You are on page 1of 76

MEMBRI DE ONOARE :

Acad. prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici România

Ştefan de Fay Consulul Onorific al României la Nisa, Franţa

Acad.prof.dr. Ioan-Aurel Pop - Directorul Centrului de Studii Transilvane

Prof.univ.dr. Gelcu Maksutovici – Preşedinte fondator şi membru de onoare al Uniunii

Culturale a Albanezilor din România, profesor doctor în istorie universală.

Prof.dr. Terezia Filip, România

Prof.dr. Giovanni Rotirotti, Italia

Asist. drd. Despina Elena Grozăvescu, România

Maria COZMA - Doctorand în Drept la Sorbona, Paris, membru USR

Emilia Ivancu - Lector la Universitatea „Adam Mickewicz”, Poznan, Polonia

MEMBRI FONDATORI:

CASETA REDACŢIEI:

Viorela Codreanu Tiron

Mihai Cătrună

Mihai Păun

George Ghe. Ionescu

Director şi Editor/Ed. AmandaEdit/ - Nicolae Nicolae

Redactor-şef - Viorela Codreanu Tiron

Secretar general de redacţie: Dorina Litră

REDACTORI: Odette Mărgăritescu, Elena Roşu-Gane, Marius Zincă, Viorel Muha,

COLBORATORI ASOCIAŢI :

Christian W.Schenk Germania; Daniel Medvedov- Spania; Dorina Şişu Ploeşteanu, Irlanda; Elena Buică-Buni USA; Eugen Cojocaru Germania; Georgina Ecovoiu România; Prof.dr.Theodor Damian New York

Pictură, grafică şi design : pictor şi grafician ing. Mihai Cătrună

Machetare computerizată :

Editor on-line :

- ing. Mihai Gregor Codreanu - ing. Mihai Păun

E-mail redacţie : nomenartis@gmail.com

E-mail redactor-şef: viorelacodreanu@gmail.com

Pentru formatul pe support de hârtie se va face comandă la Editura AmandaEdit, prin e-mail!

A A N N U U L L I I , , n n r

AANNUULL II,, nnrr 1111 - lluunnaa iiuulliiee -- 22001122

- l l u u n n a a i i u u l l i

RReevviissttaa NNOOMMEENN AARRTTIISSîîşşii pprrooppuunnee ssăă ccoonnttrriibbuuiiee llaa pprroommoovvaarreeaa ttaalleenntteelloorr lliitteerraarree,,llaa ccrreeaarreeaa uunnuuii cclliimmaatt ddee ccuullttuurrăă aauutteennttiiccăă şşii rreessppoonnssaabbiillăă,, îînn ccoonnccoorrddaannţţăă ccuu vvaalloorriillee uunniivveerrssaallee şşii ccuu ttrraaddiiţţiiiillee pprrooggrreessiissttee,, îînn ccoonntteexxttuull gglloobbaalliizzăărriiii şşii iinntteeggrrăărriiii ssppiirriittuuaallee uunniivveerrssaallee ******

ÎÎnn ppaarrtteenneerriiaatt ccuullttuurraall ccuu EEddiittuurraa AAmmaannddaa EEddiitt BBuuccuurreeşşttii

PPuubblliiccaaţţiiee lluunnaarrăă,, iinnddeeppeennddeennttăă -- ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreeşşttii,, îînn
PPuubblliiccaaţţiiee lluunnaarrăă,, iinnddeeppeennddeennttăă -- ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreeşşttii,, îînn aannuull 22001111
10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

„Sunt două lucruri în lume care nu îngăduie mediocritate: versurile şi iubirea.”

A. Flavio Cugetare

versurile şi iubirea.” A. Flavio – Cugetare „ (…) Nu trebuie să dorim distrugerea civilizaţiei

„ (…) Nu trebuie să dorim distrugerea civilizaţiei pentru a obţine cultura, trebuie cel mult să dorim completarea ei” „că temele culturale ale omenirii nu sunt istovite, că omenirea mai are încă sarcini mari înaintea ei şi că sufletul omenesc stăpâneşte mijloacele de a se apropia de aceste ţeluri”.

Tudor Vianu

“Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul recapete sens…”

Constantin Noica

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 2

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
1
1

Foarte puţin se mai aminteşte de Victor Ion Popa în zilele noastre, de parcă nici n-ar fi existat, deşi a fost un om de teatru şi un literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată la evoluţia teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. Victor Ion Popa a fost un scriitor de mare ta- lent, autorul unor piese apreciate de marele public, precum şi de critica literară, dintre care

amintim aici: Sfârlează cu fofează; Meșterul Au- rel, ucenicul lui Dumnezeu (biografia lui Aurel

Vlaicu, unul din pionierii aviaţiei);Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub tit- lul Osânda cu Amza Pellea în rolul principal).

Câteva date biografice

A urmat școala primară la Călmăţui, unde tatăl său era învăţător. La Iași, urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat „Costache Negruzzi”, iar ultimele două clase lice- ale la Liceul „Naţional”, pe care-l absolvă în 1914. Debutează în literatură ca elev. După terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean şi pen- tru un timp, la Facultatea de Drept; devine peda- gog la Liceul Internat, pentru a-și asigura situaţia materială. Între anii 1916-1917 - urmează Şcoala de ofiţeri de rezervă şi ia parte la luptele de la Oituz cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad. 1917-1919 - Participă la ședinţele cenaclului lite- rar Academia Bârlădeană (care mai funcţionează şi azi la Bârlad, şi ne simţim datori să amintim

1 (n. 29 iulie 1895, Călmățui, comuna Grivița, județul Tutova, actualmente în județul Galați; d. 30 martie 1946, București).

