸
¸
¸
x 0
2x + 2y + z x + y
¸
¸
¸
¸
= x(x + y) = 0 sau
¸
¸
¸
¸
y 0
2x + 2y + z x + y
¸
¸
¸
¸
=
y(x + y) = 0.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful