You are on page 1of 72

Ghidul Drumetiilor Montane

de Mircea Lancranjan

Acest "Ghid al drumetiilor montane" ne-a fost pus la dispozitie cu amabilitate de Dl. Mircea Lancranjan, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Cu toate ca publicarea lui a fost mult intarziata de lipsa acuta de timp, credem ca veti gasi in acest ghid raspuns la multe din intrebarile pe care vi le puneti in legatura cu pregatirea unei excursii pe munte si in timpul desfasurarii acesteia. Va rugam sa contactati autorul in legatura cu orice intrebare, comentarii sau observatii legate de acest ghid, si va dorim lectura placuta in continuare.

Ghidul Drumetiilor Montane


Cuvnt nainte Terminologie montana Legile muntelui Recomandari generale Sfaturi practice Notiuni de orientare turistica Marcaje si trasee turistice Orientarea in teren nemarcat Deplasarea n munti, echipament si alimente necesare Deplasarea Echipamentul Cazarea Alimentatia Notiuni meteo si indicii pentru aprecierea vremii la munte O parte din flora si fauna muntilor Carpatii Romniei Primul-ajutor Reanimare Pansarea Transportul Proceduri de tratament In caz de arsuri - febra In caz de intoxicatii - intepaturi Raul de munte Bibliografie consultata Cuvnt de multumire

Cuvant inainte
CUVNT NAINTE n timpul liber al vacantelor, concediilor, sfrsitului de saptamna sau oricnd va puteti permite, ndreptati-va pasii catre munte cu dorinta de a-i cutreiera potecile ! Am ntlnit pe cararile Carpatilor, aici unde orizontul se nchide de valurile ncremenite ale crestelor sau odata ajunsi pe ele se deschide oferind o panorama ce rar ti-e dat sa ntlnesti; multi tineri, unii ca vrsta altii ca suflet, oameni care pretuiesc asprimea si frumusetile vietii n aer liber. Asemenea lor si dumneavoastra puteti sa ncercati sa gustati din aceasta mare placere. Drumetia nseamna miscare, iar miscarea nseamna sanatate. Cnd aceasta este facuta la munte, "bateria umana" a corpului se ncarca cu energie, iar mintea si sufletul cu ncntare, pentru o lunga perioada de timp. Numai aceia care au curajul sa se desprinda de cotidian, de viata sedentara citadina si sa nfrnga comoditatea, pot beneficia gratuit de terapia complexa a muntelui n orice anotimp al anului. Tuturor, tineri sau vrstnici, le adresez ndemnul de a drumetii, pentru a-si putea desfata privirea si sufletul cu frumusetile neasemuite ale padurilor, poienelor, crestelor si piscurilor; florilor, izvoarelor si tuturor vietuitoarelor ce traiesc n acest areal;

pentru a deveni mai buni, mai puternici si mai generosi. Niciodata odihna activa a drumetiilor montane nu este un timp pierdut, ci un timp de recreere si relaxare activa de care corpul nostru are nevoie ca de hrana de fiecare zi; un timp cstigat, care da viata anilor. Mircea Lancranjan ghid de turism cod 0135 Nota din partea Alpinet.org: Ne-am permis sa modificam forma de prezentare a materialului trimis de Dl. Mircea Lancranjan pentru a corespunde cerintelor tehnice ale site-ului. Continutul in schimb a ramas nemodificat, pentru orice comentariu legat de acest articol va invitam sa contactati autorul la adresa de e-mail: alexlancranjan@yahoo.com

Terminologie Montana

"Ceea ce urmareste aceasta carte este sa-i obisnuiasca pe cei tineri, ncepatori n drumetie sa guste frumusetea muntelui " I.Ionescu-Dunareanu TERMINOLOGIE MONTANA n indicatiile ghidurilor turistice, precum si n convorbirile cu montaniarzii, ntlnim adesea termeni necunoscuti, care desemneaza notiuni precise legate de formele de relief sau fenomene naturale, a caror lamurire ajuta la o mai buna cunoastere a traseului, la descrierea mai amanuntita a regiunii strabatute. Pentru a putea urmarii, lamurii si ntelege capitolele care urmeaza, precum si literatura montana, parcurgeti aceasta terminologie ! Abrupt = Perete de munte, stncos,puternic nclinat, format de obicei din roci tari; Ac = Stnca izolata cu varful ascutit; Adapost = Constructie facuta sa apere de intemperii; Alpin = Zona cea mai nalta a unui munte, ncepnd de la 1800 m altitudine; Alpinist-alpinism = Persoana care face dese ascensiuni pe (munti) Alpi; ramura sportiva care cuprinde ascensiunile n munti, n special excaladarea partilor greu accesibile; Amonte = n sus (n sensul spre izvor) pe cursul unei vai sau ape; Arcada = Element de relief n forma de arc ntlnit n general n zonele calcaroase Areal = Arie (zona) specifica de raspndire a unei specii (planta sau animal); Arsita = Panta de munte lipsita de vegetatie; Aval = n jos (n sensul spre varsare) pe cursul unei ape sau vai, partea ncotro curge apa; Aven-hoanca = Groapa, adncitura naturala n general verticala, ntlnita n zonele calcaroase, formata prin dizolvarea rocilor sau prabusirea tavanului unei pesteri; Azimut = Unghiul pe care l face directia la un obiectiv fix, la care dorim sa ajungem, cu directia nord, indicata de acul magnetic; Baliza = Semnal sau instalatie de semnalizare care indica pozitia unui punct topografic;

Btca = Vrf de deal sau de munte nu prea nalt, rotunjit de agentii atmosferici; Bord = Bloc de stnca izolat sau n cmpul de bolovani; Brna - bru = Portiune plata (palier) de latime variabila, n general nierbata, care ncinge ca un bru versantul unui munte, practicabila pentru mers; Bulboana = Adncitura ntr-un ru unde apa formeaza un vrtej, vltoare,bulboaca; Bunget = Padure deasa foarte greu de strabatut; Burnita = O ploaie marunta si deasa nsotita de ceata; Casa de adapost = Constructie n general din lemn dotata cu locuri (pe priciuri), soba, masa si banci; Carst = Complex de fenomene naturale, ntlnite n zone calcaroase; forme de relief create prin dizolvarea calcarelor : pesteri, doline, avene, chei, defileuri; Canion = Vale adnca si foarte strmta, cu peretii abrupti si cu fundul ngustat, prin care rul curge vijelios formnd vrtejuri (n Romnia avem doar vai tip canion); Caldare = Depresiune circulara cu versante prapastioase, n zona muntilor nalti; Caldare glaciara - circ glaciar = Caldare ramasa n urma topirii unui ghetar; Catni = Zona bolovanoasa, arida; Calauza = Ghid montan; Cetina = Frunzar de ace (frunze de conifere, molid, brad, larice, tisa, zinbru, pin); Ciopor = Turma de capre negre; Chei = Sector, portiune de vale ngusta si adnca cu pereti stncosi, aproape verticali, n trupul unui munte; Cleant - colt = Vrf de stnca facnd parte din trupul unui munte; Clin = Panta cu nclinare variabila a unui munte sau a unei vai; Concretiuni = Forme diverse de depunere a carbonatului de calciu pe peretii unei pesteri; Condensare = Transformare prin racire si compensare; Confluenta = Locul de unire, ntlnire, a doua ape sau vai; Cornisa = "Streasina" de zapada ntarita, (asemanatoare literei "l") de pe creasta unui munte; Creasta-coama = Linia de intersectie a planurilor celor doi versanti oponenti ai spinarii unui masiv muntos;

Culme = Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, al unui munte; Cumpana de ape = Linia de despartire dintre doua bazine hidrografice sau doua vai nvecinate, care coincide n general cu creasta unui munte; Curba de nivel = Linia de pe harta (culoare maro) care uneste punctele de egala altitudine, portiuni din teren asemanatoare brrilor pe care ne putem deplasa fara sa coborm sau sa urcam; Curmatura-sa- tarnita -fereastra = Denivelare, portiune mai coborta unde creasta unui munte este mult sub nivelul general al acesteia, ngaduind trecerea de pe un versant pe celalalt; Custura = Creasta montana, ascutita, stncoasa, ngusta si dantelata n forma unei lame de fierastrau, de obicei ntre doua caldari glaciare; Deal = Forma de relief ca o ridicatura a scoartei pamntului mai mica dect un munte dar mai mare dect colina; Dolina = Adncitura a solului n forma de plnie, de dimensiuni variabile, formata prin dizolvarea rocilor calcaroase de catre ape; Dos = Versant de munte cu expunere spre nord, umbrit; Drumetie montana = Mersul pe munte din placere, pe jos sau pe schiuri,fara scop lucrativ; Durau = Pru de munte repede si zgomotos; Duruitoare = Cascada de apa; Endemism = Specie de planta sau animal care traieste ntr-un areal (zona) restrans; Escalada = Ascensiune, urcare pe un perete de munte prin catarare libera sau cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice (pitoane, carabiniere, coarda, etc.); Falie = Ruptura a scoartei terestre; Fisura = Crapatura, jgheab ntr-un abrupt muntos stncos, ca urmare a actiunilor apelor; Firn = Zapada persistenta pe muntii nalti, acumulata si tasata, care trecnd prin faza grauntoasa devine gheata (portiunile rupte au forma de scnduri); Foen = Vnt cald, uscat si puternic care bate primavara dinspre crestele muntilor spre vai, grabind topirea zapezilor; Freamat = Zgomot produs de frunzele miscate de vnt; Gavan = Scobitura, adncitura n stnca unui munte; Glma = Vrf de munte de naltime modesta; Golul alpin = Zona situata deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu iarba, vegetatie pitica sau lipsita de vegetatie; Granodiorit =

Roca granulata cu structura intermediara ntre granit si diorit (muntii Retezat); Greaban = Picior de munte abrupt si stncos; Grohotis = ngramadire, masa compacta de bolovani sau sparturi de stnca, nu prea mari, provenita din degradarea unui versant pe o panta de munte; Grota-pestera = Excavatie mare de masa (n general calcaroasa) pe orizontala sau n panta; Grumaz = Sa foarte lata; Hatas = Carare ngusta rezultata din trecerea repetata a animalelor printr-o regiune cu arboret si puternic nierbata; Hidrografie = Retea de vai si ape care strabate o anumita zona; Horn = Spartura ngusta, vlcel, jgheab, n peretele de stnca, care permite ascensiunea prin el; Huda = Pestera; Iezar = Lac de munte de origine glaciara; Interfluviu = Portiune de teren (culme, creasta) cuprinsa ntre doua vai vecine; Izbuc-exurgenta- glgoi = Locul de iesire, unde apare la suprafata un curs de apa subteran, ascuns, n general n regiuni cu fenomene carstice; Izvor = Locul unde apa unei pnze freatice iese la suprafata din pamnt; Jgheab- uluc = Scobitura, fagas, facut de suvoiul ploilor; Lapiez = Forma de relief rezultata din coroziunea rocilor solubile de catre apele de siroire, santuri si canale de obicei paralele cu panta; Marmita = Scobitura ovala sapata n rocile din albia unui ru; apare n portiunea cascadelor; Magura = Forma de relief reprezentata printr-o culme mpadurita; Moletiera = Obiect de mbracaminte format dintr-o fsie de stofa cu care se nfasoara pulpa piciorului (peste pantalon) de la glezna pna sub genunchi; Momie (mamie) = Movila mica de pietre (pamnt) facuta de mna omului pentru a jalona, indica o poteca sau scurtatura nemarcata (!) Morena = Morman de aluviuni, format din pietre, argila si nisip, ramase n urma topirii ghetarilor; adesea nierbate; Muchie- creasta = Linia de culme a unui munte; Muncel = Munte de dimensiune si altitudine modesta; Namas- catun = Grup de asezari montane fara biserica;

Nivatie = Actiunea de modelare a reliefului facuta de ngheturile si dezgheturile succesive la munte; Nod orografic = Masiv muntos din care pleaca culmi secundare; Obcina = Culme scurta, cu aspect montan, n general mpadurita; Obrsie = Portiune nalta de la nceputul unei vai, locul de formare a rului ce o strabate; Padina = Portiune inferioara a unei vai de abrupt, mai larga, cu vegetatie, n general umeda, mic platou sub forma de gavane pe pantele unui munte; Pas = Punct de trecere de pe un versant pe altul folosind o curmatura sau o sa; Periglaciar = Regiune situata la periferia ghetarilor; Pestera = Grota Picior de munte = Culme secundara situata n partea inferioara a culmii principale; o ramificatie n general mpadurita; Piemont = Forma de relief situata la contactul muntilor cu o cmpie sau depresiune, formata prin acumularea depunerilor aduse de apele curgatoare la schimbarea de panta; Pcla = Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara, negura; Plai = Picior de munte nierbat sau poiana pe un picior de munte; Platou carstic = Forma de relief sub care se nfatiseaza o zona calcaroasa; Pod- platou = Suprafata nalta aproape plana a unui masiv muntos; Polie = Depresiune nchisa, mare, cu fund plat aluvionar, cu unul sau mai multe cursuri de apa, care apar n izbucuri si dispar n ponoare; Polita = Terasa mica ce ntrerupe un abrupt sau o panta priporoasa, abrupta; Ponor = Povrnis abrupt sau adncitura formata prin prabusirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren, gol carstic prin care se scurg n subteran apele de suprafata; Portal = Gura de intrare, cteodata monumentala, a unei pesteri; Preluca = Poiana, loc lipsit de vegetatie arborescenta pe o coasta de munte; Pripor = Coasta de deal sau de munte, panta abrupta, povrnis; Priza = Orice punct, asperitate, neregularitate a stncii sau terenului; adncitura, muchie sau radacina care foloseste pentru urcarea, coborrea sau traversarea unui munte; Rafala = Dezlantuire brusca, violenta si scurta de vnt, ploaie sau ninsoare;

Ravena = Vale strmta cu versanti abrupti, instabili (care se prabusesc, surpa); Reflexie = Fenomen optic de rentoarcere partiala a luminii cnd ntlneste o suprafata; Refractie = Fenomen optic de abatere a directiei de propagare a luminii cnd ntlneste o suprafata de separare a doua medii; Refugiu = Loc de scapare, de adapostire din fata unei primejdii sau neplaceri; Refugiu alpin = Constructie din lemn sau metal armat cu panouri din fibra de sticla, dotata cu 8 - 12 locuri de dormit pe priciuri; Relief carstic = Forme specifice de relief n zone montane calcaroase; Saritoare = Prag nalt pe o poteca de munte; Scurtatura = Varianta de poteca, carare marcata sau nu, pentru scurtarea parcurgerii unor serpentine, a unei curbe de nivel; Seninari = Zone de stnci golase si foarte nclinate din abruptul unui masiv; S.O.S. Save Our Souls - salvati sufletele noastre; Sohodol = Vale fara apa, fenomen carstic; Sorb-ponor = Locul unde apa dispare n pamnt, fenomen carstic; Spalatura = Stnca golasa, lustruita de actiunea apei de ploaie; Spelunca = Pestera, grota; Spinare-coama- creasta = Partea cea mai nalta a unui munte vazuta n plan orizontal; Stalagmita = Depunere calcaroasa de forma conica pe podeaua unei pesteri sau galerii subterane; Stalactita = Depunere calcaroasa sub forma conica, turture, pe tavanul unei pesteri sau galerii; Strunga = Trecere abrupta; Sisturi = Roci metamorfice (care s-au transformat n conditii de temperatura si presiune) sub forma de foi sau lame Sa = Curmatura, fereastra, tarnita; Sistoaica = Jgeab, vlcel stncos ngust ce brazdeaza panta unui munte; Sublimare = Trecerea vaporilor de apa din stare gazoasa direct n stare solida (cristale) Suspensie = Un sistem de solid-fluid n echilibru; Talveg = Linia care uneste ntre ele punctele cele mai adnci ale albiei unei ape sau vai uscate;

Tau = Lac glaciar; Toponimie = Ansamblul numelor proprii de locuri, de ape, de munti, dintr-o regiune geografica; Transhumanta = Trecerea bianuala a turmelor de oi de la cmpie la munte (primavara) si invers (toamna); Uluc = Jgheab; Urlatoare = Cascada; Uvale = Depresiune nchisa, mai mare dect dolina, formata prin fuzionarea mai multor doline; Vale oarba = Un curs de apa care se pierde ntr-un ponor situat la baza unui abrupt calcaros; Vale de recul = Un curs de apa care porneste dintr-un izbuc situat la baza unui abrupt; calcaros Versanti = Fetele unui masiv muntos, versantul drept si versantul stng al unei vai; se determina asezndu-ne cu fata n directia n care curge apa existenta sau posibila prin acea vale; Vlcel = Ramificatie a unei vai de munte la originea sa, rezultata din actiunea apei si a vntului; Vrteje = Serpentine dese pe o poteca de munte; Vnturis = Cascada mica; Zanoaga-circ glaciar = Depresiune circulara formata prin eroziunea solului de ghetarii montani la obrsia vailor, sau pe versantii acestora; Zaton = Lac temporar provenit din apele de primavara pe care sorbul (ponorul) nu le poate absorbii dect dupa un interval de timp;

Legile Muntelui
"Aparati si bucurati-va de toate darurile binefacatoare ale naturii, ocrotiti puritatea frumusetilor si maretia ntregului peisaj montan romnesc." Gheorghe Suman LEGILE MUNTELUI Multi dintre acei care au calcat cararile muntilor sfatuiesc si ndeamna pe cei mai tineri sau ncepatori n ale drumetiei sa respecte legile muntelui. Dar care sunt acestea si ce "reglementeaza" ele ? "Cine ar fi crezut ca muntele are legi ?" ar spune un neinitiat n ale drumetiei montane si totusi "vai de acei care nesocotindu-le va simtii pe propia piele pedeapsa muntelui !" nvatatura muntelui s-a transmis permanent prin povetele calauzelor si sfaturile montaniarzilor, toate constituind "legile muntelui". Cele zece porunci ale turismului de munte (din decalogul unei calauze celebre - Luis Trenker) 1.Sa nu ntreprinzi o ascensiune ce-ti depaseste puterile. Tu trebuie sa nvingi muntele, nu el pe tine; sa-ti fixezi un obiectiv pe care sa-l poti atinge, dar de va trebui sa renunti la el sa sti sa faci stnga-mprejur ct mai este timp. Sa nu fi grabit si sa nu ncerci sa stabilesti recorduri de viteza. Sa nu ai mania piscurilor, dar sa nu ocolesti dificultatea n variatele ei forme.

2.Sa pregatesti cu de-amanuntul orice drumetie fie ca mergi singur, cu prietenii sau cu ghidul. Un ignorant sau un neputincios care are nevoie de o guvernanta alpina este, n munti, pur si simplu ridicol. Documentarea trebuie sa fie tot att de completa ca si echipamentul alpin. Sa cunosti mediul n care te misti si sa-i ntelegi fenomenele. Sa nu-ti ncarci stomacul si sa nu ai pretentia sa te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tau alpin sa fie acela de a gusta cu aceeasi placere o duminica frumoasa pe un vrf de delusor, ca si cu alt prilej un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie sa fi de la nceput desavrsit catarator. Sa nu patesti ca acela care de attea stnci si pereti nu mai vedea muntele. Sa nu uiti ca muntii sunt bogati n primejdii, dar n acelas timp sa sti ca, cu prudenta, spirit de prevedere si inteligenta i poti nvinge. 3.Sa nu uiti ca esti o fiinta civilizata. Bucuria si puterea nu se confunda cu mitocania, brutalitatea si grosolania. Adu-ti aminte nca de la gara si din tren, ca educatia ta n general si cea sportiva n special sunt puse la ncercare. Daca poti sa iei cu asalt piscurile, sa nu faci asta n vagon. Ca sa se vada ce catarator ndracit esti nu este absolut necesar sa faci echilibristica pe scarile sau tampoanele vagonului. Sa nu consideri frnghia si coltarii ca o emblema a breslei tale care se cere expusa. Sa nu periclitezi cu sculele tale: schiuri, piolet, etc. ochii si hainele vecinilor si sa nu le umplii urechile cu trancaneli si hohote de rs. Daca ntlnesti un drumet solitar saluta-l sau resaluta-l si daca crezi ca e cazul sa-l critici fa-o cel mult atunci cnd nu te mai poate auzii. Nu-ti imagina ca devii alpinist utiliznd un jargon de munte artificial. De asemenea nu e cazul sa-ti stergi nasul cu degetele numai pentru ca ai dezbracat costumul de oras. 4.Sa nu profanezi peisajul pe care-l strabati si sa nu "mpodobesti" natura cu cioburi de sticla, hrtii, cutii de conserve si alte ramasite. Aminteste-ti ca si altii dupa tine, vor voi sa bea din izvorul pe care-l murdaresti fara rost. Tablitele de marcaj nu sunt menite drept tinta pentru proiectilele tale improvizate si nici nu trebuie sa le schimbi asezarea dintr-o gluma deplasata. Sa nu lasi deschise portile stanelor si ale nprejmuirilor, caci poti provoca proprietarilor pagube si arunci discredit asupra tuturor drumetilor. Din acelasi motiv, sa nu sari peste ngradiri si nici sa nu te inviti nepoftit n claia cu fn ce o vezi n proprietatea ciuva. Cnta daca-ti face placere, dar cu masura si acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rare ori cu gtlejul tau si nici nu fac totdeauna placere semenilor tai. Nu tipa fara rost, tulburi inutil oamenii si animalele. Aprinde focul numai daca este absolut necesar, supravegheaza-l atent si pe urma stinge-l complet. Nu arunca pietre si cauta sa mergi astfel nct sa nu provoci caderea lor, chiar daca ai convingerea ca nu te urmeaza nimeni. Pe drumuri umblate si n locuri expuse sa nu faci nudism si nici seminudism, altfel nsa profita de aer si soare ct poti mai bine. Cum te apropii de locurile populate urmeaza regulile convietuirii sociale. 5.Fi bun camarad. Daca esti conducator evita sa fi autoritar si ncapatnat, ncrezut sau ngmfat; da dovada de spirit de ntelegere si rabdare. Nu fi zgrcit cu avutul tau, nici cu cunostintele tale. Hotarrile sa-ti fie determinate de capacitatea de rezistenta a celui mai slab. Abandonnd pe cineva n munti l vei avea poate pe constiinta. Daca tu esti cel condus, adapteaza-te aceluia care cunoaste mai bine locurile, sileste-te sa fi la naltime si cauta sa nveti. Chiar si cel mai slab dintr-o echipa si poate face datoria. Sa sti ca un tovaras bun este tot att de rar ca si un conducator bun. Orice strain care mparte cu tine dragostea pentru munti sa-ti fie camarad, mai ales atunci cnd este n primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar si n ghidul pe care-l platesti sa vezi un tovaras, un prieten. Nu fi autoritar fata de el, dar nici nu te comporta de parca ati fi mncat de cnd sunteti din aceeasi strachina. 6.Respecta cabana tot asa cum ti respecti propria ta casa. Fi modest si nu cere lucruri pe care ti le poate oferii cel mult un hotel. Nu uita ca aici, n creierul muntilor, portmoneul tau nu mai conteaza si ca toti suntem egali. Pioletul, schiurile, gheata, noroiul n-au ce cauta n sufrageria cabanei; leapada-te de ele prin urmare nainte de a intra. Nu transforma locul de odihna, care este cabana, ntr-o crciuma. Nu ocupa toate bancile si mesele cu ranita, merindele, hrtile si picioarele tale. Orict ai fi de tnar, gndeste-te ca nu este aici locul sa faci dragoste. Lasa n pace patefonul si chelnaritele, iar pe ghitara sa nu pui mna dect daca te pricepi. Cartea de impresii sa n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util sa notezi de unde vii si ncotro te duci, mai ales daca te pregatesti pentru o ascensiune grea. Urma lasata n acest fel nlesneste trimiterea la nevoie a ajutoarelor si poate linisti pe cei ngrijorati de soarta ta. Ai dreptul sa ceri un loc de dormit si daca esti nainte sau dupa drum sa-l alegi pe cel mai bun, dar sa nu eziti sa-l cedezi acelui care este fie epuizat, bolnav sau mai n vrsta ca tine si are nevoie de odihna. Nu te urca ncaltat n pat si nu alerga cu bocancii pe scari mai ales noaptea. Daca sforai nu te culca n dormitorul comun. Fi prudent cnd umbli cu lampa si focul. Nu uita ca nu esti stapnul cabanei, iar ngrijitorul este administratorul care ndeplineste un rol de mare interes obstesc, te vei supune deci dispozitiilor sale. Orice loc si orice lucru ai folosit sa le lasi n aceeasi stare n care venind ai vrea sa le gasesti; mai ales n casele de adapost sa ai grija deosebita fata de ceilalti, fie ca-ti sunt tovarasi, fie ca-ti vor urma. Gndeste-te ca ntreaga cabana, casa de adapost cu tot ce cuprinde, reprezinta un bun ce ti-a fost ncredintat cu buna credinta. Fii econom cu rezerva de lemne, adesea adusa cu mari sacrificii si ai n vedere si pe cei ce vor venii dupa tine. Paraseste casa dupa ce ai ncuiat si ai pus toate la locul lor. nchide-o bine si nu uita sa achiti taxa acolo unde este cazul. 7.Nu fura ! Nu fura, altora nici linistea, nici singuratatea ce o cauta, nici perspectivele. Dar sa nu furi nici betele de schi, curele, frnghii, nici fnul sau lemnele strnse cu multa truda. Nu fura nici florile pe care natura le-a creat pentru toata lumea. Cmpul, iarba, arborii trebuie crutati; vitele si vnatul sa nu fie speriate. Nu taia jepi si arbori pentru a-ti cheltui prinosul de energie neconsumata. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate stiintifica, iar melcul, sarpele sau broasca sa nu fie pentru tine fiare salbatice care trebuie strpite. Sa vezi n munte un paradis n care te-ai asezat ca un nou Adam; ajuta-l sa-si pastreze originalitatea si sfintenia. 8.Nu minti ! Nu exagera, nu fi laudaros. Chiar si ascensiunea cea mai dificila este putin lucru fata de alte realizari omenesti. Nu-ti da o importanta prea mare si nu cauta sa micsorezi pe altii chiar daca sunt ncepatori, mosnegi sau membrii altor cluburi. Nu critica si nu njura timpul (vremea), gazduirea (la cabana), tovarasii de drum sau legatura de schi. Nu trebuie sa te legi sau sa-ti bati joc de credintele, datinile locuitorilor de la munte. Adu-ti

aminte ca nu esti dect un oaspete trecator pe aceste meleagurica si n lumea aceasta. 9.Apara onoarea clubului tau si nu numai a aceluia a carui insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-a facut accesibila lumea muntilor si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau. Fi mandru ca faci parte din aceasta comunitate si ca poti sa participi la viata ei. Onoreaza pe cei care au creat pentru tine, pe maestrii care au cucerit prima poteca si primele prize spre vrf, precum si pe cei care au pus ultima piatra. 10.Nu profana muntii prin mania recordurilor, ci cauta sa le intelegi sufletul ! Legile muntelui (din Omul si muntele - Ion Preda) 1.Sa nu calatoresti niciodata de unul singur pe munte. 2.ntotdeauna la munte nu se pleaca dect cu echipament corespunzator. 3.Este contraindicat sa te avnti pe trasee necunoscute. 4.Turismul de munte nu este compatibil cu consumul de tutun si bauturi alcoolice. 5.La munte trebuie sa sti: ce, ct, cum si cnd sa mannci. 6.Toti pentru unul si unul pentru toti. 7.Cnd ntlnesti alti oameni pe munte da-le "Buna ziua! 8. Pe munte nu se vorbeste mult, nu se tipa si nu se face zgomot. 9.Cine iubeste muntele trebuie sa-l ocroteasca. 10.Nu deteriorati indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare. 11.Refugiile alpine sunt loc sfnt pe munte. 12.Cnd ajungeti la o cabana notati n registrul de evidenta a circulatiei turistice, locul de unde ati venit, iar cnd plecati, viitoarea etapa a calatoriei. 13.Regulamentul de ordine interioara al fiecarei cabane trebuie respectat cu strictete. 14.Circulati numai pe traseele marcate. 15.Iarna pe muntii acoperiti cu zapada, pericolul avalanselor este prezent n fiecare zi. 16.ncepatorii ntr-ale drumetiei la munte sa-si faca o lunga ucenicie pe lnga montaniarzii cu mare experienta. 17.Cnd se cere sprijin de catre cabanier, grup de turisti sau echipa salvamont, pentru a ajuta oameni aflati n primejdie sau a prevenii o nenorocire, oricine trebuie sa raspunda chemarii. 18.Este obligatoriu pentru orice drumet, ghid sau conducator de grup sa urmeze cu strictete sfaturile si indicatiile salvamontistilor. 19.Codul de semnalizare in caz de pericol trebuie cunoscut si nsusit de toti drumetii montani. 20.Drumetul e bine sa stie sa acorde la nevoie primul ajutor.

Recomandari Generale
Recomandari generale (din Prevenirea accidentelor turistice n munti - SALVAMONT Brasov) 1.Nu programati o drumetie n munti daca nu dispuneti de o sanatate buna, daca nu aveti starea psihica potrivita si daca nu v-ati asigurat toate mijloacele materiale necesare. 2.nainte de a va hotar pentru o drumetie n munti consultati prima data un ghid turistic si identificati-va traseul ales, daca acesta corespunde posibilitatilor dumneavoastra fizice si psihice. 3.Altitudinea pretinde efort si pregatire fizica.Nu neglijati antrenamentul. 4.Un echipament incomplet sau neadecvat va poate periclita viata. Sa aveti ntotdeauna haine calduroase si de schimb, n functie de anotimp si ncaltaminte corespunzatoare. 5.Nu faceti drumetia singur. Chiar si n grup nu prezinta o garantie sigura pe traseu, fara o calauza experimentata.

6.ncercati pe ct posibil sa va deplasati pe munti numai ziua si urmarind strict marcajele. Consultati nainte buletinul meteo. 7.Nu ezitati sa va ntoarceti din drum daca conditiile atmosferice au devenit nefavorabile. 8.La ntoarcerea spre cabana, casa de adapost sau refugiu, respectati mersul n coloana. Orice alunecare sau mpiedicare la altitudine nu iarta, va pericliteaza viata. 9.Alimentati-va des, dar rational. Nu consumati bauturi alcoolice ! 10.Nu va fortati pna la epuizare. Evitati deshidratarea. 11.Fiti curajosi dar nu imprudenti, veseli dar nu galagiosi, iar pe munte si la cabana sa aveti un comportament civilizat. Pretutindeni fiti un ocrotitor al naturii. 13.nvatati codul de alarma (semnalizare) n munti, care consta n 6 (sase) semnale luminoase sau acustice pe minut, adica la fiecare 10 secunde cte un semnal, dupa care urmeaza un minut pauza. Semnalul de raspuns consta n 3 (trei) semnale luminoase sau acustice pe minut si un minut pauza. 14.Respectati-va tovarasii de drum, iar n caz de pericol nu-i parasiti. 15.Nu uitati sa luati cu Dv. n rucsac o mica trusa de prim ajutor cu farmacia de excursie. 16.Foarte important este ca nainte de a pleca ntr-o drumetie sa aveti n rucsac polita de asigurare turist contra accidentelor. 17.Nu plecati de la cabana pe trasee turistice de creasta nainte de a nscrie n registrul de evidenta ce itinerar urmati; fiindca numai asa n caz de accident ajutati farmatiunile SALVAMONT sa intervina mai operativ. 18.Luati informatii de la cabanier, daca traseele pe care vreti sa le parcurgeti sunt practicabile, care este gradul lor de dificultate, eventual evolutia vremii la data aceea, pentru a evita expunerea la suprasolicitare a organismului, fapt ce conduce la extenuare fizica - epuizare. 19.Circulati numai pe traseele marcate cu semne turistice care au fondul alb. Nu urcati si nu coborti pe scurtaturi, riscati sa va rataciti si sa va accidentati.Daca ati fost surprinsi pe traseu de intemperii (viscol, furtuna, ceata) este de preferat sa va napoiati pe acelas drum la locul de unde ati pornit (cabana, casa de adapost sau refugiu). A continua drumul n asemenea conditii nseamna o accidentare sigura. 20.Surprinsi n golul alpin pe timp de furtuna cu descarcari electrice, parasiti creasta la pas, sub sau lnga o stnca plata. n aceleasi conditii atmosferice, daca sunteti n padure nu va adapostiti sub trunchiurile de copaci; altfel riscati sa va electrocutati. 21.Respectati indicatiile de pe sageti si tablele de orientare (poteca accesibila numai vara, poteca interzisa iarna, loc periculos expus declansarii avalanselor si lavinelor. 22.Iarna si primavara, chiar n zilele frumoase, senine, schiati numai dimineata pna la ora 9 n caldarile si pe fetele laterale ale vailor alpine, evitnd zonele marcate ca periculoase prin rostogolirea avalanselor si lavinelor. Pe zapada abundenta, prafuita, nghetata si pe ceata este interzis a schia pe fetele laterale ale caldarilor alpine toata ziua. 23.Primavara cu vnt cald - foen, din SV si SE este foarte periculos a schia sau circula pe traseele alpine, riscnd la orice ora a zilei sau noptii sa fiti surprinsi si ngropati n avalanse. 24.Cnd traversati o panta cu zapada nghetata si sunteti n grup, se va pastra o distanta ntre drumeti de 10 m, unul de altul, mergnd pe aceeasi urma, dar nu direct pe curba de nivel, ci oblic. A traversa panta lipit unul de altul sau n formatie evantai nseamna a taia zapada n scnduri, care va porni la vale mpreuna cu dv. Recomandari pentru drumetie (din Publiturism) 1.nainte de plecare n excursie sau drumetie documentati-va asupra itinerarului propus. 2.Alegeti traseele turistice n functie de experienta si pregatirea fizica. 3.Busola si harta bine utilizate va sunt de real folos, ele sunt cei mai siguri prieteni ai Dv. 4.Informati-va la cabanieri si padurari asupra starii potecilor, marcajelor pentru traseele pe care doriti sa le strabateti. 5.Urmati cu atentie poteca, nu parasiti marcajele. 6.Calculati cu atentie timpul ce va este necesar pentru parcurgerea traseului ales n functie si de gradul Dv. de pregatire fizica si teoretica.

7.Informati-va asupra prognozei meteo pentru urmatoarele 24 de ore. 8.Nu porniti singur la drum. 9.Nu ncarcati rucsacul peste limitele rezonabile de volum si greutate. 10.Nu consumati bauturi alcoolice nainte si n timpul drumetiei. 11.Nu fumati n timpul drumetiei. 12.Nu faceti focul n padure, nu aruncati chibrituri sau tigari aprinse. 13.Ocrotiti flora si fauna, monumentele naturii, apele. 14.n caz de furtuna sau ploaie nsotita de descarcari electrice, parasiti imediat culmea; nu va adapostiti lnga copaci izolati, nalti sau lnga stnci. 15.Nu patrundeti n pestera fara ghid autorizat acolo unde acesta este desemnat, sau fara un bun cunoscator al pesterii. Asigurati-va echipament corespunzator si sursa de lumina individuala pe durata integrala a vizitei. 16.n drumetia montana luati cu Dv. o mica trusa cu medicamente.

Sfaturi Practice

Sfaturi practice pentru iubitorii de drumetii montane (din MUNTELE spatiu de viata si lupta - Gheorghe Suman) 1.Pretuiti si iubiti muntele, frumusetile acestuia, florile, padurile, poienile, vaile, izvoarele, piscurile mpreuna cu toate vietuitoarele care le populeaza, care ne apartin, de care trebuie sa ne bucuram, pentru a devnii mai buni, mai puternici, mai ntelepti si mai generosi cu noi nsine si cu cei care ne nconjoara. 2.Procurati din timp, naintea plecarii la munte o vestimentatie adecvata. Din tinuta turistului nu trebuie sa faca parte palaria, cravata, geamantanul, pantofii cu toc nalt; cararile muntilor strabat n special iarna, troiene de zapada; drumetul nfrunta viscole si furtuni, strabate creste si vai adnci care presupun un echipament special, din care nu trebuie sa lipseasca: bocancii, scurta cu gluga, flanela etc., toate acestea chiar si pe vreme buna. Pe langa acest echipament de stricta necesitate, turistului nu trebuie sa-i lipseasca sacul de spate cu o pelerina de ploaie, un schimb de rufe, o lanterna, o cutie de chibrituri, unele medicamente si materiale sanitare, un termos cu apa (ceai, cafea), alimente, busola, harta, o cordelina, ciorapi de schimb, fes si manusi. 3.Evitati drumetia de unul singur; plecnd pe munte de unul singur va puteti primejdui viata; mergeti pe munte numai n grupuri de minimum 2 - 3 oameni. 4.ngrijiti si ntretineti marcajele existente pe traseele alpine si pe potecile muntilor; prin distrugerea acestora puneti n pericol viata turistilor care se deplaseaza n urma, n special noaptea si n alte conditii dificile. 5.Manifestati grija deosebita fata de flora, fauna, fata de frumusetile naturale ale muntilor nostrii; ele nu sunt numai ale noastre, ci si ale generatiilor viitoare. 6.Nu aruncati pe pante sau abrupturi pietre, bucati de stnca, lemne, blocuri de ghiata, bulgari de zapada sau alte obiecte care n cadere pot sfarma sau antrena altele, adevarate avalanse, periculoase pentru oamenii din vale sau de la baza muntelui. 7.Admirati n liniste frumusetile noastre naturale, respirati cu nesat aerul ozonat si curat, sorbiti cu sete apa izvoarelor cristaline; nu admiteti sub nici o forma poluarea muntelui si transformarea lui n depozit de gunoaie. 8.Nu prezentati celorlalti povesti stranii despre munte; nu exagerati ntmplarile si trairile cu care v-ati confruntat; ele pot ngrijora pe ascultatori sau i pot ncarca de teama, le pot rapii placerea drumetiilor, le pot ucide dorinta de a se deplasa la mari distante de zgomotele cotidiene si ale locurilor de munca. 9.Salutati si raspundeti la salutul celor care va dau binete pe trasee si poteci. 10.Ajutati cu toate fortele si priceperea pe cei aflati n dificultate pe munte, nu-i abandonati pe cei aflati n imposibilitatea de a se deplasa, transportati-i grabnic la punctele de prim ajutor cele mai apropiate sau la cabane, chemati (anuntati) specialistii la fata locului, pentru a acorda ajutorul calificat. 11.Folositi n mod civilizat cabanele turistice (refugiile), casele pastorale, stnele (saivanele) si alte constructii montane; ele ne apara de stihiile naturii si de alte primejdii; nu le transformati n locuri pentru distracti (chefuri); pastrati n permanenta curatenia, linistea si ordinea necesara att n interior, ct si n exterior. 12.Nu transportati si nu consumati sub nici un motiv bauturi alcoolice; ele constituie mari pericole pentru toti cei ce pleaca pe munte.

13.nsusiti-va codul international de semnalizare si alarmare, pentru a putea comunica celor din preajma nevoia de ajutor ivita n mprejurari grele. 14.Nu abandonati, nu parasiti traseele cunoscute n favoarea altora mai scurte, dar mai putin stiute; respectati semnificatiile nscrisurilor si semnelor de avertizare de pe marcaje si indicatoare, n special pe timp de iarna si n conditii de vizibilitate redusa. 15.Nu va angajati pe tresee turistice care depasesc puterile oamenilor din compunerea grupului din care faceti parte; fixati-va numai obiective si itinerare care sa poata fi ndeplinite si strabatute pe timp de zi, numai cu propriile forte. 16.Antrenati-va sistematic pentru a nu consuma excesiv apa, care duce la slabirea prematura si la epuizarea fortelor, poate tocmai cnd este cea mai mare nevoie de ele. 17.Alimentati-va rational si ponderat, nu abuzati de mese copioase; consumati fructe si alimente care contin mult zahar si grasimi. 18.Asigurati si transportati n propiile bagaje mici cantitati de zahar, ciocolata, cafea, glucoza, etc. 19.Evitati situatiile conflictuale, autoritatea excesiva, cnd sunteti lideri, ncapatnarea rau nteleasa; n toate situatiile dati dovada de rabdare si ntelegere. 20.Stabiliti obiectivul drumetiei si traseul n functie de capacitatea de rezistenta a celor mai slabi din grup. 21.Adaptati-va la cerintele si indicatiile conducatorului de grup; nu-l sicanati, blamati si subestimati nici macar n gluma. 22.Pastrati si ngrijiti, nu distrugeti covorul vegetal al pamntului, interziceti cu desavrsire scoaterea de brazde, saparea de rigole, amenajarea de vetre de foc la ntmplare, mprastierea de acizi (sare), spalarea masinilor n apele rurilor si lacurilor de munte, instalarea la ntmplare a corturilor. 23.Alegeti locul de popas n puncte care sa nu fie expuse vntului, amplsate n apropierea unor surse de apa curgatoare, cu locul de instalare a cortului n teren orizontal, n apropierea unor surse de combustibili, lnga poteci si drumuri de acces, n afara zonelor poluate. 24.Nu lasati la plecarea din locurile de stationare, focuri aprinse, n special n paduri, jnepenisuri, iarba uscata din pajistile alpine sau n apropierea acestora. 25.Informati-va din toate sursele si prin toate mijloacele posibile, nainte de plecarea la drum asupra starii timpului, traseului, locului unde veti nopta, cabanelor mai apropiate, surselor de apa si posibilitatilor de anuntare si de salvare n caz de pericol. HG 801/96 pentru aprobarea Normelor privind amenajarea, omologarea, ntretinerea si exploatarea prtiilor si traseelor de schi pentru agrement (extras). Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 la 100.000 lei (n.p.deocamdata) nerespectarea regulilor de conduita ale schiorilor si a altor persoane care utilizeaza prtiile si traseele de schi pentru agrement. a) sa schieze n asa fel nct sa nu puna n pericol viata altui schior sau sa i cauzeze acestuia un prejudiciu; b) sa si adapteze viteza si maniera propie de a schia, conform pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii, gradului de dificultate a prtiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe prtie; c) sa si aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, n scopul protejarii schiorilor aflati n aval; d) sa depaseasca pe schiorul aflat n aval fie pe dreapta fie pe stnga, cu conditia ca aceasta depasire sa fie suficient de larga pentru a evita o eventuala evolutie neasteptata a celui ce urmeaza sa fie depasit; e) sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca att el, ct si alti schiori sunt n afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei prtii sau reluarii parcursului dupa o oprire temporara pe prtie; f) sa evite stationarea pe prtie, mai ales pe portiunile nguste ale acesteia sau pe cele lipsite de vizibilitate. n cazul caderii, sa elibereze prtia n cel mai scurt timp posibil; g) sa utilizeze numai marginea prtiei n cazul n care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos; h) sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe prtiile si traseele de schi; i) sa anunte postul de prim ajutor, n cazul accidentarii unui schior si sa acorde sprijin la transportarea acestuia; j) sa si decline identitatea n fata organelor abilitate, n cazul n care a fost martorul unui accident sau a provocat el nsusi accidentul; k) sa nu coboare pe prtie sau traseele de schi pentru agrement utiliznd sanii sau dispozitive improvizate;

l) sa nu deterioreze indicatoarele de semnalizare, panourile si balizele de marcare; m) sa nu circule pe prtiile sau traseele de schi cu automobile, tractoare sau orice alt tip de vehicul; n) sa nu efectueze lucrari care ar conduce la deteriorare prtiei sau a treseului de schi; o) sa nu depoziteze (arunce) materiale de orice natura sau deseuri pe prtiile si traseele de schi; p) sa nu lipeasca (agate) materiale publicitare pe suporturile sau placutele indicatoare de semnalizare. Toate acestea cunoscute nainte de a lua rucsacul (si schiurile) n spate si a pornii la drum, va vor ferii de neplaceri, transformnd fiecare drumetie ntr-un mod placut de recreere, ajutnd la refacerea fizicului si psihicul Dv.

Notiuni de Orientare Turistica


"Drumetia cere rabdare, convingere, hotarre, pasiune Noi nu batem recorduri. Cautam sanatate si frumusete, aer si privelisti, lumina si libertate." Dumitru Almas NOTIUNI DE ORIENTARE TURISTICA Orientarea turistica, n conditiile reliefului muntos, mpadurit, de multe ori greu acesibil, cu diferente mari de nivel si variatii meteo este mai dificila si de accea sunt necesare cteva notiuni si informatii pentru parcurgerea n siguranta a traseului dorit. Notiunile privesc determinarea: directiilor punctelor cardinale, n special a nordului (N), pentru a putea utiliza harta; locului de statie, unde ne aflam la un moment dat; directiei indicate de harta sau ghid sau mentinerea acesteia pe timpul deplasarii n cazul n care ne-am abatut de la marcajul turistic. Orice drumetie montana ncepe cu dorinta de a vedea sau revedea anumite obiective turistice, frumusetile unui munte. Acesta poate fi localizat geografic si se pot obtine informatii despre el din diverse materiale (vezi capitolul Carpatii Romniei). Din dorinta si informatiile culese se naste traseul sau combinatia de trasee de urmat. Pentru ca parcurgerea lor sa se faca n siguranta este bine de retinut faptul ca orientarea ncepe de acasa si este la fel de importanta ca si echipamentul si alimentele. Deci, nainte de a porni n drumetie vom cauta si citi tot materialul documentar de care dispunem: harta turistica, ghidul turistic, monografia montana etc., despre obiectivul ce urmeaza a fi vazut si vom consulta, daca este posibil, pe cei care au parcurs zona. Cu ct aceasta pregatire este mai temeinica si mai complet facuta cu att orientarea n teren va fi mai usoara. Trebuie stiut ca timpul necesar pentru parcurgerea unui traseu montan se compune din: timpul folosit pentru orientare (consultare harta, ghid, busola etc.), timpul utilizat pentru "cujet" si decizii; timpul pentru pauze (de odihna si hranire) si timpul pierdut din cauza greselilor de orientare. Materialele de documentare turistica indica timpul de parcurgere al unui traseu pentru a ajunge la: cabana, locul de campare sau statia (auto sau feroviara) de ntoarcere spre casa. Acest timp nu include timpul pierdut din cauza greselilor de orientare sau o prelungire prea mare a timpului de consultare a hartii, ghidului, busolei si de luare a deciziilor, privind alegerea variantei de urmat. De cele mai multe ori acesti "timpi pierduti" combinati cu conditii meteo nefavorabile (ceata, ploaie, lapovita) sau chiar lasarea noptii pot pune n pericol grupul de turisti. Poate, unii vor spune ca "timpii pierduti" pot fi recuperati prin grabirea pasului sau chiar alergare (cros montan). Gresit ! Siguranta naintea vitezei este o veche regula, de baza, a orientarii; nemaivorbind de pierderea imaginilor, peisajelor montane, pentru care de fapt am strabatut atta drum. Pe munte distantele sunt exprimate n ore sau fractiuni de ore si nu n km; exceptie facnd doar portiunile de drum forestier care ntmplator intra n traseul ales. Timpul de mers se calculeaza astfel: -pe teren plat si pante mici 4 km/h (ora); -n urcus, pe poteca amenajata 350 m diferenta de nivel/h; -n urcus, pe poteca neamenajata 250 m diferenta de nivel/h; -n coborre, pe poteca amenjata 450 m diferenta de nivel/h; -n coborre, pe poteca neamenajata 400 m diferenta de nivel/h. Conditiile meteo nefavorabile pot marii timpul parcurgerii traseului cu 50 %, precum tot asa, antrenamentul si o

conditie fizica buna pot sa-l reduca. Atentie, ntotdeauna n calcule sa includeti si o rezerva de timp ! Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune: orientarea hartii dupa directia N; determinarea locului de statie n care ne aflam pe traseu la momentul n care consultam harta si mentinerea marcajului din traseu, confruntat (verificat) din cnd n cnd cu cel de pe harta. Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, ntr-un singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiile esentiale cuprinse n teren si descrise n ghid. Pentru orientarea hartii, "nordarea ei" se va roti (harta) tinuta ntr-un plan ct mai orizontal, pna cnd semnul N sau "roza vnturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. n cazul n care harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru a se putea citi. Deci foarte inportant pentru orientare este determinarea (aflarea) directiilor punctelor cardinale, n special a nordului. n lipsa busolei, aceasta se poate face: -cu ajutorul musuroaielor: de crtita, la care intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea este orientata spre S; -cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa n spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasina este mai abundenta spre S; -cu ajutorul muschilor, care cresc n partea de N a copacilor, stncilor, peretilor izolati; -cu ajutorul lamei de ras marcata cu sageata sau vrf de sageata, asezata pe suprafata unei ape linistite (chiar ntr-un pahar sau cana de plastic); fiind usor magnetizata lama se va orienta indicnd directia N; -cu ajutorul pozitiei soarelui, care se afla: pozitia/luna - ora la Est la Sud la Nord II,III,IV,VIII,IX,X 6 12 18 V,VI,VII 6 12 18 XI,XII si I nu se vede 12 nu se vede

-cu ajutorul ceasului (cu limbi indicatoare, nu cu afisaj electronic) si al soarelui. Se tine ceasul orizontal cu limba mica (cea care indica ora) ndreptata n directia n care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directia limbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S.

La amiaza cnd ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S; -n noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care ntotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) ei pe bolta nstelata procedam astfel:

cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanator ca forma dar cu stele mult mai apropiate ntre ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prin ultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara; -noaptea cu ajutorul lunii, care la orele: Faza/Ora in primul patrar (se vede jumatatea dreapta) luna plina in al doilea patrar (se vede jumatatea stanga) 18 S E nu se vede 24 V S E 06 nu se vede V S

Cu ajutorul busolei lucrurile se simplifica, acul magnetic indicnd n permanenta directia N. Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pna la reperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la ntlnirea lor. Daca apreciarea facuta n teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmnd sa decideti continuarea drumului si directia n care trebuie sa va ndreptati. n general, drumetii antrenati pot aprecia distante n teren muntos de pna la 500 m, cu o eroare de 10 - 15 %; peste aceasta marime erorile cresc. n apreciere se va tine seama de: -marimea aparenta - obiectele par mai mari cu ct sunt mai apropiate, sau obiectele mai mari par mai apropiate dect cele mai mici aflate la aceeasi distanta; -departarea aparenta - obiectele par mai apropiate cnd detaliile lor sunt mai clare, sau n conditii de vizibilitate buna si mai ndepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata, ploaie). Obiectele luminate (creste nsorite) sau n culori deschise par mai apropiate dect cele slab luminate sau de culoare nchisa la aceeasi distanta. Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om de la 500 m; mersul si miscarea bratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pe creste de la 1500 - 2000 m.

Distantele n teren pot fi determinate usor cu ajutorul reticulului de la binoclu care este gradat n miimi. "Miimea" este unghiul sub care se vede 1 m la distanta de 1 km. n general valoarea unei diviziuni este de 5 miimi, adica la distanta de 1 km o lungime (naltimea unui obiect) egala cu 5 m va fi vazuta prin binoclu exact ntr-o diviziune. Daca se cunoaste marimea aproximativa a obiectului vizat (si aceasta este problema cea mai mare pe munte), aplicand formula: D=100xH/N se poate determina distanta (D) pna la obiectivul care ne intereseaza de fapt. Celelalte notatii reprezinta: H=naltimea sau latimea obiectului; N=numarul de miimi sub care se vede obiectul. n legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un stlp indicator cu paleta are 2 m de la sol; un refugiu are 2,5 - 3 m de la sol; o cabana (cu parter si pod) are 6 - 7 m de la sol. Aprecierea distantelor pe harta se face cu ajutorul "scarii", adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta. Aceasta scara este nscrisa n indicatorul hartii (adica locul n care apare denumirea muntilor, autorul hartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub urmatoarele forme: a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de cte ori a fost redusa unitatea de masura din teren; b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu ct este egal pe harta o unitate din teren si c) cel mai frecvent n hartile turistice, printr-o linie marcata pe care sunt nscrise distantele

care arata cu ce distanta reala din teren este egal segmentul considerat pe harta. Masurnd cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi, putem afla, cu aproximatie, ce distanta este n linie dreapta n realitate, ntre punctul de statie si obiectivul spre care ne ndreptam sau ntre doua obiective vizate. Pe munte, n aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de nclinare a pantelor si alte dificultati naturale, cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa de pe harta. Gradul de nclinare a pantelor se poate vedea pe harta, dupa distanta mai apropiata (nclinare mai mare) sau mai ndepartata (nclinare mai mica) a curbelor de nivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc nscrisa valoarea altitudinii). O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu doresc ca vreo mprejurare nefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta regula. Potecile (traseele montane) sunt orientate n general n lungul vailor sau picioarelor de munte pentru urcare coborre, n lungul crestelor si sunt prevazute cu semne turistice de orientare sau momi pentru jalonare.

Marcaje si Trasee Turistice

Traseul turistic montan trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: -sa prezinte interes turistic si sa faca legatura ntre doua sau mai multe obiective turistice; -sa fie accesibil att vara ct si iarna; -sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren, sau caderilor masive de pietre sau bolovani; -sa nu necesite construirea a prea multe amenajari (podete, balustrade, trepte) si sa permita mbunatatirea potecii (largirea ei, acoperirea partii surpate), fara cheltuieli mari; -sa nu traverseze zone ntinse de grohotisuri sau de mlastini. Semnele de orientare marcheaza itinerare care prezinta interes turistic si fac legatura cu punctele de popas din apropierea izvoarelor, cabanelor, refugiilor, locurilor de campre. Marcajul turistic din teren este un mesaj al unui om catre alt om. Realizarea lui a cerut eforturi deosebite. El este pus anume pentru a da siguranta drumetilor ca se afla pe drumul cel bun si ca va ajunge cu siguranta la destinatia propusa. n teren avem urmatoarele sisteme de marcaje: -marcaje n grup, care au initial un parcurs comun, dupa care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee; -marcaje centrifuge, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite; -marcaje n circuit, care au acelas punct de plecare si sosire; -marcaje cu ax comun, care au un traseu principal "magistrala" (n general traseu de creasta) din care se ramifica mai multe trasee secundare; -marcaje pentru trasee dus - ntors. Marcajul, aplicat prin vopsire pe trunchiurile copacilor, stnci, pietre, este astfel realizat nct din dreptul unuia sa se poata vedea urmatorul, fara a face exces de marcaje, acolo unde poteca de urmat este clara si fara ramificatii. Mai sunt trasee n care aceste conditii nu sunt ndeplinite din diverse motive si pun la ncercare cunostintele de orientre ale turistilor. n zone defrisate sau n golul alpin unde nu exista suport (trunchiuri de copaci) sau unde suportul (pietrele) poate fi acoperit (cu zapada), semnul turistic este marcat pe stlpi (piloni metalici cu paleta) de orientare. Pilonul este vopsit pe portiuni, n dungi alternative de 30 cm latime, n alb, galben sau portocaliu si negru, spre a fi usor vizibil si de reperat, iar pleta de fond alb poate contine unul sau mai multe marcaje, orientate cu fata spre sensul de mers. Indicatoarele de trasee montane sunt: -de directie (simple si duble). Sagetile indicatoare de directie vor mentiona: obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers pna la acesta si semnul de marcaj. Sageta, de fapt o placa metalica n forma de sageata indica prin pozitia n care este orientata directia de urmat. Unele contin si sigla SALVAMONT, care indica faptul ca te aflii ntr-o zona "patrulata" de echipele acestei organizatii. Referitor la aceste patrulari e bine de stiut zona n care ele actioneaza,

de exemplu: a) serviciul public judetea Salvamont Brasov actioneaza n masivul Postavarul (muntii Brsei) - prtiile de schi; Plaiul Foii; vrful Cristianul Mare; valea Timis si valea Seaca - Cheia; b) serviciul public municipal Salvamont Brasov actioneaza pe prtiile de schi Clabucet, Grbova, Prul Rece, valea Azuga si n vrful Steviei, vrful Piatra Mare, cascada Tamina, Trei Brazi, Prul Rece, Diham, Pichetul Rosu; c) formatia Salvamont Sacele actioneaza pe prtia de schi din Bonloc si n masivul Piatra Mare, Sapte scari, Rentea , Ciucas, Babarunca, valea Berii, vrful Ciucas, Tesla, valea Dalghiului; d) serviciul public Salvamont Rsnov actioneaza n muntii Bucegi n zonele Glajarie, Pichetul Rosu, vrful Omul si valea Malaiesti; e) serviciul public Salvamont Zarnesti actioneaza n masivul Piatra Craiului n zonele Gura Rului, vrful La Om, Plaiul Foii si n muntii Fagaras n zona Rudarita, vrful Comisul; f) serviciul public Salvamont Victoria actioneaza n muntii Fagaras n zonele muchia Tarta, vrful Urlea, valea Dejani; g) formatia Salvamont a comunei Bran actioneza n valea Tiganesti, Strunga, Sirnea sat si refugiul Grind. Apelarea (alarmarea) echipei Salvamont se face la refugiul SALVAMONT din zona respectiva. De aceea e bine de identificat pe harta sau chiar n teren, nainte de efectuarea excursiei. Daca din nefericire membrii echipei Salvamont nu sunt la refugiu, atunci apelarea se va face la Consiliul local al localitatii celei mai apropiate, care are organizat un asemenea serviciu. Mai nou, cei care poseda telefon celular si acesta are acoperire n zona montana respectiva, pot apela numarul scris sub sigla SALVAMONT, pe sagetile indicatoare din traseul respectiv. Timpul mentionat pe sageata indica durata unui parcurs cu mers obisnuit, fara opriri mai mari de 5 minute dupa fiecare ora de mers. n cazul n care apar doua valori (ex. 3 - 3 1/2 ore), diferenta de 1/2 ora este decalajul dintre un drumet antrenat si unul mai putin antrenat sau dintre o deplasare n conditii atmosferice normale si una cu ploaie, vnt etc. Atentie, deteriorarea sau schimbarea directiei acestui semn este o gluma proasta, care poate costa viata celui care urmeaza ! -de traseu.Tablele indicatoare montate n punctele de convergenta (raspntie) a mai multor trasee turistice montane vor cuprinde informatiile: semnele de marcaj, directiile de mers, timpul (de parcurs) si altele speciale (drum periculos, caderi de pietre). Pe traseele montane se pot ntlni si table de avertizare pentru protejarea rezervatiilor de flora si fauna sau pentru pericole ce le pot reprezenta: o prapastie, declansarea avalanselor (n noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie) sau a lavinelor (n martie, aprilie sau mai) etc. -de documentare, vor contine informatii despre traseele turistice montane marcate si principalele puncte de interes. La cabane exista n general, pentru orientarea drumetilor un panou-harta cu schita traseelor din mprejurimile cabanei (sau ale statiunii), care ar trebui sa reprezinte o parte mai detaliata a unei harti turistice. Pe cele trei feluri de indicatoare enumerate mai sus vor fi trecute si simbolul dificultatii drumetiei si anume: A = pericol de Avalansa; C = Cornise pe traseu; D = Dificultati alpine (pasaje, saritori); M = conditii Meteo care pot influenta substantial parcursul; O = Orientare dificila; P = Panta mare si alunecoasa. Tablele toponimice, sunt indicatoare pentru: lacuri, ruri, monumente ale naturii, vrfuri de munte, sei importante, alte obiective culturale si de interes turistic. Acestea sunt: -pentru lacuri si ruri (cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra); -pentru monumente ale naturii (cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena); -pentru alte obiective de interes turistic (cu litere de culore neagra pe fond de culoare alba). La cabanele de creasta sunt asa zisele sirene de alarma, formate din tuburi metalice care la actiunea vntului produc un zgomot specific, ajutnd drumetii sa se orienteze (pe timp de ceata sau nefavorabil) spre cabana. HG 1269/96 prevede ca obligatie pentru agentii economici sa doteze cabanele turistice montane cu semnalizatoare luminoase pentru orientarea turistilor n timpul noptii si n conditii meteorologice care prezinta pericol de accidentare, precum si sa instaleze la cabanele de creasta mijloace de avertizare sonore, care vor fi folosite intermitent pentru orientarea turistilor n timpul unor conditii meteorologice deosebite. n drumetiile montane se pot ntlnii pe copaci si unele false marcaje, linii rosii sau galbene, nencadrate pe fond alb. Aceste semne apartin forestierilor, iar n zonele dintre judete,topometristilor si nu recomand a se urma.

Informatii de un real folos putem obtine de la ciobani, padurari, lucratori forestieri, cabanieri, dar mai ales de la salvamontistii ntlniti n traseul nostru.

Orientarea in Teren Nemarcat

Orientarea n teren nemarcat si necunoscut se poate face folosind busola si cunoscnd azimutul directiei spre care dorim sa ne ndreptam, sau daca recunoastem un obiectiv pe care dorim sa-l cercetam de aproape, tot azimutul ne permite sa ajungem la el fara sa ne ratacim. Busola are cadranul mpartit n 360 de grade, iar gradatia 0 (zero) sau 360 corespunde nordului. Cu ea putem determina cu usurinta directia nord si azimutul unei directii.

Pentru aceasta se cauta n teren un obiectiv cunoscut (din descrierea ghidului sau din poza) - punct fix, pe directia respectiva la care dorim sa ajungem. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu vrful pe litera "N" sau "360". Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pna cnd, privind cu ochiul prin catare spre naltator, se observa obiectivul ales. Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe care dorim sa o urmam. Respectnd aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcat ales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii. Trebuie totusi avut n vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare de citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m n teren pentru fiecare km distanta. Pe harta, reprezentarea marcajelor, a diferitelor forme de relief, ape, asezari etc., este realizata cu ajutorul semnelor conventionale. Marcajele din hartile turistice si din teren (Muntii Carpati) sunt figuri geometrice regulate de patru feluri: banda verticala (dreptunghi), crucea (cu brate egale), triunghiul (echilateral) si punctul (cercul); toate realizate n trei culori: rosu, galben si albastru si ncadrate pe fond alb. Semnificatia culorilor de pe harta este urmatoarea: Verde = zona mpadurita; Albastru = ape curgatoare sau statatoare; Maro = zone alpine, abrupturi; Alb = poiene sau goluri alpine. Denumirile formelor de relief, cotele de altitudine sunt nscrise de obicei cu negru; cursurile de ape cu albastru, iar valorile (altitudinea) curbelor de nivel cu maro. Pentru celelalte reprezentari, pe harta turistica se ntrebuinteaza urmatoarele semne conventionale:

Localitati (orase, comune, sate) contur negru si interior hasurat sau alb/rosu/portocaliu/galben n functie de numarul populatiei; Drumuri modernizate, linie continua rosie conturata de linii subtiri negre sau linie continua, groasa, neagra

Drumuri nemodernizate, linie continua galbena conturata de linii subtiri negre sau numai conturul; Drumuri forestiere, linie rosie sau neagra avnd grosimea jumatate din cea a drumurilor modernizate; Poteca marcata, linie rosie ntrerupta, jumatate din grosimea liniei pentru drumuri; Poteca nemarcata, puncte rosii; Cale ferata, alternanta alb-negru este egala; Cale ferata ngustata (pentru mocanita), alternanta alb-negru este mai mare n favoarea negrului; Linie de teleferic;

Linie de telescaun;

... continuare legenda >>

Legenda (continuare 1)

Loc de belvedere, de unde se poate admira panorama din jur; de culoare rosie sau galbena;

Cabana turistica, contur negru si interior rosu, are geam si horn;

Casa de adapost, contur rosu, are horn;

Refugiu, contur rosu. Ca si la casa de adapost forma poate sa difere;

Loc de campare, contur rosu; sau popas turistic daca interiorul este rosu

Stna, saivan, "palaria" este neagra;

Cabane sau cantoane silvice, acoperis si contur rosu;

Catun, case izolate, dreptunghiuri negre;

Statie meteo, contur negru, neaparat are sageata orizontala;

Releu TV-radio, contur negru; neaparat are sageata verticala;

Circuri, caldari glacire, contur maro;

Sa, pas, curmatura, contur negru;

Strunga, horn, contur negru;

Legenda (continuare 2)

Chei, prapastii, defilee, contur maro;

Stnci izolate, contur negru;

Izvor, contur albastru;

Izbuc, contur albastru;

Ponor, contur albastru;

Cursuri temporare de apa, contur albastru;

Cascada, contur albastru;

Pestera, contur negru;

Aven, contur negru;

Vrf, contur negru;

Legenda (sfarsit)

Ruine, vestigii istorice, interior negru;

Manastire, interior negru; schit, contur negru;

Arbori seculari, interior verde sau negru;

Post (refugiu) SALVAMONT, interior (intre cerc si cruce) rosu;

Jnepenis, contur si hasur verde;

Grohotis, contur si puncte maro;

Curbe de nivel (indica altitudinea), contur maro;

Zona mpadurita, interior verde (intre zona interioara - gol alpin, pasune si cea exterioara).

Marcaje din hartile turistice, sunt cadrate pe fond alb; cele patru figuri geometrice au urmatoarele culori: rosu, galben si albastru

n afara de aceste semne, hartile turistice mai pot contine si altele a caror reprezentare conventionala apare n indicatorul (legenda) hartii. Gradul de dificultate al traseelor turistice: -traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m, efort fizic moderat); -traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000 m, efort fizic sustinut, conditie fizica si cunostinte de orientare bune); -traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500 m, efort fizic continuu si intens, conditie fizica buna si antrenament). Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem: -trasee (poteci amenajate, drumuri forestiere) care nu necesita echipament special; -trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cu grad de nclinare mediu); -trasee care necesita echipamen de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin conturate si/sau portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul minilor pentru ascensiune). Exemplu de interpretare a unei portiuni (zone) de harta:

drumetul (reprezentare neconventionala) parcurge un traseu marcat cu banda (de culorea ) a depasit de aproximativ o ora un grup de case izolate si un schit. Urmeaza n amonte cursul unui pru (ru). Pe partea dreapta (n sensul lui de mers) sau pe malul stng al prului, o poteca (carare) nemarcata l poate conduce la un loc de belvedere, iar n drum, pe dreapta, se afla un izvor de unde se poate limenta cu apa. Continund drumul n directia V va trece pe lnga o cascada si va strabate un mic defileu (chei). La iesirea din el, orizontul se deschide si se poate campa pe malul unui lac. n zona se mai gaseste o stna (mai departe n dreapta) de unde se poate aproviziona cu produse lactate, dar atentie la cini si o pestera, care merita vizitata (mai departe n stnga). Poate cineva si va pune ntrebarea: "De ce sunt necesare aceste notiuni daca drumetia se face ntr-un traseu marcat ?" Sunt, deoarece o mare parte a traseelor omologate (descrise n ghiduri) sunt partial deteriorate sau mai grav lipsesc marcaje pe portiuni mari, producnd neliniste drumetilor. n aceste cazuri de cumpana numai orientndu-ne putem continua treseul ales. Mai mult, din descrierea multor trasee marcate, se desprind obiective colaterale, care pentru a fi protejate de falsii montaniarzi nu sunt marcate, ci cel mult jalonate cu momi.

Deplasarea in munti, echipament si alimentatie

"Muntii frumosi va cheama, va asteapta sa traiti toate starile posibile ce mpreuna alcatuiesc trasaturile de om al naturii: temerar, cutezator, rezistent, iubitor de maretie si sublim." Dan Milea DEPLASAREA N MUNTI, ECHIPAMENT SI ALIMENTE NECESARE Drumetia montana contine doua scopuri esentiale: miscare si recreere, facute n peisajul de basm al muntilor. Multi evita o deplasare n munti, speriati fiind de pericolele auzite sau citite. Cine spune ca nu sunt pericole n munti glumeste, dar acestea pot fi cunoscute si evitate. Ce pericole ne pndesc n munti ? Iarna pericolul avalanselor consta n faptul ca pot surprinde fulgerator drumetul care traverseaza un jgeab, o vlcea sau excaladeaza un horn. Antrenat de o asemenea dezlantuire a naturii, drumetul risca sa sucombe, datorita inhalarii cristalelor de zapada respectiv a "prafului de avalansa", moartea venind prin sufocare. Viteza mare de alunecare l poate proiecta (lovi) de stncile laterale ale vlcelului. Putem evita asemenea accidente, ocolind traseele care traverseaza aceste zone. De fapt ele sunt indicate ca nchise drumetiei printr-o placa de forma dreptunghiulara cu patratele (de sah) n culori galben - negru cu inscriptia "Atentie, pericol de avalansa!"; este vorba despre traseele de vara de pe versantii sudici sau sud-vestici. Spre deosebire de avalanse, lavinele se declanseaza primavara si pornesc prin alunecari de straturi depuse si tasate succesiv "n scnduri". Ele nu sunt nsotite de praful de avalanse, dar sunt mai dure, provocnd ruperi de membre, o presare forte mare a corpului si traumatisme grave drumetului surprins. Se pot evita respectnd aceiasi regula. Foarte periculoase sunt desprinderile de cornise din partea superioara a hornurilor si din creasta. De aceea nu ne vom apropia mai mult de cinci metri de marginea ei deoarece configuratia reala a crestei fiind acoperita, cornisa ne duce n eroare, riscnd sa se rupa cu noi. La fel de periculoase sunt si podurile de ghiata.Trecerea peste ele trebuie evitata ntotdeauna. Muscatura de vipera este de temut si poate provoca mari neplaceri drumetului. n zona padurilor putem ntlnii vipera berus (comuna) de culoare cafenie, iar pe spate cu o linie negricioasa n zig-zag, capul triunghiular, coada scurta si conica; iar n golul alpin vipera ursinii, scurta de maxim 20 - 30 cm, subtire ca degetul mic, de culoare neagra, cu solzi catifelati, ochi mici nconjurati de o membrana purpurie. Viperele nu ataca omul daca nu sunt provocate! Cel muscat de vipera poate murii n cinci ore prin sufocare. Ce trebuie retinut: totul este sa fim atenti pe unde mergem, sa nu o calcam sau lovim. La zomotul pasilor ea se retrage si fuge. Lacurile alpine au tentat ntotdeauna drumetii, dar acestea pot fi adevarate capcane primavara sau la nceputul verii (mai - iunie) cnd le traversam malurile, care mai au zapada si gheata. Putem aluneca si cadea n apa rece. Organismul fiind ncalzit se produce pe loc stop cardiac, sau datorita cufundarii n apa rece corpul se raceste brusc (hipotermie), ncepe sa tremure involuntar n sfortarea de a se ncalzii si apoi se produce colapsul (nu mai apucam sa ne necam) ! Ca masura de prevedere: pozati-le mai de departe si racoriti-va cu gndul ! Turmele de oi sunt nsotite de cini ciobanesti foarte mobili n paza lor si foarte agresivi fata de drumeti. Este

periculos sa circulam mai ales noaptea pe poteci ce trec prin preajma stnelor. Cum procedam daca ne ataca: nu le vom ntoarce spatele sa fugim, (sunt mai iuti ca noi !) si orice semn de slabiciune le amplifica curajul devenind agresivi. Ne grupam spate n spate, cu rucsacul n fata si chemam ciobanii, singurii care-i pot linistii. Daca nu vin sau nu striga sa-i potolesca, aparndu-ne cu rucsacul si batul din mna ne retragem usor din zona lor. Eventuala muscatura trebuie tratata antirabic. Vulpea turbata este un animal agresiv. Ataca n orice mprejurare, mergnd n zig-zag cu gura deschisa. Desi boala i atrofiaza simtul echilibrului si vazului, mai pastreaza nsa pe cel al mirosului. O putem evita prin ocolire, venind sub vnt, adica vntul sa bata dinspre vulpe spre noi, pentru ca sa ne piarda mirosul. Roiurile de viespi pot avea scorburile lnga traseele montane. Rascolite de ursi si iritate ele pot ataca drumetii din zona. Mai mult de zece ntepaturi pe nas, gura sau pleoape va imobilizeaza (nu se mai poate vedea sau respira) ! De aceea trebuie sa fim atenti cnd vedem roiul agitat. Este de preferat sa facem un ocol sub ele (dimineata) cnd curentii le trag n sus si deasupra lor (seara) cnd curentii le trag n jos. Nu aruncam pietre n viespar si nu-l rascolim cu batul. Nevastuica este un animal mic, foarte vioi, plin de curiozitate si irascibil. De aceea nu este bine sa-l urmarim, cautnd sa-l scoatem din vizuina deoarece se repede fulgerator si musca. Muscatura este foarte dureroasa si produce umflarea imediata a locului muscat. Supranumit sanitarul muntilor", corbul nu se sfieste sa se apropie chiar de un om ranit. Cu ciocul lui foarte puternic ataca prima data la ochi. De aceea, cu atentie putem evita ranirile care ne pot imobiliza. Daca n golul alpin roiesc sau croncane corbii e posibil ca un drumet ranit sa aiba nevoie de ajutor. Nu ezitati sa i-l acordati! Pe timp urt si ceata, jnepenisurile trebuiesc evitate fiindca sunt un real pericol daca cadem n mreajele lor, deoarece nu ne mai putem orienta. n plus escaladarea unei portiuni de jnepeni o ora echivaleza cu trei ore de urcus greu, ori aceasta adaugata la drumul stabilit nseamna epuizare. Ursoaica cu pui este foarte agresiva, ca orice "mama" cauta sa-si protejeze puii. Desi sunt jucausi si dragalasi ca niste pisoi si-i putem ntlni n carare, evitati sa va apropiati de ei, niciodata nu o s-o convingeti pe ursoaica ca ati avut cele mai bune intentii. Pentru a evita "ntlnirile" cu animalele salbatice, n timpul mersului e bine sa loviti din cnd n cnd cu un bat copacii sau tufele pe lnga care treceti, animalele, chiar si viperele, prevenite se retrag si fug. Scaderea presiunii atmosferice de la mare altitudine devine periculoasa deoarece produce ameteli si dureri de cap. La altitudini de peste 2000 m, lipsa (reducerea) oxigenului din aer poate produce la persoane neantrenate hipoxia, adica deteriorare capacitatii de a coordona miscarile. Erorile cresc si implicit pericolele de accidente. Cand observam ca coechipierul (tovarasul de drumetie) nu mai vorbeste coerent e semn ca trebuiesc luate masuri de asigurare (n coarda sau cordelina). Aici rezistenta organismului si anterenamentul si spun cuvntul. Radiatiile solare pot provoca insolatie si arsuri puternice pielii, (arsuri) pe care n timpul mersului nu le simtim din cauza vntului, doar seara cnd obositi trebuie sa ne odihnim. Chiar daca ne e cald, e bine sa ne acoperim capul si corpul pentru a preveni durerile care pot sa apara n timpul noptii si nu ne vor lasa sa ne odihnim. Cnd vntul depaseste 24 m/s devine furtuna si rupe copacii, smulge corturile; iar cnd depaseste 28 m/s devine vijelie, distrugerile fiind mai mari. De aceea, la vnt puternic marsul trebuie oprit si ne vom adapostii. Deosebit de periculoasa n traseele de creasta este rafala, care poate produce dezechilibrarea si rasturnarea drumetului. Iarna, viscolul produce aceleasi nedorite neplaceri. Umezeala sub forma de ploaie, uda drumetul prins fara pelerina, pna la piele. Daca nu are schimburi uscate, usor poate racii. De multe ori ploii i se asocieaza fulgerul si trasnetul, descarcari atmosferice deosebit de periculoase. Daca ne surprinde pe creasta vom cobor imediat sub nivelul ei. Nu ramnem n picioare sub norul oranjos, ne vom adaposti sub stnci ct mai aproape de pamnt sub pelerina, dupa ce am "lepadat" si ne-am ndepartat de obiectale metalice. Nu ne vom adaposti sub arbori sau claile de fn. Frigul combinat cu oboseala, alcoolul si tutunul pot provoca molesala si somnolenta. Combinat cu lapovita si ninsoare, scade temperatura corpului, individul devine apatic, inconstient, la primul popas adoarme si moare nghetat (nainte de a fi mncat de lupi). Daca a-ti ratacit drumul iarna, rotiti-va n cerc, miscati-va ncet dar continuu toata noaptea si veti scapa cu viata. De aceea, pe munte trebuie sa va echipati corespunzator chiar daca sunteti siguri ca veti cara echipament degeaba; niciodata nu se stie cum devine vremea. n pregatirea unei drumetii la munte, dupa ce am trecut de faza "dorinta" si de cea de "informare" si nu ne-a scazut tot entuziasmul lund cunostinta din ghid cu dificultatile traseului de urmat, trebuie sa ne gndim la urmatoarele: -timpul de care dispunem; -gradul de dificultate al traseului; -starea de sanatate personala si a grupului; -posibilitatile de adapostire si cazare; -prognoza meteo pe perioada respectiva;

-sa nu uitam faptul ca vrstnicii si copii pot parcurge pe jos doar 10 - 15 km pe zi fata de 30 - 40 de km ct pot drumetii antrenati. Componenta optima a grupului este de minim 3 (trei) si maxim 7 (sapte) persoane. Este recomandat ca viitorii parteneri de drumetie sa se cunoasca nainte de efectuarea ei si sa se nteleaga; se vor evita cei cu conceptii divergente sau scandalagii. Nu vom pleca la drum obositi, lipsa somnului (odihnei) reduce capacitatea organismului la autocontrol; ntotdeauna pregatim echipamentul si alimentele cu 12 ore nainte de plecare; iar starea prosta a timpului nu trebuie sa ne sperie. ntlnirea cu grupul se va face cu cel putin 15 minute nainte de ora stabilita pentru plecare. Atentie, daca a intervenit ceva care va mpiedica sa plecati, anuntati din timp mai ales daca participati cu echipament colectiv. Colegii de drumetie se bazeaza pe Dv.; mai mult i puteti ncurca.

Deplasarea

Deplasarea Indiferent de starea vremii sau de dificultatea traseului, o drumetie bine organizata asigura o deplasare n conditii de siguranta si n timpul stabilit la obiectivul sau pe traseul propus; cu conditia sa stim sa ne deplasam pe munte, echipati, informati si alimentati corespunzator. Deplasarea pe munte include n cea mai mare parte a sa urcari si coborri de pante cu diverse grade de nclinatie. Mersul trebuie sa fie ct mai economic posibil, evitndu-se eforturile inutile. Se va porni mai lent si mai usor mbracati, ajungnd treptat la viteza normala de mers. Mersul se usureaza daca: nu se bea apa prea des si n cantitate mare; nu se mannca mult; nu se bea alcool si nu se fumeaza. Pe traseu, tot timpul, ochii vor cerceta terenul, observnd locul n care se va pasii. Aceasta nu nseamna ca nu vom putea admira peisajul, dar nici cu "capul n nori" nu e recomandat sa mergem. Lungimea pasului va fi egala cu latimea bazinului si raportata la nclinarea pantei, adica cu ct gradul de nclinare este mai mare cu att aceasta lungime se va micsora. Ritmul de mers (viteza de deplasare) va fi n schimb acelas pentru ntregul grup. La urcus, pasul trebuie sa fie rar si regulat, fara ncordarea muschilor, cu ncheieturile flexibile, relaxat, cu aplecarea corpului nainte, contactul cu solul facndu-se pe toata talpa. Respiratia va fi normala (pe nas, cu gura nchisa). Mersul pe vrfuri este obositor, deoarece muschi coapsei si ai gambei sunt tot timpul ncordati. Nu e de mirare ca "bobocii" n trale drumetiei au febra musculara dupa urcus, fata de un drumet antrenat care nu simte oboseala. La coborre de asemenea se calca cu toata talpa, putin cracanat, cu genunchii mai mult mpinsi nainte amortiznd miscarea si cu bustul aplecat. Coborrea se face ntr-un ritm uniform. Pentru cine nu stie sa amortizeze "socul" ce se produce n momentul cnd piciorul ia contact cu solul, oboseala la coborre este chiar mai mare dect la urcare. Pe pantele nierbate, nclinate, urcarea se va face n serpentine. n urcarea directa vrfurile vor fi usor departate. La traversari se calca pe toata talpa cu vrfurile bocancilor orientate spre vale, nu se va calca niciodata pe marginea laterala a talpii, pericol de entorse ! Se vor folosi brnele si pragurile naturale sau amenajate (podet, pod suspendat). La cele din urma se recomanda rabdare, pentru trecerea cte unei persoane. Se va calca pe ct posibil nspre brnele de sustinere (lonjeroane) deoarece scndurile (traversele) pot fi crapate sau rupte; cel putin o mna va face priza cu balustrada sau cablul. La fel si n cazul scarilor amenajate, va urca cte o singura persoana; daca nclinatia si lungimea scarii sunt foarte mari se recomanda asigurarea n coarda (cordelina). Pe grohotisuri, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborrea pe cei marunti. ntruct aceasta zona prezinta pericol de alunecare si rostogolire de pietre se va evita, iar daca poteca o strabate se va merge cu atentie, respectnd regula trversarii pantelor de zapada. n teren accidentat si nclinat se vor utiliza si minile pentru pastrarea echilibrului. Ordinea de mers va fi cte unul n coloana, la intervale egale, nu prea apropiati, pentru a nu incomoda sau a fi incomodati. ncepatorii n trale drumetiei vor fi ncadrati imediat dupa ghidul montan. ntregul grup trebuie sa-si acomodeze pasul dupa al celui mai slab (la mers) fara a-i face reprosuri, dar nici a-l lasa sa se "trie ca melcul". Att la urcare ct si la coborre, vom avea grija sa nu periclitam membrii grupului, prin dislocari de pietre, desprinderi de glii sau rostogoliri de arbori cazuti; pentru a nu avea capete sparte, corpi straini n ochi si membre rupte. De asemenea, poteca se va calca ct mai aproape de deal, deoarece i ntareste formarea, previne deteriorarea (prin ruperea marginii dinspre vale) si alunecarea drumetului cu toate consecintele nedorite. Rucsacul se va mentine n pozitie ct mai ridicata, angajnd n efort omoplatii si spatele si mai putin umerii. Se va evita atrnarea si tragerea umerilor napoi.

De multe ori accidentele n deplasarile pe munte survin dupa ce s-au depasit unele dificultati mari si am rasuflat usurati; aceasta deoarece atentia ncepe sa scada dupa trecerea "hopului". E bine sa poposim putin, si sa ne linistim si apoi sa continuam drumul. La mare altitudine orice alunecare ne poate costa viata. Obstacolele mari sau mici, ivite n drum, se vor ocolii. Daca aceasta nu este posibil, se va calca pe ele ndoind piciorul si cu toata talpa. Trecerea unui ru de munte n cazul ca nu are punte (podet) amenajata sau un trunchi de copac pravalit peste, sau bolovani mari pe care sa se poata pasii, se va face prin vad, cu atentie la pietrele ascutite si alunecoase. E bine ca piciorul sa fie ncaltat n pantof de tenis, care apoi se va usca. Apa rece ngeata piciorul, iar vrtejurile si gropile fac pasul nesigur; pentru aceasta ne vom sprijinii ntr-un bat cu care verificam si adncimea apei. Se poate face asigurarea cu cordelina. Pentru cei care stau mai rau cu echilibrul, trecerea peste eventualul trunchi de copac dobort peste cursul rului se va face n pozitia ncalecat, sau cu sprijin ntr-un bat (prajina). Dupa primele 20 - 30 de minute de mers (cam acesta ar fi timpul de acomodare si acordare a pasului grupului), se va crea un moment de relaxare, dupa care se va intra n "viteza normala". Opririle se vor face lnga adaposturi naturale. Daca nu sunt necesare, opririle pot fi evitate. Pe timpul lor se va mbraca ceva calduros sau hanoracul. Se pot consuma dulciuri: zahar cubic, glucoza, dropsuri dulci - acrisoare, miere de albine. Se va evita pe ct posibil fumatul. Apa se bea la sfrsitul pauzelor, nainte de plecare. Haltele (statiile) se fac daca este posibil la piciorul pantelor (nu n vrf), dar dupa ce am urcat putin. Nu se face baie n traseu, n apele reci de munte, dar daca timpul permite o zi de repaus, racoriti-va cu apa lor ! Dupa 3 - 4 ore de drum se poate face o pauza mai mare (30 - 60 min) pentru hranire. n orice situatie, membrii grupului nu se vor departa (de grup) la o distanta mai mare dect aceea care sa le permita legatura prin viu grai, fara a striga. Traseele montane prezinta portiuni de urcare sau coborre n care deplasarea se face prin catarare libera, aceasta reprezentnd mersul prin vai sau creste abrupte si cu ajutorul minilor. Se vor pastra n permanenta trei puncte de sprijin, fie pe ambele piciore si o mna, fie cu ambele mini si pe un picior. Nu este recomandat cataratul numai cu ajutorul fortei bratelor. O catarare corect executata presupune: calm, abilitate, prevederea fiecarei miscari si pastrarea unei doze de forta necesara pentru momente critice. n conditii de ploaie sau lapovita se vor evita trseele cu portiuni de catarare libera datorita slabei aderente a prizelor. Coborrea libera a portiunilor accidentate de panta se poate face att cu fata orientata spre stnca ct si cu spatele la ea. Pe timpul coborrii privirea cerceteaza cu atentie prizele, iar picioarele le vor "pipai", echilibrul asigurndu-se cu minile. Nu se permite renuntarea simultana la prizele de mna si picior (salturile). n general coborrea cu spatele la stnca se face atunci cnd terenul are aspect de trepte, este bolovanos sau acoperit cu muschi, iar suprafetele pe care se calca ofera suport sigur pentru toata suprafata talpii. Cu ct gradul de nclinare a pantei creste, coborrea se va face numai cu fata la stnca. Deplasarea pe zapada si gheata impune cunostinte noi fata de mersul obisnuit pe teren uscat. n zapada pufoasa se calca de sus, n asa fel nct urma lasata sa fie ca o treapta. Distanta dintre urme va fi suficienta pentru cei care urmeaza ca sa nu strice treapta. n acest fel se va forma o poteca de trepte. n zapada tare si n firn se bat sau se calca urme cu marginea talpii sau vrful bocancului, n asa fel nct ele sa fie nclinate spre interiorul pantei si sa constituie sprijin pentru toata talpa. Urcarea se face n serpentine. Daca locul nu permite dect o urcare n linie dreapta, treptele realizate vor trebui sa sprijine cel putin jumatate din talpa bocancului. Distantele dintre ele vor fi egale cu latimea bazinului (soldurilor). Pe o panta nclinata, coborrea se face cu spatele spre vale, folosind treptele superioare drept prize pentru mini. Pe pantele medii se coboara cu fata spre vale si cu genunchi ndoiti. La coborre, treptele se fac prin nfigerea calcielor bocancilor, mentinnd ridicate vrfurile. Nu se recomanda coborrea prin alunecare voita nici n picioare, nici n sezut, deoarece n primul caz va puteti dezechilibra si cadea fara a mai putea controla alunecarea; iar n al doilea caz, ca si n primul, nu puteti sti ce colti ascunde stratul de zapada. Daca totusi doriti va recomand alunecarea pe schiuri. n cazul alunecarii accidentale, indiferent de felul cum s-a produs (neatentie, prabusire, rafala) corpul trebuie dirijat n pozitia n care putem frna cel mai bine. Aceasta pozitie este pe burta cu capul spre deal si picioarele departate, spre vale. Frnarea se executa cu vrful bocancilor, cu bratele si vrful pioletului. n firn se frneaza cu "sapa" pioletului.

Pentru a evita asemenea evenimente nedorite, coltarii si pioletul reprezinta cel mai bun mijloc si mai important cuplu n deplasarea pe zapada. Potrivirea si fixarea corecta a coltarilor pe bocanci reprezinta conditia esentiala a unui mers sigur. Coltarii stantati (din tabla de otel) sunt indicati pentru firn si zapada nghetata datorita latimii coltilor, iar cei forjati (din otel) cu sectiune patrata sunt indicati pentru ghiata. Mersul cu coltarii pe drumul orizontal se aseamana cu mersul normal, cu completarea ca pasirea se face prin ridicarea suficienta a picioarelor pentru a nu ne mpiedica, iar piciorele sunt departate ntre ele cu cel putin un lat de palma pentru a nu ne agata si lovii. Pasul se face prin nfigerea tuturor coltilor si o apasare uniforma pe ntreaga suprafata a talpii. nainte de a pleca n treseu, daca nu ati mai mers pe coltari e bine sa exersati mersul pe zapada pe cel mai apropiat loc care are si denivelari. Nu uitati pioletul ! n traseu, pe pante cu nclinatie mare, pioletul are un dublu rol: de sprijin si de asigurare. Pe traseu n timpul iernii, observarea reciproca, frectionarea minilor, fetei, urechilor, care vin n contact direct cu frigul este cel mai bun remediu mpotriva degeraturilor. Nu se admit ramneri n urma ! naintea traversarii zonelor n care este posibila o avalanse, fata se va acoperii cu un fular sau tifon, iar de mijloc se va lega capatul unei cordeline colorata aprins (rosu), de 10 - 15 m, celalalt capat urmnd a fi lasat liber. Culorea aprinsa are rolul de a localiza drumetul prins n zapada. La traversare se va pastra o distanta de 50 - 60 m ntre membrii grupului si aceasta se va face fara opriri, discutii, fluieraturi sau alte zgomote pentru a nu produce o avalansa. Deplasarea se poate face si prin asigurare n coarda. n cazul declansarii unei avalanse, persoana surprinsa, daca nu gaseste o solutie de a iesi rapid din zona (catarare, prindere de ceva, nfigerea pioletului adnc n teren ncercnd o mentinere n loc) se va lasa n alunecare libera. Daca a fost acoperit de zapada, sa nu-si piarda cumpatul si imediat dupa dezmeticire sa scuipe (iertata imi fie expresia) n locul unde se afla. Daca ceea ce va reusii sa scoata din gura nu-i cade pe fata nseamna ca e cu capul n jos si trebuie sa se ntoarca imediat; n caz contrar e n pozitie buna si cu pioletul si mna ntinsa va ncerca sa faca o gaura n sus pentru aer. Va ncepe sa sape n zapada ncercnd sa iasa la suprafata. Nu se va trage de cordelina ! Secundele sunt vitale, dar fara a se impacienta, cu snge rece si putin noroc va avea sansa sa iasa cald din zapada, urmnd apoi sa "cujete" cnd si ce anume a gresit. Pentru cazul n care trebuie sa coboare ntr-o prapastie, cel care coboara se va lega n jurul pieptului cu o coarda sau cu un manunchi de 2 - 3 cordeline cu nod dublu. n lungul lor se vor face noduri simple la distanta de un brat. Atentie, o cordelina adevarata (nu aceea pentru ntins rufe) poate sustine doar un drumet de greutate medie, static agatat, deci fara socuri sau caderi bruste ! Chiar daca la coborre nu cedeaza, riscati la urcare sa ramneti n prapastie. Celalalt capat se va lega de un trunchi de copac sau o stnca fara colturi care sa-i produca taierea. Tinnd cordelinele cu mna dinspre partea fixata n deal, coborm "pasind" cu minile pe cordeline (n nici un caz prin alunecare) ncet, sprijinind corpul cu picioarele de peretele stncii. Mult mai usor este daca aveti cine sa va lase treptat si ncet n jos. n cazuri extreme (surplombe), daca nu este alta posibilitate, se va folosi numai forta bratelor. Atentie, daca nu sunteti antrenat nu va hazardati ! Multi poate si vor pune ntrebarea: de ce nu folosim rapelul (tehnica de coborre alpina) ? Pentru simplul motiv ca nu facem alpinism fara cunostintele necesare, iar acest ghid nu-si propune acest domeniu. Pentru urcare se va proceda n mod similar, dar tragnd de manunchiul de cordeline. Daca dupa 2 - 3 m de "catarare" pe cordeline nu va tin puterile, nu ezitati sa cereti ajutor celor de sus sa va traga afara; cu att mai mult daca la capatul de jos ati fixat un drumet cazut. La ridicare cei de sus vor avea grija sa nu produca ruperea cordelinelor prin frecare de stnca. Locul de contact e bine sa se faca pe un lemn, coada pioletului. Nu uitati, masurati nainte adncimea locului unde coborti; pentru a va asigura ca va ajunge (ca lungime) cordelina. Conform terminologiei, drumetia cuprinde si deplasarea pe schiuri. Tehnica deplasarii pe schiuri este ndragita si practicata de foarte multi drumeti tineri sau cu suflet tnar; literatura de specialitate avnd multe lucrari n acest sens. Amintesc doar urmatoarele probleme pe care le ridica aceasta: nsusirea deprinderii de alunecare si achizitionarea unui echipament minim (schiuri, legaturi, clapari - bocanci de schi si bete). Daca ati procurat echipamentul necesar, ncercati sa-l cunoasteti mai ndeaproape; ncaltati claparii chiar n sufragerie, apoi ncercati sa fixati si schiurile cu ajutorul legaturilor, dar si sa le desprindeti. Pe prtie va trebui sa o faceti singur(a). Ca "aperitiv" va prezint prima lectie a multiplului campion olimpic si mondial Jean-Claude Killy si ntruct "pofta vine mncnd", sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra vor ndragii schiul ca forma de drumetie.

"Alegeti un loc fara panta. ncercati sa mergeti fara sa va sprijiniti n bete, ca sa va puteti concentra la ce faceti cu picioarele si schiurile. E bine ca ntre clapari sa fie o departare de o schioapa, iar schiurile paralele. Deplasati un schiu n fata si urmati cu celalalt n ritm normal. Nu ridicati schiul din zapada pentru a va deplasa piciorul, ncercati sa alunecati printr-o miscare de mpingere. Dupa ce ati constatat ca puteti pasii alunecnd destul de bine, ncercati sa folositi betele. Va vor ajuta sa va mpingeti n fata si sa va tineti mai bine echilibrul. Pentru aceasta puneti n fata, n zapada, batul opus piciorului care este nainte, aproximativ n dreptul calciului acestuia. Pozitia batului este usor nclinata spre fata. pingeti n zapada cu acest bat si deplasati n fata piciorul din dreptul lui, punnd n zapada celalalt bat, n modul descris mai nainte. Este alternanta bat - picior pe care o folositi si n mersul pe "uscat" ca alternanta picior - brat. Veti constata ca mersul pe schiuri nu numai ca e simplu, dar este si amuzant. Orice schior cade, cad si eu. Important este sa cadeti n asa fel nct sa evitati ranirile. ncepeti prin a va ndoi ca si cum ati dorii sa va asezati pe saun. Tine-ti bratele n sus cu vrful betelor orientate spre spate. ninte de a va aseza, deplsati-va fundul spre stnga sau dreapta si lasati-va n zapada. Ati reusit o cazatura ! Caderea n conditii de siguranta face minuni pentru ncrederea pe care o veti avea si fieare schior are nevoie de multa ncredere. La nceput este greu sa va ridicati din zapada. Schiurile vor ncepe sa fuga, chiar si pe o suprafata dreapta. Aduceti schiurile si puneti-le perpendicular pe panta, n cazul nostru pe urmele lasate. Asa nu vor pleca la vale cnd va veti ridica. Acum aduceti picioarele sub coapse astfel nct greutatea sa fie pe ele. nfigeti betele n zapada, n partea unde aveti fundul, de o parte si de alta a corpului si ct mai aproape de el. Cnd va mpingeti n ele aduceti din nou greutatea corpului deasupra schiurilor. Ati reusit !

a=pozitia de coborre; b=coborre usoara; c=schimbare de directie prin pasi; d=alternanta "bat - picior"; e=urcare n foarfeca sau brad ntors; f=urcare n scara sau trepte; g=diverse inclinari ale pantei. Repetati exercitiul pe o panta usor nclinata pentru a va lamuri de ce, indiferent n ce pozitie ati cazut trebuie sa va rotiti pe fund sau spate cu schiurile ridicate n asa fel ca ele (schiurile) sa fie spre vale si perpendicular pe directia de coborre." n continuare ncercati o coborre ca n figura de mai sus. Pe masura ce reusiti sa alunecati fara probleme mariti panta (n jos pna la cea de-a patra linie imaginara din figura). Daca totusi doriti ca incursiunea dumneavoastra sa fie solitara, nu uitati: -lasati o schita de traseu si data cnd prevedeti ntoarcerea, la o cunostinta care sa poata alarma echipa SALVAMONT din zona n maxim 48 de ore n caz ca nu ati revenit la domiciliu; -neaparat pulovarul, hanoracul sau pelerina sa fie dintr-un material a carui culoare sa poata fi distinsa de la mare distanta (de exemplu portocaliu), n nici un caz din material de camunflaj; -daca v-ati accidentat ncercati sa va acordati primul ajutor si de asemenea ncercati din toate puterile sa va apropiati de o poteca marcata sau un punct de belvedere de unde sa transmiteti semnale de alarmare; -eu totusi nu va recomand drumetia de unul singur.

Echipamentul

Echipamentul

O alta retinere n efectuarea unei drumetii este echipamentul. "As merge, dar nu am echipamentul necesar !"spun foarte multi. Orcine si doreste un echipament ct mai modern, dar sa nu uitam ca nu pentru a ne etala vestimentatia ne ducem la munte. Daca hainele pe care le avem la ndemna ndeplinesc conditiile ce vor fi expuse n continuare, nseamna ca ceea ce aveti se poate mbraca pe munte. Echipamentul drumetului care strabate regiuni muntoase trebuie sa fie: -suficient de calduros fara a mpiedica o transpiratie normala a corpului; -usor, impermeabil si sa se nchida - deschida fara probleme, de preferat cu nasturi; -redus la minimul necesar (ca numar de piese), dar suficient; -sa permita libertatea de miscare a corpului fara a ngreuna mersul sau a cauza rosaturi. Ca material, tesaturile de lna si mentin suprematia, deoarece permit un schimb normal de caldura ntre corp si mediu, retin apa fara a le simti ude si cel mai important este faptul ca sunt calduroase. Lenjeria de corp va fi usoara si de preferinta din bumbac. Capul si minile vor fi protejate cu fes din lna sau palarie din pnza de doc si manusi; de soare, frig si vnt; iar picioarele cu bocanci de asprimea drumului. n perioada de pregatire a unei drumetii se va gasi timp si pentru inventarierea echipamentului necesar n functie de durata (drumetiei), particularitatile zonei si anotimpul ales. Lista - inventar va cuprinde echipament individual si colectiv. Toate cele necesare pregatite din timp, vor fi depozitate n acelas loc, pe ct posibil si verificate dupa inventar (acesta sau altul facut de Dv.). astfel exista garantia ca nu se uita nimic esential. Lista - inventar pentru echipamentul minim necesar: (explicitarea prescurtarilor si echivalarilor folosite: (V=vara); V1=echipament pentru o zi sau ascensiune de o zi, fara cazare; V2=echipament pentru mai multe zile, cu cazare n: V21=cabana; V211=n camera; V212=n sufragerie/sala de mese; V22=casa de adapost; V23=refugiu; V24=adapost improvizat; V25=cort; V3=echipament pentru o zi sau mai multe zile cu sau fara cazare, la peste 1800 m; (I=iarna); I1=pentru o zi sau ascensiuni de o zi, fara cazare; I2=pentru mai multe zile, cu cazare n: I21=cabana; I211=camera; I212=sufragerie/sala de mese; I22 = casa de adapost; (cabana forestiera = cabana; stna = casa de adapost; grota = adapost improvizat). Vara Necesar v2 v1 v21 v211 v212 1 Fes (tricotat/crosetat din lana) Ochelari de soare Fular Acte de identitate * * * * * * * * 2 3 4 Echipament pe drumet * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * si bani si palarie de soare (din doc) pentru zapada v22 v23 v24 v25 5 6 7 8 Iarna i2 v3 i1 i21 i211 i212 9 10 11 12 13 14 i22 Observatii

Diverse

http://www.alpinet.org/bin/articole/print.php?lng=ro&id=371

Fluier Busola Lenjerie de corp Flanela si indispensabili Camasa Hanorac Pantalon lung sau trei sferturi Jambiere sau parazapezi

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * *

* * * *

* * * * * * * * * *

* * * * * * * * * *

* * * * * * * * * *

* * * * * * * * * *

echipament colectiv echipament colectiv

* * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * * * * * * *

* * * * * *

din finet sau scurta de fs/doc/tercot

Ciorapi si sosete de * lana Bocanci Espadrile/ghete Lenjerie de corp Tricou Sireturi Pulovar Manusi Pufoaica Trening Tenisi / adidasi Pelerina de ploaie Bidon pentru apa Briceag / cutit Lanterna Cordelina Trusa personala de toaleta Trusa medicala Trusa intretinere echipament Vesela individuala Vesela colectiva Spirtiera /primus / aragaz, cu combustibilul respectiv Sac de dormit Folie de supravietuire Saltea (izopren) Cort Folie de plastic * * * * * * * * * * * * *

sa fixeze bine glezna ca inlocuitori

Echipament in rucsac * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * echipament colectiv. sau patura echipament colectiv, suplimentar sau inlocuitor echipament colectiv echipament colectiv echipament colectiv * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * sau mesada de la hanorac sau inlocuitor sau inlocuitori sau sac de plastic minim 700 ml ascutit, cu varf cu bec si baterii de rezerva

Toporas Harta (si) ghid turistic Carnet si pix / creion Aparat foto (si filme) Un joc (carti) Una sau mai multe lumanari Piolet Coltari Chibrituri * * *

echipament colectiv Inclusiv extras din mersul trenurilor si autobuselor

* *

* * *

* * *

* * * *

* * * *

* * * *

* * *

* * * *

* *

* * *

* * *

* * * * echipament colectiv echipament colectiv

* * * * * * * * *

* * * in punga de plastic

Orientativ, greutatea totala a echipamentului de pe noi si din rucsac (inclusiv el), plus alimentele, nu trebuie sa depaseasca 30% din greutatea corpului. Greutatea fiecarui articol n parte de echipament sau aliment trebuie sa fie ct mai mica posibil. Pentru a preveni udarea echipamentului si alimentelor, acestea se vor ambala si n pungi de plastic. Echipamentul si alimentele necesare, pe munte, se transporta n spate. Pentru aceasta se va folosi un rucsac clasic, sau unul cu cadru, sau unul modern din noua generatie. Rucsacul trebuie sa fie: -suficient de ncapator pentru a include echipamentul si alimentele necesare; -dintr-un material rezistent, usor si impermeabil; -usor de reglat pentru o fixare comoda pe spate. Rucsacul clasic cu un compartiment mare nchis cu snur si clapa, cu doua - trei buzunare a fost si ramne bun pentru drumetii, acoperind aproape toate necesitatile de depozitate. Are nsa urmatoarele dezavantaje: -greutatea transportata atrna, tragnd umerii; -reglarea fixarii pe spate este partiala si se face din cele doua curele late; -datorita contactului direct cu spatele favorizeaza o transpiratie marita, periculoasa la opriri; -poate produce dezechilibrarea drumetului ca urmare a alunecarii laterale a ncarcaturii. Rucsacul cu cadru, este o combinatie care asigura pe lnga facilitatile oferite de cel clasic si posibilitatea de transport a unor echipamente suplimentare necesare camparii: cort, sac de dormit, saltea, pe care un rucsc obisnuit nu le pote cuprinde. De asemenea, permite ca greutatile mari sa le avem n zona umeri - omoplati. Reduce dezechilibrarea, ca urmare a alunecarilor laterale, prin fixarea cadrului de mijlocul corpului. Reglarea lui este partiala si se face din cele trei curele late (doua pe umeri si una la mijlocul corpului drumetului). Mai mult permite montarea unor buzunare suplimentare si mpartirea pe orizontala a compartimentului central. Tot el pastreaza o distanta suficienta fata de spate care permite circulatia aerului si evaporarea transpiratiei. n schimb: -greutatea este mare, chiar folosind o structura (cadru) de aluminiu; -ramne n contact direct cu partea lombara a corpului, favoriznd o transpiratie marita. Rucscul modern (gen banana) pastreaza miniaturizat cadrul, combina cu succes avantajele prezentate mai sus si contine elemente suplimentare ca: -fixarea greutatilor mari n zona omoplatilor; -transportul unor echipamente suplimentare n el sau pe el; -fixarea pe corp este mult mbunatatita datorita centurii care permite o repartitie a greutatii si pe solduri; -fata de celelalte reglari ale fixarii, la acesta apare si fixarea si reglarea la piept;

-permite o supranaltare a compartimentului central, care la rndul lui poate fi mpartit sau nu n functie de marimea echipamentului transportat si permite de asemenea accesul din ambele parti la interiorul lui; -mai mult, pote avea cuplat un rucsac mic, necesar pentru ascensiuni, care-i mareste capacitatea de depozitare. Are n schimb si doua mici neajunsuri: -datorita contactului direct si pe o suprafata marita cu spatele, perpetueaza dezavantajul rucsacului clasic privind transpiratia; -cuprinde mai greu echipamentul suplimentar (cort, sac de dormit, saltea, etc.) realizate actualmente la noi. Foarte importante ntr-o drumetie sunt ncaltarile. De preferat sunt bocancii de piele, careabsorb transpiratia, pot fi protejati cu crema contra umezelii si au talpa izolatoare din cauciuc cu rizuri. Cei mai potriviti sunt cu rama cusuta. Acestia confera rezistenta la desprinderea talpii, iar rama nlesneste fixarea coltarilor. ncaltamintea noua trebuie sa fie comoda si purtata cel putin trei zile nainte de a o ncalta pentru a porni la drum, n caz contrar n prima faza apar rosaturile, iar apoi continuarea traseului va fi un chin. Expadrilele sunt mai usoare, au talpa cu proeminente pentru aderenta, de forma unor ventuze. Jambierele protejeaza picioarele de frig, zgrieturi, urzicari si permit o aerisire mai buna a piciorului dect pantalonul lung; iar parazapezii apara picioarele si interiorul bocancului de zapada, pietricele sau ploaie. Buletinul de identitate/pasaportul (necesare pentru cazare), banii, biletele de calatorie (n circuit) si alte acte se vor pastra ntr-un portmoneu dublat de o punga de plastic. Ele vor fi tinute la gt sau daca jeneaza, ntr-un buzunar nchis si asigurat cu doua ace de siguranta. Pantalonii vor fi de preferinta dintr-un material rezistent, calduros si daca este posibil vor avea buzunarele pe laterala (vipusca). Pulovarul va fi de preferinta din lna si putin mai lung dect cel obisnuit. Hanoracul va fi de preferinta dintr-un material usor si rezistent (fs, doc, tercot) cu gluga si buzunar la piept.

Cazarea

n cazul drumetiilor mai lungi de o zi o problema importanta devine cazarea peste noapte. Ordinul ANT nr.61/99 reglementeaza structurile de primire turistice (cu functiuni de cazare si de alimentatie publica). n toate structurile de primire turistice este obligatorie pastrarea ordinii, linistii publice, moralitatii, curateniei, respectarea cu strictete a normelor sanitre, a celor de prevenire si stingere a incendiilor. De asemenea este obligatorie afisarea la loc vizibil pentru turisti a numerelor de telefon ale conducerii agentului economic care detine sau administreaza structura n cauza precum si de la reprezentanta zonala a OACT (Oficiul de Autorizare si Control n Turism), pentru eventualele nemultumiri cu privire la serviciile oferite. Despre cabane turistice (de una sau doua stele situate n zone greu accesibile), care asigura cazarea, alimentatia si alte servicii specifice pentru turistii aflati n drumetie. [...] Bufetul-bar ofera un sortiment restrns de preparate calde si reci (gustari, sandviciuri, minuturi, mncaruri, produse de patiserie) pregatite n bucataria proprie sau aduse din afara, bauturi nealcoolice calde si reci, bauturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar. (n local muzica va fi difuzata la o tonalitate care sa permita conversatia la masa si sa nu deranjeze persoanele cazate.) In cazul ca ati cumparat de la o agentie de turism un pachet de servicii turistice compus din: transport, cazare si alimentatie (la una sau mai multe cabane/ pensiuni agro-turistice) si agrement (drumetie montana in zonele naturale protejate de interes national si/sau local, e bine sa stiti ca bonul de comanda si/sau contractul de calatorie turistica, conform O.G.R 107/ 1999, trebuie sa contina urmatoarele informatii: - destinatia, durata si datele de sosire si de plecare; - mijloacele de transport utilizate, caracteristicile si categoria de clasificare, datele, orele si locurile de plecare/

sosire, la ducere si la intoarcere; - caracteristicile si categoria de clasificare a structurilor de primire turistice in care se face cazarea; - serviciile de masa furnizate pensiune completa, demipensiune, mic dejun si categoria de clasificare a unitatilor de alimentatie; - daca realizarea serviciului turistic (calatoriei turistice) necesita un numar minim de persoane, data limita de infornare a Dv. privind anularea excursiei comandate; - ruta (traseul gradul de dificultate); - ce alte servicii sunt incluse in pretul total convenit; - numele si adresa agentiei de turism organizatoare; - pretul pachetului de servicii, cu indicarea cazurilor in care acesta poate fi modificat si preturile pentru anumite servicii care nu sunt incluse in pachet; - termenele si modalitatea de plata; - solicitarile speciale ale Dv. facute agentiei de turism in momentul efectuarii comenzii si acceptate de ambele parti; - termenele in care Dv. puteti transmite o eventuala reclamatie (agentiei de turism) pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de calatorie turistica; - conditiile de reziliere a contractului (din vina Dv.) si valoarea despagubirii (maxime) agentiei de turism, pe care trebuie sa o suportati; - obligatiile agentiei de turism in cazul anularii calatoriei turistice (din vina acesteia), despagubirea se poate ridica la maximum pretul calatoriei turistice. n toate cazurile pentru reclamatii si sesizari va puteti adresa: Oficiului judetean pentru protectia consumatorilor si Directiei generale a clasificarii, brevetarii, licentierii si controlului serviciilor turistice din Ministerului Turismului cod.70663 Bucuresti sector 5 str. Apolodor nr.17. Pentru reclama buna sau proasta va puteti adresa www.alpinet.org sau revistei "Muntii Carpati" cod.70176 Bucuresti sector 1, calea Victoriei nr.63 81 sc. C1 C2, ap. 15 16 si vai de mama lor! Spre deosebire de unitatile de cazare, cortul are urmatoarele avantaje: -ne scapa de stresul ntrebarii " mai gasim sau nu locuri la cabana ?"; -ne permite sa campam n zone deosebit de pitoresti; -ne permite sa campam n traseu, fara a mai fi nevoiti sa deviem sau sa coborm din creasta spre cabana; -ne permite abordarea traseelor n muntii care nu au alte posibilitati de cazare; -montarea lui relativ usoara si rapida realizeaza un adapost ntr-un timp mai scurt dect timpul necesar realizarii unui adapost improvizat si ofera conditii mai bune; -ne da senzatia de libertate. Are dezavantajul ca trebuie carat n spate. Este de preferat cortul izoterm, care pastreaza ntre cele doua straturi ale sale un spatiu de aer izolant. Corturile pot fi de forma triunghiulara (prisma), semicirculara (hangar) sau semisferice (iglu). Marirea spatiului interior, la ultimele doua, se datoreaza folosirii fibrei pentru structura de rezistenta. n general cortul este important sa fie: ct mai usor (ca greutate) si mpachetat ct mai mic (ca volum), iar deschis (montat) ct mai spatios la interior; sa protejeze drumetii ct mai bine de frig si intemprerii si sa se poata monta si demonta usor. nainte de plecare n drumetie, ca si de fiecare data cnd se strnge cortul, vom verifica daca sunt toate piesele componente.

Micile defecte aparute n timpul drumetiei se vor remedia imediat ce au fost observate si nu seara nainte de montare. Camparea n cort presupune nca doua piese importante: salteaua si sacul de dormit. Acestea trebuie sa aiba urmatoarele calitati: sa fie izolatoare, calduroase, usoare si pe ct posibil (mpachetate) sa aiba un volum si o greutate ct mai mica. De asemenea, tot camparea mai presupune si cteva conditii necesare pentru asezarea taberei: -locul ales sa fie neted, uscat, n apropierea unei surse de apa, lemne de foc si ct mai ferit de curentii de aer; -locul ales se va curata de pietre sau lemne, iar n portiunea cortului propriu-zis se pot aseza ramuri de brad, frunze de feriga sau fn, marind astfel stratul izolator; -montarea cortului se va face n asa fel nct sa fie orientat cu partea nchisa spre directia din care bate vntul; -nu se va campa niciodata chiar n cresta sau n locurile unde sunt posibile caderi de pietre sau avalanse; -montarea cortului e bine sa se faca cu cel putin doua ore nainte de lasarea ntunericului. Pentru o odihna deplina si binemeritata, cnd sunteti cu cortul, nu uitati: -improvizati si folositi ntotdeauna o perna; -nu dormiti n hainele pe care le-ati purtat ziua; -chiar daca va pare frig, lasati un loc pe unde sa patrunda aerul curat n cort; -cu cel putin doua-trei ore nainte de culcare nu consumati: cacao, ciocolata, cafea; -nu aprindeti lanterna n cort dect dupa ce e nchis, pentru a evita intrarea insectelor; -insectele va vor ocoli daca asterneti n cort frunze de pelin sau izma (menta); -daca n apropiere mai sunt si alte corturi, pastrati linistea ! Cnd se merge cu cortul la munte ? Un proverb popular spune: "sa nu stai jos n lunile cu R, iar n mai sa mai stai" (n sensul sa nu te asezi nca). Deci daca nu posedati o saltea izoterma, e bine sa respectati proverbul; iar daca aveti echipamentul corespunzator puteti prelungii sezonul (n fata si spate) cu nca una, doua luni. Chiar respectndu-l (proverbul), este posibil ca la altitudini de peste 1800 m, cnd iesiti dimineata din cort sa calcati n zapada.

Adapostul improvizat, n general nu este de dorit, dar daca mprejurarile va obliga e bine sa stiti sa-l amenajati. Cu trei, patru crengi (nuiele) de alun folia de plastic si sfoara puteti ncropi un adapost semicircular (vezi figura). La fel puteti proceda si n cazul unui adapost prismatic (vezi figura). n lipsa foliei de plastic puteti utiliza crengi de fag sau brad mpletite n structura de rezistenta a adapostului. n ambele situatii pentru a evita o raceala nedorita va trebui sa amenajati n interior "culcusul" din ramuri, feriga si fn peste care puneti pelerina si cteva ziare (daca aveti la ndemna). ntruct aerul rece "curge" la fel ca apa; pentru a-l elimina din adapost e necesara construirea unui sant n jurul culcusului cu scurgerea n afara adapostului. Pe timp ploios el serveste si la eliminarea apei. n "tabara" toti membrii grupului participa n mod egal la toate activitatile. Daca grupul include si domnisoare sau doamne, vor fi tratate ca partenere egale, avnd fata de ele un comportament civilizat.

Focul n padure este interzis prin lege. Deci nu faceti focul daca nu este necesar! Daca totusi sunteti uzi, va este frig sau nu aveti alta sursa de ncalzit, pregatit mncarea sau purificat apa, un foc este binevenit n umatoarele conditii: -nu se va aprine pe vnt puternic; -vatra focului nu se va aseza aproape de cort si nici de liziera padurii; -ntotdeauna se va pastra un vas (bidon) cu apa lnga foc pentru orice pericol; -la plecare mai verificati o data daca jarul e stins, scurmnd cu un bat vatra. Pentru ncalzirea, uscarea echipamentului, prepararea hranei, obtinerea apei din zapada sau purificarea ei prin fierbere folositi focul cu vatra n groapa sau sant. Este avantajos deoarece arde lent si pastreaza jarul, putnd ncalzi cu lemne (vreascuri) putine. Daca nu aveti cu ce face vatra sau santul, puteti utiliza cteva pietre. Atentie, nu vor fi umede din ru, pericol de explozie!, veti avea un foc cu vatra ntre pietre cu aceleasi avantaje.

n cazul n care doriti sa semnalizati prezenta Dv. puteti face un foc haiducesc, care produce multa caldura si lumina, dar cu consum de lemne pe masura. Este de fapt un "mini-foc de tabara". De retinut: focul nspaimnta toate anialele, iar racoarea noptii goneste serpii. Focul se poate transporta sub forma de jar (carbuni aprinsi) ntr-o cutie de conserva. Atentie, se ncinge si va puteti arde, deci folositi-va de un mic mner izolator! Mult mai repede si cu eficienta marita "lucreaza" primusul, aragazul sau spirtiera. Un avantaj n plus, manevrate cu atentie acestea pot fi utilizate pe vreme rea chiar si n cort. La parasirea locului de campare toate resturile, hrtiile, pungile de plastic, pet-urile, cutiile de conserva, etc. se vor strnge, arde si ngropa. Daca nu puteti face aceste operatii, bagati-le ntr-o punga de plastic si aduceti-le jos la cabana la groapa de gunoi. Locul trebuie sa ramna curat, asa cum l-ati gasit la venire! Mizeria pe munte se datoreaza acelora cu lacune de educatie, care nu au nteles si nu apreciaza frumosul din natura, discreditnd prin faptele lor drumetia montana. Mai e necesar de precizat ce continut minim poate avea: 1.trusa medicala (vezi capitolul "Primul ajutor"); 2.trusa personala de toaleta: sapun, prosop, pasta si periuta de dinti, o crema pentru fata si mini, unghiera, iar pentru barbati trusa de barbierit; 3.trusa pentru ntretinerea echipamentului: ata de diverse culori, ace de cusut, ace de siguranta, ctiva nasturi, capse, copcii, un fermoar de rezerva pentru slit, sfoara, srma (care sa poata fi ndoita cu mna), adeziv (pentru cauciuc), cteva cuie mici si mari, cteva curele de piele, naylon, cauciuc dintr-o camera de bicicleta, crema de ghete si o perie mica. La ridicarea cortului, la realizarea unei scari din cordeline, la prinderea acesteia de copaci sau stnci se folosesc diverse noduri. n figura urmatoare sunt prezentate mai multe tipuri si modul de realizare a acestora: 1.bucla se obtine alaturndu-se un capat al cordelinei de celalalt, fara a le ncrucisa; 2.ochiul se obtine prin ncrucisarea capetelor; 3.pentru nodul simplu, se face un ochi, se introduce pe deasupra capatul de dedesubt sau invers si se strnge de ambele capete. Daca nconjuram nca o data cu cordelina trecnd prin acelas ochi se obtine nodul dublu; 4.nodul simplu cu bucla se foloseste la priponiri. Se strnge nodul tragnd de bucla si de capatul liber; 5.se foloseste la legarea frnghiilor de ancora facuta dintr-un trunchi de copac cu crengi laterale si se utilizeaza la catarare; 6.nodul drept se foloseste pentru legarea ntre ele a doua cordeline; 7.nodul drept cu bucla; 8.nodul "tesatorului"; 9.nodul n "8" si l0.nodul "luntrasului.

Alimentatia

Alimente necesare Cu ocazia pregatirii unei drumetii, a treia problema importanta este legata de alimente. Cele necesare hranirii trebuie sa fie: bogate n calorii, usor digerabile, greu alterabile, cu greutate si volum redus. De ce toate acestea? Pentru ca mersul pe jos, pe munte, solicita organismul, iar pentru a face fata cu succes avem nevoie de mai multe calorii dect pentru o activitate normala: ntre 3500 si 5000 (de calorii) pe zi. Caldura, frigul, oboseala si altitudinea genereaza unele deranjamente ale procesului digestiv, de aceea alimentele luate n rucsac trebuie sa fie usor digerabile si greu alterabile, pentru a nu produce toxiinfectii alimentare, care pot scoate drumetul din circuit temporar sau pentru tot timpul drumetiei. Pentru alcatuirea unei rezerve alimentare, tinnd cont de necesarul de calorii, amintesc principalele alimente si "ratia" pentru o perioada de pna la o saptamna: Alimentul Carne de porc (la conserva sau prajita in untura) Carne de vita (la conserva) Carne de pasare/peste (la conserva) Lapte (praf) Branzeturi (cascaval) Oua (fierte, tin max. 2 zile) Paine Paste fainoase Biscuiti Orez (cu pauza de o zi intre mese) Cartofi (fulgi) Fasole (fulgi) Cereale (fulgi) Fructe Lamaie Legume (ridichi, ceapa, castraveti, ardei) Usturoi Zahar (de preferat cubic, pentru a fi folosit si ca energizant in traseu) Gem (macese, caise, visine, prune, afine) Dulciuri (glucoza, dropsuri, mai putin ciocolata) Nr. zile 3 3 3 7 3 (7) 7 7 7 7 4 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 Ratia / zi 250g 250g 250g 300 ml 300 g (100g) 1-2 buc. 500g 50g 100g 50g 300g 300g 300g 250-300g 30g 250-300g 30g 50g 100g 100g Calorii 2850 975 1500/1618 1340 960/2800 830 - 1660 7524 1432 3010 610 1860 1720 1850 870-1940 23 800-1600 135 1368 990-1155 2170

Miere de albine Cafea/cacao (fara zahar) Ceai (fara zahar) Ulei (untura) Slanina sau kaizer (sarata si afumata) Nuci (alune) Salam uscat Supa (concentrata)

7 3 7 7 7 7 7 7

100g 20g 20g 30ml (g) 50-100g 50g 100-150g 300 ml

2030 112-240 0 1850 2408-4816 1005 3626-6440 150

Nota: textul din paranteza prezinta un aliment nlocuitor sau o explicatie la alimentul mentionat. Necesarul cantitativ zilnic de mncare gatita sau conservata este de aproximativ 2 kg, inclusiv apa necesara pentru preparat. Urmeaza ca dumneavostra sa alegeti, n functie de preferinte si de ce ati reusit sa carati n rucsac pna sus n munte, ce meniu veti servi. Va recomand: -sa nu doriti sa pierdeti inutil energia printr-o digestie groaie, datorata alimentelor. Digestia cheltuie mai multa energie decat: alergarea, inotul sau mersul pe bicicleta. (Grasimile furnizeaza energie, dar descompunerea lor este foarte greoaie si mai putin eficienta. Cand consumul energetic este mare si are loc in timp scurt, va recomand consumarea glucidelor principalul combustibil al organismului si in special al muschilor. Pe langa produsele de panificatie si paste fainoase, miere si produse zaharoase, inclusiv dulceturi si gemuri se pot folosii: fulgi de ovaz, orez, mazare verde, lactate, ciocolata amaruie, arahide, fructe si legume din abundenta. Fructele contin fructoza care se transforma in glicogen energie 100 %, disponibila rapid. Este de preferat sa fie mancate cu cel putin o ora inainte de pranz.); - sa mancam acele alimente care sa stea maxim 3 ore in stomac si sa treaca repede, maxim 20 de ore si eficient prin intestine. (Mararul impiedica balonarile, stimuleaza digestia si este bogat in vitamina C.); Va reamintesc: - aportul alimentar (mancarea si digestia) tine de la 12:00 (pranz) pana la ora 20:00. Intre orele 16 si 20 se pot consuma alimente mai greu digerabile (grasimi, conserve). Dupa orele 20 nu e indicat sa se consume mancare; - asimilarea (absorbtia si folosirea nutrientilor) tine de la ora 20:00 la 04:00 (dimineata); - eliminarea rezidurilor de mancare tine de la 04:00 pana la ora 12:00. Toxemia poate fi provocata si de alimentele nedigerate si rezidurile neeliminate. Daca o ntmplare nefericita va "rapeste" toata cantitatea de alimente, nu este cazul sa disperati. Natura va ofera o alternativa de hrana pentru a iesi din impas. Ce se poate face n acest caz? Va trebui sa va decideti ntre a devenii vnator, pescar sau culegator. Carnea multor animale, pasari si pesti este deosebit de buna, cu conditia sa reusiti sa le prindeti si sa stiti sa le preparati pentru a fi mncata. Daca aceasta vi se pare prea greu, plantele din flora spontana pot sa constituie o sursa de hrana, dar si n acest caz este necesar un mic efort de identificare, culegere si preparare. Acolo unde cresc mesteceni tineri, se ndeparteaza coja alba exterioara, apoi se decojeste cea interioara (cambiu) se taie n fsii nguste si se fierbe, rezulta o mncare gustoasa si hranitoare. Majoritatea lichenilor, plante care se catara direct pe stnci si au culoarea pielii nchise si forma unei frunze botite de potbal, se pot consuma fierti, nlocuind legumele. "Leguma" cea mai la ndemna este urzica; aceasta se poate oparii si pregati ca spanacul. Va prezint n continuare plante ale caror fructe, seminte si frunze pot fi folosite n alimentatie n conditii de izolare si lipsa de hrana. Pentru identificarea lor se va consulta capitolul "O parte din flora si fauna muntilor": Denumirea afinul alunul ciresul salbatic catina fagul fragul ienuparul macesul Partea folosita Forma sub care se consuma fructe seminte fructe fructe seminte fructe fructe fructe naturala, compot naturala naturala, compot naturala naturala naturala naturala decoct Lunile in care se recolteaza iunie - august august - octombrie iunie - iulie iunie - iulie august - octombrie iunie - iulie iunie - octombrie august - octombrie

marul salbatic merisorul murul parul salbatic paducelul socul stejarul zmeurul leurda macrisul iepurelui papadia potbal urzica

fructe fructe fructe fructe fructe fructe seminte fructe frunze frunze frunze frunze frunze

naturala, copt, compot naturala, compot naturala naturala, compot naturala naturala, decoct fierte naturala naturala, fiertura naturala, salata salata, fiertura salata, fiertura fiertura

august - octombrie august - octombrie august - octombrie august - octombrie iulie - octombrie iulie - august august - octombrie iulie - august aprilie - iunie iunie - septembrie aprilie - iunie aprilie - iunie aprilie - august

Un lichid dulce asemanator zaharului poate fi obtinut (n doua-trei zile) prin captarea a ceea ce se scurge n urma unei incizi facute n trunchiurile tinere de mesteacan si paltin. Foarte multe ciuperici sunt comestibile, a se vedea capitolul "O parte din flora si fauna muntilor", dar nu uitati, trebuiesc foarte bine cunoscute ! Ouale de pasari pot de asemenea constitui o sursa de hrana. Orice s-ar ntmpla, important este sa nu intrati n panica. Nimeni nu a murit, chiar daca n-a mncat nimic cteva zile, timp suficient pentru a ajunge ntr-o localitate. Mai mult, cine iubeste libertatea si salbaticia muntilor si are cunostintele necesare, nu are de ce se teme. Muntele, a fost si va ramne ntotdeauna bun prieten. n final, foarte important este sa nu uitati amintirile din fiecare drumetie. Pe lnga imaginile vizualizate si memorate, seara nainte de culcare e bine sa va notati impresiile si ntmplarile de peste zi. Daca aveti un aprat de fotografiat, ncercati sa imortalizati ct mai multe secvente ale drumetiei. O camera video ar fi nemaipomenita. Acasa, peste timp, va veti aminti si bucura de clipele frumoase petrecute n munti. Din orice drumetie, nu trebuie sa lipseasca din sufletul fiecaruia: entuziasmul, voia buna, cntecul, gluma, prietenia dezinteresata, spiritul de nrajutorare si politetea !

Notiuni meteo si indicii pentru aprecierea vremii la munte


"Cnd e bine sa te duci la munte? ntotdeauna! Nu este anotimp care sa-ti nchida drumul spre naltimi. Adevaratul drumet stie sa iubeasca natura sub toate nfatisarile ei. Bucura Dumbrava NOTIUNI METEO SI INDICII PENTRU APRECIEREA VREMII LA MUNTE Notiuni meteo Meteorologia se ocupa cu studiul proprietatilor atmosferei, al proceselor si fenomenelor ce se produc n ea, n strnsa legatura cu suprafata Pamntului. Principalele elemente meteorologice si fenomene folosite n caracterizarea starii atmosferice sunt: temperatura aerului, presiunea atmosferica, umezeala aerului, nebulozitatea, directia si viteza vntului precum si precipitatiile atmosferice. Starea atmosferei la un moment dat sau ntr-un interval scurt de timp determinata de complexul proceselor si fenomenelor atmosferice si caracterizata prin totalitatea elementelor meteorologice se numeste timp sau vreme. Clima este regimul multianual al vremii, caracteristic regiunii sau locului respectiv. Clima muntilor caracterizeaza relieful muntos cu altitudini mai mari de 800 m. Ea se formeaza sub influenta circulatiei dominante dinspre vest si a modificarilor locale impuse de culmile muntilor. Aceste modificari determina o repartitie neuniforma a climei la diferitele altitudini si versanti. Clima muntilor mijlocii este specifica regiunilor cuprinse ntre altitudinea de 800 si 1900 m n sud si ntre 600 si 1750 m n nord (aceste valori sunt legate de clima si nu de categoria muntilor mijlocii sau nalti). Temperatura medie anuala este pozitiva, ea scade n medie iarna cu 0,4 0C/100 m, iar vara cu 0,6 0,7 0C/100 m altitudine. Cantitatile de precipitatii sunt mai mari pe versantii NV, V si SV-ici, dect pe cei adapostiti si cu procese de foen.

Clima muntilor nalti este localizata pe crestele Carpatilor deasupra altitudinii de 1900 m n sus si 1970 m n nord. Ea este aspra si umeda, nefavorabila padurilor. Temperatura medie anuala are valori negative, iar media lunii celei mai calde nu depaseste 10 0C, date de retinut pentru cei care strabat si campeaza n aceste zone. n functie de conditiile de racire a aerului, pe suprafata terestra, pe plante, pamnt sau diferite obiecte se pot forma sau depune: Roua, se formeaza n timpul noptilor senine, n perioada calda a anului si este alcatuita din picaturi forte fine de apa care, unindu-se prin condensare dau picaturi mari, vizibile; Bruma, este alcatuita din cristale foarte fine de ghiata sub forma unui strat albicios cu aspect catifelat, care se depune pe suprafata solului si plantelor cnd aceasta se raceste sub 0oC. Cristalele fine de ghiata iau nastere prin sublimarea vaporilor de apa. La depunerea de bruma plantele sunt n pericol, deci nu mai prezinta valore pentru recoltare; Chiciura, este o depunere solida. Cea cristalina este formata din cristale fine de ghiata dispuse direct pe ramurile arborilor formnd un manson care se scutura usor, prafuindu-se. Cea granulata este o depunere afnata care se formeaza prin nghetarea picaturilor de ceata supraracite, purtate de vnt. Aceasta da naturii o nfatisare de basm; Poleiul, este o depunere solida sub forma unui strat de ghiata omogen si transparent, format n urma nghetarii picaturilor de ploaie sau burnita pe suprafata racita a solului. Poteca devine alunecoasa, prizele pentru catarare de asemenea!; Ceata (negura, pcla), este formata din particule rezultate din vaporizarea apei aflate n suspensie n atmosfera la suprafata solului si care ngreuneaza vizibilitatea. Nu se recomanda parcurgerea traseelor prin ceata deoarece pe lnga faptul ca nu se poate admira nimic din zona strabatuta, exista pericolul real de ratacire; Norii, sunt mase de vapori sau picaturi de apa, de cristale de ghiata aflate n suspensie n atmosfera . Att ceata ct si norii pot fi purtati usor de vnt. Prin cunosterea norilor se pot face aprecieri asupra evolutiei vremii n regiunea respectiva. Norii au urmatoarele forme: de gramezi izolate cumulus, de pnze continue stratus, de gramezi compacte stratocumulus si de filamente cirus. Atmosfera inferioara n care se formeza si se dezvolta norii se mparte n trei etaje de altitudine: etajul superior ntre 5 si 13 km, mijlociu ntre 2 si 7 km si inferior ntre 0 si 2 km. Ea grupeaza zece genuri de nori: cirus, cirocumulus, cirostratus, nimbostratus, stratocumulus, stratus, cumulus, cumulonimbus, altocumulus si altostratus. Norii cirus, albi, subtiri si transparenti, de ghiata (din etajul superior) prevestesc nrautatirea vremii ntr-o perioada de maxim trei zile.

Norii cirostratus (din acelasi etaj) care produc fenomenul optic de halo (un cerc luminos, colorat care apare n jurul soarelui sau lunii, datorat reflexiei si refractiei luminii n cristalele de ghiata) vestesc ploaie n 24 de ore. Norii altocumulus, cenusii sau albi si fara umbre anunta ploaie si descarcari electrice.

Norii cumulus se dezvolta pe verticala, avnd baza orizontala cenusie, situata n etajul inferior si vrful n forma de cupole sau turnuri, ntotdeauna albe, masive si stralucitoare, situate n etajul superior. Daca apar spre prnz si dispar spre seara prevestesc vreme buna.

Norii nimbostratus n forma de benzi sau valuri cenusii, din etajul inferior anunta furtuna si ploaie.

Norii stratocumulus, translucizi, care trec dimineata, anunta timp frumos n timpul zilei (a) iar seara coloreaza cerul la apus n galben-portocaliu. Daca soarele apune mascat ntre acesti nori (b) a doua zi va ploua. Norii cumulonimbus cu vrful n forma de nicovala arata ca furtuna si ploaia sunt aproape, iar ploaia poate ncepe

cu grindina.

Relieful muntos imprima proceselor generatoare de nori unele particularitati locale astfel: circulatia aerului umed si cald din vai spre culmile muntoase formeaza norii de briza, care apar nsirati deasupra culmilor, ca adevarate salbe de nori albi, stralucitori, indicnd timp frumos si stabil. Alteori, cnd curentii ascendenti de aer sunt mai puternici, norii mbraca vrfurile izolate, dominante n zona, ca o caciula, boaghe, prevestind timp ploios. Sub vrful muntilor de mare altitudine, la peste 2000 m, n partea opusa vntului se desfasoara formatii noroase orizontale steaguri de nori, care sunt de fapt mase de ceata. Uneori ele anunta timp ploios. La adapostul culmilor de mare altitudine se observa formatii noroase de forme ovoid-alungite, relativ plate, care dispar brusc, numite ochiul furtunii si care prevestesc nrautatirea vremii. Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire a cerului cu nori. Daca cerul este senin avem nebulozitate zero, iar daca este complet acoperit, nebulozitatea este zece. Vntul este un alt element meteorologic important care caracterizeaza starea atmosferei. Intensitatea lui se exprima prin urmatoarele stari: -calm, cnd viteza medie a aerului este sub 0,7 m/s, iarba sta nemiscata, iar chibritul aprins nu se stinge; -adiere slaba, cnd viteza medie a aerului este de 2 3 m/s, frunze si ramuri subtiri se misca usor, flacara chibritului se stinge, iarba se leagana; -moderat/potrivit, cnd viteza medie a aerului este de 4 6 m/s, iarba se nclina pna la pamnt, frunzele se zbat, crengile subtiri se ndoaie; -puternic, cnd viteza medie a aerului este de 8 12 m/s, copacii se clatina si vuiesc, iar corturile sunt puternic zguduite; -furtuna, cnd viteza medie a aerului este de 24 m/s, copacii se frng, corturile se smulg; -vijelie, cnd viteza medie a aerului este de 28 m/s, sunt provocate distrugeri mari, crestele devin inaccesibile. De retinut faptul ca vntul amplifica efortul drumetilor n tipul deplasarii si sporeste de pna la zece ori efectul frigului, crend stari de nesiguranta. nsotit de ploaie, ngreuneaza miscarile prin efectul pe care-l are asupra echipamentului. Atunci cnd se parcurg portiuni de creasta sau n care stabilitatea este foarte redusa, drumetii trebuie sa manifeste vigilenta la rafala de vnt, care este deosebit de periculoasa, deoarece produce dezechilibrarea. Brizele de munte si vale sunt vnturi locale, periodice, ndreptate ziua dinspre vale spre versanti, iar noaptea invers. Atentie deci la pozitia intrarii n cort! Prin precipitatii se ntelege apa n stare lichida sau solida care cade din nori pe suprafata Pamntului. Ploaia are diametrul picaturilor mai mare de 0,5 mm. Cnd este de scurta durata se numeste aversa, iar cnd depaseste trei ore se considera torentiala. Ea cade din nori Cumulonimbus. Burnita are diametrul picaturilor sub 0,5 mm, iar caderea lor este att de nceata nct parca plutesc n aer. Ea se formeaza din nori Stratus. Zapada reprezinta precipitatii sub forma solida cristale (fulgi) de ghiata. Obisnuit cade din nori Nimbostratus dar n lunile de vara, la munte, cnd este sub forma de aversa cade din nori Cumulonimbus. Lapovita reprezinta caderea simultana a fulgilor de zapada si a picaturilor de apa.

Mazarichea reprezinta cristale de ghiata alb-opace. Ea cade vara din nori Cumulonimbus. Grindina provine din dezvoltarea boabelor de mazariche pna la diamerul de ctiva centimetrii. Ea cade din nori Cumulonimbus. Observnd direct si n timp norii din care cad precipitatiile, veti putea sa deosebiti cele zece genuri enumerate anterior si sa folositi informatiile pentru a decide continuarea drumului sau adapostirea. Indicii pentru aprecierea vremii la munte Culoarea cerului arata gradul de umiditate atmosferica: verdele indica un aer foarte umed, galbenul indica un aer umed (galben-auriu indica o zi frumoasa, iar galben-pal arata ca timpul va deveni ploios), rozul indica aer uscat (nainte de rasaritul soarelui indica timp frumos, iar rosu-violet att la rasarit ct si la apus arta vreme rea sau chiar furtuna), alburiu, putin ncetosat cu soare arzator indica aer foarte uscat (anunta furtuna cu descarcari electrice). Directia si intensitatea vntului: adiere slaba din orice directie asociata cu cer senin sau putin noros, dimineata, indica timp frumos; vnt din NV care sufla puternic pe creasta arata ca vremea se strica n zilele urmatoare (daca ploua, timpul urt se mentine n continuare); vnt din N moderat nseamna cteva zile de timp frumos; vnt puternic din S indica vreme n schimbare (ploaie sau ninsoare, iar daca vremea este deja rea ea se va mentine mai multe zile); vnt din E sau SE indica vreme frumoasa care va ramne n continuare; vntul oprit brusc n timpul zilei urmat de acalmie este semn ca ncepe furtuna cu ploaie torentiala, iar oprit odata cu noptarea prevesteste timp frumos a doua zi. Daca vntul bate la poalele muntelui dintr-o directie, iar pe creasta din directia opusa vremea se va strica repede. Alte semne privind starea timpului Vreme frumoasa si cer senin: -dimineata aerul este rece iar vntul bate moderat; -albinele si furnicile sunt n plina activitate; -turmele de oi si vite pasc linistite pe culmi si vai; -vulturul planeaza la mari naltimi; -rndunele zboara foarte sus; -vnt sub 0,7 m/s; -timp rece noaptea si dimineata roua; -ceata se risipeste la rasaritul soarelui sau apare seara pe vai; -soarele apune pe un cer albastru si senin; -norii au culoarea purpurie la apusul soarelui; -nori albi n forma de baloturi (cumulus), care apar dimineata si dispar spre seara; -luna si stelele stralucesc viu. Vreme instabila: -daca norii cumulus acopera tot cerul seara; -daca soarele apune ntre nori stratocumulus (sub forma de dungi); -pe vrfurile si piscurile izolate apar nori densi care se deplaseaza cu repeziciune pe verticala; -cer acoperit cu nori cenusii care se deplseaza n directie contrara vntului; -daca seara ceata n loc sa coboare spre vale urca spre creste; -fumul se lasa jos si se rasfira; -rndunelele zboara la suprafata solului; -corbii roiesc n stol si croncane des; -caprioarele coboara si se afunda n padure; -vntul bate noptea dinspre vale spre naltimi; -noaptea se mentine calda, nabusitoare; -soarele rasare n ceata, n jurul lui sau a lunii apare haloul; -aerul este mai transparent, observndu-se mai clar anumite detalii ale crestelor; -stelele par mai mari ca de obicei; -furnicile intra n musuroaie; -mustele, tntari, taunii devin mai agresivi. Semne de furtuna: -n serile calduroase cerul ce acopera cu o ceata deasa; -orizontul se ntuneca treptat de nori negrii; -n cursul zilei e zapuseala mare si iarba (nu fnul) miroase puternic; -nori mprastiati pe cer, altocumulus denumiti popular oite care apar n dupa-amiezile de vara. Furtunile la munte sunt uneori de o violenta nebanuita. S-au vazut rafale de vnt care au dobort copaci, despadurind versanti. Cnd sunteti surprinsi cel mai indicat lucru este sa va adapostiti dupa o cresta ferit de bataia vntului. O stna, pestera sau refugiu sunt binevenite n asemenea mprejurari. Apele unei ploi navalnice formeza torente repezi care pot tr n vrtejul lor pe cei ce ncearca sa le treca. Atentie, la traseele prin vlcele n asemenea conditii, din seci, apa vine ca la inundatii antrennd bolovani si arbori, nimic nu-i poate sta n cale! Se recomanda o catarare laterala urgenta.

Contra trasnetelor care nsotesc furtunile si ploile ne putem apara evitnd crestele, arborii nalti si obiectele metalice. Trasnetul este atras ndeosebi de: stejari si molizi (plopi, ulmi si nuci). Foarte rare sunt cazurile cnd loveste fagul (teiul, artarul sau mesteacanul). Daca ceata va surprinde pe cresta, ramneti pe loc pn se risipeste, pricolul unui pas gresit cu urmari nedorite este iminent. Cabanierii au obligatia sa dea relatii n legatura cu schimbarea vremii. Ciobanii se pricep de asemenea, dar mai bine este sa stim noi.

O parte din flora si fauna muntilor


"Sa facem nsa sa nu dispara linistea att de necesara vietuitoarelor,sa crutam gingasia garofitelor si a florii de colt, sa pretuim covorul aprins al smrdarului si sa nu ntinam frumusetea locurilor Ion Coman O PARTE DIN FLORA SI FAUNA MUNTILOR Dintre toate frumusetile naturale ale tarii nostre, muntii ofera cele mai grandioase si variate privelisti. Specificul peisajului zonei montane este n mare masura determinat de flora si fauna bogata si variata care populeaza aceste plaiuri, ncepnd cu padurile de la poale si pna la crestele cele mai nalte. Comprimnd cat mai multe date despre flora montana, am considerat necesar folosirea unor abrevieri si anume: PM=planta medicinala; PA=planta folosita n alimentatie, n conditii de izolare; PO=planta rara, ocrotita, monument al naturii si AO=arbore ocrotit, monument al naturii. Prin monument al naturii se intelege specii de plante si animale rare, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic. Pentru recunoasterea arborilor am considerat suficient prezentarea imaginii frunzelor si florilor sau fructelor care ii caracterizeaza. Prezentarea binecunoscuta a imaginii animalelor prin asociere cu imaginea urmei lasate, am considerat-o necesara, pentru o fixare mai usoara n memorie a acesteia din urma. A iubi natura nseamna a o cunoaste n toata diversitatea sa, iar drumetia nlesneste aceasta n cel mai nalt grad. Pentru a proteja zonele ale caror flora si fauna prezinta caractere deosebite au fost nfiintate rezervatiile (naturale, stiintifice, forestiere, geologice), iar anumite plante si animale au fost declarate monumente ale naturii si puse sub ocrotirea legii, astfel ncat distrugerea lor sa fie cu desavrsire oprita. Zonele naturale protejate de interes national si monumente ale naturii sunt clasificate conform Legii 5 din 2000. Prin zone protejate se intelege ariile naturale sau construite, delimitate geografic sa/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural si/sau cultural si sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu. Ca rezervarii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale avem: Denumirea Delta Dunarii Domogled - Valea Cernei Retezat Portile de Fier Cheile Nerei - Beusnita Rodna Bucegi Cheile Bicazului, Hasmas Ceahlau Calimani Cozia Piatra Craiului Gradistea Muncelului Cioclovina Semenic - Cheile Carasului Localizarea teritoriala Tulcea, Constanta Caras-Severin, Gorj, Mehedinti Hunedoara Caras-Severin, Mehedinti Caras-Severin Bistrita-Nasaud, Maramures, Suceava Harghita, Neamt Neamt Bistrita-Nasaud, Mures, Suceava Valcea Arges, Brasov Hunedoara Caras Severin Localizarea geografica Delta Dunarii Carpatii Meridionali Carpatii Meridionali Carpatii Occidentali Carpatii Occidentali Carpatii Orientali

Arges, Brasov, Dambovita, Prahova Carpatii Orientali Carpatii Orientali Carpatii Orientali Carpatii Orientali Carpatii Meridionali Carpatii Meridionali Carpatii Meridionali Carpatii Occidentali

Muntii Macinului Balta Mica a Brailei

Tulcea Braila

Muntii (podisul) Dobrogei Lunca Dunarii

Sunt locuri care merita vizitate intr-o viata de om ! Vegetatia montana cuprinde: arbori, arbusti si plante. Arborii (copacii) sunt plante lemnoase care pot atinge naltimi de peste 7 m. Arbustii sunt de talie mai mica si cresc sub forma de tufe. Vegetatia este n cea mai mare parte ocupata de paduri ale caror specii se nalta (gasesc) pna la 1500 - 1800 m altitudine si au o importanta influienta asupra climatului zonei, asupra puritatii aerului, reprezentnd plamnul verde al naturii. Inegalabila este frumusetea padurilor de foioase primavara cnd etaleaza deosebite nuante de verde si toamna n pastelul multicolor. Regiunile montane cuprind trei zone distincte: cea a fagetelor, a molidisurilor si cea alpina.

Primii pasi ai unei drumetii pe care i facem spre culmi ne conduc ntotdeauna prin padurile de la poalele muntilor. Aici preponderent este fagul, cu flori mici albe, PM-infuzie din frunze astringent si dezinfectant, PA-samnta. n partea inferioara fagetelor (cenusii - albicioase, cu trunchiuri nalte si drepte) se gasesc specii de: -arin cu flori alb-verzui; -carpen cu flori galben-verzui; -paltin-artar cu flori galben-verzui; -stejar si gorun cu flori alb-verzui, PM-decoct din coaja astringent si PA-fructul; -salcm cu flori albe, PM-infuzie din flori, antiseptic si scade aciditatea gastrica; -plop negru si plopul de munte cu flori albe, PM-infuzie de muguri antiseptic, propietati balsamice si calmant al cailor urinare; -ulm cu flori albe; -cires salbatic cu flori albe, PM-decoct de codite astringent si creste diureza; fructul diuretic, antiinflamator, sedativ, depurativ, laxativ si PA; -par salbatic cu flori albe, PM-decoct din fructe, diuretic, depurativ si astringent, PA-fructul; -mar salbatic cu flori albe, PM-decoct din fructe tonic muscular, diuretic, depurativ, antireumatismal, racoritor,antiseptic intestinal, laxativ, PA-fructul; -tei cu flori galbene, PM-infuzie din flori neurosedativ, antispastic, sudorific, antiinflamator al cailor respiratorii, emolient bronsic. n aceeasi zona printre arborii enumerati mai sus se gasesc arbustii; -maces-trandafir salbatic cu flori roz, PM-decoct de fructe avitaminoze, enterocolite, calculoza renala, tulburari de circulatie periferica, PA-fructul;

-porumbar-spinul cerbului cu flori albe, PM-infuzie din flori si decoct din fructe diuretic, depurativ, sedativ, antiseptic, PA-fructul; -paducel-maracine cu flori albe, PM-infuzie din flori, frunze sau fructe vasodilatator, creste permeabilitatea vasculara, scade tensiunea arteriala, sedativ nervos, PA-fructul; -soc negru cu flori albe, PM-infuzie din flori, sudorific, antiinflamator, PA-fructele; -alunul cu flori verzui, PA-fructul foarte nutritiv si energetic. Din primavara si pna toamna trziu sub cupola frunzisului padurii sau n poienele din interiorul ei nfloresc si se sting o multime de flori. n general florile sunt de cinci culori: albe, albastre, liliachi-violete, rosii si galbene; n functie de planta si anotimpul n care nfloresc. Primavara padurea se trezeste la viata o data cu nflorirea alunului care si scutura polenul mtisorilor. n acelasi timp apare si vestitorul primaverii - ghiocelul cu floarea de culoare alba. n continuare toata primavara si vara o multime de plante cu flori nfrumuseteaza covorul verde al muntilor din zona fagetelor. n ordine alfabetica o parte din acestea sunt: -anghinare cu flori galbene, PM-infuzie din frunze, excita secretiile biliare, scade zaharul si colesterolul din snge;

-brebenel cu flori liliachii-violete; -brndusa de primavara cu floarea violeta si brndusa alba-PO, de asemenea brndusa galbena-PO; toate sunt plante otravitoare !; -bujor cu floare rosie-PO; -cerentel-ridichioara cu flori galbene, PM-infuzie sau decoct de radacina dezinfectant si calmant intestinal, astringent, PA-frunza; -cicoare-andiva cu flori albastre, PM-decoct din radacina creste diureza, colagog; -cimbrisor cu flori roz, PM-infizie din toata planta, antiseptic si antispastic intestinal si al cailor respiratorii, colagog, amelioreaza functiile ficatului si rinichilor; -ciumafaie cu flori albe, planta foarte otravitoare !; -clopotei cu flori albastre (din familia campanulelor); -coada calului, PM-decoct din toata planta, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant puternic; -coada racului-angelica cu flori galbene, PM-decoct din toata planta, astringent, favorizeaza coagularea sngelui; -coada soricelului (de munte) cu flori albe, PM-infuzie din flori, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antispastic, antiinflamator gastro-intestinal, hemostatic, antispasmotic al cailor biliare; -coltunii popii cu flori liliachi-violete; -crucea voinicului cu flori albastre,PO;

-cupe cu flori albastre (din familia gentienelor); -degetel cu flori rosii; -degetarele cu flori liliachi; -ferigile, mbogatesc vegetatia ierboasa; -fraguta cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, antidiareic, diuretic, dezinfectant, PA-fructul;

-frasnel cu flori liliachi; -ghintura galbena-fierea pamntului cu flori galbene, PM-decoct de radacina excita secretiile gastrice si mareste secretia biliara (din familia gentienelor); -ghintura de primavara cu flori albastre (din familia gentienelor); -iarba fiarelor cu flori albe, planta otravitoare !;

-iedera si iedera alba-PO; -izma-menta cu flori liliachi, PM-infuzie de frunze, bacteriostatic, expectorant, calmant n boli hepatice, astringent;

-lacramioare cu flori albe; -leurda cu flori albe, PM-tictura din frunze, depurativ si PA-frunza; -lumnarica cu flori galbene, PM-infuzia de flori, emolient bronsic si expectorant; -lumnarica pamntului cu flori albastre (din familia gentienelor); -mac de munte cu floare galbena, PM-infuzie de flori, emolient bronsic si antitusiv;

-margareta cu flori albe; -maselarita cu flori galbene, planta toxica ! PM-decoct de frunze n amestec cu ulei folosit la "spalarea" ranilor provocate de muscatura de sarpe (vipera); -micsunea cu flori albastre; -matraguna cu flori liliachii, planta otravitoare ! -muma padurii cu flori liliachii, planta parazita; -mur cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, antidiareic, antiseptic, tonic si PA-fructul; -omagul veninos cu flori albastre, planta toxica! -papadie-laptuca cu flori galbene, PM-infuzia din frunze mareste diureza, iar din radacina mareste secretia biliara, astringent, PA-frunze tinere; -patlagina-limba oii si patlagina ngusta cu flori roz, PM-infuzia din frunze, emolient, scade colesterolul, antidiareic si hemostatic; -pelin de munte cu flori galbene; -potbal-brusturel cu flori galbene, PM-infuzie si decoct din frunze si flori colagog si diuretic, emolient, antispastic si antiseptic al aparatului respirator, PA-frunza; -rachitan-floarea znei cu flori liliachii, PM-infuzia din toata planta mpiedica fermentatiile intestinale, antiseptic, hemostatic si antibiotic; -rostopasca cu flori liliachii-violete, PM-infuzie din toata planta, antispastic, hematopoetic; -romanita de munte-musetel cu flori galbene si petale albe, PM-infuzie de flori, antiseptic, anestezic, dezinfectant puternic, antiinflamator, antiseptic si bacteriostatic; -salvia cu flori liliachii-violete, PM-infuzie de frunze, scade febra, mareste secretia bilei, antiinflamator intestinal, carminativ, antiseptic, calmant al sistemului nervos; -sngele voinicului cu flori rosii-liliachii, PO;

-sisieni de munte-deditei cu flori de culoare liliachie sau galbena; -stevia stnelor cu flori albe, PA-frunza; -stnjenei cu floare galbena;

-sunatoare-pojarnita cu flori galbene, PM-infuzie din toata planta, antiinflamator hepatic si intestinal, astringent, cicatrizant, antiseptic; -trmbita ciobanului cu flori albastre (din familia geatienelor); -tataneasa-iarba ntaritoare cu flori liliachii; -traista ciobanului, PM-infuzie din toata planta, astringent, vasodilatator, hemostatic; -urzica si urzica moarta cu flori albe si galbene, PM-infuzie de frunze si flori, emolient, expectorant, activeaza circulatia sngelui, elimina acidul uric, hemostatic, antiseptic, PA-frunza tnara;

-vinetele-albastrele cu flori albastre, PM-infuzie de flori, astringent, calmant, creste diureza; -viorele cu flori liliachi-violete; -volbura-rochita rndunicii cu flori albe sau roz, PM-tinctura din toata planta, purgativ si colagog;

-zmeur cu flori albe, PM-infuzie de frunze, astringent, dezinfectant si PA-fructul.

Flora si fauna, continuare

Padurea ofera un excelent cadru de dezvoltare pentru animale, care gasesc aici nu numai hrana bogata, dar si un adapost sigur precum si un mediu prielnic pentru perpetuarea speciilor. O vegetatie bogata atrage o fauna pe masura. n general, drumetii vin mai rar n contact cu animalele salbatice, fiindca acestea, datorita mirosului si auzului foarte fin, percep de la sute de metrii omul si dispar n negura padurii. La ntlnirile ntmplatoare, e bine de retinut ca nici un animal salbatic de la noi nu ataca omul, decat daca: este provocat, ranit sau turbat. Exceptie face haita de lupi iarna. De asemenea, noaptea, animalele padurii sunt sensibile la lumina lanternei, se opresc brusc, buimacite si se retrag repede.

Att n zona fagetelor, pna la 1300 1400 m altitudine, ct si peste, n zona molidisurilor putem ntlnii: -capriorul sau tapul rosu care are n timpul verii o blana rosie-bruna, iar iarna cenusiu-nchisa;

-cerbul, mndria padurilor n Muntii Carpati, are blana roscata vara, n jumatatea superioara a corpului si galbuie pe abdomen. n regiunea cozii are o pata deschisa la culoare care se observa cu usurinta de la mare distanta. Iarna culoarea blanii se nchide spre cenusiu; -mistretul are blana brun-nchis-negricioasa cu vrful perilor auriu-argintiu. Urmele seamana cu cele lasate de cerb la care se imprima putin lateral si pintenii, iar lungimea pasului este mai mica.Atentie, scroafa cu purcei este la fel de periculoasa ca si ursoaica cu pui !

-iepurele are blana cenusiu-deschis; -nevastuica, mica si deosebit de vioaie, are blana brun-roscata si alba pe gt si abdomen; -ursul are blana brun-cenusie pna la negru cu peri lungi si moi. Surprins, scoare un pufait, deranjat de la mncare (zmeuris) mormaie. Calca cu piciorul din spate n urma piciorului din fata;

-lupul are vara blana de culoare galben-cenusie si iarna cenusiu-negricioasa. Glasul lupului este un urlet prelung. Lasa o urma prtie specifica spre deosebire de cine care are urma n zig-zag; -vulpea are culoarea blanii roscata spre cenusiu. n partile laterale apar fire cu vrful alb. Glasul vulpii este un latrat scurt, ncoltita mrie. Dintre pasarile din acesta zona amintesc ciocanitoarea, dintre insecte radasca, iar dintre fluturi ochi de paun, de un colorit deosebit.

n zona superioara fagetele se nvecineaza cu coniferele. Cel mai reprezentativ dintre ele este molidul cu flori rosii, care domina si denumeste zona (molidisurilor) si care si ridica tulpina svelta spre cer pna la 1600 1800 m. Alaturi de el mai deosebim: -bradul cu floare rosie-rozie; -laricele-zada, AO; -zimbrul, AO; -tisa, AO;

-mesteacanul pitic, AO, trunchiul are coaja alba, PA-coaja. Monotonia solului padurilor de molid este nviorata de macrisul iepurelui, un trifoi cu flori alb-rozii, PM-infuzie de frunze, contra tulburarilor hepatice si digestive, PA-frunza. Clopoteii (din familia campanulelor) cu flori albastre si multe alte flori mpreuna cu numeroase specii de feriga dau viata covorului de cetina (acida) din molidisuri.

Tot n aceasta zona, cu putin noroc, putem ntlnii cocosul de munte. Masculul are penajul negru-verzui, iar gainusa gri-roscat.

Asa dupa cum am mentionat, mamiferele din zona fagetelor pot fi ntlnite si n aceasta zona.

La limita superioara a molidisurilor, n apropierea stncariilor putem ntlni pantera Carpatilor rsul, cel mai crud vnator. Are blana roscata cu pete ruginii, iar pe abdomen este alb-galbuie. Urechile se termina cu smocuri de peri lungi si negrii. Pe maxilarul inferior i atrna parul sub forma de favoriti (perciuni). Am dat aceste detalii spre a-l deosebi de pisica salbatica, care este ceva mai mare decat cea domestica, are blana galbui-cenusie brazdata de dungi negre si o coada stufoasa. Tot n acesta zona ntlnim si o mare varietate de ciuperci comestibile si necomestibile. Pe acestea din urma,

pentru a nu ncarca memoria drumetilor sau a da nastere la confuzii, le-am omis. n general ciupercile se deosebesc dupa: -miros, cele bune au miros placut, proaspat, iar cele veninoase (otravitoare), au miros gretos de iarba (fn) putreda; -consistenta carnii la cele comestibile este tare, se sfarma la apasare si nu-si pierde culoarea alba la taiere, pe cnd a celor otravitoare este moale, flasca si si schimba culoarea la taiere;

-dupa suprafata palariutei, la cele bune este neteda fara luciu, iar la cele otravitoare este scortoasa si stralucitoare; -dupa lamele (nervurile de sub palariuta), la cele bune culoarea este roz-roscat, iar la cele veninoase alba. Ciuperci comestibile: 1.craita de culoare rosie; 2.iutari de culoare alba; 3.burete serpesc cu pete maroni-cenusii; 4.burete cu peruca de culoare alba; 5.urechiusa de culoare galbena; 6.pastrav de fag de culoare galbui-maronie; 7.ciuperca alba de padure; 8.rscov de culoare maroniu-roscat; 9.nicoreti de culoare alba; 10.zbrciog de culoare maroniu-roscat; 11.buretii vineti de culoare rosiu-vinetiu; 12.mnatarca de culoare maronie; 13.creasta cocosului de culoare galbui-rosiatica; 14.ciuperca de balegar de culoare alba si 15.ghebele de culoare maroniu-galbuie. Ca recomandari: -nainte de a fi consumate se va gusta o cantitate foarte mica dintr-o ciuperca, din cele culese de acelas fel, prin mestecare si tinere n gura 3 5 minute. Daca gustul este bun se pot mnca. Exceptie fac iutarii, cu gust piperat; -pentru consum cel mai indicat este ca ciupercile sa se prepare (obligatoriu) termic prin fierbere, prajire sau coacere. Atentie, ciupercile otravitoare (frumos colorate) n contact cu mna pot transmite cu usurinta otrava, deci multuniti-va cu privitul ! Nu culegeti si nu consumati ciuperci daca nu le cunoasteti, deoarece intoxicatia lor este o bomba cu dublu efect si anume: -prima agresiune se manifesta la 12 ore, dupa ce au fost consumate, prin diaree si voma; -dupa 2 3 zile survine a doua agresiune hepatita toxica.

Crestele si plaiurile cele mai nalte situate deasupra padurilor formeaza zona alpina. Conditiile climatice ca: temperaturi scazute, vnturi puternice, ploi si zapezi abundente reduc perioada de vegetatie. La toate acestea concura si solurile acide si sarace n substante nutritive. Datorita acestor conditii vitrege numai speciile care suporta limite mari de temperatura pot rezista pe culmile alpine. Catre limita superioara a molidisurilor padurea se rareste, brazii devin mai scunzi, iar printre aceste raristi se ntind tufarisuri de: -jneapan care alcatuiesc desisuri greu de strabatut; -ienupar ale carui seminte sunt verzi n primul an si albastrui-brumarii si foarte aromate n al doilea cnd se coc, PM-fructele macerate diuretic, PA-fructul; -arin pitic asemanator la frunza cu cel din zona fagetelor, formeaza tufarisuri dese; -salcia pitica, o planta lemnoasa deosebit de rezistenta pe care o ntlnim de la cmpie pna pe vrf de munte, PM-decoct de coaja, astringent, antireumatic, hemostatic, analgetic, sedativ, antitermic si vasodilatator; -smrdarul cu flori rosii-violacee, formeaza pe creste cele mai pretioase covoare ale Carpatilor. Ceaiul din aceste flori este deosebit de aromat.

n general, vegetatia care domina golurile alpine este cea ierboasa, formnd ntinse pasuni. n aceasta predominanta este paiusca si teposica. Mai ntlnim: -sovrvul cu flori liliachi, PM-infuzie din toata planta utila la gastrite, bronsite si tuse convulsiva; -tulichina-liliac salbatic cu flori liliachii; -coada zmeului cu flori albe, PO; sau rentlnim: cimbrisorul si ochincele cu flori albastre (din familia gentienelor). Brnele si coastele abrupte ale muntilor, formate din roci calcaroase, expun adevarate gradinite suspendate din plante de stanca, care se dezvolta n mici crapaturi, acolo unde exista putin pamnt roditor:

-garofita de munte; -garofita Pietrei Craiului, PO; -garofita pitica, toate cu flori rosii-liliachi;

-vulturica de stnci cu flori galben-portocalii; -floarea de colt-albumita cu flori galbene, adevarata emblema a muntilor, visul oricarui drumet de a o admira; -muschiul de piatra, PM-infuzie din toata planta, antibiotic puternic, emolient si calmant al aparatului digestiv, PA; -iarba rosioara cu flori roz aprins; -toporasii de stnca cu flori albastru-violet si -clopoteii pitici de stnca cu flori de culoare albastru deschis (din familia campanulelor). Dupa cum este si titlul capitolului, plantele prezentare aici reprezinta doar o parte din multitudinea de specii care populeaza muntii nostrii, unele fiind medicinale, altele alimentare iar cele mai multe deosebit de frumoase , pe lng care nu poti trece indiferent fara a te opri sa le admiri.

Sa nu uitam ca florile muntilor nu sunt nicaieri mai frumoase dect acolo unde se gasesc. Smulgndu-le pentru un moft sau o desfatare trecatoare, putem sa le primejduim chiar existenta. Fauna zonelor alpine este saraca n mamifere reprezentative, doar capra neagra AO, si are aicisalasul. n timpul verii blana este cenusiu-galbuie, iar iarna brun-nchis spre negru. Are capul alb-galbui brazdat de doua dungi cenusiu-nchise, ce pleaca de la urechi, peste ochi spre varful botului. Pe spate poarta o coama de culoare nchisa. Att tapul ct si capra au coarne scurte cu vrful usor curbat spre spate. Crestele muntilor reprezinta raiul pasarilor rapitoare. Dintre acestea amintesc: vulturul barbos sau zaganul si acvila de stnca, cea mai puternica rapitoare.

Reptilele care traiesc n aceasta zona de munte sunt vipera si soprla de munte. Cu ocazia drumetiilor montane, sansa de a vedea si cu putin noroc de a fotografia animale din cele descrise mai sus creste daca: plecam foarte devreme la drum, nu facem zgomot, naintam atent fara sa vorbim, sa calcam pe vreascuri sau sa rostogolim pietre. Este de preferat sa avem vntul din fata. Nota; pentru expresiile folosite dupa prescurtarea PM (planta medicinala) se cuvin urmatoarele lamuriri privind termenii folositi: -analgezic=care suprima temporar durerea; -anestezic=care suprima temporar sensibilitatea dureroasa; -anti=contra, indica faptul ca este folosit contra unei maladi, boli; -antibiotic=impiedica nmultirea microbilor, actionnd asupra lor; -antidiareic=contra diareei; -antiemetic=contra greturilor si varsaturilor; -antiseptic=mpiedica sau previne infectiile microbiene; -antispastic=mpotriva spasmelor muschilor; -antisudorific=mpotriva transpiratiei; -antitermic=despre o substanta care scade febra; -anxietate=stare de neliniste, teama; -astringent=care provoaca strngerea tesuturilor si usureaza cicatrizarea; -avitaminoza=lipsa uneia sau a mai multor vitamine; -bactericid=distruge microbii; -bacteriostatic=mpiedica nmultirea microbilor; -bronhodilatator=care dilata; -carminativ=ajuta la nchiderea ranilor; -colagog=stimuleaza contractia vezicii biliare, provocnd golirea continutului; -colici=durere abdominala puternica; -congestie=aflux excesiv de snge ntr-o parte a corpului; -conjunctivita=inflamatia conjunctivei ochiului; -contuzie= traumatism constnd n strivirea tesuturilor, datorat lovirii; -depurativ=ajuta la eliminarea unor substante toxice din organism; -dezinfectant=care omoara microbii; -diuretic=creste volumul de urina eliminata; -emolient=agent care nmoaie pielea si atenueaza procesele inflamatorii; -expectorant=care usureaza expectoratia; -hemostatic=usureaza coagularea sngelui; -hematopoetic=ajuta la formarea sngelui; -laxativ=purgativ usor, ajuta la evacuarea continutului intestinal; -revulsiv=activeaza circulatia sngelui; -sedativ=calmant nervos; -sudorific=care provoaca transpiratia; -stomahic=care favorizeaza digestia; -tonifiant=ntaritor; -vasodilatator=care dilata vasale de snge; cu unii dintre acesti termeni ne vom ntlni si n capitolul Primul ajutor.

Carpatii Romaniei
"Cnd te vezi aiciparc-ai fi gata sa zboriprivesti uimit n toate partile, respiri adnc din aerul acesta proaspat, iar ochi tai sorb cu nesat departarile. Alexandru Vlahuta CARPATII ROMNIEI Ca o mare regiune de interes turistic, Muntii Carpati ofera tablouri de o rara frumusete si ncntare. Daca te avnti pe creste, n oricare parte, ti va aparea naintea ochilor un peisaj de basm: masive de stnci golase sau acoperite se nalta spre cer din brul verde nuantat al padurilor de foioase si conifere. Unele zone muntoase exercita o putere de atractie mai mare, fie prin naltime si salbaticie, fie prin farmecul

nfricosetor al abrupturilor. Regiunile muntoase sunt considerate zonele a caror altitudine depasesc 500 m deasupra nivelului marii. Din punct de vedere petrografic rocile care alcatuiesc masivele muntoase din Carpati sunt: eruptive (vulcanice), mai raspndite granitele si bazaltele; sedimentare (flisurile), mai raspndite conglomeratele, calcarele, argilele, marnele si metamorfice, mai raspndite sisturile cristaline. Zona muntilor mici se ridica pna la altitudinea de 800 m, nedeosebindu-se prea mult de regiunile deluroase. Zona muntilor mijlocii este cuprinsa ntre altitudinile de 800 si 1800 m si include majoritatea masivelor muntoase. Aici ntlnim toate speciile de flora si fauna caracteristice Carpatilor. Este zona cu cel mai dezvoltat bazin hidrografic. Zona muntilor nalti este peste 1800 m altitudine si cuprinde masive din Carpatii Meridionali si unele grupe din partea nordica a Carpatilor Orientali. Lipsita aproape complet de paduri aceasta zona este acoperita cu pasuni si vegetatie alpina. Spre deosebire de zona muntilor mijlocii n care potecile montane sunt rare, cu rol de acces; zona muntilor nalti este strabatuta de un paienjenis de poteci. Despre toate acestea si multe altele, puteti gasi informatii utile n ghidurile montane: Colectia Muntii Primul Autor Editura, anul Observatii

Carpatii Orientali Prima ascensiune consemnata dateaza din 1809, cand Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache a urcat pe Ceahlau. HTJ SM, GT Oas HTJ = harta turistica judeteana Satu Mare. GT = ghid turistic

MN45

Gutai

Istvan Dumitru

Sport Turism, 1990

MN = Muntii Nostri; Cel mai inalt varf: Gutai, 1443m; Statiunea climaterica Izvoarele Statiunea climaterica Borsa

HTJ -MM Tibles HTJ -MM Maramures

MN39

Obcinele Bucovinei

Nicolae Barbu

Sport Turism, 1987

Obcina Mare, Feredeu, Mestecanis. Zona a manastirilor de la Voronet, Humor, Sucevita si Arbore, apreciate ca si cele mai desavarsite intruchipari ale artei poulare romanesti si incluse de UNESCO intre capodoperele artisitice universale MM = colectia de monografii montane Cel mai inalt varf: Pietrosu Mare, 2303m; rezervatie a biosferei, Statiunea balneo-climaterica Sangeorz-Bai.

MN20, MM

Rodnei

Bratu Iuliu, Sarcu Ioan

Sport Turism, 1979, 1978

MN42, CT MN26

Bargau Suhard

Sport Turism, Traian Naum 1987, CNEFS 1969 Popescu Argesel Sport Turism, 1983 Sport Turism, 1983 Cel mai inalt Varf: Omu, 1932m; Cabana Suhard, 1107 m. Cel mai inalt varf: Giumalau 1857m, Cabana Giumalau 1600m, Statiunea balneoclimaterica Vatra Dornei. CT = Calauza Turistului; Cel mai inalt varf Pietrosul Calimaniului 2102m; Rezervatia Geologica 12 apostoli. Jud. Suceava Vasilescu Alexandru Marcu Ovidiu Emilian Cristea UCFS 1964 Sport Turism 1974 Sport Turism 1978 Uniunea de Cultura Fizica si Sport Cel mai inalt varf: Tatarca 1776m Statiunea balneoclimaterica Sovata Cel mai inalt varf: Tataru 1036m; Statiunea balneoclimaterica Borsec Cel mai inalt varf: Piatra Singuratica 1608m; Cabana Piatra Singuratica 1430m; Statiunea climaterica Lacul Rosu Cel mai inalt varf Ocolasul Mare 1907m; Cabana Dochia 1828m; Complexul Turistic montan Durau-Ceahlau Cel mai inalt varf: Ardeluta 1589m Cel mai inalt varf Madaras 1801m Cabana Madaras 1623m; Statiunea balneoclimaterica Baile Tusnad Jud. Covasna; Statiunea balneoclimaterica Balvanyos Rusu Constantin Albeona 1992 Cel mai inalt varf: Viscol 1483m Jud. Covasna; Statiunile balneoclimaterice Malnas Bai si Valcele Mihai Albota Mihai Albota Sport Turism 1980 Sport Turism 1983 Cel mai inalt varf Nemira Mare 1649m; Statiunea balneoclimaterica Slanic Moldova Cel mai inalt varf Goru 1785m; Statiunea climaterica Soveja; Statiunea balneoclimaterica Covasna Jud. Covasna

MN27

Oancea Rarau-Giumalau Dimitrie

MM, CT HTJ SV CT MN7

Calimani Stanisoarei Gurghiu Giurgeu

Sport Turism, Traian Naum 1989, CNEFS 1969

MN16

Hasmas

MN12

Ceahlau

Stanescu Ioan C. Brancus Marcu Ovidiu

Sport Turism 1976 Sport Turism 1987 Sport Turism 1986

MN43 MN37 HTJ CV GT HTJ CV MN22 MN29

Tarcau Harghita Bodoc Ciuc Baraolt Persani Nemira

MN47 HTJ CV

Vrancei Intorsurii

Sport Turism Florin Roman 1989

HT MN13 HTJ BZ MN14, MN34

Penteleu Buzaului Siriului Ciucas Maria Niculescu Posea Grigore

Turism 1991 Sport Turism 1977

HT= harta turistica; Cel mai inalt varf Penteleu 1772m

Jud. Covasna si Buzau Sport Turism 1977, 1986 Cel mai inalt varf: Ciucas 1954 m; Cabana Ciucas 1550m Statiunea climaterica Cheia Garbova Cel mai inalt varf Baiul Mare 1895m Hotel Clabucet-Plecare 1456m Statiunile climaterice: Predeal, Busteni, Sinaia Cel mai inalt varf: Piatra Mare 1849m; Cabana Bunloc 1000m. Cel mai inalt varf: Postavarul 1802m Cabana Cristianul Mare 1705m Statiunea climaterica Poiana Brasov

MN31

Baiului

Ielenicz Mihai

Sport Turism 1984

MN10

Piatra Mare

Balteanu Dan

Sport Turism 1975

MN23

Postavaru

Balteanu Dan

Sport Turism 1980

Carpatii Meridionali In 1700 un grup invitat de familia Teleki au facut o incursiune de vanatoare in zona lacului Balea din muntii Fagarasului Velcea Valeria Sport Turism 1974 Cel mai inalt varf: Omul 2507m; Cabana Omul, la cea mai mare altitudine din tara: 2504m; Statiunile climaterice: Paraul Rece, Busteni, Sinaia Cel mai inalt varf Leaota 2133m Cabana Leaota 1370m

MN2

Bucegi

CT

Leaota

Stefanescu I

UCFS 1967

MN9, MN38, MM MN33 MN8

Piatra Craiului

Ionescu Dunareanu, Emilian Cristea Ionescu Dunareanu Oprescu Dan

Sport Turism 1975, 1986, 1984 Sport-Turism 1984 Sport Turism 1975

Cel mai inalt varf: "La Om" (Baciului) 2238m; Cabana Curmatura 1470m Cel mai inalt varf: Iezerul Mare 2462m; Cel mai inalt varf Papusa 2391m; Cel mai inalt varf din tara Moldoveanu 2543m Al doilea varf din tara - Negoiu 2535m Cabana Podragu, 2136m la cea mai inalta altitudine din acesti munti Cel mai inalt varf Cozia 1668m; Cabana Cozia 1570m. Jud. Arges Jud Arges Cel mai inalt varf: Ursu 2124m; Statiunea balneoclimaterica Calimanesti Caciulata Cel mai inalt varf: Steflesti 2242m; Cabana Prejba 1630m.

Iezer Iezer Papusa

MN1, MN32

Fagaras

Valentin Balaceanu

Sport Turism 1974, 1984

MN40 HTJ HTJ MN15 CT MN44 MN3, MN35 MN21 MN11, MN28

Cozia Fruntii Ghitu Capatanii Lotrului Latoritei Parang Valcan

Nicolae Popescu

Sport Turism 1987

Popescu Nae Mujicicon N. Gh. Ploaie Popescu Nicolae Popescu Nicolae Buza Mircea

Sport Turism 1977 Stadion 1970 Sport Turism 1987 Sport Turism 1974, 1986 Sport Turism 1979 Sport Turism 1975, 1983

Cel mai inalt varf: Parangul Mare 2519m; Statiunea climaterica Ranca Cel mai inalt varf: Straja 1870m Cabana Straja 1445 m. Cibin Cel mai inalt varf: Candrel 2244m Cabana Fantanele 1257m Statiunea climaterica Paltinis Sebesului Cel mai inalt varf: Varful lui Patru 2130m Zona vestitelor cetati dacicecabana Costesti Cel mai inalt varf: Peleaga 2509m; Parcul National Retezat - rezervatie a biosferei Cel mai mare lac montan din tara Bucura Cabana Pietrele 1480m (Drumetind prin Mehedinti) Cel mai inalt varf: Varful lui Stan 1455m Statiunea balneoclimaterica Herculane Jud. Caras Severin; Cel mai inalt varf: Dobri 1928 m. Statiunea balneoclimaterica Herculane

Candrel

MN36

Sureanu

Tufas Constanta

Sport Turism 1986

MN6, MN25

Retezat

E. Iliescu, Popescu Nae

Sport Turism 1974, 1982

GT

Mehedinti

Lascu Cristian

Sport Turism 1982

HTJ

Cernei

MN51 HTJ

Muntele Mic-Tarcu Godeanu

Gh. Niculescu

Sport Turism 1990

Cel mai inalt varf: Tarcu 2190m Complexul turistic Muntele Mic. Jud. Caras Severin Cel mai inalt varf: Gugu 2291m

Carpatii Occidentali In 1877 directorul revistei "Familia", Iosif Vulcan a calatorit in muntii Apuseni HTJ HTJ MN19 MN4-5, MM MN18 Plopis (Ses) Meses Padurea Craiului S. Bordea Marcian Bleahu Marcian Bleahu Sport Turism 1978 Sport Turism, 1974, 1981 Sport Turism 1978 Cel mai inalt varf Vladeasa 1835m; Cabana Vladeasa 1430m Statiunea climaterica Stana de Vale. Cel mai inalt varf: Izoi 1907m Statiunea climaterica Moneasa Jud. Bihor, Salaj Jud. Salaj

Vladeasa

Codru-Moma

MN4-5, MM

Bihor

Marcian Bleahu

Sport Turism, 1974, 1981

Cel mai inalt varf Cucurbata (Bihorul Mare) 1849m, cel mai inalt din Apuseni. Cabana Padis, 1280m Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei, Cetatea Radesei Cel mai mare ghetar din tara Scarisoara Jud. Cluj Cabana Baisoara 1385m Jud. Cluj Cel mai inalt varf: Muntele Mare, 1826m. Jud. Alba Celebrul "Targ de fete" Jud. Arad Cabana Sasa 780m Statiunea balneoclimaterica Vata de Jos Jud. Hunedoara Jud. Alba Cele 2 detunate din roci bazaltice Cabana Cheile Turzii 450m.

HTJ HTJ HTJ

Gilau Muntele Mare Gaina

HTJ HTJ HTJ MN30 HTJ MN17 MN24, MN49 HTJ HTJ

Zarand Metaliferi Trascau Poiana Rusca Dognecea Aninei Semenic Locvei Almajului Gabriel Albota Sport Turism 1987 Sencu Vasile Mihai Grigore Sport Turism 1978 Sport Turism 1981, 1990 Krautner G Sport Turism 1984

Jud. Caras Severin Cheile Nerei - Beusnita Statiunile climaterice Semenic si Crivaia Jud. Caras Severin Jud Caras-Severin

Muntii Dobrogei MN41 Macin

Nota: 1) n functie de amplasamentul lor cabanele pot fi: a) situate n zone usor accesibile (altitudine sub 1000 m, cu acces auto pe drumuri publice) si b) situate n zone greu accesibile (zone montane de creasta, izolate, fara acces pe drumuri publice. Exemplele date au luat n considerare pe acestea din urma. Dupa 1989 unele dintre ele au ars, altele au fost preluate de MApN, altele si-au schimbat denumirea prin privatizare si poate mai grav destinatia. 2) Statiunile climaterice si balneo-climaterice montane merita vizitate, cu ocazia drumetiei n zona respectiva. n acest succint tabel am amintit o mica parte din punctele de atractie din Carpati, restul l veti gasi n ghidurile indicate sau altele care descriu frumusetea muntilor nostri.

Primul Ajutor
"Miscarea, mersul pe munte curata toate ungherele organismului de toxine, este longevitate si da viata anilor." Arcadie Percek PRIMUL - AJUTOR Desi nedorite, accidentele de orice fel pot sa se produca si n timpul unei drumetii montane. Accidentele n munti se datoresc: lipsei de cunostinte si deprinderi; alegerii gresite a itinerarului; studierii superficiale a ghidurilor montane; lipsei simtului de orientare;

ignorarii semnelor de schimbare a vremii; conditiilor meteo nefavorabile si fenomenelor naturale nocive; calcularii gresite a timpului de deplasare; asigurarii materiale (echipament si alimente) incomplete sau necorespunzatoare; lipsei unui antrenament fizic minim; deficientelor fizice (ascunse, din dorinta de a fi cu grupul de prieteni pe munte); imprudentei, neatentiei, grabei nejustificate; oboselii si consumului de alcool si tutun; ramnerii n urma coloanei (grupului) si ratacirii; fricii si altor cauze. Pentru a putea acorda primul-ajutor n caz de accident e bine sa cunoastem cteva tehnici si metode n acest sens. Aflarea si aprecierea temperaturii corpului: n lipsa termometrului o putem face cu dosul palmei aplicat pe pieptul sau spatele celui bolnav. Pentru eliminarea erorii datorata minii reci a celui care examineaza, se va face comparatia prin aceeasi metoda cu temperatura unei persoane sanatoase din grup. O data cu aprecierea temperaturii se ia si pulsul care de obicei creste concomitent cu temperatura. Cu trei degete ale minii drepte cel care examineaza apasa "santul" din apropierea ncheieturii minii pna simte pulsatiile arterei radiale. La un adult sanatos numarul acestora este de 70 - 80 pulsatii pe minut n stare de repaus. Efortul fizic creste frecventa pulsului. n lipsa unui ceas cu secundar, un membru al grupului va numara n gnd de la 21 la 80, anuntnd cu voce tare cnd a ajuns la aceasta cifra. n cazul unor boli (infectii, intoxicatii) pulsul poate depasii 140 batai pe minut. Constatarea respiratiei se face cu o oglinda sau lingura rece. Aduse n fata gurii si nasului, n contact cu expiratia bolnavului acestea se aburesc, daca exista respiratie. n situatia de accident, cnd functiile vitale ale corpului: respiratia si circulatia (pulsul) sngelui sunt oprite, viata drumetului este n mare pericol.Reanimarea trebuie facuta rapid, deoarece n lipsa alimentarii creierului cu oxigen se instaleaza moartea.