„Academia Bârlădeană“ a fost înfiinţată la 1 mai 1915, de poetul George Tutoveanu, preotul Toma Chiricuţă şi Tudor Pamfile. Societatea cultural- literară «Academia Bârlădeană» a avut, la vremea

aceea ca președinte de onoare pe Alexandru Vlahuţă, iar pe George Tutoveanu președinte în exerciţiu. Bârladul perioadei interbelice se ca- racterizează printr-o foarte bogată producţie literară de o incontestabilă valoare, cu o contri- buiţie de luat în seamă, reprezentând publicistică, opere, personalităţi culturale 23 ).

Revenind la datele biografice ale lui Victor Ion Popa în anul 1918 figurează ca actor al Tea- trului Naţional din Iași, pentru ca în 1919 să se stabilească la Bârlad, pentru puţină vreme, de unde va reveni la Iași pentru a se căsători cu Getta Kernbach (actriţă). 1923 - este ajutor de pictor laTeatrul Naţional din București. 1925- 1926 - Pictor scenograf, secretar literar. 1923-

1924 - Secretar al Societăţii Autorilor Dramatici.

1923-1924 - Activează în cadrul Grupării teatrale

„Atelier” şi predă cursul de „Istoria Costumului și

Decorului. 1924 - Director de scenă la Teatrul Popular Bucureşti. Montează piese la Teatrele Naţionale din Craiova şi Cernăuţi. 1927-1929 Di- rector general al Teatrului Naţional din Cernăuţi, perioadă în care a montat 41 de premiere și reluări. Aici a creat primul teatru românesc de păpuși şi marionete şi a deschis un ciclu de audiţii muzicale însoţite de conferinţe. 1929-1933 - Regizor la Teatrul „Regina Maria”. 1933-1938 - Se dedică în exclusivitate scrisului. 1934 In- spector delegat cu organizarea teatrului sătesc. 1937- Participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. 1938 - Director al Teatrului Muncitoresc „Muncă şi Voie Bună”, devenit Luptă şi lumină”, apoi Muncă şi

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 3

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

lumină”. 1939 - Trece la Teatrul din Sărindar. 1943 - Director al Oficiului Naţional Cinema- tografic (O.N.C.). 1944 - Demisionează din postul de director al Teatrului „Muncă şi Voie Bună” şi se angajează regizor la Sala Comediaa Teatru- lui Naţional bucureştean. 1943-1944 - Profesor suplinitor la catedra de „Dicţiune, dramă şi comedie” a Conservatorului din București.

Concluzii:

Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicţiile realităţii și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viaţa pito- rească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiţiei patriarhale, respectiv de com- baterea arivismului și a prostiei. Din variata sa creaţie dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă şi pentru comedia sentimentală:

Ciuta, București, 1924; Păpușa cu piciorul rupt,

București, 1926; Pufușor şi Mustăcioară, Bucu- rești, 1926; Floare de oţel, București, 1930; Muş-

cata din fereastră, București, 1930; Shakespeare în infern, București, 1932; Velerim şi Veler Doam-

ne, București, 1933;Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934; Acord familiar, Bucu- rești, 1935; Cuiul lui Pepelea, Bucureşti, 1935; A

fost odată un război, București, 1936; Încer- carea, București, 1936; Povestiri cu prunci și cu moşnegi, Bucureşti, 1936; Sfîrlează cu fofează, București 1936; Plata birului. Deşteapta pămân-

tului. Căţelul sau așa ceva

Constante

şi

ale

, cu desenele Lenei

1937;

autorului,

Bucureşti,

Ghicește-mi în cafea, Bucureşti, 1938; Miro- nosiţele, București, 1938;Take, Ianke și Cadâr, București, 1938; Maistorașul Aurel, ucenicul lui

Dumnezeu, I-III, București, 1939; Bătaia, Bucu- rești, 1942; Cantonament buclucaș, București, 1942; Cântecele mele, București, 1946;

, Bucure ș ti, 1942; Cântecele mele , Bucure ș ti, 1946; Teatrul Victor Ion Popa,

Teatrul Victor Ion Popa, Bârlad 4

Scurt istoric al oraşului Bârlad

Bârladul, străvechi oraş aşezat pe cursul inferior al râului ce-i poartă numele, la răscrucea drumurilor comerciale ce duceau spre Bizanţ sau spre regiunile Cehiei şi Moraviei, spre Lemberg sau spre Hansa teutonică de la Marea Baltică, atesta urme de locuire pe aceste meleaguri încă din mileniile VI-V î.e.n. Oraşul îşi are începuturile în Evul Mediu timpuriu, prima atestare documen- tara fiind întâlnită într-un act din 1174. Marele cărturar Dimitrie Cantemir avea să-l numească „cel mai de seamă târg al Moldovei de jos", atunci când, pentru o perioadă, căpătase statutul de „Scaun al Ţării de jos". Primele mărturii despre existenţa unui nu- cleu al artei teatrale la Bârlad datează din 1860, când prof. Ion Popescu, directorul de atunci al Şcolii primare nr. 1, cerea printr-un raport ca

Ion Smeu, adjunctul clasei a II-a, să fie scos din învăţământ întrucât joacă pe scena teatrului local unde era angajat cu contract şi salar." Din alte documente ale vremii păstrate la muzeul Vasile Pârvan" se constată că, începând cu prima jumă- tate a secolului al XIX-lea exista o sală de teatru

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 4

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

la Bârlad, unde jucau elevii diferitelor şcoli şi

unde dădeau spectacole publice trupele sosite în turneu în mica urbe moldavă. Publicul bârlădean s-

a putut bucura de prezenţa în mij-locul său a

câtorva nume legendare ale teatrului românesc precum Matei Millo, Aristitza Roma-nescu sau Constantin Nottara. La începutul secolului al XX-lea, arta tea- trală locală, deşi prezentă în viaţa comunităţii, stă încă sub auspiciul nefavorabil al instabilităţii şi amatorismului. Treptat, se netezeşte calea că-

tre aspiraţii mai înalte, ca aceea a înfiinţării unui teatru profesionist. Acest deziderat devine reali- tate palpabilă în seara zilei de 28 decembrie 1955, când are loc spectacolul inaugural al Teatrului de Stat Bârlad, cu piesa (jucată în pre- mieră pe ţară) Mielul turbat" de Aurel Baranga,

în regia lui Sică Alexandrescu.

