PUBLICAȚIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE ȘI NU NUMAI

DEVA ANUL I I, NR. 7 , MAI 2012 ISSN 2069 – 282X ISSN-L 2069 – 282X

COORDONATORI : PROF. DANIELA CIUREA PROF. GABRIELA BERBECEANU PROF. ADRIANA PETRAŞ TEHNOREDACTOR PROF. DANIELA CIUREA

ADRESA DE CORESPONDENȚA : Mail : dana.gros@yahoo.com

 

 

 

 
1. Referate - “Activitățile practice, modalitate de evaluare inter-și transdisciplinară” , Ed. Popa Adriana Bianca - „Voluntariatul” , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu - „Metode didactice moderne -o provocare pentru cadrul didactic , Ed. Broștean Marina ,GPN Ocolișu Mare - Educația incluzivă , integrată, segregată, interculturală, multiculturală , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu -”Consilierea copilului cu cerințe educaționale speciale – Argument” , Prof..Înv. Preșc. Suciu Olimpia - „O perspectivă interculturală asupra educației copiilor de vârsta școlară” , Inv. Muntean Nicolae , G. Ş. T. R. Târnava - „Cerințe psihologice în integrarea în clasele normale a copiilor cu CES” , Prof. Cornelia Moț ,Prof. Viorela Sandu, Grădinița P.P. Nr. 7, Deva, Jud. Hunedoara 2. Diseminări - “Diseminare privind activitatea de formare continuă prin proiectul COMENIUS MULTILATERAL TELL . VIT co - finanţat de Comisia Europeană prin Programul de Învăţare de-a lungul întregii Vieţi – LLP” , Băile Herculane , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu - Produsul final al proiectului Comenius : Dictionarul de personalitati romano-turce derulat intre Colegiul National Tudor Vladimirescu din Targu-Jiu si Őzel Cihangir Okulari din Istanbul, Turcia , prof. Rodica Calota, C.N.T.V., Targu-Jiu 3. Proiectare didactică - “Darurile Zânei Toamna” , Ed. Grămescu Ana , Ed. Lobonț Carmen, G. P. P. Nr.2 Deva - „Zîmbetul mamei” – proiect didactic de activitate , Ed. Istrate Marinela , G.P.P.Nr.7 Deva - „ Concertul primăverii „ ,Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu 4. Extracurriculare - Proiect educational “Copilul si cartea” , Ed. Ari Mariana , Lupeni - “Clubul bucătarilor curioși” , Prof. Cimponerescu Titiana - Proiect de parteneriat “Ghiozdanul cu suflete” , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu , , invatator Muntean Nicolae , G. Ş. T. R. Tarnava , Ed. Grecu Ecaterina , Gradinita Nr.41 , Oradea 5. Creaţia sub mai multe forme - Poezii , Prof. Danc Mihaela Elena , G.P.N. Sârbi, Jud. Hunedoara

 

 

1. REFERATE
Activită ile practice, modalitate de evaluare inter- i transdisciplinară

Ed. Popa Adriana Bianca Grădini a cu Program Prelungit Nr.7 Structură Grădini a cu Program Prelungit Nr.6, Deva
 

Încă din primii ani de via ă, în familie, copilul vine în contact cu diferite forme de activitate practică. Activitatea desfă urată de copii atât in cadrul organizat – al activită ilor obligatorii – cât i în afara acestora, trebuie să aibă un caracter sistematic. Acesta impune o cunoa tere temeinică, de către educatoare a tuturor problemelor teoretice i practice care fac obiectul activită ii sale i în special a bazelor psihologice i pedagogice ale procesului de predare a activită ilor practice.
 

Activitatea practică, alături de jocul de construc ie, de desen i modelaj este pentru copil un mijloc de exprimare tot atât de bogat ca limbajul. Aceste activită i permit copilului să reprezinte, să traducă în fapte ceea ce a văzut, a trăit sau î i imaginează, construind astfel o manifestare a vie ii intelectuale a acestuia. În grădini ă, copiii desfă oară o activitate foarte variată, în cadrul ei percep cu curiozitate obiectele i fenomenele realită ii, î i lărgesc treptat cercul de reprezentări i participă în mod activ la via a care-i înconjoară. Cuno tin ele multiple i variate despre obiectele i fenomenele din mediul înconjurător, despre muncă, despre schimbările i transformările diferitelor materiale în procesul complex al muncii, sunt însu ite de copii în activită ile organizate, în observări, în convorbiri după imagini. În procesul activită ii practice, toate aceste cuno tin e se completează i se adâncesc. Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură etc. i propunându- i să realizeze ceva din ele, a a cum indică modelul educatoarei, copilul are prilejul să cunoască însu irile acestora, să le compare i să generalizeze anumite calită i ale lor. În mod direct, copiii constată calită ile de: mărime, formă, culoare, rezisten ă, elasticitate etc. Conform Programei activităților instructiv-educative în grădinița de copii, în cadrul activită ilor practice, se urmăre te îndeplinirea următoarelor obiective cadru:

 

 

Îmbogă irea cuno tin elor despre materiale i caracteristicele lor, precum i utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple; Formarea i consolidarea unor abilită i practice specifice nivelului de dezvoltare motrică; i estetic.

Dezvoltarea sim ului practic

Activită ile practice sunt prevăzute de programa colară diferen iat pentru cele două niveluri, astfel: pentru nivelul II, respectiv 5-7 ani, fiind prevăzută o activitate pe săptămână, în timp ce pentru nivelul I, respectiv 3-5 ani, activitatea practică se realizează o dată la două săptămâni, ea alternând cu activitatea de educa ie pentru societate. Cel mai important rol al activită ii practice este acela de dobândire a deprinderilor psihomotrice, de mânuire a materialelor i instrumentelor i de aplicare a acestora în activită i utilitare. Educatoarea trebuie să cunoască foarte bine aceste deprinderi, precum i vârstele la care se formează ele. Astfel, pentru grupa mică, educatoarea va planifica activită i în care copilul se va familiariza cu materialele, le va analiza, mul i dintre copii luând pentru prima dată contact cu aceste materiale. Copilul de grupă mică va realiza lucrarea practică folosind i songură tehnică de lucru (rupere, mototolire, lipire, nuruire). Treptat, după ce i-a însu it tehnicile de lucru i i-a format anumite deprinderi, la nivelul II copilul va fi capabil să realizeze o lucrare folosind două, trei tehnici de lucru i materiale diferite. Activită ile practice sunt foarte îndrăgite de copii i de aceea educatoarea se poate folosi de ele pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor categorii de activită i, obiectivele pe care i le-a propus de-a lungul unei teme sau a unui proiect tematic. Copilul nu va mai fi pus astfel în fa a unei fi e evaluative sau a unor chestionări orale, ci va realiza o lucrare practică (lucru care îi face plăcere), folosindu-se de toate cuno tin ele acumulate la diferitele activită i desfă urate anterior. Iată cum printr-o activitate practică, pre colarii unei grupe mici pot fi evalua i la sfâr itul proiectului tematic ”Animalele domestice”: Copiii, împăr i i pe grupe, vor primi siluete de pisici i câini, tuburi de lipici i câte o fi ă (o foaie de hârtie) pe care sunt desenate două figuri geometrice: un cerc i un pătrat. Fiecare copil va trebui să ia din co un singur tub de lipici, o siluetă de pisică i una de că el, pe care le va lipi conform sarcinii, adică pisica în culcu ul sub formă de cerc, iar că elul sub formă de pătrat. Astfel, printr-o singură activitate, am verificat no iuni de matematică (numărul 1, formele geometrice: cerc, pătrat), de cunoa terea mediului, de educarea limbajului – pentru că pre colarii vor răspunde la întrebările educatoarei, formând propozi ii, i elemente de activitate practică, respectiv lipirea celor două siluete. Activită ile practice realizate prin metodele activ-participative dau posibilitatea educatoarei de a evalua cuno tin ele, priceperile i deprinderile însu ite de copii, de a constata în ce măsură i-a realizat obiectivele propuse pentru o anumită perioadă. Aceste metode îi implică pe copii în propria lor evaluare, în realizarea unui produs final palpabil, apreciabil, care să însumeze cantitatea de informa ii dobândite într-o perioadă de timp.

 

 

Voluntariatul
Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

Voluntariatul reprezintă, în primul rând, un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. Desigur, o persoană poate fi preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă între interesul pasiv şi cel activ. A face ceva ca voluntar înseamnă, în primul rând, că îţi pasă de o problemă cu care ceilalţi se confruntă. Munca de voluntariat înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate, de a o sprijini. Este un semn al implicării în realizarea acelui mai bine pe care îl dorim cu toţii, dar pe care puţini sunt dispuşi să-l transforme în fapt. Afirmaţia că resursa cea mai valoroasă a unei organizaţii o constituie membrii ei a devenit un clişeu, cu toate acestea, ea e plină de adevăr. Oamenii din cadrul unei organizaţii trebuie să fie conduşi astfel încât să li se permită să-şi îndeplinească munca şi să-şi valorifice potenţialul spre binele şi dezvoltarea personală şi cea a organizaţiei. În ultimii ani, numărul ONG-urilor din Romania a crescut vizibil. Astăzi, le întâlnim la tot pasul, purtând diferite denumiri şi acţionând în diverse domenii. Dincolo de teorii şi statistici, munca de voluntariat a devenit o realitate. După cum şi era normal, acest aspect s-a înscris în atenţia publicului, existând diferite păreri cu privire la implicaţiile pozitive sau, dimpotrivă, negative ale fenomenului voluntariatului. Organizaţiile puternice, care lucrează curent pentru un număr impunător de beneficiari, au realizat utilitatea voluntarilor şi îi integrează în toate nivelurile de activitate. Aceşti factori demonstrează că, într-adevăr, voluntarii au devenit o sursă valoroasă. A face muncă voluntară presupune, teoretic, realizarea unei activităţi fără ca cel ce o îndeplineşte să urmărească o recompensă, de orice natură ar fi ea. Voluntariatul reprezintă, în primul rând, un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. Desigur, o persoană poate fi preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă între interesul pasiv şi cel activ. A face ceva ca voluntar înseamnă, în primul rând, că îţi pasă de o problemă cu care ceilalţi se confruntă. Munca de voluntariat înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate, de a o sprijini. Este un semn al implicării în realizarea acelui mai bine pe care îl dorim cu toţii, dar pe care puţini sunt dispuşi să-l transforme în fapt. A face o astfel de muncă echivalează cu renunţarea la pasivitatea tradiţională. Munca de voluntariat o pot face şi membrii organizaţiei, nu doar voluntarii. Conceptul de voluntariat: - Voluntariatul contribuie la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la dezvoltarea unei mai mari solidarităţi între oameni. - Voluntariatul contribuie la o dezvoltare economică şi socială mai echilibrată. - Voluntariatul oferă posibilitatea de a crea noi profesiuni şi noi locuri de muncă.

 

 

El se poate manifesta prin: - Participarea activă a cetăţenilor la viaţa comunităţii şi a societăţii. - Mişcare organizată în sânul unei asociaţii. Reieşind din aceste principii, datoria voluntarului este: - Să încurajeze angajarea individuală în viaţa comunităţii şi a societăţii. - Să se angajeze în îndrumarea noilor veniţi, definindu-le responsabilităţile, în funcţie de aptitudinile lor, timpul de care dispun, precum şi de ceea ce-i interesează. - Într-un spirit de înţelegere mutuală şi stimă reciprocă, să coopereze cu toţi membrii organizaţiei. Dacă aţi decis să faceţi voluntariat, alegeţi acel sector care vi se potriveşte mai mult. În jurul nostru, există un mare număr de organizaţii şi instituţii care au nevoie de sprijin din partea voluntarilor. Puteţi începe prin a ţine cont de următoarele sfaturi şi să răspunde la întrebările ce vi le propun: 1. Informează-te privitor la problemele care te preocupă! Caută informaţii despre problema care te preocupă, găseşte organizaţii sau voluntari care au încercat să soluţioneze astfel de probleme. Daca nu există un asemenea grup, de ce să nu-l formezi chiar tu? Preia iniţiativa în grădiniţă/şcoală/liceu/facultate sau în cartierul în care locuieşti, alături de colegii şi prietenii tăi! 2. Gândeşte-te la deprinderile pe care le poţi oferi! Dacă îţi plac activităţile în aer liber, să lucrezi la computer sau în echipă, încearcă sa găseşti acţiuni de voluntariat care să includă aceste aspecte ale personalităţii tale. Multe ONG-uri au nevoie de voluntari energici ca tine care să posede diferite calităţi, precum ar fi uşurinţă în comunicare, creativitate, spirit de echipă. 3. Ţi-ar place să înveţi ceva nou? Poate vrei să înveţi ceva nou, să cunoşti oameni şi situaţii noi. Încadrează-te în acţiuni de voluntariat care să-ţi ofere experienţe noi, prin intermediul cărora să-ţi aprofundezi cunoştinţele în diferite domenii. 4. Îmbină utilul cu plăcutul! Implică-te în acţiuni de voluntariat care te vor ajuta să-ţi atingi noi idealuri. De exemplu, dacă vrei să slăbeşti, antrenează-te în activităţi în aer liber, care necesită efort fizic, cum ar fi excursiile în afara localităţii pentru curăţirea unor poteci sau programele de plantat pomi într-un parc. Dacă vrei să-ţi aprofundezi cunoştinţele în engleză, creează un club de engleză în instituţia în care înveţi. 5. Nu te suprasolicita ! Creează un echilibru între activităţile de voluntariat, studii şi alte activităţi în care eşti angajat. Gândeşte-te la programul tău şi la timpul liber pe care îl ai. Vrei să te implici în ceva de lungă durată sau doar în ceva temporar? Te poţi implica zilnic, săptămânal sau chiar lunar? Poţi participa la proiectele unei organizaţii neguvernamentale şi în cursul anului de învăţământ sau doar în vacanţă?

 

 

METODE DIDACTICE MODERNE-o provocare pentru cadrul didactic

Ed. Bro tean Marina GPN Ocoli u Mare c. Generală Cls. I-VIII Bretea Română

Metoda reprezintă cel mai important instrument pus la dispozi ia dascălului. Ea reprezintă o cale de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse. Tendin ele de modernizare i perfectionare a invă ământului din ultimii ani aduc in aten ia educatorilor dar i a copiilor o serie de metode didactice moderne cu un pronun at caracter activ participativ. Aceste metode doresc să il implice pe copil cât mai mult in procesul de învă are, să ii stimuleze creativitatea, aten ia, să ii dezvolte gândirea, pregătindu-l astfel mai bine pentru cerin ele lumii in care trăieste, o lume in care trebuie să fim con tien i de abilită ile noastre ,să avem posibilitatea de a fructifica orice cunostintă i să avem mereu deschidere către inova ie i noutate. La grupele de pre colari este relativ u or de a lucra cu acest tip de metode deoarece copiii la această vârstă iubesc noutatea i sunt incânta i de participarea lor activă la tot ce se intâmplă in grădini ă. In continuare prezint câteva metode activ-participative care pot fi folosite cu succes la grupele de pre colari. Brainstorming-ul – cuvântul provine din limba engleză , stare intensă de creativitate, asalt de idei. i are semnifica ia de furtuna in creier

Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii. Această metodă incurajează participarea tuturor elevilor la activitate. Se urmăre te găsirea solu iei optime prin alegerea din cât mai multe variante posibile. Metoda CUBULUI este de asemenea o metoda care educativ actual. i-a dovedit utilitatea in procesul instructiv

 

 

Această metodă presupune impăr irea clasei in 6 grupe de pre colari, prezentarea unui cub cu fe e de diferite culori. Pe fe ele cubului sunt notate cuvintele : descrie, compară, asociază , analizează, aplică i argumentează. Se atribuie sarcinile fiecarei grupe iar copii trebuie să i i unească for ele pentru ca la final « raportorul » grupei să comunice intregii colectivită i rezultatul muncii lor. Această metodă incurajează i sprijină munca in echipă i colaborarea intre pre colari.

Explozia solara este o metoda care presupune a ezarea temei care este propusă spre dezbatere in centrul unei stele cu cinci col uri. In vârful fiecărui col va sta o intrebare din cele cinci(Ce? Cine? Unde? De ce? Când ?) După impăr irea clasei pe grupe se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu intrebări multe i diverse. La final sunt comunicate intregii clase rezultatele munci in grup i sunt date răspunsurile intrebărilor formulate de copii. Printre avantaje se numără faptul că este usor de aplicat la orice vârstă modalitate de relaxare i o sursa de noi descoperiri. i este in acela i timp o

Secretul succesului acestor metode il reprezintă plasarea pre colarului in postura de personaj principal i activ in « povestea » propriului proces instructiv educativ. Invă ământul modern promovează metodele de invă are activ –participative dar nu exclude metodele tradi ionale. Solu ia atigerii tuturor obiectivelor didactice stă in maiestria dascălului de a imbina tradi ionalul i modernul in interesul obiectului educa iei.

 

 

Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ este cea mai bună soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor tuturor elevilor. Ea nu trebuie tratată ca subiect aparte ci ca o nouă abordare a dezvoltării sistemului şcolar. Un aspect primordial este acela de a şti cum să-i asiguri fiecărui elev educaţia optimă în funcţie de aptitudinile şi nevoile sale. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ presupune extinderea scopului şcolii obişnuite, transformarea acesteia pentru a putea răspunde şi altor categorii de copii, în special copiilor cu CES. Educaţia incluzivă are ca scop adaptarea continuă a şcolii la cerinţele speciale de învăţare ale copiilor. Educaţia incluzivă se realizează prin eliminarea barierelor în învăţare şi asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere şi marginalizare printr-o abordare strategică menită să faciliteze necesarul învăţării pentru toţi copiii. O primă cerinţă a educaţiei incluzive este descreşterea până la eliminare a excluderii de la educaţie, cel puţin la nivelul pregătirii şcolare elementare. Conceptul de educaţie incluzivă a apărut ca urmare a recunoaşterii faptului că integrarea nu era suficientă pentru a împiedica marginalizarea copiilor cu nevoi speciale, a copiilor care diferă în alt mod faţă de „norma” generală. ŞCOALA INCLUZIVĂ este şcoala interculturală, deschisă tuturor, care oferă „educaţie pentru toţi”, promovând un sistem care recunoaşte dreptul copiilor de a fi educaţi împreună şi consideră că educaţia tuturor copiilor este la fel de importantă, fără discriminări. Aceasta promovează un curriculum care reprezintă diversitatea culturală a populaţiei, fiecare copil beneficiind de acces egal la o educaţie de calitate, în funcţie de particularităţile sale, care sunt luate în calcul în proiectarea curriculară.

 

 

Şcoala de tip incluziv (C.S.E.I. Mediaş) este şcoala de bază, accesibilă, în calitate care îşi îndeplineşte menirea de a se adresa tuturor copiilor, de a-i transforma în elevi , de a-i desprinde şi abilita cu aptitudinile şi cunoştinţele de bază. O altă cerinţă a educaţiei incluzive este aceea de a oferii bazele culturii şi civilizaţiei umane, astfel încât să poată beneficia toţi de acestea şi să le dezvolte mai departe maniera proprie fiecăruia. Strategiile de predare-învăţare trebuie adaptate cu scopul de a corespunde diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare ale copiilor, adică „lumea este frumoasă pentru că este atât de diferită”. Şcoala incluzivă oferă educaţie de calitate pentru toţi copiii, indiferent de etnie, mediul de provenienţă sau nivelul de dezvoltare a structurilor psihologice. Pornind de la premisa că educaţia incluzivă este un drept al omului, este un tip de educaţie pentru toţi copiii, unele activităţi din cadrul proiectului „Acţionăm local, gândim european” au avut drept scop îmbunătăţirea accesului grupurilor dezavantajate la o educaţie de calitate şi le-am realizat la C.S.E.I.Mediaş. Activităţile principale desfăşurate au fost: expoziţii cu lucrările copiilor, activităţi artistico plastice şi practice, cerc de pictură „Europa vizuală” – pregătirea pentru concursul naţional „Tradiţie şi culoare” Iaşi. Un aspect particular, care nu trebuie suprapus sau integrat în contextul incluziunii este acela că orice copil se poate confrunta cu bariere temporare de învăţare, dificultăţi într-o anumită perioadă de timp şi motive de sănătate, context familial nepropice concentrării. Şcoala incluzivă se defineşte printr-o cultură organizaţională caracterizată prin deschidere, adaptare, transformare, toate într-un mediu educaţional în care elevii progresează. Fiecare este important şi unic, indiferent de rezultatele şcolare-devine esenţial procesul învăţării şi nu produsul. Orice copil este o identitate culturală şi deţine o serie de experienţe personale iar abordarea incluzivă a educaţiei încearcă să valorifice maximal potenţialul de invăţare al fiecărui elev. Dimensiunile şcolilor incluzive sunt: mediu educaţional „prietenos”, proces de predareînvăţare centrat pe elev, relaţii umane pe orizontală şi verticală, promovarea toleranţei, acceptarea şi valorizarea diversităţii, ascultarea activă, sprijinul reciproc, combaterea atitudinilor discriminatorii, parteneriat şcoală-comunitate, management instituţional ce îşi asumă principiile şcolii incluzive, „educaţie pentru fiecare”. În esenţă, educaţia incluzivă este o abordare desemnată pentru a facilita succesul învăţării pentru toţi copiii. Referindu-mă la vârsta şcolarităţii celor de la C.S.E.I. Mediaş pot spune că atunci când un elev este înconjurat de o atmosferă, de un climat adecvat, atunci el este liber să descopere adevărul despre sine. Atmosfera, climatul constituie oxigenul învăţării. Elevul poate fi privit ca o floare. În condiţii propice, floarea va creşte, se va dezvolta într-un mod unic şi special. Elevii pot fi consideraţi o multitudine de flori într-o grădină. De aceea, schimbarea stă în noi, „actorii educaţionali” responsabili de formarea personalităţii elevilor.

 

 

EDUCAŢIA INTEGRATĂ reprezintă un proces ce se referă în esenţă la integrarea în structurile învăţământului general a copiilor cu CES ( copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, de limbaj, defavorizaţi socio-economic şi cultural, copii cu tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii orfani, copii infectaţi cu virusul HIV ) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor categorii de copii. EDUCAŢIA INTEGRATĂ se constituie ca un ansamblu de acţiuni desfăşurate cu scopul integrării în structurile învăţământului de masă a copiilor cu CES, ca bază pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a personalităţii lor. Procesul de integrare presupune adaptarea copilului la cerinţele şcolii în care învaţă, realizarea unor raporturi afective, pozitive, de comunicare, de acceptare cu membrii grupului-clasă şi desfăşurarea cu succes a activităţilor de predare-învăţare. Integrarea şcolară este un proces de includere în şcolile de masă/clase obişnuite, la activităţile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative speciale. Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a copilului (familia fiind considerată prima instanţă de socializare), integrarea şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi capacităţi favorabile acestui proces. În plus, integrarea şcolară a copiilor cu CES permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice,

perceperea şi înţelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi potenţialului de relaţionare şi participare la viaţa comunitară a semenilor lor care, din motive independente de voinţa lor, au nevoie de o abordare diferenţiată a procesului de instruireşi educaţie din şcoală şi de anumite facilităţi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite încadrul comunităţii.

 

 

Integrarea şcolară este o formă efectivă de integrare socială. Integrarea socială desemnează ansamblul proceselor de încadrare a oamenilor în sisteme sociale, de inserţie activă şi eficientă a acestora în cadrul activităţilor sociale. Integrarea socială a copiilor este legată de procesul de socializare al acestora precum şi de diferite formule de acţiune educativă la care participă. Astfel, în cadrul proiectului „Europa în şcoală- Creaţie şi inovaţie în educaţie”, am desfăşurat activităţi de educaţie integrată, pe langă alte tipuri de activităţi, în calitate de colaborator şi voluntar cu eleva Albu Damaris Estera de la Şcoala Curciu sub supravegherea atentă a d-nei profesoare itinerant Păucean Mariana de la C.S.E.I Mediaş, activităţi practice: asamblare puzzle, ouă încondeiate, călătorie imaginară în Franţa şi memorarea unei poezii în limba franceză pentru programul festiv „Sunt eu european?” desfăşurat în Căminul Cultural Târnava. Prin urmare, cunoaşterea sintalităţii colectivului de elevi şi a nevoilor personalităţii fiecăruia din ei sunt acţiuni care se completează reciproc, fără să se confunde însă nici din punct de vedere al obiectivelor, nici din punct de vedere al metodelor folosite; personalitatea liderilor formali (educatoarea grupei / învăţătoarea clasei) se regăseşte în manifestările grupului. Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează sau nu practicilor, politicilor şi curriculumurilor existente în şcoala respectivă, în timp ce şcoala în sine rămâne în mare parte neschimbată. Spre deosebire de aceasta, incluziunea pune accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional să se schimbe şi să se adapteze pentru a răspunde nevoilor elevilor. Mulţi elevi „integraţi” nu pot asimila infomaţiile în conformitate cu aşteptările şcolii şi sunt supuşi segregării şi marginalizării într-un mediu presupus integraţionist. Ei nu sunt percepuţi părţi integrante ale comunităţii şcolii, ca membri valoroşi, , ei nu adoptă un rol complet şi activ în viaţa şcolii : ei sunt doar prezenţi la şcoală, în timp ce copiii din şcoala de masă rămân prioritatea şcolii.Dacă vom privi curriculumul mai elastic şi vom elabora programa adaptată dar şi planul de intervenţie personalizat ne vom schimba modul de gândire şi în abordarea educaţională vom lua în considerare implicaţiile şi drepturile copiilor cu nevoi educative speciale.

 

 

EDUCAŢIA SEGREGATĂ reprezintă modalitatea de proiectare, organizare şi desfăşurare a învăţământului diferenţiat pentru copiii cu CES în comparaţie cu ceilalţi consideraţi normali. Acest sistem educaţional pune accentul pe relevarea deficienţelor, pe ceea ce nu pot face copiii cu CES. Planificarea şi desfăşurarea educaţiei segregate se face prin parcurgerea unor trasee curriculare distincte, de cele mai multe ori complet diferite de cele ale educaţiei integrate/incluzive. De asemenea, evaluarea copiilor cu CES este una predominant medicală, în sensul că diagnosticul medical este asociat cu elemente psihologice, sociale şi predominant constatativă. Prin proiectul de parteneriat educaţional „Împreună pentru tine”, mi-am propus să lupt împotriva marginalizării sociale, excluderii şi segregării, care ar putea să apară şi să promovez diversitatea culturală, încurajând şi stimulând creativitatea, dialogul cultural şi cunoaşterea reciprocă dintre copii, cadrele didactice din alte unităţi şcolare. Scopul acţiunii a fost de a le trezi şi amplifica tuturor copiilor receptivitatea şi de a le oferi şanse egale de afirmare, iar obiectivele propuse au fost cu succes atinse: facilitatea accesului liber la exprimare al copiilor şi educarea lor în spiritul respectului faţă de diversitate; formarea înţelegerii identităţii de sine şi apartenenţei la grup; favorizarea comunicării, dezvoltarea sentimentelor de încredere, solidaritate şi toleranţă între copii; stimularea curiozităţii copiilor în spiritul noului context favorabil activităţii extraşcolare, cultivarea interesului pentru competiţii şi concursuri, stimularea unor relaţii de prietenie între copii şi cadrele didactice din zone. În cadrul întâlnirilor de analiză cu echipa de proiect: colaboratorii şi coordonatorii din instituţiile partenere ( Şc. Hoghilag, C.S.E.I. Mediaş, Şc. Ighişu- Nou, Şcoala Târnava), am elaborat planul de activităţi. Prin schimburi de experienţă, conform planificării, preşcolarii şi şcolarii cls. I-IV s-au implicat în activităţi matematice, rezolvări din fişele de evaluări sumative şi finale, pregătirea pentru concusuri, activităţi de educarea limbajului, cunoaşterea mediului folosind caiete speciale

 

 

ale editurii Diana, iar în final au fost recompensaţi cu diplome. Prin interesul manifestat de şcolari (elevii de la C.S.E.I. Mediaş) dar şi abilităţile căpătate de micii participanţi la acest proiect s-a confirmat faptul că interrelaţionarea dispune de multiple valenţe educative care contribuie la formarea bunului simţ învăţând să aprecieze valoarea şi frumosul a căror „viaţă” se pierde în eternitate. Se recunoaşte faptul că, dintr-un plan de analiză, populaţia şcolară se divide în două categorii: copii normal dezvoltaţi şi copii cu deficienţe şi nevoi speciale, cu nimic vinovaţi de situaţia lor deosebită, mereu frustrantă, umilitoare, inechitabilă. Ei doar poartă pe umeri de copil necazuri de oameni mari. Pentru mine, ca educator, este o adevărată provocare stimularea toleranţei copiilor şi acceptarea necondiţionată a diversităţii într-un grup, dar pentru reuşita actului educaţional, munca depusă de educator trebuie continuată, susţinută şi întărită de familie, de oamenii mari prin ochii cărora copiii văd lumea. Fără a avea competenţe specifice, înclinarea balanţei spre educarea desegregării copiilor le revine, fără nici o îndoială, părinţilor. Premisele şi bazele integrării colective şi sociale se află în familie, dar tot acolo este şi rădăcina segregării. În familie începe, prelungindu-se firesc în societate şi acceptată cu resemnare de părinţii copiilor cu nevoi speciale. Cele două tabere de părinţi au mentalităţi şi atitudini diferite, regăsindu-se totuşi de ambele părţi teama, frustrarea, îndoiala generată însă de raţionamente şi interese diferite, care par la prima vedere antagonice, greu reductibile. Am iniţiat proiectul de parteneriat educaţional „Educatoare-Părinţi” deoarece m-am confruntat cu probleme neaşteptate de tip conflictual, care afectau climatul din colectiv. Pe parcursul celor două săptămâni de evaluare iniţială am observat o oarecare „răceală” în relaţiile dintre părinţi, care se continua în colectivul de copii. Motivul? Copilul cu CES, Văcar Bogdan Petrişor, şi cei şapte copii rromi primiţi în grădiniţă. Unii părinţi ai celorlalţi copii mă rugau „în şoaptă”, să nu aşez copilul lor lângă vreunul din cei amintiţi mai sus. Am încercat să evit pe moment un conflict de opinii punându-le întrebarea :”Dacă Dumnezeu trimite ploaia şi peste ei şi peste noi, cine sunt eu să-i împart pe aceşti copii în buni sau răi?” Mi-a fost însă clar că prejudecata reprezintă o componentă efectivă a relaţiilor intergrupale bazate pe discriminare şi se exprimă prin atitudini care pot fi învăţate, deobicei, de la părinţi( „să nu te joci cu ţiganii!”). Părinţii unui copil normal sunt victime sigure ale „efectului mărului putred într-un coş cu mere sănătoase”, imaginând din start „contagiune” nocivă de anormalitate către copilul lor, prin simpla apropiere de colegul deficient ”diferit”, a cărui prezenţă ar diminua, inerent, şi gradul de ocupare al educatorului cu copiii normali. Traseul aspru, plin de amar, uneori dramatic, „golgota” părinţilor unui copil cu dizabilităţi, un „exclus”, are o evoluţie tipică până la capăt încheindu-se cu aceeaşi resemnare- acceptare. A fost absolut necesar ca părinţii înşişi să fie, la rândul lor, într-un fel „integraţi”, adică pregătiţi şi instrumentaţi, capacităţi pentru un demers atât de delicat. Pentru a-i ajuta pe părinţi să înţeleagă de ce nu trebuie să excludem aceşti copii, de ce au aceşti copii nevoie de sprijinul grupului, al semenilor şi de ce avem nevoie unii de ceilalţi, consider că implementând proiectul
 

 

şi iniţiind unele cursuri adresate părinţilor, asemănătoare Programului „Educaţi aşa”, a ajutat la reuşita educaţiei de desegregare. Am căutat modalităţi de schimbare a mentalităţii copiilor referitor la colegi ai lor „diferiţi”, acţionând în acelaşi timp asupra atitudinii părinţilor. Mi-am schiţat un Program de intervenţie, stabilindu-mi clar obiectivele şi l-am aplicat în cadrul activităţilor zilnice pentru pregătirea copiilor în sensul acceptării diversităţii şi toleranţei în cadrul grupului de informare şi consiliere. Am iniţiat proiectul „Educatoare-Părinţi”, pentru a dezvolta copiilor capacitatea de a comunica cu semenii şi deschiderea spre acceptarea diferenţelor etnice. Provocările pentru grup şi pentru cei responsabili de grup sunt de a menţine grupul împreună şi de a lupta împotriva excluderii şi segregării. Acest lucru trebuie făcut de la prima experienţă a vieţii „ de grup” la care participă copiii, prin modificarea modalităţilor de lucru, printr-o nouă strategie, prin lipsă de prejudecăţi, pentru a facilita participarea deplină la activităţi a tuturor copiilor şi pentru ca părinţii să-i accepte pe toţi colegii copiilor lor.

 

 

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul culturilor mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a tuturor membrilor comunităţii multiculturale. EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este una din „noile educaţii” şi promovează activităţi în spiritul respectării drepturilor omului, al afirmării personale şi etnice. Interculturalismul este interacţiunea dintre culturi, schimbul şi comunicarea în care o persoană acceptă reciprocitatea culturii celuilalt. Am coordonat proiectele „Europa în şcoală” şi „Acţionăm local, gândim european” urmărind recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale, în paralel cu păstrarea identităţii şi apartenenţa la comunitatea, cultivarea respectului faţă de valorile general umane, sociale, culturale recunoscute ca atare de comunicare. Diversitatea nu a fost o noutate în sine în ceea ce au întreprins copiii în şcoală; nou a fost modul de a o considera şi integra în contextul didactic. Elevii au exclus pe cât posibil inegalităţile, au recunoscut diversitatea culturală ca pe un fapt pozitiv care a condus la îmbogăţirea reciprocă prin implicarea în activităţile: agenţie de turism european „Valorile mele”, completarea chestionarelor, programul tematic „Sunt eu european?” etc . Educaţia interculturală s-a adresat copiilor, sensibilizându-i pentru respectarea diversităţii toleranţă şi solidaritate umană. Ea pregăteşte viitorii cetăţeni pentru o viaţă armonioasă în cadrul unor societăţi „mozaic” sub aspect etnic, cultural, religios etc. În actul educaţional aceasta s-a realizat, practic, prin implicarea unor parteneri precum Primăria Târnava, Muzeul Mediaş, Şcoala „Ion Ghica” Iaşi, C.S.E.I. Mediaş şi unităţi şcolare. Prin obiectivele propuse, conţinutul şi activităţile iniţiate în proiecte, am urmărit popularizarea experienţei pozitive a şcolii Târnava în

 

 

domeniul educaţiei şi culturii autohtone: programe de educaţia adulţilor organizate de Muzeul Municipal Mediaş. În esenţă, obiceiurile şi tradiţiile-folclorul, artă milenară, tezaur de înţelepciune şi experienţă de viaţă trebuie apreciat şi promovat aşa cum merită, respingând pătrunderea elementelor eterogene de origine urbană sau extranaţională care duc la denaturarea, falsificarea şi, în ultimă instanţă, la dispariţia lui. Chiar dacă nu suntem creatori de folclor, avem la îndemână, prin meseria noastră, oportunitatea de a „provoca” o stare de spirit pozitivă în rândul copiilor şi părinţilor acestora. Sper că prin dăruirea minţii şi sufletului educatorilor, copiii, reprezentând generaţiile care vor trăi şi activa într-o Europă lărgită, vor fi pregătiţi, vor fructifica şi se vor bucura de „unitatea în diversitate” şi că educaţia interculturală va contribui la construirea unei lumi mai umane, mai corecte şi mai unite.

 

 

EDUCAŢIA MULTICULTURALĂ – Noţiunea desemnează totalitatea programelor educaţionale ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic. Educaţia multiculturală este un proces şi o mişcare de reformă educaţională, urmăreşte să creeze oportunităţi egale de educaţie pentru toţi elevii, inclusiv cei de la diferite grupuri rasiale, etnie, sociale şi de clasă. Multiculturalismul este o bogăţie potenţială, cu condiţia să nu diminueze sau să anuleze identitatea fiecărei culturi. Politicile educative şi culturale se cer a fi deschise nu numai la valorile naţionale, ci şi la valorile internaţionale. Cooperarea economică şi politică nu este posibilă fără o cooperare în domeniile culturii şi educaţiei. Pentru realizarea cu succes a acestui ideal, cadrele didactice trebuie să pornescă de la realităţi concrete, să cunoască nevoile, aptitudinile, înclinaţiile fiecărui elev, să le asigure medierea de care aceştia au nevoie şi să vegheze ca fiecare să fie recunoscut în cadrul grupului. Elevii născuţi în medii defavorizate vor fi ajutaţi să-şi valorifice aptitudinile, chiar dacă ele nu se exprimă în termenii acceptaţi de şcoală. Politicile educaţionale trebuie să aibă la bază principiul educaţiei realiste şi practice şi logica adaptării învăţământului la realităţile şi nevoile locale, naţionale şi europene. Din necesitatea de a promova diferite forme de activitate multiculturală şi extraşcolară, am iniţiat proiectul cu caracter socio-cultural-educativ „Familie-grădiniţă-comunitate” ca să întregească procesul instructiv educativ, să-l completeze. Rolul pe care îl indeplinesc activităţile extracurriculare este acela în cadrul cărora preşcolarii şi elevii au posibilitatea să-şi lărgească orizontul de preocupări, să-şi manifeste iniţiativa şi creativitatea, să-şi dezvolte spiritul de observaţie, imaginaţia şi gândirea, să valorifice cunoştinţele şi abilităţile formate. Organizarea acţiunii a comportat o acţiune deosebită prin deplasarea în localitatea Mediaş, iar condiţia esenţială a fost planificarea activităţilor în mod raţional în funcţie de vârstă şi nivelul grupei/clasei. Planul desfăşurării l-am clasificat în funcţie de numărul copiilor participanţi, locul şi momentul desfăşurării în două etape:

 

 

activităţi cultural educative la centrul de zi Sinergii , Asociaţia Phoenix Speranţa, SC Samuel Med SRL şi activităţi cultural artistice la SNGN Romgaz , Muzeul Municipal Mediaş. Activităţile multiculturale au produs, în primul rând o plăcere estetică, i-a făcut pe copii să se bucure, să râdă, să se joace, să ia atitudine, le-a înnaripat gândirea, le-a înflăcărat inima pentru tot ce este bun şi nobil. Activităţile extracurriculare şi multiculturale desfăşurate în acest proiect nu au reprezentat o obligaţie, ele au fost activităţi în care producerea remarcabilă a avut-o spontaneitatea născută din interes, o motivaţie de ordin afectiv şi recreativ. Important este ca acest interes să fie păstrat continuu, fără a deveni o obsesie. Educaţia pentru diversitate şi alteritate necesită un învăţământ specific în care dascălul să fie un adevărat formator de mentalitate europeană prin educaţie.

          

   
   

 

     

  CONSILIEREA COPILULUI CU CERINTE EDUCATIONALE SPECIALE ARGUMENT G. P. N. NR.1 – ORĂŞTIE Prof.Înv. Pre c. Suciu Olimpia

Motto : „Nu a fi normal este important, ci a învăţa să ne acceptaţi ca fiind diferiţi, să trăim şi să iubim în toată plinătatea. Şi să fim lăsaţi să trăim!“ (Mary Ellen Chatwin, Toţi copiii au drepturi egale! – Ghid pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi)

Lucrând de câţiva ani la o grădiniţă destinată copiilor fără probleme, am observat în ultimii ani că numărul de solicitări pentru integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale este în creştere. Am făcut această menţiune pentru că noi, ca instituţie de educaţie formală, reprezentăm o verigă, poate neînsemnată, dintr-un sistem de asistenţă socială şi protecţie, însă rolul nostru este deosebit de important, acela de a realiza o intervenţie timpurie. Pentru a realiza cu adevărat ceva în beneficiul copiilor cu nevoi speciale este necesară aplicarea unei politici sociale adecvate. Politicile sociale au apărut ca o reacţie la problemele specifice ale unei ţări şi sunt elaborate prin mecanisme politice naţionale specifice, evoluţia lor fiind influenţată de configuraţia economică şi socială, sistemul de valori, tradiţia culturala, social-politică şi instituţională. Ele desemnează „activităţile desfăşurate prin intermediul statului (strategii, programe, proiecte, instituţii, acţiuni, legislaţie), care influenţează bunăstarea individului, a familiei sau a comunităţii într-o societate” (Marian Preda, 2002) Dintre elementele esenţiale politicilor sociale ale fiecărui stat, enumăr trei, şi anume: • legislaţia socială – care stabileşte cadrul politicilor sociale, responsabilităţilor privind finanţarea, implementarea şi evaluarea politicilor sociale; • finanţarea – care asigură resursele necesare pentru programe, proiecte şi beneficii sociale. Indicatori precum ponderea cheltuielilor sociale în PIB dau o imagine a efortului de finanţare a politicilor sociale făcut de fiecare stat; • resursele umane – alcătuite din specialişti în politici sociale, asistenţă socială, sociologie, pedagogie, economie etc., care elaborează şi implementează politicile sociale.

 

 

În cadrul sistemului global al politicilor sociale dintr-un stat se pot distinge politici sociale de ramură, care nu se referă la subsisteme ale sistemului social: politici în domeniul sănătăţii, educaţiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, politici de combatere a sărăciei şi marginalizării etc. Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în societate presupune egalitatea de participare socială şi egalitatea de şanse în realizarea oricărui demers. Printre valorile actuale şi de perspectivă ale integrării societăţii democratice mondiale, sunt considerate dominante următoarele: acceptarea tuturor diferenţelor; respectul diversităţii şi alterităţii; solidaritatea umană şi mai ales cu persoane diferite ; lupta împotriva excluderii şi marginalizării; lupta împotriva inegalităţii sociale. Putem conchide că transpunerea în practică a integrării copiilor cu cerinţe educative speciale necesită desfăşurarea unui efort conjugat de acţiuni din diverse domenii: al psihologiei, pedagogiei, sociologiei, asistenţei sociale, juridice şi politice. Este de dorit ca aplicarea acestor acţiuni să fie desfăşurată începând de la nivelul individual până la cel social, urmărindu-se în final, schimbarea societăţii pe ansamblu şi transformarea ei într-o societate capabilă să asigure integrarea persoanelor cu cerinţe speciale în interiorul ei. Motivul pentru care mi-am ales să abordez această temă, cea a copilului cu cerinţe educative speciale, a apărut ca urmare a situaţiilor concrete cu care m-am confruntat. Menţionam la începutul lucrării că în grupa mea de preşcolari am descoperit de-a lungul timpului câteva cazuri. Interesantă mi s-a părut provocarea: era greu de acceptat că după 20 de ani de experienţă pedagogică o să mă confrunt cu situaţii noi şi, ca urmare, trebuie să elaborez noi strategii pentru a le gestiona în mod adecvat. În timp, citind literatură de specialitate şi legislaţia în vigoare, am constatat că nevoile de educaţie, de instruire, formare, socializare a copiilor cu cerinţe educative speciale sunt deosebit de importante, iar amânarea sau ignorarea acestora duce la izolarea şi marginalizarea acestor copii. De asemenea, pentru a se dezvolta armonios, un copil are nevoie de dragoste, în primul rând, apoi de stimulare şi siguranţă, oferite atât de familie, cât şi de mediul înconjurător, de comunitatea în care trăieşte. Un alt aspect de care m-am lovit este acela al neaplicării recomandărilor şi normelor legislative în domeniul asistenţei persoanei cu dizabilităţi. Această neaplicare are la bază mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt: necunoaştere ignoranţă neputinţa de a acţiona rezistenţe la schimbare

 

 

Am ales să scriu despre copiii cu cerinţe educative speciale din două motive: unul, pentru că lucrez în mod direct cu copii preşcolari, iar în urmă cu câţiva ani am fost învăţătoare şi m-am confruntat cu acest gen de copii, iar al doilea, ca urmare a efectuării unei practici la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului am constatat că a crescut spectaculos numărul copiilor integraţi în învăţământul de masă. Ca şi colegii mei, la început am fost neputincioasă în faţa acestor copii, însă practica şi specialiştii mau ajutat în modul de abordare a copiilor cu cerinţe educative speciale. Situaţia copiilor cu cerinţe educative speciale din România s-a ameliorat considerabil după anul 1989. În domeniul legislativ-administrativ, al strategiilor şi al parteneriatului cu societatea civilă, în ultimii ani se constată realizări importante. Însă, din păcate, deşi s-au realizat eforturi demne de luat în consideraţie, există suficiente dificultăţi în legătură cu inserţia socioprofesională a acestora. Colaborând cu cei din domeniul protecţiei copilului, respectiv cu Serviciul de Evaluare Complexă, am avut ocazia de a observa şi a participa la modul de lucru cu aceşti copii, ceea ce m-a ajutat extraordinar de mult în structurarea acestei cercetări. Însă, înainte de a redacta şi structura, am reuşit să îmi fac o imagine generală în ceea ce priveşte copilul cu cerinţe educative speciale. Obiectivul prezentei cercetări îl reprezintă demonstrarea importanţei procesului de consiliere psihologică în lucrul cu copilul cu cerinţe educative speciale, factor necesar în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, a eficientizării actului didactic şi a diminuării dependenţei faţă de familie. Întrebările cercetării vizează următoarele : Reprezintă consilierea psihologică un factor de reuşită în integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale? În ce masură şi cu ce rezultate? Este necesară particularizarea metodelor şi tehnicilor de consiliere psihologică în abordarea copiilor cu cerinţe educative speciale ? Ca strategie de cercetare la această lucrare am utilizat cea tranversală întrucât am urmărit să cercetez mai mulţi copii aflaţi la niveluri diferite de dezvoltare psihologică. Grupul ţintă pe care m-am concentrat a cuprins 20 de copii, cu vârsta cuprinsă între 5–10 ani, repartizarea pe sexe fiind egală (10 băieţi, 10 fetiţe) şi cu tipuri de afecţiuni variate (senzoriale şi neuropsihice) În ceea ce priveşte metoda de culegere a datelor, am utilizat fişe de observaţie a reacţiilor, comportamentelor (completate atât de psiholog, cât şi de cadrul didactic), fişe pe care le-am considerat deosebit de utile pentru identificarea unor comportamente indezirabile, precum şi cauzele şi perioadele manifeste. În plus, am utilizat metode clasice, şi anume: observaţia, anamneza, metoda analizei produselor activităţii şi convorbirea. Ca metodă de analiză şi prezentare a datelor o să prezint cinci studii de caz, relevante pentru prezenta cercetare. Studiile de caz descriu date anamnestice esenţiale despre copil, apoi aspecte familiale, psihologice şi psihopedagogice, obiectivele propuse în cadrul şedinţelor de consiliere psihologică, precum şi rezultatele obţinute.

 

 

Concluziile care se pot desprinde din prezenta cercetare sunt următoarele : dacă există disponibilitate şi suport din partea noastră, asemeni unei echipe pluridisciplinare formate din părinte, psiholog, cadru didactic şi reprezentanţi ai societăţii civile, procesul de consiliere psihologică reprezintă un factor de reuşită în integrarea în societate a copilului cu cerinţe educative speciale. Personal, cred că între un copil cu cerinţe educative speciale şi unul fără probleme, la nivel afectiv nu există nicio diferenţă. Acestea apar la nivel cognitiv. Ca o recomandare, consider că ar trebui luate măsuri cu privire la prevenirea afecţiunilor şi situaţiilor defavorizate în viaţa copiilor, prin organizarea unui sistem naţional modern de identificare şi de evaluare a necesităţilor de sprijin, în vederea egalizării şanselor pentru persoanele cu nevoi speciale. Acest aspect trebuie aplicat şi în domeniul educaţiei formale, întrucât există numeroşi copii care nu frecventează grădiniţe şi şcoli din învăţământul de masă, iar numărul profesorilor de sprijin este redus. Sintagma „E anormal“, adică diferit de ceilalţi, este foarte adesea invocată ca scuză pentru lipsa de efort în programul educaţional din instituţii. Astfel, susţinerea acestor copii, din partea organizaţiilor de stat, este neadecvată, pentru că pedagogul sau cadrul didactic, înainte de toate, ar trebui să manifeste dragoste pentru copii şi să aibă aşteptări realiste şi nu performante din partea acestora. În ceea ce priveşte instituţiile de învăţământ special, acestea, de obicei, nu se află în comunitate şi, pe fondul sărăciei naţionale, dar şi al gradului de dizabilitate, transportul zilnic este practic imposibil de realizat. Lipsa acestui demers se regăseşte şi în faptul că, destul de mulţi copii cu dizabilităţi sunt neşcolarizaţi, depăşiţi de vârstă, abandonează şcoala sau, în cazul în care absolvă a formă de învăţământ, inserţia profesională este minimă.

 

 

O PERSPECTIVĂ INTERCULTURALĂ ASUPRA EDUCAŢIEI COPIILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ ÎNVĂŢĂTOR MUNTEAN NICOLAE – G. Ş. T. R. TÂRNAVA In ultimele doua decenii societatea tinde tot mai mult sa depaseasca granitele impuse de frontiere, se mondializeaza. La aceasta se adauga fenomenul imigratiei, ce impune cresterea demografica in unele zone ale lumii, precum si fenomenul de polarizare a bogatiei/ saraciei. Astfel, pentru o buna convietuire, in Europa a devenit necesara implementarea educatiei interculturale in programul educational din perspectiva desfiintarii granitelor, pentru ca este necesar sa se previna si sa se evite conflictele interetnice si de alta natura, prin promovarea tolerantei, a bunei intelegeri si egalitatii de sanse intre membrii aceleiasi comunitati. Si in Romania, ca stat ce a aspirat sa adere la Comunitatea Europeana, se urmareste implementarea unui program educational intercultural ce trebuie inceput inca de la gradinita, pentru ca si aici exista copii din diferite alte state (italieni, moldoveni, chinezi etc.) alaturi de copiii minoritatilor din Romania (lipoveni, maghiari, rromi etc.). Educatia interculturala poate sa imbrace mai multe forme, sa ia mai multe directii: etnica, religioasa, profesionala, rasiala s.a. Uneori, grupurile etnice care traiesc pe acelasi teritoriu reprezinta o sursa de tensiuni si de conflicte. Daca pana in 1989 regimurile totalitare au reusit sa tina sub control orice manifestare etnica, regimurile democratice permit manifestarea identitatii, iar aceasta trebuie sa se faca in limitele respectarii drepturilor si libertatilor omului, dar si ale respectului fata de societate, fara a aduce atingere statului. In tara noastra exista zone unde convietuiesc de veacuri mai multe nationalitati. Asa sunt regiuni din Transilvania, din Banat, din sud-estul tarii, zonele Deltei Dunarii si Dobrogei, in general. Pe langa minoritatile nationale, sunt de o mare diversitate si minoritatile religioase. Majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxa, dar avem si multi catolici, astfel ca scolarii ne relateaza la ce biserica se duc impreuna cu parintii lor si cum se desfasoara evenimentele religioase la care participa. In fiecare an, de Paste, copiii aduc la scoala oua rosii, le stropesc pe fete cu parfum, iar aceste evenimente se petrec, de obicei, de doua ori, in functie de data la care se sarbatoreste Pastele pentru fiecare religie. Pentru ca dascalii au stiut cum sa prezinte situatia, nu au fost niciodata discutii cu parintii sau sesizari tendentioase din punctul de vedere al faptului ca, de exemplu, nu ar putea accepta ouale rosii pe motiv ca nu au la momentul respectiv sarbatoarea Pastelui etc. Unele secte religioase sunt cu vederi mai rigide, astfel ca am avut copii in clasa care nu participau la serbari, nu il asteptau pe Mos Craciun sau pe Iepuras, nu vopseau oua si asta se intampla impotriva vointei copiilor respectivi (erau atitudini impuse de parinti). Noi am respectat si aceste convingeri religioase, dar le-am cerut sa nu ne deranjeze la repetitive pentru serbari sau la actiunile cu tema religioasa, sa respecte si ei felul in care ne manifestam noi, ceilalti. Am primit reviste pentru copii cu continut confesional pe care parintii de alte religii ni le-au oferit. Cadrele didactice au un rol important in crearea unei atmosfere prietenoase, plina de respect intre copii si intre parinti. In invatamantul primar familiarizarea majoritatii cu trecutul, cu

 

 

limba, cultura, traditiile minoritarilor, revine invatatorilor. În primul rand, dascalii trebuie sa fie persoane deschise spre toti copiii, sa fie tolerante indiferent din ce familii provin copiii clasei din punct de vedere etnic, religios, rasial, social.

CERINŢE PSIHOLOGICE ÎN INTEGRAREA ÎN CLASELE NORMALE A COPIILOR CU CES
Prof. Cornelia Moț Prof. Viorela Sandu Grădinița P.P. Nr. 7, Deva, Jud. Hunedoara ,,Este imposibil de a găsi o minte atât de redusă, căreia educaţia să nu-i poată fi de ajutor” I. A. Comenius

Focalizarea atenţiei educaţionale pe grupele vulnerabile este un indiciu al nivelului de civilizaţie atins de o anumită societate şi impune căutarea unor noi formule de solidaritate umană, lucru ce are o semnificaţie aparte în societatea noastră. În conformitate cu Convenţia pentru Drepturile Copilului şi apelând la principiul nondiscriminării, drepturile copiilor trebuie respectate indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului ori a părinţilor, indiferent de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie. În prezent se consideră că cea mai bună soluţie pentru copiii cu CES este integrarea lor în şcolile de masă. Aceasta nu înseamnă că educaţia lor se realizează la fel cu cea a celorlalţi elevi. Educaţia lor trebuie să se realizeze în funcţie de particularităţile lor, să fie o educaţie diferenţiată sau personalizată. Pentru a realiza integrarea copiilor cu CES, trebuie să acţionăm asupra diferitelor nivele de dezvoltare a personalităţii lor şi anume: 1. La nivel biologic un copil trebuie să crească, să se maturizeze fizic, morfologic şi biochimic. Un copil dezvoltat insuficient se va încadra mult mai greu într-o clasă de elevi dezvoltaţi datorită faptului că activităţile educative îşi vor pune amprenta asupra stării generale de oboseală a copilului. În afară de copiii dezvoltaţi insuficient pentru vârsta lor, la acest nivel se încadrează şi copiii cu deficienţă de natură biologică. Printre deficienţele de natură biologică putem enumera: deficienţe ale dezvoltării creierului datorate unor leziuni ale materialului genetic în special în perioada intrauterină, deficienţe de auz, văz, paralizii, lezări locale. Deseori se întâmplă să întâlnim cazuri de copii cu deficienţe la nivel biologic combinate, care cuprind atât elemente de nedezvoltare cât şi de lezare.

 

 

În sprijinul integrării copiilor cu deficienţe biologice trebuie să existe un efort de adaptare atât a copiilor în cauză cât şi a comunităţii în cadrul căreia va trebui să se integreze copilul respectiv. 2. La nivel psihic un copil trebuie să fie dezvoltat şi să fie capabil să desfăşoare diferite funcţii psihice în mod continuu, ascendent, progresiv, dinamic, la diferite niveluri de complexitate. Cei trei factori ce influenţează dinamica dezvoltării psihice sunt: ereditatea, mediul şi educaţia. Ereditatea este dată de ansamblul de gene ce conţin informaţii transmise prin mecanisme genetice, fiziologice, anatomice. Mediul reprezintă ansamblul factorilor naturali şi sociali ce determină dezvoltarea psihologică a personalităţii copilului. Factorii naturali sunt daţi de mediul geografic în care trăieşte copilul, mediul ce intervine în evoluţia pozitivă sau negativă a personalităţii copilului. Mediul social este dat de familie, şcoală, prieteni, colegi, ce acţionează diferit în funcţie de vârstă şi de cerinţele educaţionale ale copilului implicat. 3. La nivel social un copil trebuie să se poată compara conform standardelor profesionale, pedagogice, civice ale comunităţii în care se află. Evoluţia personalităţii copilului este ghidată de mediul natural şi social cu care interacţionează. Pregătirea insuficientă a personalului didactic din învăţământ ce interacţionează cu copiii cu deficienţe la nivel social, poate duce la o neadaptare urmată de nedezvoltarea deprinderilor de învăţare corectă şi asimilare a noilor cunoştinţe. În funcţie de particularităţile specifice existente ale cazurilor de copii cu deficiente, trebuie determinată o strategie de dezvoltare socială şi de integrare a lor. După ce se află deficienţele copiilor ce trebuiesc integraţi într-o comunitate de copii dezvoltaţi normal, următoarea etapă ar fi efectuarea diferitelor acţiuni ce au ca scop realizarea integrării. Mijloacele de creare a mediului climatic corespunzător integrării copiilor cu cerinţe educative speciale sunt: a) Analiza elementelor distinctive de dezvoltare a copiilor cu deficienţe în diferite situaţii sociale. b) Crearea unor elemente de bază ale unei strategii de integrare a copiilor. c) Formarea personalului didactic în vederea pregătirii corecte şi eficiente a copiilor cu CES. d)Crearea unor programe de integrare a copiilor cu CES în comunitatea locală. e) Realizarea unor centre zonale de tratare a copiilor cu diferite forme de CES, greu integrabili în societate. Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale este esenţială pentru promovarea calităţii vieţii acestora, accesul la educaţie asigurându-se indiferent de natura sau de tipul deficienţei. Este foarte important efectuarea integrării copiilor cu CES prin realizarea procesului de înţelegere a colegilor cu privire la deficienţele lor. Copiii pot fi foarte cruzi sau foarte drăguţi cu alţi copii care sunt diferiţi de ei. Atunci când sunt în preajma lor, îi pot imita, pot râde de ei, se pot juca lângă ei fără să-i includă şi pe ei, prefăcându-se că nu există. De obicei copiii reacţionează aşa atunci când nu înţeleg. Pentru a-i putea înţelege mai bine se pot organiza jocuri cu ajutorul cărora pot înţelege pe rând diverse handicapuri. De exemplu pentru a-i înţelege pe copiii cu deficienţe de vedere se poate propune un joc în care pe rând copiii sunt legaţi la ochi şi lăsaţi să se descurce într-un perimetru definit. În felul acesta copiii vor înţelege mai bine situaţia în care se află un copil cu deficienţe de vedere.
 

 

Crearea unui climat favorabil în colectivele de elevi de unde fac ei parte contribuie la dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare. Este bine ca să se înveţe împreună cu ceilalţi copii, şi nu separat de ei. Învăţarea este mult mai plăcută şi eficientă pentru aceşti copii, dacă se foloseşte învăţarea prin cooperare, dacă se asigură sprijin permanent atât din partea educatorului cât şi a colegilor. Cultura psihopedagogică a cadrului didactic se compune din cunoştinţe de psihologie, pedagogie, metodică, într-un cuvânt din totalitatea cunoştinţelor teoretice privitoare la educaţie şi personalitatea umană, şi dintr-un ansamblu de priceperi şi deprinderi practice solicitate de desfăşurarea, ca atare, a acţiunii educaţionale. Cultura psihopedagogică a educatorului se referă la acele cunoştinţe, tehnici de lucru şi modalităţi de acţiune care facilitează, în cele din urmă comunicarea pedagogică. Fără declanşarea unei rezonanţe în psihicul copiilor cărora li se adresează ea este neutră din punct de vedere educativ. Pregătirea psihopedagogică permite educatorului să transforme informaţiile cultural-ştiinţifice în mesaje educaţionale. Atitudinea pozitivă a educatorului, a colegilor şi mai ales a familiei faţă de aceşti copii, reprezintă pilonii reuşitei lor şcolare. Educatorul va ţine seama de o serie de reguli care să contribuie într-o oarecare măsură la instrucţia şi educaţia acestor copii: - va folosi un limbaj cât mai adecvat, verificând permanent dacă a fost înţeles, - va folosi material intuitiv adecvat, - va încerca legarea lecţiei de experienţa de viaţă a copilului, - se va insista şi repeta aceiaşi temă până în momentul în care elevul o va reţine, apoi va trece la altă temă (prin exerciţii diversificate pentru a nu interveni monotonia), - se va lucra pe unităţi mici de învăţare, - se va porni întotdeauna de la ce ştiu copiii, - se vor da doar noţiuni de bază, cât mai simple, dar necesare, - sarcinile de lucru vor fi uşoare, clare, plăcute, - se vor urmări copiii permanent şi vor fi îndrumaţi anticipativ, prin organizarea ,,perspectivelor”, - după fiecare sarcină efectuată corect (sau parţial corect) vor fi lăudaţi, apreciaţi, - rolul colegilor este deosebit de important în sprijinirea lor - să nu fie izolaţi de restul clasei, (aşezarea lor în apropierea unui coleg mai bun la învăţătură, acordarea unor responsabilităţi uşoare, dar permanente în cadrul colectivului). În felul acesta există şanse mari ca tratamentul pedagogic, în completare cu cel psihoterapeutic şi farmacologic, să faciliteze integrarea în clasele normale a copiilor cu CES. Deşi aceşti copii ridică multe probleme, trebuie să înţelegem că fiecare individ are ceva bun în el, în fiecare se găseşte o ,,luminiţă” care aşteaptă să fie aprinsă, dar şi menţinută permanent.

 

 

BIBLIOGRAFIE: 1. Asociaţia Reninco România, „Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale”, Editura MarLink, Bucureşti, 2000. 2. Oprea N, „Cunoaşterea şi tratarea diferenţiată a copiilor preşcolari”, Revista Învăţământul Preşcolar, nr.3-4, 1995. 3. Neamţu C., Gherguţ A, „ Psihopedagogie specială”, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 4. Gherguţ A., „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe educative speciale: strategii de educaţie inclusivă”, Editura Polirom, Iaşi, 2001. 5. Abrudan C., „Elemente de psihopedagogie socială”, Editura Europrint, Oradea, 2003.

 

 

     2. DISEMINARI

 
CONFERINŢA NAŢIONALĂ „ A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI „
Diseminare privind activitatea de formare continuă prin proiectul COMENIUS MULTILATERAL TELL . VIT co - finanţat de Comisia Europeană prin Programul de Învăţare de-a lungul întregii Vieţi – LLP , Băile Herculane PARTICIPANT: ED. COSTEA AGNES – G. Ş. T. R. TÂRNAVA Programul Multilateral Comenius este prima componentă a Programului de Învatare pe Tot Parcursul Vieţii - LLP , iar acţiunea de formare continuă pentru personalul implicat în educaţia şcolară se adresează cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar şi are ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţiei şcolare. În anul şcolar 2010-2011 am fost beneficiara Programului Multilateral Comenius prin participarea la un program de formare la Băile Herculane, reunit sub titlul: ”Teaching Learning to Learn. Virtual Trainer”. Beneficiarii acestui grant au fost persoane implicate în educaţie din sindicatul FSLI , formatorul fiind conf. univ. dr. Marcel CĂPRARU de la Asociaţia Alternative Pedagogice Drobeta Turnu Severin. Activitatea de formare s-a desfăşurat pe o perioada de 4 zile având ca obiective obţinerea informaţiilor legate de: principiile de bază în creşterea şi dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani(aspecte biologice, fizice şi neuro-psihice); metode ce ajută la studierea comportamentului copilului în timpul jocului, studierea interacţiunii adult-copil; aflarea de strategii, folosirea materialelor didactice şi a utilizării inovatoare a echipamentelor tehnologice avansate pentru observarea copilului în timpul jocului. În vederea atingerii acestor obiective, programul de formare a fost structurat astfel: activităţi de formare, activităţi de spargerea gheţii unde fiecare participant a avut ocazia să se prezinte, iar organizatorul ne-a oferit programul detaliat al cursului; principiile de bază în creşterea şi dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani, perioada sensibila a atasamentului; jocuri de rol realizate, fiecare cursant a fost pe rând copil, mamă, educator,jocul venind în întâmpinarea nevoii de a înţelege cât mai bine manifestarea celor patru comportamente specifice perioadei de ataşament(0-2 ani); ne-a fost prezentat catalogul de materiale montessori, primind informaţii necesare pentru a şti unde trebuie amplasat, momentul optim în care poate fi folosit fiecare material în parte, gazdele ne-au organizat o excursie pentru a cunoaşte zonele cu însemnătate istorică ale imprejurimilor. Monumentele istorice, parfumul medieval al clădirilor vizitate ne-a transformat pentru câteve ore în adevăraţi prinţi şi prinţese din vechea lume. Ca forme de organizare ale activităţii s-a folosit: lucrul pe grupe, lucrul individual şi vizita, iar metodele au fost diverse: expunerea, dialogul, problematizarea, studiul de caz, analiza, conversaţia, exerciţiul şi demonstraţia.

 

 

Pentru buna desfăşurare a activităţii, ca instrumente didactice s-au folosit: PC, prezentări video şi Power Point, videoproiector, portofoliu personal de reflecţie (folosit zilnic) iar ca activitate de socializare: cină în stil oltenesc. Proiectul este promovat de Universitatea din Craiova sub coordonarea Asociaţiei Pedagogice Alternative în parteneriat cu instituţii şi organizaţii educaţionale din mai multe ţări: Stagiile/programele de formare Comenius reprezintă o şansă pentru dezvoltare profesională şi personală ce aduce beneficii atât cadrului didactic participant cât şi preşcolarilor/elevilor, colegilor, grădiniţei/şcolii. Mult succes celor care doresc să participe la programele europene de tip LLP şi cursurile Comenius de formare continuă pentru cadrele didactice! Prezentul material reprezintă doar o mică parte din extraordinara experienţă dobândită.

Produsul final al proiectului Comenius : Dictionarul de personalitati romanoturce derulat intre Colegiul National Tudor Vladimirescu din Targu-Jiu si Őzel Cihangir Okulari din Istanbul, Turcia
prof. Rodica Calota, C.N.T.V., Targu-Jiu

MOTTO:”Când poporul pierde forţa armelor, îl aşteaptă decadenţa”(Nicolae Hasnaş) Arma noastră este inteligenţa, în toate manifestările ei:inteligenţa care facilitează cooperarea, inteligenţa creatoare de legături durabile şi fructuoase între naţiuni,între generaţii, între grupuri de etnii diferite, cu preocupări (nobile) asemănătoare, inteligenţa creatoare a personalităţilor de marcă ale unor culturi, care face obiectul acestui dicţionar de personalităţi ale celor două popoare europene, chiar euro-asiatice:român şi turc, reprezentate , în acest proiect, prin Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu şi Őzel Cihangir Okulari din Istanbul, Turcia. Asemenea MOZAICULUI LUI PENROSE , ale cărui cristale deţin un simţ intrinsec al dezvoltării sistemului, acest ansamblu a fost conceput ca un sistem cuantic: nu constă într-o serie de părţi conectate împreună, ci este mai degrabă un întreg organic, un manual de psihologie cognitivă, un algoritm al conştiinţelor superioare.Predomină, în ambele culturi, personalităţi care au dezvoltat, pe parcursul vieţii lor, strategii de învingător: Brâncuşi, mare sculptor, a cărui
 

 

personalitate covârşitoare a ştiut să se elibereze de prejudecăţi sau influente nefaste dezvoltării artei care ne-a dus Pământul în stele,Daimaca, acla care, studiind astrele, a bătătorit calea urmaşilor cu lumina cometei pe care a descoperit-o şi care îi poartă numele, atleta care a sclipit la Jocurile Olimpice din 2012, Constantina Diţă-Tomescu, întemeietorul binelui si frumosului public în urbea noastră de pe malul Jiului, Iosif Keber.Aceşti uriaşi ai culturii gorjene ne-au focalizat atenţia asupra valorilor din cultura colegiului omolog,Cihangir, din Istanbul: filozoful, medicul, alchimistul, astronautul si scriitorul Avicenna, supranumit de arabi “al treilea Aristotel”,revoluţionarul care aprecedat, prin concepţiile sale, Revoluţia Copernicană în astronomia europeană, Ali Qushji, Mehmet Akif Ersoy, poetul care a scris imnul naţional al Turciei, tot aşa cum “privighetoarea Gorjului”, Maria Lătăreţu, a înscris în nemurire muzica populară românească,Mahomed al II-lea Cuceritorula cărui uriaşă personalitate a făcut înconjurul lumii, în calitate de conducător al unui imperiu în plină expansiune, dar şi războiul purtat în ştiinţă de medicul Grigore Lupescu,, pentru a cuceri microcosmul numit inimă, cu ajutorul aemei numite NITROVITAL-L, medicamentul minune realizat în laboratoarele farmaciilor din TârguJiu şi atât de apreciat la Congresul Internaţional de farmacologie de la Paris.Nu putem neglija nici revoluţia produsă în teatru de frumuseţea şi nobleţea actriţei Elvira Godeanu, de ingeniozitatea şi curajul artistic al unor actori care magnetizează publicul:Horaţiu Mălăele şi regretata actriţă turcă , Afife Jale, nici femeile care au luptat pentru independenţă, de la scriitoarea Halide Edip Adivar la Sabîha Gökçen, neînfricat pilot care aparţine cerului european. Acesta este doar un cristal din mozaicul cultural, asemănător celui invocat la începutul acestui demers, cruciadă a inteligentei acelora care ne-au ghidat paşii, o lecţie şi o colecţie de bune practici europene.

 

 

3. PROIECTARE DIDACTICĂ

Proiect de activitati integrate
Educatoare: Grămescu Ana Lobon Carmen

Grădini a cu Program Prelungit nr. 2 Deva

Grupa mică Tema anuală: Tema proiectului: Subtema: Tema zilei: Activită i de învă are: Când, cum şi de ce se întâmplă? Darurile Zânei Toamna Coșul cu fructe Galbene și roșii mere așezate în panere I. Activită i liber alese (ALA): A) – Joc de masă: Din jumătate - întreg - Artă: Frunze – rupere; Mere – modelaj - Construc ii: Coșulețe pentru mere B) Joc de mi care: La cules de mere II. Activită i pe domenii experien iale – Activitate integrată A)Domeniul culoare tiin e (DS) – Grupează merele după i creativ (DEC) – Mere

B)Domeniul estetic Forma de organizare: Tipul de activitate: Mijloc de realizare: Locul desfăşurării:

frontal, pe grupe, individual Dobândire de cunoştinţe şi deprinderi joc didactic, dactilopictura sala de grupă

 

 

Scopul:

- Dobândirea de cunoştinţe referitoare la anotimpul toamna, la fructele ce se coc în acest anotimp, culorile predominante. - Dobândirea deprinderii de a utiliza pata de culoare ca element de limbaj plastic.

I. Activități liber alese Forma de organizare: pe grupe 1. Joc de masă– Din jumătate - întreg - reconstituire de imagini Comportamente urmărite: - să identifice materialele puse la dispoziţie; – să reconstituie întregul din părţi, respectând culoarea; să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup, comunicând cu partenerii de joc pentru realizarea unui scenariu comun. 2. Artă – Frunze – rupere, Mere – modelaj Comportamente urmărite: - să identifice materialele puse la dispoziţie; să rupă bucă i de hârtie pentru a realiza frunze de toamnă să modeleze utilizând mi cările corecte pentru realizarea merelor; - să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup, comunicând cu partenerii de joc pentru realizarea unui scenariu comun. 3. Construcţii –Coșulețe pentru mere - aşezarea de cuburi şi lego pentru a realiza co ule e pentru mere. Comportamente urmărite: - să identifice materialele puse la dispoziţie; - să realizeze prin îmbinări şi suprapuneri diferite construcţii; - să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup, comunicând cu partenerii de joc pentru realizarea unui scenariu comun. 4. Joc de mi care: La cules de mere Comportamente urmărite: - să execute exerciţii fizice la comandă; - să reacţioneze promt la comenzile date; - să-şi dezvolte spiritul de echipă; - să se relaxeze bucurându-se de victorie. conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, munca în echipă, turul galeriei, exerciţiul fizic imagini de toamnă, fructe, legume, frunze, plastilină, hârtie colorată, lego, cuburi, machetă, tunel din material textil. -

Metode şi procedee: Material didactic:

II. Activităţi pe domenii experenţiale:

 

 

Activitate matematică (DS), - Joc didactic – Grupează merele după culoare DS - Obiective operaţionale: O1 – să denumească fructele de toamnă; O2 – să identifice culorile roşu şi galben; O3 – să grupeze fructele după un criteriu dat (criteriul culorii); O4 – să verbalizeze acţiunile făcute. Sarcina didactică: Regulile jocului: Copilul alege un obiect, specifică ce culoare are şi îl aşează la grupa corespunzătoare. Zâna Toamna atinge cu bagheta magică un copil. Acesta ia de pe masă un obiect, spune ce culoare are şi îl aşează la grupa corespunzătoare. Copilul care răspunde corect este aplaudat. Aplauzele, bagheta magică, Zâna Toamnă

Elemente de joc:

Educaţie plastică (DEC) – pictură – Mere DEC – Obiective operaţionale: O1 – să- i formeze deprinderi tehnice specifice dactilopicturii prin redarea temei plastice; O2 – să acopere cu pete de culoare tot spaţiul mărului; O3 – să utilizeze paleta de culori calde: galben şi roşu; Metode şi procedee: Material didactic: Bibliografie: Conversaţia, explicaţia, problematizarea. demonstraţia, exerciţiul, cu fructele

mere ro ii i galbene, tabla magnetică, co toamnei, acuarele,

1.Scrisoarea Metodică: Acces echitabil generalizat și calitate în educația timpurie (2011); 2. Curriculum pentru învăţământul preşcolar ( 3 – 6/7 ani) – 2008; 3. ***, Ghid pentru proiecte tematice – Activităţi integrate pentru preşcolari (3 – 5 ani), Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008; 4. ***, Activitatea integrată din grădiniţă, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008

Întâlnirea de diminea ă Galbene și roșii mere așezate în panere Copiii aşezaţi în semicerc participă la următoarele momente: Salutul –

 

 

Prezenţa; Calendarul Împărtăşirea cu ceilalţi Activitatea de grup: jocurile muzicale: Bate vântul frunzele, Degețelele Noutăţile zilei: La grupa mică sose te Zâna Toamna care se prezintă: Eu sunt Toamna cea bogată Și sunt tare supărată Vântul cel neastâmpărat Frunzele le-a împrăștiat, Fructele le-a scuturat, Culorile le-a amestecat. Vreți voi să mă ajutați, Toate să le rearanjați? Copiii vor primi in piept niste ecusoane: mere rosii si galbene, astfel incat, mai tarziu, pe parcursul activitatii se pot imparti in doua echipe. Tranzi ie: Trenul

 

 

STRATEGII DIDACTICE EVALUARE EVENIMENT UL DIDACTIC

CON INUTUL

TIIN IFIC

Materi Metode şi ale procedee didacti ce Conversaţi a

Form a de orga nizare

1. Moment organizatoric

• • • •

Se aeriseşte sala de grupă; Se pregăteşte materialul didactic; Se stabileşte liniştea necesară bunei desfăşurări a activităţii Rutină: Gimnastica de înviorare

Front al Exerciţiul

E: orală/ frontală

2. Captarea atenţiei

Zâna Toamnă vine la grupa mică cu multe surprize. Ea un coş cu Surprizele toamnei (mere roşii, galbene şi Conversaţi necolorate). a Un copil este solicitat să spună ce a găsit în coş.