Reanimare

Pentru reanimarea respiratorie accidentatul se descheie la gt si piept (chiar dezbraca, vara), astfel nct cavitatea toracica (pieptul) sa fie libera. Cu degetele i se va curata gura de pamnt, varsaturi, mucozitati. Sub spate i se pun hainele mpaturite, n asa fel nct pieptul sa fie mai ridicat dect capul. n cazul drumetiei n doi pe munte, cel care face reanimarea se asaza n genunchi la capatul coleguluiaccidentat, i apuca bratele si le duce lateral si n sus (de o parte si de alta a corpului). n acest timp toracele se destinde si aspira aer n plamni. Apoi bratele se duc napoi astfel nct antebratele sa fie asezate pe pieptul accidentatului, apasndu-le moderat. Prin apasare aerul este expulzat. Se reia procedeul n ritm de 16 18 miscari pe minut. (Aceasta miscare poate fi considerata reanimare cardiorespiratorie). Pentru reanimarea cardiaca (a inimii) accidentatul se aseaza pe spate direct pe sol, cu picioarele mai sus dect restul corpului pentru ca sangele sa se scurga (natural) spre inima si cap. Mai eficienta este reanimarea facuta de doua persoane concomitent: primul se va ocupa de respiratia gura la gura, introducnd n gura accidentatului aer din plamnii sai, n acelas ritm ca mai sus, iar al doilea va masa prin apasare cu palmele, asezate ncrucisat una peste alta, treimea inferioara a osului stern, n jos, cu grija, puternic dar nu fortat, pe cutia taracica pna cnd aceasta se turteste cu 3 4 cm, pentru a pompa sngele din inima. Apoi minile se retrag pentru ca inima sa se reumple cu snge. Se procedeaza n acest fel

de 70 de ori pe minut pna accidentatul si reia pulsul. Deci n cazul caderii de pe stnca, accidentatul va fi recuperat n timpul cel mai scurt posibil. Toate miscarile cu accidentatul trebuie sa se faca cu grija si fara bruscari. Cele dinti masuri de prim ajutor, dupa cum au fost expuse mai sus, constau n controlarea existentei respiratiei si a batailor inimii chiar daca aparent accidentatul pare decedat. Dupa revenirea functiilor vitale ca urmare a procedurilor descrise mai sus, se vor opri hemoragiile si pansa ranile n ordinea marimii lor, n final rezolvndu-se fracturile, luxatiile si entorsele. Daca nu se mai poate deplasa singur sau sprijinit si terenul este foarte accidentat, se va transporta ntr-un loc ferit si se va acoperii sau introduce n sacul de dormit. O persoana va ramne cu el, iar cealalta va anunta SALVAMONT-ul sau va emite semnale de alarmare. La scoatere accidentatului dintre peretii stncosi si abrupti nu este indicata folosirea mijloacelor improvizate. Echipa SALVAMONT are dotarea necesara. O ncercare nereusita poate fi fatala accidentatului.

Pansarea

Cel care face pansarea ranilor (plagilor) se va spala pe mini cu apa si sapun. Cnd rana este mare, adnca si sngereaza abundent se va oprii mai nti hamoragia si apoi se va pansa. Cnd rana este murdara se va spala cu o solutie dezinfectanta (apa oxigenata, betadina-gel, cloramina) ndepartnd cu o compresa sterila corpurile straine. La nevoie se poate folosi sapun, apa fiarta si racita. Marginea ranii va fi stearsa cu tinctura de iod sau spirt; apoi pe rana se aplica o compresa sterila si un tampon de vata peste care se nfasoara un pansament (fase). Daca avem la dispozitie, se poate presara praf de antibiotic pe rana. Nu se recomanda unguente. Daca nu avem la ndemna fese, fixarea compresei se poate face cu leucoplast, pnza rupta din camasa sau sfoara. Cnd hemoragia este mica, datorata unei rani superficiale, se curata si se panseaza rana cu un plasture cu pansament steril. Cnd hemoragia este mare se va face o compresiune astfel: pentru membre cu garoul sau cu o curea, sfoara sau batista, ct mai aproape de rana, deasupra ei si nu va fi tinuta mai mult de 20 de minute. Dupa o pauza de 5 minute (dezlegat, liber) se poate aplica din nou, dar nu n acelasi loc. Pansarea ranilor si a hemoragiilor mici se face imediat dupa accidentare, (chiar daca se opreste grupul) naintea nchiderii pe cale naturala a ranii, deoarece aceasta din urma poate ngloba microbi care sa infecteze (rana nchisa, cicatrizata). O fractura deschisa se recunoaste dupa: -durere puternica si spontana n locul n care s-a produs. Fractura coastelor da dureri de respiratie; -deformarea regiunii corpului, datorata osului rupt sau iesirii sngelui sub piele (hematon); -membrul fracturat nu mai poate calca (picior) sau apuca (mna); -n cazul fracturii coloanei vertebrale se simte amortirea si furnicarea picioarelor pe care nu se mai poate sustine pentru a se deplasa. Ranitul urineaza necontrolat. Atentie,transportul n acest caz se face pe o targa, culcat pe spate. Targa va avea neaparat o suprafata dura formata din bete zdravene legate ntre ele ca o scara, dar mai dese. Fractura poate taia maduva spinarii producnd paralizie definitiva ! nti se vor pansa steril plagile (daca sunt) si apoi se imobilizeaza membrul fracturat. n lipsa atelelor, imobilizarea se face cu crengi suficient de lungi si de rezistente pentru a bloca articulatiile deasupra si dedesubtul fracturii. Atelele improvizate nvelite n prosop sau maieu vor fixa osul fracturat deoparte si de alta, peste ele se nfasoara strns o fase sau o sfoara.

Transportul

Pentru transportul accidentatului , o targa se poate improviza si din doi pari, prajini (trunchiuri de copaci tineri) legati ntre ei cu o cordelina sau haine (hanorace) ncheiate.

Cel ranit, bine fixat de targa, poate fi transportat si prin trre daca poteca o permite sau ati omis articolul din legea muntelui minim trei drumeti. Pentru acest nefericit caz accidentatul se poate transporta si n spate.

Proceduri de tratament

Alte proceduri si mijloace de tratament: Compresele se fac din batista sau prosop mpaturite si nmuiate n apa rece sau calda (dupa caz), se storc usor si se aplica pe locul bolnav. Dupa 10 minute se vor schimba. Cele reci scad temperatura crescuta a tesuturilor inflamate, ngusteaza vasele sangvine favoriznd oprirea hemoragiei si calmarea durerilor. Se aplica la striviri, entorse, loviri si stare febrila. Cele calde (n apa de nmuiat ncalzita sa se poata baga cotul) dilata vasele de snge. Spirtul medicinal stropit peste compresa i ntareste efectul. Frectiile , daca sunt necesare, se vor face direct pe piele folosind spirt sanitar diluat (ndoit cu apa) sau unguiente. Masajul se executa prin miscari de apasare si alunecare a palmei pe regiunea dureroasa. Pielea trebuie unsa cu unguiente sau pudra de talc. El nvioreza, avnd rol antiinflamator si de calmare a durerilor. Gargara are efect calmant si dezinfectant n faringita, amigdalita, stomatita si gingivita si se face cu solutii dezinfectante sau infuzie de musetel sau cimbrisor. Pentru spalarea oculara accidentatul se aseaza pe spate. Cu doua degete (curate) se ndeparteaza pleoapele ochiului accidentat, iar cu o compresa sterila mbibata n infuzie de musetel sau coada soricelului se picura n coltul intern (dinspre nas) al ochiului, dupa care se va lasa sa clipeasca, pentru a se curata ochiul. Trusa medicala a drumetului e bine sa cuprinda cel putin cte unul din urmatoarele medicamente, ntr-o cantitate de 6 12 bucati. n lipsa (fortuita) a acestora plantele medicinale din flora montana pot sa le nlocuiasca: Mod de actiune calmante ale durerii Denumirea aspirina, antinevralgic, algocalmin, paracetamol, (coada soricelului, musetel, sunatoare). aspirina, paracetamol, carmol, biseptol, (ghintura, salcie) emetiral cofeina Utilizabile la dureri de cap, dinti, articulatii, muschi, stari febrile, guturai, plagi, arsuri, traumatisme. boli infectioase contactate. greturi, varsaturi. rau de naltime.

scade febra

contra greturilor ameteli (de altitudine)

codeina fosfatata, tuse seaca, bronsita (coada soricelului, cimbrisor, pin, ienupar). contra alergiei feniramin, nilfan, eruptii alergice (provoaca somnolenta (alimentare), urticare, !), (mesteacan, izma) ntepaturi de insecte. diaree, intoxicatii contra diareei saprosan, furazolidon, alimentare (orez boabe, afine, albastrele, coada calului, frgul, izma, urzica, zmeur). laxative ciocolax, (anghinare, constipatii, balonari. cicoare, papadie, soc, tei). oprirea sngerarilor fitometadion (vitamina hemoragii K), adrenostazin, (lamie, stejar, mur, musetel, urzica) contra infectiilor oxacilina, penicilina, infectii locale si tetraciclina, ampicilina, generale produse de eritromicina, (muschiul microbi. de piatra; pentru plagi: cimbrisor, frasin, plop, sunatoare). dezinfectante ale gurii, faringosept, bixtonim, gura. nas, urechi. nasului, urechilor. boramid, (musetel). unguente boicil, fenilbutazona, dureri reumatismale, fluoncinolon. ntepaturi de insecte. sprey bioxiteracol, (coada arsuri (de foc sau soricelului, frasin, soare), degeraturi. musetel, plop, stejar substante dezinfectante apa oxigenata, dezinfectarea plagilor si si altele betadina gel, pansarea lor. cloramina, solutie rivanol, spirt medicinal, tinctura de iod, bicarbonat de sodiu, carbocif, comprese sterile, vata, leucoplast, romplast, garou (tub de cauciuc), pastile Burow, pensa, forfecuta, siringa cu 2 ace (de unica folosinta), ser antiviperin, fese din tifon, fese elastice, talc mentolat.

calmante ale tusei

In caz de arsuri - febra

Arsurile sunt leziuni ale pielii, produse de foc (termic) si ale mucoaselor, produse de substante chimice. Cele termice pot fi: usoare , cnd pielea se nroseste, devine fierbinte si dureroasa; medii , n care pe piele apar basicute si grave, cnd arsura a strapuns pielea, a ajuns la muschi si vase de snge. Gravitatea arsurii poate depinde si de suprafata ei, chiar daca este usoara sau medie. Primul-ajutor consta n stingerea focului de pe accidentat cu o haina, crengi cu frunze, patura; ndepartarea hainelor, iar n functie de felul arsurii se va proceda astfel: a) pentru arsuri usoare comprese cu apa rece, spirt sanitar sau cloramina, durerea se calmeaza cu algocalmin; b) pentru cele medii leziunile se dezinfecteaza cu betadina sau cloramina, (atentie, nu se sparg basicile !), se panseaza steril; c) pentru cele grave sau datorate suprafetei mari (peste 10 % din suprafata corpului) accidentatul se va acoperii cu un prosop curat si se va transporta ct mai repede la spital. Pentru calmarea durerilor se va administra algocalmin fiole. Poate va ntrebati de unde pot proveni asemenea cazuri pe munte; de la foc lasat nesupravegheat peste noapre lnga cort sau adapost improvizat, de la folosirea benzinei, neofalinei etc., la aprinderea focului. Contuziile sunt leziuni ale pielii datorate lovirii sau strivirii la care nu apar rani deschise sau hemoragie. Pe lnga durere si umflatura se produce si o nvinetire a pielii. Pe zona lovita, strivita se vor aplica comprese cu apa rece sau solutie cu pastile Burow. Calmarea durerilor se va face cu antinevralgic sau algocalmin. Crampele musculare se ntlnesc la muschii membrelor. Ele apar n urma unui efort intens sau brusc. Daca muschiul contractat ramne blocat se va pune o compresa calda si se va masa usor. Calciul si dulciurile favorizeaza hranirea muschilor prevenind crampele. Degeraturile apar la picioare, mini, nas, urechi, ca urmare a expunerii ndelungate la frig a corpului. Se

manifesta si au gravitate ca si arsurile. Partile nghetate se vor ncalzi treptat prin introducerea membrului degerat n apa de baut la care i se creste treptat temperatura pna la cea suportata de cotul minii. Frectiile usoare cu spirt sanitar au acelasi efect. Se va pansa steril. Iarna, la drum se va evita consumul de bauturi alcoolice, deoarece efectul caloric (de ncalzire) este nselator si de scurta durata. Degetele, nasul, urechile, unse cu o solutie de: o parte glicerina si doua parti camfor nlatura degerarea lor. Picioarele frecate cu sare umeda evita degerarea. La drum lung se va evita transpirarea picioarelor si mbracamintea impermeabila. Entorsele sunt traumatisme care duc la ntinderea sau ruperea ligamentelor sau tendoanelor. Ele pot aparea la rasuciri bruste, calcare gresita, caderi, eforturi mari. Imediat se simte o durere n articulatie, apare umflatura, pielea se nroseste sau se nvineteste, nu se mai poate calca pe picior. Pe articulatii se pun comprese reci cu apa, sau solutie din pastile Burow. Peste umflatura se aplica un bandaj elastic. Articulatia se va pune n repaus total. Durerea se combate cu algocalmin. Atentie, sub masca unei entorse poate fi o fractura ! Deci e necesar ct mai curnd o radiografie. Nu se maseaza, deoarece se risca deplasarea oaselor n cazul unei posibile fracturi. Epistaxisul (curgerea sngelui din nas) poate fi cauzata de lovire sau dupa un efort intens n sezonul cald. n general hemoragia se opreste singura; daca accidentatului i se vor pune comprese reci la radacina nasului (lng ochi) si va sta culcat, sau i se vor introduce n nara sngernda tampon de tifon. Sngerarile mici si repetate vor fi tratate cu calciu si vitamina C. Escoriatiile (julituri si zgrieturi) se trateaza ca plagile. Febra reprezinta o crestere a temperaturii corpului peste cea normala (37o C). De obicei este precedata de frisoane (senzatia de frig si tremuraturi). Ea constituie semnalul de alarma ca o infectie a patruns n organism. Dupa ce i sa constatat prezenta, bolnavul va sta culcat, la adapost, i se vor aplica comprese cu apa rece pe frunte si piept sau frectii cu carmol pe spate. Daca arde (aproximativ 39 40 o C) se va ncepe un tratament contra infectiilor (vezi tabelul prezentat mai nainte). Alimentatia va fi n general lichida pentru a compensa deshidratarea; multe ceaiuri ndulcite si cu lamie. Daca febra nu cedeaza ntr-o zi si se mentine ridicata, drumetia trebuie ntrerupta si urgent consultat un medic. Algocalminul este un antipiretic rapid si eficace.

In caz de intoxicatii - intepaturi

Intoxicatiile alimentare (toxinfectiile) se datoresc consumului de alimente alterate. Alimentele cu risc mare sunt: preparatele din carne tocata (micii), din lapte, din oua, pateul, conservele de legume si cele de carne n sosuri tomate. E de preferat pine uscata si apa de izvor dect o toxinfectie. Primele semne apar dupa 3 16 ore si constau n greata, varsaturi, colici, diaree, transpiratie, dureri de cap cu sau fara febra. Celui bolnav i se vor provoca varsaturi, apoi i se va da carbocif. Febra se va trata cu biseptol. Pierderea de apa din corp se va compensa cu ceaiuri de menta si musetel nendulcite. Drumetia se va ntrerupe si se va consulta un medic. Gravitatea intoxicatiei cu ciuperci depinde de specia si cantitatea consumata (vezi capitolul O parte din flora si fauna muntilor). Intoxicatului i se vor provoca varsaturi si i se vor da sa bea apa cu carbune medicinal (10 tablete), dupa care se repeta provocarea varsaturilor. Drumetia se ntrerupe si se va consulta un medic. Unele frunze, fructe, seminte sau radacini de plante sunt toxice; consumate din greseala, ele produc intoxicatii. Tratarea lor este similara intoxicatiei cu ciuperci. nghetul (hipotermia) este o racire generala a corpului. A nu se confunda cu degeratura. Vntul, alunecarea n lacurile montane, hainele ude, lipsa de miscare, altitudinea, combinate cu consumul de tutun si alcool predispun la nghet. Cel nghetat se scoate repede din apa sau zapada. Se va rencalzii progresiv prin introducerea ntr-un sac de dormit cu o persoana sanatoasa. Nu se recomanda ncalzirea la foc deoarece este neuniforma si produce necroze. Victimei i se vor da lichide calde, ndulcite. Daca exista degeraturi se vor trata ca atare, iar n cazul tulburarilor de respiratie se va face reanimare respiratorie "gura la gura". Durerile musculare apar dupa o ascensiune mai grea la persoanele neantrenate. Pentru a scapa de aceasta neplacere se vor pune muschii n repaus activ, se vor aplica comprese calde, se va face masaj usor cu carmol si se va administra si o aspirina (tamponata). E de preferat ca dupa un efort mare sa nu ne asezam imediat jos n repaus, ci sa mai continuam micarea usor, chiar pe loc. Muscaturile si ntepaturile sunt periculoase datorita faptului ca pe lnga rana si hemoragia pe care o produc, pot infecta si provoca diferite boli. Astfel muscatura cinilor ciobanesti si a celorlalte animale transmit prin rana turbarea. Majoritatea speciilor de serpi nu sunt veninosi, n afara de vipere. Semnul muscaturii consta n doua ntepaturi la o distanta de cm si se simte imediat o durere sub forma de arsura, urmata dupa circa o ora de o roseata si o umflatura. Apare teama, transpiratia, ameteala la care se adauga greturi si varsaturi. Daca nu este posibil ca n circa 30 de minute cel muscat sa fie transportat la un spital pentru o injectie cu ser antiviperin se va proceda astfel: -se va aplica garoul imediat dupa ce a simtit muscatura, la trei degete deasupra ei;

-se va imobiliza membrul muscat; -cu o lama de cutit, briceag sau de barbierit, flambata la flacara, se va face o taietura ntre cele doua ntepaturi (1 2 cm lungime, 1 cm adncime) pentru a se scurge sngele cu veninul injectat; -o persoana care nu are rani n gura va suge sngele din rana si-l va scuipa, sau va aplica o ventuza improvizata dintr-un borcanel; Atentie, toate aceste operatii trebuiesc facute ct mai urgent posibil (n primele 15 minute). De asemenea, garoul se va tine strns maxim 20 de minute, dupa care se ndeparteaza 5 minute si se repune din nou mai sus cu un deget. -dupa ce s-a oprit sngerarea se dezinfecteaza plaga se pune o copcie si panseaza steril. Cel muscat se va aseza pe o targa si se va transporta la cel mai apropiat spital. Se interzic bauturile alcoolice. Durerile se vor calma cu algocalmin. ntepaturile de viespi, albine si bondari nu sunt periculoase cu conditia sa nu fie n numar mare sau n zona: nas, gura, gt, deoarece umflatura astupa caile respiratorii producnd asfixia sau soc toxic. Celui ntepat i se vor extrage acele si i se vor aplica comprese cu apa rece si sare.

In caz de rau de munte

La ranile (plagile) de orice fel produse prin ntepare, zdrobire, taiere, muscatura, ranire, arsura, se va oprii hamoragia, se va dezinfecta rana si pansa steril. Raul de munte (de naltime) se datoreaza scaderii presiunii. n acest caz se va incetinii ritmul de mers; celui bolnav i se va lua rucsacul din spate si i se va da cofeina. Daca masurile nu sunt suficiente se va face o pauza. Antrenat treptat, organismul se poate adapta cu succes. Rosaturile , datorate ncaltamintei necorespunzatoare sau ciorapilor, se vor dezinfecta, dupa care se aplica un praf de sulfamida, biseptol, sau antibiotic si un pansament steril. Basicutele se sparg cu un ac (sterilizat) cu ata fara a ndeparta pielea. Atentie, revin, nu se va lua niciodata o ncaltaminte nepurtata, pentru o drumetie la munte ! Descarcarile electrice datorate trasnetului produc arsuri grave si electrocutari cu oprirea respiratiei si a inimii. Victimei i se va face reanimare cardiorespiratorie timp ndelungat, apoi se vor trata arsurile. Urticarea (blndele) apar sub forma de eruptii rosietice la suprafata pielii si provoaca mncarimi puternice. Se pot datora: alimentelor, medicamentelor, ntepaturilor de insecte, transpiratiei dupa efort n caldura sau frig. Mncarimile se combat cu spirt sau pudra mentolata; apoi se maseaza cu fluoncinolon. Se recomanda calciu si vitamina C. Vertijul (ameteala naltimilor) se manifesta prin repulsia sau atractia fata de vidul (haul) prapastiei. El apare la persoanele lipsite de antrenament. Insuflndu-le ncredere si distragndu-le atentia n zona periculoasa, teama dispare. Atentie, persoanele cu nervii slabiti nu vor aborda trasee dificile ! Avnd n vedere accidentele care se pot produce pe munte, ntr-o drumetie e bine sa nu se plece niciodata de unul singur, iar trusa de medicamente (minime) sa nu lipseasca din nici un rucsac. Persoanele suferinde (bolnavii cronici) de diferite afectiuni, care-si cunosc boala, vor avea obligatoriu asupra lor medicamentele specifice necesare si vor nstiinta de aceasta si modul lor de administrare (n caz de criza) pe liderul grupului sau ghidul montan naintea plecarii n drumetie ! n caz contrar risca sa-si puna viata n pericol, fara a mai vorbi de esecul drumetiei. Pregatite cu atentie: cunostintele si trusa medicala, va vor fi de mare folos.

Bibilografie

BIBLIOGRAFIE CONSULTATA Ion Coman, Am ndragit muntii, Editura CCFS, 1963; Lucia si Vasile Tanasescu, Drumetie, Editura CNEFS, 1968; Beldie Alexandru, Flori din muntii nostrii, Editura Stiintifica 1969; Bucura Dumbrava, Cartea muntilor, Editura Stadion, 1970; Gheorghe Epuran, Ghidul cabanelor, Editura Stadion, 1970; Andrei Firica, Sa acordam corect primul ajutor, Editura Medicala 1971; *** Colectia Muntii nostrii, Editura Sport-Turism 1974 1990;

Tudor Toader si Constantin Nitu, Invitatie la drumetie, Editura Ceres, 1974; I. Ionescu Dunareanu, Cartea drumetiei, Editura Stadion, 1975; *** Dictionarul explicativ al limbii romne, Editura Academiei, 1975; E.G.Neculescu si V. Stanescu, Dendrologia, cultura si protectia padurilor, Universitatea Transilvania Brasov, 1976; Constantin Alexandrescu, Alimentatia sportivului, Editura Sport-Turism, 1976; Ioan Stancescu si Sergiu Ballif, Meteorologie si drumetie, Editura Sport-Turism, 1976; Opris Tudor, Cu rucsacul n lumea animalelor, Editura Sport-Turism, 1977; Maria Alexandriu Peiulescu si Horia Popescu, Plante medicinale n terapia moderna, Editura Ceres, 1978; Ionel si Mihai Tugui, Ghidul medical al turistului, Editura Sport-Turism 1978; *** Colectia Monografii montane, Editura Sport-Turism, 1978 1984; Aristide Stavros, Muntii judetului Brasov, CPJB, 1979; Viniciu Gafita si Petre Nedel, Pe carari de munte, Editura Ceres, 1980; Claudiu Voda si Nicolae Predescu, Drumetind prin drumetie, Editura Albatros, 1981; Marin Marcu, Meteorologie si climatologie forestiera, Universitatea Transilvania Brasov, 1982; Radu Teodoru si Marin Dragu, Carpatii romnesti cetate si drumetie, 1983; I. Simionescu, Fauna Romniei, Editura Albatros, 1983 Ioan Nastoiu, ABC-ul primului ajutor, Editura Ceres, 1989; Gheorghe Suman, Muntele spatiu de viata si lupta, Editura Militara, 1990; Raducanu si Ecaterina Dumitru, Terapia naturista, Editura Stiintifica, 1992.

Cuvant de multumire

CUVNT DE MULTUMIRE

Rememornd anii copilariei, aduc cuvnt de multumire parintilor mei Florica si Constantin, de mult adormiti ntru Domnul, cu care am facut primele drumetii n muntii Sureanu si n imprejurimile orasului natal, Sebes-Alba. Aduc de asemenea cuvnt de mulumire fratilor mei Rodica si Constantin care, n vacantele de iarna m-au ajutat sa deprind tainele patinajului si alunecarii pe schiuri precum si profesoarei de geografie, dna.Cmpianu, care mi-a cultivat gustul pentru excursii si drumetie. n aceasta perioada am cunoscut o parte din muntii: Apuseni, Cernei si Bucegi. Contactul mai apropiat cu muntele l datorez pasiunii pentru automobile si mamei care, m-a sustinut moral si material n anii de liceu petrecuti n orasul de la poalele Tmpei. Cu drag mi aduc aminte si aduc cuvnt de multumire colegilor din primul grup cu care am urcat n Piatra Mare (toamna), n Postavarul (iarna) si n Bucegi (primavara). Anii de studentie au constituit pentru mine o perioada de ragaz n drumetiile montane, datorita timpului extrem de limitat; mi-am ntemeiat o familie. Aduc cuvnt de multumire sotiei mele Constanta cu care n putinul timp liber am cutreierat mprejurimile montane ale Brasovului. Perioada armatei mi-a purtat pasii la poalele muntilor Zarandului. Aici am nvatat orientarea si am utilizat o harta, busola si un binoclu performant. Aduc cuvnt de multumire comandantului companiei a 7-a, dlui.maior Cherciu. n anii ce au urmat, mpreuna cu sotia si cei doi copii Mircea si Alexandra am petrecut multe clipe frumoase n muntii Brsei, pe clabucetele Predealului, n muntii Ciucas, Bucegi, Gurghiu, Harghitei si Stnisoarei, n masivul Ceahlau si mai trziu n muntii Fagaras. Drumetii de lunga durata, cu campare n natura le-am facut si sper sa le mai fac alaturi de colegii din INAR. Aduc pe aceasta cale cuvnt de multumire dlor. ingineri Buzdugan si Puscas, inimosi oameni de munte, cu a caror echipa am cutreierat muntii: Baiului, Nemira, Aninei, Retezat, Bucegi (prin Bran) si masivele: Rarau, Giumalau, Ceahlau si Piatra Craiului. Dupa ani am revenit n mirifica lume a Retezatului si a taurilor sale; am strabatut marele drum pastoral: Retezat, Godeanu, Tarcu si Muntele Mic. De asemenea ampetrecut zile insorite de decembrie in Fagaras. Cu baiatul, nora mea Ana si actualul salvamontist Voicu, am cutreierat muntii Vrancei; iar cu toata familia am revenit la mult ndragitul Crai. Alaturi de clubul de turism montan Calauza am redescoperit cntecele mai vechi si mai noi de munte, precum si bucuria din jurul focului de tabara n muntii: Bucegi, Baiului si Calimani. Salut cu aceasta ocazie si aduc cuvnt de multumire inimosilor fondatori si mai tinerilor membrii pentru ca m-au acceptat sa le fiu coleg. Am revenit cu o parte a familiei n mirifica lume a fenomenelor carstice din zona muntilor Bihor Vladeasa si din nou n Piatra Craiului.

Pentru sprijinul acordat la editarea acestui ghid, aduc cuvnt de multumire administratorilor alpinet. Daca din continutul lui a-ti gasit raspuns la nelamuririle legate de drumetia montana si acesta v-a fost de folos, simti-voi si eu cuvnt de multumire. Brasov, septembrie 1995 adaugita n mai 2000.