Cu prilejul unui an de activitate, în 1956, teatrului i se conferă, la cerere, numele eminen- tului om de cultură, fiu al Bârladului, Victor Ion Popa. Acest eveniment a fost marcat de spec- tacolul cu piesa „Take, Ianke şi Cadâr". Acest text a constituit de-a lungul anilor garantul suc- cesului, înregistrând peste 500 de reprezentaţii şi reluat în patru variante de montări scenice, în repertoriul permanent. De la spectacolul inaugural din 1955 şi până astăzi, teatrul a respectat o politică reper- torială având ca repere valoarea artistică şi diversitatea. Texte din literatura dramatică ro- mână şi universală au devenit spectacole de suc- ces şi veritabile evenimente culturale. Dintre

acestea, spicuim doar câteva: „O scrisoare pier- dută" de I.L.Caragiale, Dezertorul" de M. Sorbul, Gaiţele" de Al. Kiritescu, Mitică Popescu" de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla" de Beau- marchais, Platon" şi Noţiunea de fericire" de Dumitru Solomon, Puterea întunericului" de L. Tolstoi, Doi tineri din Verona" de W. Sha- kespeare, „Mama" de D.R. Popescu, Să nu-ţi faci prăvălie cu scară" de Eugen Barbu, Luna dez-

moşteniţilor" şi Anna Christie" de E. O'Neill, Ci- tadela sfărâmată" de Horia Lovinescu, Rino- cerii" şi Scaunele" de Eugene Ionesco. Meritorie şi generoasă s-a dovedit a fi şi contribuţia unor personalităţi ale vieţii culturale româneşti, pre- cum Sică Alexandrescu, Radu Beligan, Dina Cocea, Marcela Rusu, Mihai Tofan, Adriana Leonescu, Mihai Mădescu, Valentin Silvestru, Radu Popescu, Constantin Paiu, Ştefan Oprea

la dezvoltarea şi promovarea activităţii Teatrului

V.I. Popa". În dorinţa realizării unor spectacole de înalt nivel artistic şi a confruntării publicului cu cele mai noi provocări şi probleme ale creaţiei teatrale, a fost iniţiat în 1976 Colocviul tinerilor regizori din teatrele dramatice", manifestare de larg interes în rândul oamenilor de teatru şi nu numai, sistat dupa 5 ediţii de către oficialităţile comuniste din prudenţă ideologică". În cadrul colocviului organizat în 1995, a fost pentru prima dată decernat Marele Trofeu de Regie specta- colului Scaunele" de E. Ionescu, în regia lui Dorin Mihăilescu. În ultimii ani, Teatrul Victor Ion Popa" şi-

a intensificat activitatea de promovare a spec- tacolelor sale prin intermediul turneelor efec- tuate în ţară şi străinătate. În 1996, s-au pus bazele unei colaborări fructuoase şi de lungă durată cu Asociaţia Culturală şi Amicală Română, condusă de d-l Gabriel Penciu, având ca prim scop mai buna cunoaştere a artei teatrale româneşti în spaţiul cultural francez. Datorită succesului re- purtat, actorii bârlădeni au onorat în repetate rânduri invitaţia de a juca la Strasbourg, atât pentru publicul local, cât şi pentru diaspora, în spaţii convenţionale şi neconvenţionale, veritabilă provocare şi posibilitate de lărgire a orizontu- rilor.

Prof. Novac Gruia

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 5

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

AAmmiinnttiirrii ddeesspprree VViiccttoorr IIoonn PPooppaa,, llăăssaattee ddee aaccttoorruull IIoonn FFooccşşaa

c c t t o o r r u u l l I I o o

Figura cea mai luminoasă din domeniul teatrului, dar şi cea mai nefericită, a fost a marelui regizor Victor Ion Popa. A trăit puţin, doar 51 de ani, dar a lăsat urme adânci în cultură, în domeniul teatrului în special. Se pare că Cel-de-Sus a vrut să compen- seze viaţa-i scurtă înzestrându-l cu toate daruri- le: publicist de clasă, romancier, dramaturg, sce- nograf, caricaturist, regizor, director de teatre, mare animator şi profesor la Conservator. S-a născut la Bârlad, la 29 iulie 1895; este primul băiat al învăţătorului Ion Popa, urmează Niculae, ajuns profesor universitar la Iaşi, şi sora lor Vir- ginica.