Zâna Toamn ă

Front al

E: orală/ frontală

3. Anunţarea temei

Astăzi ne vom juca jocul Grupează obiectele după culoare. Explicaţia Conversaţi Se va realiza printr-o conversaţie cu a copiii : Ce culoare are Soarele ? Ce culoare are cerul ?

Semnel e individ u-ale

Front al

E: orală/ frontală

4. DS a)Reactualizarea cunoştinţelor b). Dirijarea învăţării

E: orală/ frontală

- Prezentarea regulii jocului Grupează Explicaţia obiectele după culoare !: Zâna Toamna atinge cu bagheta magică un copil. Acesta ia din coş un măr, spune ce culoare are şi îl aşează la grupa corespunzătoare. Copilul care răspunde corect este aplaudat - Executarea jocului de probă Cu ajutorul educatoarei se va realiza

Fructe, Front legume, al Frunze E: practicaplicativă / frontală

Demonstraţ ia

 

 

jocul de probă. Va fi efectuat de către un copil. Dacă este nevoie se revine asupra sarcinilor, a modului de verbalizare al acţiunilor. Executarea jocului propriu – zis Se urmăreşte ca la joc să participe cât Exerciţiul mai mulţi copii, regulile stabilite să fie respectate de toţi participanţii, sarcinile să fie corect îndeplinite, să se folosească un limbaj adecvat. Se stimulează buna dispoziţie şi întrecerea între copii. Răspunsurile corecte vor fi punctate şi aplaudate. Tranziție c). Obţinerea performanţei -

Coş galben

Coş roşu Front al

ProblematiZână Toamnă constată că nu mai sunt zarea mere coapte în coş. Le cere ajutorul copiilor. Pentru a se putea juca mai mult, copiii trebuie să le picteze. Exerciţiul Pentru a realiza merele copiii se mută la Zâna zona Artă. Toamn ă Ei vor fi împărţiţi în două grupe: grupa bulinelor roşii galbene. • i grupa bulinelor Mere roşii Mere galbene

E: frontală

DEC

Se execută mişcări pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinilor. Explicaţia • Se intuieşte materialul ce trebuie folosit; • Se demonstrează modul de realizare al lucrării; • Se trece la realizarea propriu- Exerciţiul zisă a lucrării. Educatoarea va supraveghea cu atenţie poziţia copiilor la măsuţă şi îi va coordona pe cei care necesită ajutorul.

Front al

Acuarel La finalizarea lucrărilor fiecare copil îşi Conversaţi e va folosi creaţia în cadrul jocului a matematic. Demonstraţ

 

 

ia

Pensule

Exerciţiul

Lucrare a model Pe grupe

E: practicaplicativă /frontală

Indivi dual 5.Asigurarea retenţiei şi a transferului Complicarea jocului : Copiii se reîntorc la colţul de ştiinţă pentru a valorifica materialele realizate de ei. Mere roşii E: Indivi frontală dual Mere galbene

Problemati Fiecare copil va avea în mână mărul za-reA pictat de el de culoare roşie sau galbenă. Merele vor fi a ezate în co ule e în func ie de culoare.

Li se atrage copiilor aten ia că în Exerciţiul co ule ele cu mere vântul a amestecat culorile (un măr ro u s-a rătăcit printre merele galbene). Este solicitat un pre colar să o ajute pe Zâna Toamnă să rearanjeze merele. 6. Evaluarea performanţelor Educatoarea va face aprecieri generale i individuale cu privire la modul de Turul participare al pre colarilor la activitate. galeriei Copiii vor aprecia activitatea proprie şi pe cea a colegilor.

Front al

 

 

PROIECT DIDACTIC DE ACTIVITATE

ED. ISTRATE MARINELA G.P.P.Nr.7 Deva Grupa:mare-pregătitoare Tema anuală:”Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?” Subtema:Zâmbetul mamei Domeniul experienţial:Om si societate Mijloc de realizare:Activitate practică Tema activităţii:Mărţisoare-“Fluturi” Tipul activitaţii:Consolidare de priceperi şi deprinderi; Forma de realizare:pe grupuri Scopul:Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor precum şi despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor mărţişoare. Obiective operaţionale: Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili : Cognitive-informaţionale: -Să cunoască şi să înţeleagă semnificaţia zilei de1Martie; -Să intuiască şi să denumească materialele de pe masuţe; -Să verbalizeze acţiunile întreprinse; Psiho-motrice: -Să decupeze după contur; -Să întindă lâna şi să-i dea formă de fluture; -Să lipească inimioare după model,astfel încât să realizeze un fluture; -Să realizeze tema practică prin exersarea unor deprinderi de lucru însuşite anterior; Afective: -Să-şi dezvolte dragostea pentru frumos; -Să aibă o atitudine pozitivă faţă de muncă;
 

 

Strategii didactice: • • Metode şi procedee:conversaţia, explicaţia, turul galeriei demonstraţia,exerciţiul, analiza. Mijloace de învăţământ: foarfece,lână,lipici, sârmă îmbrăcată, hârtie glasată,

Material bibliografic: “Ghid pentru proiecte tematice”,Bucureşti 2005 “Revista învăţământului preşcolar nr.1-2 /2010”

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Evenimen te didactice

Ob. operaţio nale

Conţinut ştinţific

Strategii did.

Evaluare( instru mente şi indicatori )

1Moment organizatoric

Se creează condiţiile psiho-ped. necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii: -aerisirea sălii de clasă; -aranjarea materialului şi a mobilierului.

instructajul

2.Captarea atenţiei

Li se spune copiilor o poezie: „Adie vânt de primăvară Am colorat o viorea Îi leg un şnur, o panglicuţă E darul pentru mama mea.

Conversaţia explicaţia

Orală,fron tală,

 

 

E-un obicei străvechi, frumos Ca-n prima zi de primăvară Mărţişorul inimos Să străbată-ntreaga ţară.

3.Anunţarea temei şi a obiectivelor

Noi, copii curaţi şi sinceri Confecţionăm azi mărţişoare Ziua-ntâi a primăverii E-ncărcată de candoare.”

Expunerea,ex plicaţia

Observarea comporta mentuui

După cum ne îndeamnă poezia, astăzi vom confecţiona mărţişoare pentru a le putea oferi mamelor noastre. Tema mărţişorului nostru este: „Fluturele”, dar vom realiza trei feluri de fluturaşi. 4. Dirijarea învăţării Pentru aceasta ne vom împărţi în trei grupuri:Grupul fluturaşilor roşii, grupul fluturaşilor galbeni şi grupul fluturaşilor albaştri. Copiii se vor aşeza la grupurile de lucru, după şabloanele ce le vor avea la colective(fluturi de cele trei culori) -intuirea materialelor -Explicarea sarcinilor şi fixarea reguilor: Primul grup(fluturaşii roşii)va confecţiona fluturi din lână . Mai întâi trebuie să întindem lâna cu degetele, astfel încât să obţinem un oval, pe care apoi îl vom ţine în poziţie orizontală.Îl strângem la mijloc Explicaţia

 

 

şi îl vom prinde apoi cu sârma decorativă, care de fapt va fi corpul futurelui.Îndoim sârma în două, răsucim o dată ,apoi prindem lâna şi din nou răsucim sârma, după care îndoim fiecare bucată de sârmă pentru a obţine antenele. Al doilea grup(fluturaşii galbeni) va confecţiona fluturi din inimioare. Trebuie să decupăm fiecare inimioară. Lipim prima dată inimioarele mici, astfel încât să obţinem corpul fluturelui; lipim apoi inimioarele mari Explicaţia, astfel încât să avem şi aripioarele la demonstraţia, fluturaş,iar apoi lipim şi capul ,după exerciţiul care îi desenăm ochii şi gura . Prindem antenele. Al treilea grup(fluturaşii albaştri) va confecţiona fluturi decupând după contur aripioarele,apoi cu ajutorul sârmei decorative vom prinde aripioarele, realizând corpul fluturelui.

5.Obţinerea performan ţei, asigurarea retenţiei şi a transferului de cunoştinţe

Se vor face exerciţii pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinii. Cântec:”Ne jucăm noi ne jucăm., cu degetul mare noi ne jucăm.Când degetul mare a obosit,arătătorul a şi venit”. (şi se repetă, pentru fiecare deget) -executarea lucrării: Copiii vor avea voie să înceapă să lucreze şi vor primi indicaţii şi ajutor în funcţie de nevoi. -analiza lucrărilor După finalizarea mărţişoarelor, acestea vor fi expuse pe panouri şi numerotate. Se va face analiza

Exerciţiul

Pe grupuri

Observarea comporta mentului în timpul lucrului

 

 

lucrărilor.Câţiva copii vor face aprecieri asupra lucrărilor, motivânduşi afirmaţilie. Turul galeriei Analiza,conversaţia analiza Aprecieri verbale -primesc recompen se

6Încheierea activităţii

-Se vor face aprecieri asupra modului de lucru şi asupra rezultatului obţinut, după care fiecare copil va avea voie să extragă un bileţel cu un nr.şi va lua de pe panou mărţişorul cu nr. respectiv, pe care apoi îl va face cadou mamei.

 

 

„ Concertul primăverii „  
Clasa: a III-a A Unitatea de învăţământ: Grupul Şcolar pentru Transport Rutier Târnava Unitatea de învăţare: Primăvara Subiectul: „ Concertul primăverii „ Scopul : consolidarea deprinderilor de lucru cu textul literar / nonliterar Obiective operaţionale: A.Cognitive: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: O.C.1. – să citească în mod corect, conştient şi coerent texte cunoscute, cu intonaţia cerută de semnele de punctuaţie ; O.C.2 – să recite texte literare în versuri demonstrând astfel înţelegerea mesajului artistic al acestora ; O.C.3 – să demonstreze înţelegerea textelor literare narative/nonliterare citite prin rezolvarea corectă a exerciţiilor propuse ; O.C.4 – să intuiască părtile componente ale unui mesaj electronic (e-mail) precum şi modalitatea de transmitere a unui astfel de mesaj B.Psihomotorii: Pe parcursul lecţiei elevii: O.M.1– vor scrie lizibil şi îngrijit, în ritm propriu, respectând normele scrierii caligrafice şi ortografice ; O.M.1- vor lucra eficient în grup pentru a completa un careu, texte lacunare, pentru a realiza un desen C.Afective: Pe parcursul lecţiei elevii: O.A.1 – vor trăi bucuria reuşitei personale, a grupului din care fac parte şi a clasei ; O.A.2 – vor manifesta interes pentru participarea la lecţie şi dorinţă de afirmare ; O.A.2– vor manifesta interes pentru lectura textelor literare / nonliterare

 

 

Strategia didactică: - Metode şi procedee: lectura explicativă, problematizarea, lucrul pe grupe conform teoriei inteligenţelor multiple, diagrama Venn, explicatia, demonstratia ; Mijloace de învăţământ: fise de lucru, reteaua internet (yahoo Mail, Wikipedia),

planşe didactice, coli hartie, calculator, videoproiector (material PPT, film didactic), instrument muzical (chitara), tabla interactivă ; Forme de organizare: frontală, în perechi, pe grupe.

Bibliografie : - Mirela Mihaescu, Minodora Platcu, Anita Dulman, Limba şi literatura română – manual pentru clasa a III-a, Ed. Radical, Craiova, 2011 ; - Niţă S, Metodica predarii teoriei literare la ciclul primar-clasele a III-a si a IV-a, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2008 ; - ro.wikipedia.org Etapele lecţiei: 1. Momentul organizatoric organizarea colectivului de elevi pentru începerea activităţii 2. Reactualizarea cunoştinţelor verificare: întrebări despre texte – definiţia, exemplificări 3. Prezentarea materialului stimul - Ghicitoare despre anotimpul primăvara - Textul mesajului primit prin e-mail de la Doamna Primăvara 4. Anunţarea lecţiei noi Recapitularea informaţiilor despre textul literar/nonliterar “Concertul primăverii”- vom lucra în perechi/pe grupe pentru a realiza sarcinile propuse şi vom răspunde la e-mailul Doamnei Primăvara 5. Dirijarea învăţării Activitate frontală

 

 

- Lectura explicativă şi videoproiector cu material PPT ce cuprinde în prima parte text nonliterar( informaţii ştiinţifice despre anotimpul primăvara ) şi în partea a doua un text literar în versuri în care este descrisă primăvara ( elevii lecturează textul ) ; - Recitare ( elevii recită, făcând dovada înţelegerii mesajului textelor literare ) ; - Reţeaua internet pentru pagina cu informaţii despre anotimpul primăvara. Se exemplifică o altă modalitate de a găsi informaţii despre acest subiect: enciclopedia virtuală. Se dă căutare “primăvara” şi se analizează pagina deschisă. Activitate în perechi - Fişă de lucru cu verificare după fiecare exerciţiu lucrat. Se consolidează deprinderile cu textul literar narativ: fragmente, personaje, formularea de întrebări şi răspunsuri, caracterizarea personajelor, morala textului . 6. Obţinerea performanţei Activitate pe grupe - Se lucrează conform cerinţelor împărţind clasa pe grupe de câte 5 elevi, obţinându-se astfel 4 grupe. 7. Feed-back - Verificarea modului cum s-au rezolvat cerinţele propuse anterior (un reprezentant al fiecărei grupe, delegat de învăţător, prezintă sarcina de lucru şi modul în care au realizat-o ). 8. Evaluare Aprecieri corespunzătoare muncii fiecărei grupe în parte şi primesc calificativul cuvenit. 9. Retenţia Prezentarea textului cântecului “Rază aurie” la videoproiector: se analizează textul cântecului ( elevii menţionează numărul de strofe şi refrenul ) şi se interpretează cântecul acompaniaţi de către învăţătoare. 10. Transferul Redactarea unui mesaj de răspuns Doamnei Primăvara şi trimiterea e-mail-ului.

 

 

GEORGE COŞBUC 20 septembrie 1866, Hordou (Bistriţa-Năsăud) –9 mai 1918, Bucureşti

George Coşbuc a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului Sebastian Coşbuc şi ai Mariei. Copilăria şi-a petrecut-o la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Concertul primăverii Chiar acum din crâng venii - Şi c-o veste bună! Iarăşi e concert, copii; Merg şi eu, şi tu să vii, Mergem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puţin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte ţări venit Va cânta din flaut. OPERE: Vol. Balade şi idile: Noapte de vară (1893) La oglindă (1890) Duşmancele (1893) Vol. Fire de tort (1896): Iarna pe uliţă Vestitorii primăverii Vol.Cântece de vitejie(1894) Cântecul redutei Paşa Hassan.

 

 

Grupa 1

Am pregătit pentru voi o problemă, pentru a vedea cine e cel mai ager şi atent:

Lângă un izvor creşteau 26 de păpădii, 8 din ele au înflorit. Câte flori sunt lângă izvor ? ( 26 de flori )

O pasăre zboară cu 100 KM/h. Pe coada ei se află o albină. Ce viteză are albina ? ( 0 km/h )

Un pescar a plecat la pescuit. El a pescuit 10 peşti fără cap, 16 peşti fără coadă şi 29 peşti pe jumătate. Câţi peşti a pescuit pescarul ? ( zero )

Grupa 2 Fişă de activitate independentă

Completaţi:

George Coşbuc a fost un .......................................................................................... În copilărie a trăit în ................................................................................................. Mama sa îi citea multe .............................................................................................. A scris despre primăvară poezia numită ............................................................... Este înmormântat la ..................................................................................................

 

 

ION CREANGĂ 1 martie 1837, Humuleşti – 31 decembrie 1889, Iaşi

Ion Creangă a fost un scriitor român recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale. A fost întâiul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi ai Smarandei Creangă, "răzeşi fără pământuri" din satul Humuleşti, ţinutul Neamţ. Amintiri din copilărie Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: “Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-o îndrepta vremea!”, şi vremea se îndrepta după râsul meu...

OPERE: Romanul Amintiri din copilărie(1879) Poveşti Povestea lui Harap-Alb (1877) Dănilă Prepeleac (1876) Ivan Turbincă (1878) Capra cu trei iezi (1875) Punguţa cu doi bani (1875) Povestea unui om leneş (1878) Povestiri Păcală (1880) Ursul păcălit de vulpe (1880) Moş Ion Roată şi Unirea (1880) Nuvele Moş Nichifor Coțcariul (1877)

 

 

Grupa 3 TEST

„- Dar bine,diavole, aici ţi-e scăldatul, zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos, tâlharule,că ţi-oi arăta eu! Dar cum să cobor,căci jos era pericol! Văzând ea că nu cobor, azvârle cu bulgări după mine, dar nu mă nimereşte. Apoi începe a se urca în cireş, zicând: -Stai,măi netrebnicule, că te prind eu acuş!” .

Găsiţi în text cuvintele care se potrivesc cu cuvintele următoare:

Prăpădenie-..................... Ghiavole-......................... Aburca-............................ Zvârr-............................... Chiteşte-..........................

Mărioara

 

 

Grupa 4

Realizează un desen inspirat din text :

Ion Creangă

„ -Dar bine,ghiavole,aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos,tâlharule,că te-oi învăţa eu! Dar cum să te cobori,căci jos era prăpădenie ! Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvârr!de vro două-treiori cu bulgări în mine,dar nu mă chiteşte. Apoi începe a se aburca pe cireş în sus,zicând: ”Stai,măi porcane,că te căptuşeşte ea,Mărioara,acuş!”

 

 

Grupa 4

Scrie în cercuri sentimentele pe care ţi le-a trezit citirea textului .

 

 

E-mailul primit de la Doamna Primăvara

DRAGII MEI COPII ,

Mă aflu la începutul călătoriei mele de anul acesta pe meleagurile româneşti.Încă de la începutul lunii martie străbat ţara în lung şi-n lat,aducând oamenilor veselie de sărbători. V-am văzut bucurându-vă de începutul anului şcolar,de frunzele arămii pe care sora mea le-a scuturat din pomi,de strugurii zemoşi şi parfumaţi,culeşi din vii şi de jocurile pe zăpadă cu săniuţele.Am trecut pe la geamul clasei voastre şi v-am văzut desenându-mă cum v-aţi priceput mai bine,citind texte literare în care eram descrisă,scriind compuneri în care m-aţi prezentat aşa de frumos,lucrând cu frunze,seminţe,coji de ouă şi materiale refolosibile la orele de educaţie tehnologică. Pentru toate acestea vă mulţumesc,vă felicit şi vă rog să-mi trimiteţi ca răspuns un e-mail la care să ataşaţi fotografii cu toate aceste lucrări ale voastre.Le voi folosi pentru a câştiga întrecerea pe care am pornit-o cu surorile mele,celelalte anotimpuri ale anului !

VĂ MULŢUMESC FRUMOS! DOAMNA PRIMĂVARA

 

 

4. EXTRACURRICULARE
PROIECT EDUCAŢIONAL

COORDONATOARE DE PROIECT: PROF. ARI MARIANA

PARTENERI :

Grădiniţa „LUMEA COPIILOR” Lupeni Scriitor Lucia Muntean

Grup Şcolar Industrial Minier Lupeni S.C. Kigsara Librăria Nr. 3 Lupeni

ARGUMENT: Respectul pentru carte şi gustul pentru lectură par a-şi fi diminuat importanţa şi semnificaţia pentru tânăra generaţie şi nu numai. Din păcate, accesul informatizat la cunoaştere ,accesul pe scară largă la mass-media de orice natură, prin maniera facilă în care se realizează, îndepărtează copilul, dar nu numai pe el, de actul complex al cunoaşterii prin lectură. Acest aspect, dar şi convingerea că gustul pentru lectură poate fi educat începând chiar de la vârsta preşcolarităţii, ne-au determinat să iniţiem acest parteneriat. Considerăm că este bine ca, încă de la vârste timpurii, copilul trebuie să fie atras spre carte, spre lectura de calitate, ca o componentă esenţială a pregătirii acestuia pentru şcoală, în vederea dezvoltării aptitudinii pentru şcolaritate.

SCOPUL PROIECTULUI: Educarea disponibilităţilor de receptare a creaţiei literare, stimularea interesului pentru creaţia literară specifică vârstei, formarea deprinderilor de exprimare corectă, expresivă.

 

 

Motivarea copiilor pentru activitatea cu cartea, în vederea pregătirii acestora pentru un debut şcolar favorabil. OBIECTIVE: • • • Să înţeleagă importanţa cărţii în viaţa omului; să înţeleagă importanţa mesajului scris; să manipuleze cu grijă cartea;

• să cunoască elemente importante, distinctive, ale unei cărţi (coperţi, foi, pagini, titlu, autor, text scris, imagine, numerotarea paginilor); • să comunice impresii despre cărţi lecturate - audiate;

• să cunoască reguli de respectat în împrumutarea, lecturarea, returnarea cărţilor împrumutate de la bibliotecă; • • • • să selecteze în cărţi ilustrate, reviste, dicţionare informaţii pe o temă dată; să organizeze informaţia (imagini, text decupate) sub forma unor albume; să manifeste interes pentru carte; să întâlnească pe scriitoarea Lucia Muntean, autor de literatură pentru copii. GRUP ŢINTĂ: • • preşcolarii familiile, prietenii copiilor ACTIVITĂŢI PROPUSE SPRE DESFĂŞURARE: • • • • • • • Activităţi de observare a cărţii Realizarea unor „cărţi” la activităţile alese din etapa I Realizarea unei “minibiblioteci” a grupei împreună de către copii împreună cu familiile Vizitarea unei librării Vizitarea bibliotecii Grupului Şcolar Industrial Minier Lupeni Întâlnire cu scriitoarea Lucia Muntean Miniprogram artistic prezentat la bibliotecă - „Carnavalul personajelor din basme”

• Realizarea unei expoziţii cuprinzând lucrări ale copiilor în sala de lectură a biblioteciipicturi şi desene ale copiilor cu tematică inspirată de lecturile audiate la grădiniţă sau acasă

 

 

RESURSE: • Umane: preşcolari, educatoare, părinţi, bibliotecara bibliotecii Grupului Şcolar Industrial Minier Lupeni, scriitoarea Lucia Muntean, librarul de la librăria din cartierul grădiniţei. • Materiale: cărţi, reviste pentru copii, pliante, carioca, markere, planşe ce ilustrează poveşti, panouri din polistiren, recuzită pentru miniprogramul artistic, lucrări ale copiilor, aparat de fotografiat, microbuz pentru deplasarea la biblioteca GSIM, calculator, videoproiector. • • • • Banii necesari pentru plata microbuzului i-au câştigat copiii la târgul de mărţişoare Asigurarea materialelor necesare – familiile copiilor Temporale: semestrul al II-lea al anului şcolar 2011-2012 Spaţiu: sala de clasă, biblioteca Grupului Şcolar Industial Minier Lupeni, Librăria Nr. 3

EVALUARE, DISEMINARE :

• CD cu fotografii din timpul desfăşurării activităţilor cuprinse în proiect • Prezentarea proiectului « Copilul şi cartea» în cadrul întâlnirilor cu părinţii, în Comisia metodică a educatoarelor şi în cadrul Cercului pedagogic din zonă.

De poiene Cu codiţe De mlădiţe
 

 

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE

- ŞCOALA ALTFEL 2-6 aprilie 2012 ,,CLUBUL BUCĂTARILOR CURIOŞI” Grupa mijlocie ,,A” Prof. Cimponerescu Titiana

Şcoala altfel “reprezintă un program binevenit şi necesar”. În contexte nonformale copiii şi cadrele didactice sunt mai relaxaţi, mai deschiţi, mai receptivi. Timpul liber este folosit intr-un mod mai eficient si educativ. Scopul proiectului Implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor , să pună în evidenţă talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii. Formarea deprinderilor practic gospodăresti, folosirea cuvintelor şi expresiilor specifice acestora. Dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia. Grup ţintă: -copiii din grădiniţă; Beneficiari direcţi: -copiii; Beneficiari indirecţi: -părinţii; -cadre didactice; -comunitatea; Obiective: - să participe alături de adulţi la efectuarea unor treburi gospodăreşti; - să mânuiască obiectele casnice respectând norme simple de protectie; - să trăiască emoţii pozitive ca urmare a îndeplinirii sarcinilor gospodaresti; - să spele fructele şi legumele şi să participe la prepararea unor salate, sandisuri si produse de patiserie;

 

 

- să participe la aranjarea şi servirea mesei; - să respecte normele igienico-sanitare impuse de activităţile de acest gen; - să se exprime corect în propoziţii simple; - să ducă tema la bun sfârşit; Inventar de probleme: Ce stiu copiii: - recunosc produse alimentare din bucatarie, de panificaţie şi patiserie; - unde se găsesc aceste produse; Ce nu stiu copiii: - cum se realizează aceste produse; - ingredientele folosite în realizarea acestora; - ustensilele folosite în pregătirea lor; Metode: - observări spontane, - învăţarea prin descoperire; - conversaţia; - explicaţia; - demonstraţia; - exerciţiul; - problematizarea; - jocul; Centrul tematic: - pliante, reviste, cărţi de colorat, imagini; - produse alimentare, de patiserie şi panificaţie; -obiecte şi ingrediente folosite la realizarea acestora; Bibliografie: - Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Bucureşti 2005

 

 

- Aplicaţii ale metodei proiectelor

 

 

                                                                                                 
 

 

 

 

                   

 

     

Şcoala de Arte şi Meserii Târnava PROIECT DE DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂ ED. COSTEA AGNES 2010-2014

Proiectul de dezvoltare instituţională : are ca scop optimizarea şi dezvoltarea ofertei educaţionale şi curriculare a unităţii şcolare; rămâne un proces de un înalt dinamism ; este un proiect de intenţie ; este centrat pe problemele cheie ale şcolii şi are o identitate a sa, care-l face dificil de copiat sau transpus ca atare în altă şcoală ; reprezintă „ platforma electorală „ a şcolii, expresia politicii de dezvoltare a şcolii; reprezintă o „ asumare „ . 1. PREZENTAREA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Unitatea şcolară: Ş.A.M. Târnava-Adresa: Str.Mărului, nr:2-Localizarea geografică: 4 km de loc. Mediaş, jud. Sibiu Trăsături caracteristice: Populaţia şcolară-Număr de elevi: 224 constant, număr de clase: 14, mediul de provenienţă: urban 60 %, rural 40 % Personalul şcolii:Didactic: 23, titular: 17, detaşaţi: 4, suplinitori: 2, nedidactic: 5, auxiliar: 2 Calitatea personalului didactic: Calificat: 23, necalificat: 0, cu performanţe în activitatea didactică: 20, absolvenţi de cursuri de formare/perfecţionare: 23, continuarea studiilor: 4 Indicatori de evaluare a performanţei şcolare-cantitativ şi calitativ: Rezultate şcolare: Rezultate slabe:27%, rezultate bune:55%,rezultate foarte bune: 18% Procent de promovabilitate la examenele naţionale: Sesiunea Procentaj judeţ Gimn. Stat 1999 73,84 urban De 97,56 % 2000 76,78 urban 82,05 % 2001 80,77 urban 100% 2002 91,13 urban 96,22 % 2003 82,34 urban 100% 2004 81,25 urban 85,71 % 2005 80,3 urban 75 % 2006 78,48 urban 81,81 %

 

 

ponderea elevilor cu rezultate la concursuri şi olimpiade şcolare: 21%; procentul elevilor care trec la niveluri superioare de învăţământ: Liceu: 82%, Şcoală profesională: 18%;comportament social: în limite normale; disciplină: bine; absenteism: normal; rata abandonului şcolar: mică; probleme comportamentale: rar; încălcări ale legii: nu; activităţi sociale şi culturale: programe artistice; concursuri: „Dincolo de tăcere”, „Winners” şi „Smarty”; satisfacerea cerinţelor părinţilor: bună; numărul de cereri de transfer:plecaţi din unitate: 4 (schimbarea domiciliului, plecarea în străinătate),veniţi în unitate: 8; posturi ocupate sau nu: toate posturile sunt ocupate; rata mişcării personalului didactic: veniţi: 5, plecaţi: 3. Resursele materiale ale unităţii şcolare:numărul sălilor de clasă: 15; numărul laboratoarelor şi cabinetelor: 4;numărul cabinetelor de informatică: 1; conectare la internet: da; biblioteca şcolară: 7534 volume; ateliere pentru instruire practică: da; cabinet medical: nu; spaţii sanitare: grupuri sociale pentru profesori, băieţi, fete; starea clădirilor: renovarea corpului şcolii şi al bibliotecii; număr corpuri:9 (şcoala, bibliotecă, sală de sport); nivel de dotare cu resurse educaţionale: învechit. Calitatea managementului şcolar: Managementul şcolar aplicat la Ş.A.M. Târnava a acordat prioritate strategiilor politicilor de dezvoltare instituţională la nivelul sistemului şi al unităţii de învăţământ, acest aspect fiind dovedit prin:implicarea Consiliului de Administraţie în aplicarea strategiilor la nivelul şcolii; colaborarea şi participarea şcolii la activităţi organizate pe plan local; lucrul în echipă la nivelul managementului; colaborarea pe plan local cu alţi manageri;dezvoltarea competenţelor profesionale 2. MISIUNEA ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE Educaţia este percepută astăzi ca o funcţie vitală a societăţii contemporane deoarece prin aceasta societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă astăzi totul: să transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitatea în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor imprevizibil. Considerată un factor-cheie în dezvoltarea societăţii, ea asigură forţa de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, favorizează progresul, stimulează curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia individului, educaţia este unul dintre instrumentele cele mai puternice de care dispunem pentru a modela viitorul. Soluţia tuturor problemelor grave şi cronice cu care se confruntă societatea contemporană este căutată în educaţie şi şcoală. Urmărind ca scop fundamental pregătirea tinerilor pentru integrarea în societate, pe de o parte, şi dezvoltarea maximă a potenţialului lor, pe de altă parte, şcoala trebuie să-i ajute pe tineri să se cunoască şi să se accepte, să-şi proiecteze idealuri şi să le interiorizeze în identitatea lor, săi ajute să conştientizeze şi să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăţii. Educaţia şi şcoala contemporană suportă presiuni tot mai mari din partea celorlalte subsisteme ale societăţii. Aceste presiuni vin dinspre toate sectoarele de activitate, cărora şcoala le livrează forţa de muncă, dar vin şi din partea elevilor şi a părinţilor; aceştia aşteaptă de la şcoală garanţia succesului social, ceea ce înseamnă concomitent prosperitate materială, dezinvoltură în relaţiile sociale, contribuţia activă la construirea societăţii.