Victor urmează Liceul Naţional, apoi devi- ne student la Drept, tot la Iaşi. În paralel, se înscrie la Conservator, la clasa poetului Mihai Co- dreanu, regele sonetului. Se simte apropiat de trei colegi, C. Romadan, N. Meicu şi Gică Popovici. Într-o vreme a urmat şi cursurile Şcolii de Belle- Arte, care i-au folosit în teatru. La scurt timp după terminarea Conservatorului este trimis pe front, cu gradul de sublocotenent, şi în luptele de la Mărăşeşti şi Oituz este rănit. Revenit la Iaşi, odată cu terminarea războiului, este chemat prin- tr-o telegramă de C. Costa Foru, ziarist, la Bucu- reşti, să înfiinţeze o revistă pentru copii şi tine- ret. Piesa la care lucra mai de mult şi ţinea la ea, Ciuta, îi facilitează debutul ca dramaturg pe pri- ma scenă a ţării. Premiera a avut loc în 1923,

avându-i ca interpreţi pe Getta Kernbach, Ana Luca, Ion Sîrbu, Ion Tâlvan şi N. Soreanu. Scrisă într-o frumoasă limbă literară, s-a bucurat de succes la public (a constituit, de altfel, cel mai mare succes al stagiunii); regia i-a aparţinut lui Vasile Enescu. Lui V.I. Popa i s-a decernat Premiul Caragiale al Teatrului Naţional (Ioan Massoff, vol. 5, Istoria Teatrului românesc, p. 343). Dintr-o altă sursă aflăm că piesa a primit în total cinci premii din partea Societăţii Criti- cilor. Tot în acea perioadă, V.I. Popa era angajat

la Teatrul Naţional ca ajutor de pictor scenograf,

iar un an mai târziu îl găsim angajat la Teatrul Popular al lui N. Iorga. Aici îşi va semna actul de naştere ca regizor. Şi-a ales pentru debut o piesă specială, Micul Eyoff, de Ibsen. După ecourile din presa vremii, spectacolul s-a bucurat de mare succes, a surprins faptul că era un spectacol to- tal, făcut de un regizor-artist. Avea ritm şi stil, pentru că el făcuse şi schiţele pentru decor şi costume. În stagiunile următoare montează Come-

ta, a lui D.Anghel şi Şt.O. Iosif, şi piesa Maestrul,

a lui Mircea Ştefănescu; dintre succesele înre-

gistrate mai fac parte şi alte două montări, Şcoa-

la femeilor, de Moliere, şi Cămila trece prin ure-

chile acului, de F. Langer. Aceste montări nu puteau rămâne fără ecou în lumea teatrului. Primul care se grăbeşte să-l invite a fost Teatrul Naţional din Craiova. În stagiunea 1927 va monta aici mai multe specta- cole, printre care Henric al IV-lea, de Pirandelo, cu excelentul actor Tudor Călin. După eforturile făcute în ultima vreme, îşi permite să plece, pe timpul verii, timp de două luni prin marile capi- tale ale Europei, pentru a cunoaşte la faţa locului mişcarea teatrală şi pe creatorii de spectacole. La Paris, îl cunoaşte pe Antoine şi Louis Jouvet, cu care are îndelungi discuţii pe marginea spectacolelor văzute; la Londra, îi cunoaşte pe Gaston Baty şi pe Gordon Craig, iar la Viena, pe Max Reinhardt; în Germania se împrieteneşte cu Karl Heinz Martin, pe care îl va invita în România,

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 6

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

iar acesta va monta aici câteva spectacole la Tea- trul Regina Maria. Reîntors cu impresii noi şi bogate, compa- rând cu ceea ce se întâmplă pe malurile Dâm- boviţei, trage concluzii din care va rezulta con- cepţia lui despre teatru pentru tot restul vieţii. Este chemat şi numit director al Teatrului Na- ţional din Cernăuţi în anul 1927. Plin de energie, pasionat de teatru, strânge în jurul său un colectiv tânăr şi talentat din toate generaţiile, în frunte cu Ovid Brădescu, Silvia Fulda, Jules Cazaban, Tudor Călin, Ilie Cernea, Getta Kern- bach şi Grigore Vasiliu, cel care va deveni extraordinarul Birlic. Alcătuieşte un repertoriu

valoros din piesele Pygmalion, Unchiul Vania, O noapte furtunoasă, Apus de soare, Azilul de

noapte şi multe altele. Înfiinţează, pe lângă teatrul cel mare, un teatru pentru copii şi tineret

unde pune în scenă Rodia de aur, Capra cu trei iezi, Familia Chiţ-Chiţ, Păpuşa cu piciorul rupt,

Pufuşor şi mustăcioara şi altele. Despre această perioadă de la Cernăuţi aflăm lucruri extrem de interesante de la prietenul lui cel mai bun, dramaturgul Mircea Ştefănescu, pe care îl invita mereu acolo şi pe care-l ţinea două-trei luni în atmosfera familiei sale. Astfel, aflăm din volumul

său Un dramaturg îşi aminteşte (Editura Emi-

nescu, 1980), că Victor Ion Popa locuia împreună cu prima soţie, actriţa Getta Kernbach, şi cu fiul lor Sorin într-o casă în incinta teatrului. Şi nu de puţine ori l-a văzut pe Ion sculându-se în toiul nopţii când era chinuit de gânduri şi de proiecte, punând mâna pe pensulă, retuşând decoruri şi tapete. Se pricepea la toate, mânuia rindeaua ca un tâmplar, dacă nu chiar mai bine, parcă era înnăscut cu toate meseriile. De ce făcea toate astea? Fiindcă teatrul din Cernăuţi avea o sub- venţie mică şi nici aia nu venea la timp, şi pentru că nu putea impune altora sacrificiile pe care şi le impunea lui. Am extras din amintirile lui Mircea Ştefănescu acest fragment foarte grăitor des- pre pasiune şi sacrificiu. Tot din carte am aflat

cum în 1928 marele tragedian Paul Wegener (1874-1948) fiind în turneu în ţara noastră ajunge şi la Cernăuţi, unde stă mai multe zile, timp în care îi vede spectacolul Azilul de noapte. La final, entuziasmat, îl îmbrăţişează în faţa interpreţilor spunând: „Dumnealui e pe linia marilor regizori europeni. Dacă ar da un singur spectacol la Berlin, tânărul acesta ar ajunge celebru în trei ceasuri”. Marele actor nu ştia însă cu ce preţ erau făcute aceste spectacole de prestigiu. Directorul Popa era la capătul puterilor din cauza lichelismului politic, aflăm aceasta dintr-o scri- soare pe care i-o trimite lui M. Ştefănescu:

„Situaţia mea aici e aşa încât n-o mai pot îndura, îmi distruge orice chef de lucru, mă para- lizează pur şi simplu şi sunt fericit că a survenit căderea guvernului care îmi va reda libertatea”. În această conjunctură a intervenit mira- colul. Marea actriţă Maria Ventura, compatrioata noastră care juca la Comedia Franceză de la Paris, dorea să-şi facă un teatru la Bucureşti. Iată cum descrie acest eveniment Ion Anestin în

volumul Schiţă pentru istoria teatrului românesc

(Editura Vremea, 1938):

„Voiam demult să fac un teatru în Bucu- reşti. L-am cunoscut pe Buzescu. Apoi cu prilejul unui turneu la Cernăuţi l-am cunoscut pe Victor Ion Popa. Cei doi pilaştri care să susţină bolta”. Plecând din Cernăuţi, şi-a luat cu el şi câţiva actori formaţi acolo, pe Silvia Fulda, Jules Cazaban, Tudor Călin, N. Sireteanu, Getta Kernach şi Cezar Rovinţescu. Stagiunea la Teatrul Maria Ventura s-a deschis la 14 septembrie 1929 cu piesa Lupii de aramă, de Adrian Maniu, într-o admirabilă viziune plastică şi regizorală a lui V. Ion Popa, spune acelaşi Anestin. Urmează alte

spectacole de succes ca Pui de vultur, Şoarece de biserică, Medaliile bătrânei, Molima, Comedia

zorilor şi altele. Încep lucrăturile; directorul administrativ R. Buzescu nu-i vedea cu ochi buni pe cei aduşi de la Cernăuţi. Ion Iancovescu, pe de altă parte, era nemulţumit că V.I.P. monta toate

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 7

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

spectacolele şi se manifesta (cum afirmă Ioan Massoff), Iancovescu nu vedea în V.I. Popa decât un fel de fatalitate abătută asupra mişcării noastre teatrale şi îl enerva vâlva stârnită la Bucureşti de activitatea în „stil european” a lui Popa la Cernăuţi. Celor doi, Buzescu şi Ianco- vescu, li se alătură şi Scarlat Froda, încercând o mică cabală împotriva lui Popa şi cerând ca teatrul să joace piese comerciale. Rând pe rând, Teatrul Ventura abdică de la promisiunile făcute. „Acest teatru din pasajul Comedia (azi Odeon) a năzuit

să ţină prezent în ţara ei de obârşie un suflet generos, închinat unei misiuni. A fost un teatru întocmit pe nobleţe de spirit, cu vederi largi şi învederată pornire să dea artei şi actorilor cel puţin o treaptă mai sus decât se cunoştea la noi în acea vreme.” Cu aceste cuvinte îşi încheia Victor Ion Popa unul dintre capitolele cele mai agitate din scurta lui viaţă. În stagiunea 1934 este invitat să regizeze piesa Simunul, de Lenormand, pe scena Companiei Bulandra-Maximilian Storin. Doamna Bulandra îl aprecia foarte mult şi asta reiese din în- semnarea de la pagina 83 din cartea sa Amintiri, amintiri (Editura ESPLA, 1956): „În piesa «Si- munul», pusă în scenă cu măiestrie de regizorul Victor Ion Popa, decorul deşertului unde era aşezat cortul în care locuia colonelul, interpretat de Storin, era rezolvat cu atâta măiestrie încât, privind de la balconul teatrului unde mă dusesem să controlez lumina, aveam impresia că mi se usucă gâtul de căldura înăbuşitoare sugerată de cerul gălbui în care se zbăteau, sub suflarea neîndurătoare a Simunului, doi palmieri anemici,

Victor Ion Popa avea prea multe

îndoiţi de vânt

de spus şi le spunea ritos, temeinic. Simţea şi gândea tumultuos”. Şi vom încheia cu carac- terizarea cea mai dreaptă şi pe deplin meritată a altui mare regizor, Ion Sava:

„Victor Ion Popa a fost un pasionat pro- fesor de teatru. A format actori la Teatrul Popular din Cernăuţi, la Ventura, la Muncă şi Voie

Bună sau în spectacolele regizate la teatrul soţi- lor Bulandra, la Teatrul Nostru (Dina Cocea) şi oriunde a lucrat în provincie. Era un adevărat regal de artă regizorală şi de înaltă şcoală acto- ricească”.

Aceeaşi apreciere o are şi maestrul Radu Beligan, care a fost unul dintre ucenicii săi. De altfel, acesta în amintirea mentorului său – în semn de omagiu – îşi începe volumul Note de insomniac (Editura Artprint, 2001) cu însemnarea din 16 iulie 1938: pe când era încă elev la Con- servator şi se afla în localitatea Brad, la părinţi, a primit o telegramă laconică: „Veniţi neapărat la Bucureşti duminică dimineaţă, angajament! Victor Ion Popa”. A fost steaua lui norocoasă, care s-a abătut din drumul ei la Brad. Şi mai spune în cartea sa: „O singură indicaţie de la acest regizor valora cât un an de Conservator”. „De ce te agăţi de cuvinte ca şi când te-ai îneca? Înoată!”