 

 

Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului şcolii: dintr-o instituţie autonomă, relativ izolată, specializată exclusiv în transmiterea ştiinţei de carte, şcoala a devenit interfaţa în relaţia individ – societate, spaţiul social specific în care se manifestă disfuncţiile şi tensiunile societăţii şi, prin aceasta prevenţia şi terapia acestora. Şcoala este prima instituţie care îi confruntă pe elevi cu exigenţele integrării în societate şi toate cercetările demonstrează că modul în care se adaptează un copil la şcoală reprezintă principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniază importanţa calităţii experienţelor şcolare în integrarea socială a indivizilor, ceea ce argumentează interpretarea: şcoala şi problemele sociale reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede. Din punctul de vedere al politicilor sociale, consecinţa acestei viziuni este una extrem de importantă: la ora actuală se preferă investirea resurselor în şcoală, în scopul creşterii calităţii actului educativ, decât în sistemele de control social sau în sistemele de susţinere socială. Această strategie corespunde principiului intervenţiei timpurii, este mai bine să previi, decât să vindeci, şi principiului intervenţiei eficiente: investiţia în şcoală se finalizează în calitatea intelectuală, morală, profesională şi socială a absolvenţilor. Absolvenţii care probează autonomie intelectuală şi morală, capacitate de adaptare la schimbări, solidaritate şi atitudine deschisă, pozitivă faţă de învăţare sunt mai apţi să-şi rezolve singuri şi corect problemele existenţiale şi vor da dovadă de o conduită dezirabilă social, deci nu vor contribui la creşterea disfuncţionalităţilor sociale. 3. ECHIPA DE PROIECT:conducătorii echipei:dir. prof. Bădulescu Sorin,ed.Costea Agnes;membrii echipei:ed. Şchiau Cornelia, înv. Muntean Nicolae, prof.Munteanu Laura. 4. SCOPURILE/ŢINTELE STRATEGICE Având în vedere situaţia Ş.A.M. din Târnava, în contextul politic, social şi economic al României, care are o populaţie şcolară cu un număr mic de copii, în contextul scăderii natalităţii, proveniţi din medii socio-culturale deficitare şi cu toate acestea fiind apreciată ca o şcoală bună în zonă, s-au stabilit ca scopuri/ţinte strategice: reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei în perspectiva egalizării şanselor, reconsiderarea managementului şcolii şi al clasei prin realizarea unei oferte educaţionale centrată în jurul ofertei curriculare şi în stânsă legătură cu nevoile educaţionale ale comunităţii locale şi resursele umane existente; asigurarea unui bun management al informaţiei-îmbunătăţirea schimbului de informaţii pentru dezvoltarea resurselor umane şi a relaţiilor comunitare; atragerea elevilor printr-o bună ofertă curriculară; promovarea imaginii şcolii în contextul climatului concurenţial actual de descentralizare şi autonomie instituţională; dotarea şcolii: cabinetele de fizică, chimie, geografie, informatică; asigurarea accesului la informaţie şi comunicare prin conectarea la internet, astfel încât toţi elevii şi toate cadrele didactice să ştie şi să poată utiliza facilităţile informaţionale şi de comunicare oferite de acest serviciu; participarea la activităţile comisiilor de catedră; controlarea sectorului administrativ;formarea şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice; eficientizarea activităţii cadrelor didactice; acordarea calificativelor anuale; creşterea demersului instructiv-educativ; dezvoltarea parteneriatelor; atragerea elevilor printr-o ofertă curriculară generoasă; asigurarea şi dotarea bazei materiale a şcolii; orientarea profesională absolvenţilor cls. a VIII-a; crearea unui climat de siguranţă fizică şi spirituală pentru preşcolarii/elevii şcolii Motivele şi argumentele pentru care am stabilit aceste ţinte strategice le voi prezenta mai jos.

 

 

În ceea ce priveşte reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei l-am propus deoarece: în Consiliul de Administraţie, şi în Echipa de Proiect să fie aleşi liderii pozitivi ai colectivului didactic, pe cât posibil provenind din diferite compartimente stabilite prin organigramă, compartimente pe care urmează să le controleze. Sarcinile responsabililor compartimentelor vor fi cuprinse în fişa postului fiecăruia. Diriginţii trebuie numiţi din cadrul colectivului didactic, profesorii cu competenţele manageriale cele mai bune. Printr-o ofertă curriculară generoasă se va urmări atragerea de elevi. Prin dotarea cabinetelor procesul de predare-învăţare va fi îmbunătăţi. Asigurarea unui bun management al informaţiei trebuie să se facă printr-un sistem optim de circulaţie intern-extern. Pentru eficientizarea activităţilor comisiilor metodice, directorul participă la acestea şi controlează sectorul administrativ. Pentru a fi la zi în domeniu cadrele didactice vor participa la programele de formare şi perfecţionare. Eficientizarea activităţii cadrelor didactice se va face prin: asistenţe la lecţii, aplicarea de teste la clase, rezultatele de la concursurile/olimpiadele şcolare, rezultatele de la examenul de testare naţională, modul de adaptare al elevilor în ciclul superior de învăţământ, rezultatele participării la activităţile de perfecţionare. Acordarea calificativelor anuale se va face pe baza rezultatelor obţinute. Pentru creşterea demersului instructiv-educativ se va urmări: întocmirea orarului în funcţie de cerinţele psihopedagogice, recuperarea din mers a eventualelor rămâneri în urmă, promovarea clasei numai pe baza însuşirii cerinţelor minime ale programelor şcolare, cuprinderea în orarul şcolii a unei ore de pregătire la limba română şi matematică, la cls. a VIII-a, în vederea obţinerii testului naţional, împărţirea, în continuare, a claselor paralele din ciclul gimnazial pe baza mediei generale la finele anului precedent şi încadrarea claselor performante cu profesorii care au avut cele mai bune rezultate, alegerea celor mai bune manuale alternative. Dezvoltarea parteneriatelor se va face prin: colaborarea cu părinţii (lectorate), Primăria, Consiliul Local, Biserica, Biblioteca, etc. Oferta curriculară va ţine cont de opiniile părinţilor în ceea ce priveşte disciplinele opţionale. Principalele resurse pentru asigurarea şi dotarea şcolii, având în vedere nivelul alocaţiilor bugetare, vor rămâne sponsorizările şi donaţiile. Orientarea profesională a absolvenţilor cls. a VIII-a se va face ţinând cont de oferta pieţei de muncă. Prin implicarea colectivului didactic şi a elevilor, în efectuarea serviciului pe şcoală, se va urmări şi asigura un climat de siguranţă în şcoală. 5. MOTIVAREA STABILIRII ACESTOR ŢINTE STRATEGICE PRIN SITUAŢIA EXISTENTĂ, DESCRISĂ, UTILIZÂND ANALIZA SWOT A. MEDIUL INTERN 1. Puncte tari: a. Elevii: mediul de provenienţă: urban 60%, rural 40%; rezultatele obţinute la testul naţional: 81,81% promovaţi; rezultatele obţinute la olimpiadele şcolare; rezultatele obţinute la concursurile şcolare; participări la manifestări cultural-artistice; comportament social normal; b. Cadre didactice: titulari: 17,calificaţi: 23, performanţe în activitatea didactică: 20, perfecţionare şi formare continuă: 23; c. Şcoala: asigură numărul sălilor de clasă, cabinet de informatică, conectare la Internet, sală de sport, Bibliotecă, spaţii sanitare

 

 

2. Puncte slabe: a. Elevii: provenienţă din medii socio-culturale deficitare; absenteism; comportament social necorespunzător; abateri disciplinare; abandon şcolar suplinitori : b. Cadrele didactice: suplinitori: 2, detaşaţi : 4, fac naveta : 22 c. Şcoala: dotare învechită: cabinetele disciplinare, aspectul interior şi exterior, alocaţiile bugetare insuficiente, sponsorizări puţine B. MEDIUL EXTERN 1. Oportunităţi: a. Elevii:Provenienţă mediul urban: 60%, mediul rural: 40%, cadre didactice bine pregătite ;b. Cadrele didactice: Respectă politicile şi strategiile de dezvoltare regionale şi locale, posibilităţi de perfecţionare şi formare în judeţ c.Şcoala: Cadre didactice, sala de sport, cabinet de informatică, conectare internet 2. AMENINŢĂRI: a. Elevii:navetişti: mediul rural, medii socio-culturale deficitare b.Cadrele didactice: nivelul salarizării;c. Şcoala:natalitatea în scădere, nivelul economic slab al comunităţii locale, insuficienţa fondurilor, medii socio-culturale deficitare 6. OPŢIUNILE STRATEGICE: Reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei; atragerea elevilor printr-o bună ofertă curriculară; dotarea şcolii: cabinetele de fizică, chimie, geografie, informatică, istorie; asigurarea unui bun management al informaţiei; participarea la activităţile comisiilor de catedră; controlarea sectorului administrativ; acordarea calificativelor anuale; creşterea demersului instructiv-educativ 7. TERMEN DE REALIZARE: perioada 2010-2014 8. ANALIZA AVANTAJELOR OPŢIUNII Am ales ţintele strategice deoarece consider că: ţintele stabilite sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unităţii şcolare;respectă politicile şi strategiile de dezvoltare naţionale, regionale şi locale;sunt realizabile cu resursele existente şi previzibile; foloseşte mai eficient resursele disponibile; conduce la creşterea calităţii educaţiei în şcoală; lărgeşte accesul la educaţie al copilului. 9. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI Planurile operaţionale vor fi concepute pentru fiecare activitate cuprinsă în programele de dezvoltare din strategie. Aceste planuri vor avea următoarea structură: Nr. Obiective crt Etape de lucru Resurse educaţionale Responsabilităţi Termene de raelizare Indicatori de performanţă

10. MONITORIZAREA, EVALUAREA ŞI VALORIZAREA PROIECTULUI DE DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂ Conţinutul propriu-zis al monitorizării constă în supervizarea transformării „intrărilor” sistemului în „ ieşirile scontate „ utilizând procesele de comunicare interpersonală şi activitatea concretă legată de atingerea obiectivelor organizaţionale .

 

 

Procedurile concrete de monitorizare sunt strâns legate, pe de o parte de evaluare, deoarece scopul monitorizării este tocmai furnizarea unor informaţii relevante pentru evaluare, şi pe de altă parte, de tipul de abordare a binomului conceptual şi acţional monitorizare – evaluare. Monitorizarea se va face pe subproiecte urmărind modificările în implementarea activităţilor sau dacă planul de lucru trebuie modificat. Evaluarea va stabili raportul între ce s-a propus şi ce s-a realizat pentru constatarea „ valorii adăugate „. Se vor realiza evaluări atât cantitative, ce vor evidenţia impactul activităţilor descriind, enumerând, calculând şi măsurând atingerea obiectivelor, cât şi calitative, orientate spre proces, măsurând atitudini şi cauze ale evenimentelor. 11. CONTEXT LEGISLATIV Strategia Dezvoltării Învăţământului Preuniversitar în perioada 2005-2008; programul de Guvernare 2005-2008; managementul Educaţional pentru instituţiile de învăţământ ;buletine informative ale Proiectului de reformă a învăţământului preuniversitar. CONCLUZII Datoria managerului este ca odată procesul început să fie în mod permanent atent la derularea acestuia, să replanifice şi să redistribuie munca pentru a atinge obiectivele fixate ca puncte intermediare. Odată cu terminarea proiectului, trebuie să aibă loc un proces de învăţare, astfel încât toată lumea să fie mai pregătită pentru următoarea provocare. Nici un proiect nu va decurge lin, fără probleme. Creşterea calităţii managementului şcolar la nivelul unităţilor de învăţământ se datorează asumării rolurilor manageriale, roluri interpersonale şi roluri informaţionale de către directorii care acţionează ca adevăraţi lideri ce motivează, conving şi influenţează acţiunile membrilor organizaţiei pentru realizarea obiectivelor proiectate găsind de cele mai multe ori comportamentul optim şi resursele necesare pentru a reduce cât mai mult diferenţele între situaţia prezentă şi cea scontată.
       

 

 

DESENE REALIZATE DE ELEVII CLS. a III- a B DE LA G. Ş. T. R. TÂRNAVA ÎN CADRUL PROIECTULUI “ GHIOZDANUL CU SUFLETE “ TEMA ACTIVITĂŢII: NOUĂ NE PASĂ PERIOADA: 2- 6 APRILIE 2012 ÎNDRUMĂTOR: ED. COSTEA AGNES ILDICO

 

 

 

 

5.CREATIA SUB MAI MULTE FORME
DANC MIHAELA ELENA LIC. TEORETIC “ SILVIU DRAGOMIR” ILIA, G.P.N. SÎRBI

PEISAJ DE PRIMĂVARĂ

Toţi copacii din grădină Sunt gătiţi de sărbătoare, Au ţinută albă, fină Ce străluce de la soare.

Sunt frumoase floricele Ce zâmbesc de pe crenguţe, Toate seamănă-ntre ele Parcă-ar fi nişte steluţe.

 

 

PARFUM DE PRIMĂVARĂ

Peste dealuri şi coline Vântul bate-ncetişor, Şi aduce lin cu sine Din parfumul florilor

De departe le vedem Dansul lor îl admirăm. Şi pe ritm melodios Se înclină graţios.

 

 

Mulţumim tuturor colaboratorilor ! Almanah de dascăl , Nr. 7 Ed. Popa Adriana Bianca G.P.P.Nr.7 Deva , Ed. Costea Agnes – G. Ş. T. R. Târnava, jud. Sibiu

Ed. Bro tean Marina ,G.P.N. Ocoli u Mare Prof..Înv. Pre c. Suciu Olimpia Invă ător Muntean Nicolae , G. Ş. T. R. Târnava Prof. Cornelia Mo , Grădini a P.P. Nr. 7, Deva Prof.Viorela Sandu, Grădini a P.P. Nr. 7, Deva Prof. Rodica Calota, C.N.T.V., Târgu-Jiu Ed. Grămescu Ana , G. P. P. Nr.2 Deva Ed. Lobon Carmen, G. P. P. Nr.2 Deva

Ed. Istrate Marinela , G.P.P.Nr.7 Deva Ed. Ari Mariana , Lupeni Prof. Cimponerescu Titiana Ed. Grecu Ecaterina , Grădini a Nr.41 , Oradea Prof. Danc Mihaela Elena , G.P.N. Sârbi, Jud. Hunedoara

Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora . ISSN 2069 – 282X ISSN-L 2069 – 282X

Vă aşteptăm în numărul următor !