Mă consider şi eu un actor fericit, pentru că l-am cunoscut bine, mi-a îndrumat paşii spre teatru, mi-a indicat „bucata” de examen, mi-a purtat noroc şi am reuşit. Prima colaborare la radio am făcut-o sub îndrumarea sa. Eram prin anul al doilea de Conservator când a cerut directoarei Teatrului Mic, Eugenia Zaharia, să mă angajeze pentru spectacolul Femeia în floare, de Denys Amiel. Mi-aduc aminte de acele repetiţii, cum nu mai întâlnisem pe atunci. Ştia să creeze o atmosferă caldă, prietenească, fără ţipete şi urlete, nu era niciodată panicard. Parcă te lua de mână şi te conducea la întâlnirea cu rolul. Cu fiecare repetiţie adăuga câte ceva şi rolul apărea ca-ntr-o construcţie. Vorbea încet, aproape şop- tit. Avea o figură prelungă, fruntea înaltă şi părul vâlvoi, gura mică, pe care o tot ţuguia formând un fel de cireaşă, cum se rujează unele bătrâne ca să devină sexy. Figura emana blândeţe, ochii pătrunzători erau ajutaţi de un zâmbet şăgalnic. În timpul repetiţiei avea o măsuţă pe care trona o

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 8

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

„stacană” de cafea de la Cofetăria Nestor, de jos, şi alături două-trei pachete de ţigări; prie- tenii glumeau spunând că face economie de chi- brituri şi d-aia aprinde ţigară de la ţigară. Apoi au urmat şi alte colaborări. Deşi am fost repartizat la clasa maestrului Ion Mano- lescu, îmi plăcea să mă duc la cursurile sale; era cel mai bun profesor, îi invidiam pe colegii de la clasa sa: Eugenia Bădulescu, Ion Henter, Doina Tuţescu, Lily Sacerdoţeanu, Toma Caragiu, Lucre- ţia Racoviţă şi alţii. Când a montat la clasa sa marele spectacol Vicleimul m-a distribuit şi pe mine. Îmi plăcea să-i urmăresc activitatea, nu am ratat niciun spectacol. Cel mai mult îmi plăcea să mă duc pe Uranus, la Teatrul Muncă şi Voie Bună. Acolo am văzut prima dată Institutorii cu marele actor N. Soreanu în Inspectorul Prell sau Măi- cuţa, cu excelenta Maria Mohor, care îi devenise a doua soţie. Aveam s-o revăd în alte două suc- cese, Ana visează, la Teatrul Naţional, şi enig- matica Mona din Steaua fără nume, la premiera absolută din primăvara lui 1944.

Moştenirea lăsată de Victor Ion Popa este inestimabilă, pe lângă piesele Ciuta, Muş-

cata din fereastră, Take, Ianke şi Cadîr, Răz- bunarea sufleurului, Văpaia cea mare, Apă vie, Moartea prietena mea, ne-a lăsat romanele Maistoraşul Aurel ucenicul lui Dumnezeu, Vele- rim şi Veler Doamne, Sfârlează cu fofează, Floare de oţel şi altele.

Ca publicist, a scris Teatrul şi problemele sale, precum şi Teoria şi practica punerii în scenă.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm şi alte merite ale sale, la fel de importante. Împreună cu prof. Dimitrie Gusti a înfiinţat Muzeul Satului, a pus bazele teatrului la microfon în vara lui 1929. A fost primul preşedinte al Cinematografiei şi a sprijinit îndeaproape realizarea filmului O noapte furtunoasă. De asemenea, a fost inspector la Cul- tură pentru înfiinţarea teatrului sătesc de pe lân-

gă căminele culturale, singurul mijloc cultural la ţară. Şi multe alte realizări. Deşi au trecut atâţia ani, nu pot uita ulti- mele sale puneri în scenă. La Teatrul Maria Filotti am văzut un excelent spectacol cu Profesiunea doamnei Warren, de G.B. Shaw, în care străluceau Maria Filotti, V. Maximilian, N. Soreanu, G. Sto- rin şi Irina Richiţeanu. La Teatrul Naţional a montat Ana visează, de Anton Bibescu, şi Când a iubit Lorelay, de Sandra Cocărăscu, cu inegalabilul Aurel Muntean. Au rămas neonorate alte două piese care

urmau: Unchiul Vania, la Naţional, şi Casa cu două

fete, la Comedia. Boala l-a răpus. Trei factori au contribuit la acest deznodământ: surmenajul ex- cesiv, abuzul de cafea şi mai ales tutunul.

Pentru noi însă, pentru posteritate, el a rămas marele om de teatru VICTOR ION POPA.

Mulţumim dle ION Focşa! - oriunde te-ai afla în univers! 5 -

***

ION Focşa! - oriunde te-ai afla în univers! 5 - *** 5 Actorul Ioan Foc şa

5 Actorul Ioan Focşa a păşit spre Nirvana în ianuarie 2012.

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 9

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 C C e e i i d d o o
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 C C e e i i d d o o

CCeeii ddoouuăăzzeeccii şşii ddooii ssaauu ccuullttuurraa ddee ppeerrffoorrmmaannţţăă -- eesseeuu --

Constantin_Noica 6

Un tânăr poet francez trimite lui Paul Valery un manuscris cu versuri. Valery îi răs- punde: „Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar la aşa ceva nu mă pricep.” Numai că tocmai la aşa ceva ar trebui să se priceapă măcar câţiva, în nul unei culturi naţionale. Căci dacă există sport de performanţă care ne încântă ca spectacol şi atâta tot, cu atât mai mult există cultură de performanţă care, fie că ne încântă ori nu, mută din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar în măsura în care performanţele culturii – fie că este vorba de mari invenţii, de mari idei, forme de organizare şi manifestare socială sau mari creaţii – hotărăsc de afirmarea şi supravieţuirea popoarelor, este bine să reflectăm puţin asupra felului cum se produc ele. Unele performanţe ale culturii se obţin neştiut. Limba română, între alte câteva, este prin ea însăşi şi o performanţă culturală. Anumite forme de organizare şi manifestare ale vieţii satului au reprezentat, în trecut, o performanţă. Folclorul este una la nivelul ultim al creaţiei, teodată. Dacă trebuie să credem că perfor- manţele culturii ţin de genialitatea inventivă şi creatoare, atunci în cazul lor a fost activă o

6

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica

genialitate difuză. Dar genialitatea este concen- trată în persoane, atunci cînd performanţele nu sunt anonime, ca în ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi şi cum s-o valorifici? În speţă, în ce fel să pregăteşti şi să faci rodnice creierele tinere, aşa cum valorificăm păcura, gazele, papura, până şi deşeurile? Este probabil că în sânul celor 22 milioane de români din ceasul de faţă se află douăzeci şi doi de tineri – adică unul la un milion – cu o înzestrare absolut excepţională. Nu e nevoie de mai mult, într-o ţară unde inteligenţa şi desigur râvna nu lipsesc spre a împlini toate nevoile materiale şi spirituale ale ceasului. Dar întrebarea este nu numai cum să-i găseşti pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată:

„Să iasă din rând cei care cred că sunt excep- ţionali”. Ne-am trezi însă cu prea mulţi candidaţi, astfel că totul ar fi de luat de la început. Iar dacă Paul Valery are dreptate şi nimeni nu se pricepe în materie de geniu, atunci n-am putea alege nici dintre cei mulţi, nici dintre cei puţini. Din fericire, vorba lui Valery nu e concludentă (poate el însuşi n-avea decât talent, nu şi geniu), iar alţi mari performeri culturali ne-au spus lucruri mai încurajatoare pentru detectarea şi valorificarea tinerilor de excepţie. Un Edison, dacă nu ne înşelăm, a spus: geniu înseamnă 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Totul se schimbă, dintr-odată. Atunci intervenţia de afară nu numai că e posibilă, dar devine şi obligatorie: apare antrenorul. Căci totul în cultura de performanţă, poate, se întâmplă ca în sportul de performanţă, sub acţiunea unui antrenor. Acesta, într-adevăr, ştie să facă pe cineva să transpire. În cultura de performanţă, poate mai mult decât în sport şi în orice caz pe o perioadă mai lungă (pe parcursul unei vieţi, în definitiv), candidatul la performanţă trebuie să transpire. Cineva povestea că, la un mare hotel din Elveţia, a trebuit să reclame direcţiei pe vecinul său de cameră, care cânta cam mult la pian şi nici măcar nu cânta ceva ca

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 10

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

lumea, ci făcea mai mult game. „Este Rubinstein”, a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani, Rubinstein continua să facă game, aşadar să transpire. Îţi este milă de câte o fetiţă ori de câte un tânăr atlet că trebuie să petreacă o bună parte din „anii cei frumoşi” (chiar aşa de frumoşi, fără modelarea pentru restul vieţii, cum sunt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Şi poate ne-ar cuprinde mila în faţa unui tânăr înzestrat, să-l vedem osândit pe viaţă la rigorile culturii, mai ales că nu poţi fi niciodată sigur de rezultat şi trebuie să antrenezi nu 22, ci câteva sute. Dar tocmai aceasta deosebeşte vorba lui Valery de a lui Edison: căci unul ar vrea să ştie dintr-odată cine este genial, pe când Edison spune: abia la urmă, după ce omul a transpirat îndelung, se poate ivi miracolul care contribuie să trimită înainte popoarele şi istoria. Iar pentru aceasta trebuie antrenori. Profesorii predau re- gula, nu excepţia şi, de altfel, ei nu se pot devota unui singur ucenic; nu-l pot urmări ceas de ceas, nă şi în somnul lui. Altcineva, chiar incom- parabila instituţie a familiei, ce competenţă sau ce cutezanţă au? «Nu încerca prea mult, spune nărului familia; stai lângă mal, dacă vrei să-ţi fie bine.» Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind şi el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune:

«Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci.» Atunci, unde ne sunt antrenorii? Dar ei sunt de pe acum prezenţi, şi cu siguranţă sunt mai mulţi decât cei de antrenat, în cultură. Românul are vocaţie de antrenor. A stat destul pe margine, de-a lungul istoriei, şi a văzut cum se îneacă alţii. Şi oricum, este mai uşor să ştii cum trebuie făcut un lucru decât să-l faci. Antrenori buni, de altfel, pot fi de-a dreptul cei care au obţinut ei înşişi o per- formanţă. Profesorul medic Palade, cel cu premiul Nobel, a antrenat pare-se echipa Institutului de Biologie, nou înfiinţat, în aşa fel, încât ne facem iluzia că am putea lua un nou premiu Nobel, într-o bună zi. Sau Mircea Eliade ar putea oricând pune pe lume mari orientalişti, dacă ne-am convinge că

ţara noastră – singura din Europa deschisă cul- tural atât către Orient, cât şi către Occident – ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepţională echipă de interpreţi; căci reclamă şi mijlocirea spirituală puţină genialitate. Dar nu ne gândim atât la antrenorii de excepţie, pentru tinerii de excepţie, cât la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum creşte firul de grâu. I- am numit cândva: ploaia, ploaia aceea de toamnă, care nu ştie nimic despre culesuri. Dacă am putea găsi sămânţa cea bună! Douăzeci şi două de boabe numai !

â nţa cea bună! Douăzeci şi două de boabe numai ! „Înţelepciunea nu e ceva care

„Înţelepciunea nu e ceva care se învaţă; e ceva care se trezeşte. De aceea o şcoala de înţelepciu- ne e posibilă.“

Jurnalul de la Paltiniş, Constantin Noica

„Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lu- mea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făp- tură specifică.“

Constantin Noica

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 11

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 (27 februarie 1824 – 17 iulie 1895) A fost un

(27 februarie 1824 17 iulie 1895)

A fost un pictor francez născut în Nantes.

A început să picteze portrete şi subiecte isto-

rice, însă mai târziu a trecut pe teme alegorice şi mitologice.

ă mai târziu a trecut pe teme alegorice ş i mitologice. Henri-Pierre Picou - Allegory of

Henri-Pierre Picou - Allegory of Spring - 1871

A fost un pictor academic şi unul dintre fondatorii şcolii Neo-Greacă, alături de prietenii lui apropiaţi Gustave Boulanger, Jean-Léon Gérôme şi Jean-Louis Hamon, de asemeni pictori academici. Toţi au studiat în atelierul lui Paul Delaroche cât şi-n atelierul lui Charles Gleyre. Stilul lui Picou a fost influenţat într-o ma- re măsură de Gleyre. În timp ce restul grupului a pictat în general, subiecte clasice şi mitologice, Picou a primit şi comenzi pentru fresce religioase

în multe biserici, inclusiv la Église Saint-Roch.

în multe biserici, inclusiv la Église Saint-Roch. H-P.Picou - Andromeda Chained to a Rock – 1874

H-P.Picou - Andromeda Chained to a Rock 1874

Debutul său artistic a avut loc la Salonul din 1847. În următorul an a câştigat medalia a doua pentru pictura lui, „Cléopâtre et Antoine sur le Cydnus”. Cunoscută şi ca „Cleopatra on the Cydnus”, această pictură e considerată capo- dopera lui Picou. În 1875 a fost expus în New York, apoi a fost văzută pe pereţii unei galerii private de artă din San Francisco.

ţ ii unei galerii private de art ă din San Francisco. Henri-Pierre Picou - The Birth

Henri-Pierre Picou - The Birth of Venus - 1874

Picou a avut un mare atelier de pictură în Paris pe Boulevard de Magenta, ceea ce i-a per- mis să-şi expună pe pereţi frescele de dimensiuni foarte mari. Popularitatea lui a continuat să crească şi a devenit mai cunoscut după ce a câştigat premiul doi Prix de Rome în 1853 pentru pictura lui, Jésus chassant les vendeurs du Temple” (The Moneylenders Chased from the Temple), şi încă un premiu II, la Salon în 1857.

the Temple), ş i înc ă un premiu II, la Salon în 1857. Henri-Pierre Picou -

Henri-Pierre Picou - Mark Antony and Cleopatra aboard an Egyptian barge - 1891

De la debutul său din 1847, el a participat în mod regulat la Salon, până în 1893.

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 12

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 W W i i l l l l y y

WWiillllyy eett EEmmiillyy MMaarrcceeaauu,, ppooèètteess eett aaqquuaarreelllliisstteess ccoonntteemmppoorraanneess

Willy et Emily MARCEAU sont un jeune couple d‟ar- tistes peintres aquarellistes symbolistes, ils créent aussi, en duo, des infographies (travail numérique sur ordinateur).Toutes leurs œuvres sont inspirées des traditions et cultures anciennes telles les celtes, l‟Egypte ancienne, les amérindiens, l‟Inde, le Tibet avec les mandalas et la géométrie sacrée… Quelquesunes de leurs œuvres sont des hommages à des hommes illustres comme Vercingétorix, Arthur Rimbaud, Victor Hugo, Serge Gainsbourg mais aussi Bouddha, Jésus, Mani, Manitou etc. Ils aiment par- tager leur passion et leur amour des traditions anciennes par leurs peintures colorées, variées, chaudes et étoilées …Ils sont aussi auteurs, poètes, illustrateurs et collaborent à divers magazines, revues, anthologies d‟art et de poésie, ils ont reçu plusieurs distinctions (médailles d‟argent et d‟or de l‟Internationale des Arts et Lettres, de bronze et d‟argent de Poètes sans Frontières, médaille d‟argent de la Société d‟Encouragement aux Arts et Lettres). Ils sont tous deux membres de la Société des Poètes et Artistes de France depuis cette année.

Michel Bénard, chevalier dans l‟ordre des Arts et des Lettres, a écrit: «Willy et Emily Mar- ceau progressent sous le signe convergent des prin- cipes universels, oscillant entre l‟Occident et l‟Ori- ent, comme transmission des énergies positives, sorte de passerelle lumineuse souhaitant illuminer un peu plus l‟humanité…. Pour eux, l‟art est aussi une offrande, un partage gracieux et pacifique avec les

autres. …Donc rien d‟archaïque chez eux, simple- ment une espérance de conduire ceux qui contem- plent leurs œuvres, vers une forme d‟éveil…» Willy et Emily participent depuis plus de deux ans, avec des artistes de différents pays et d‟horizons divers au Festival des Arts avec La Palette du Monde (association internationale des artistes) dont ils sont membres, dans plusieurs villes de France…et d‟ailleurs. Ils exposeront (expo- sition personnelle) à la Médiathèque de Saint Sau- ves (Puy-de-Dôme) de mi-octobre 2012 à mi-janvier 2013 ainsi qu‟en septembre à Vierzon (exposition collective). Ils ont créé une autoentreprise: Mani Publications et un site internet du même nom afin de se faire connaitre et de commercialiser des re- productions de leurs œuvres «ce qui permet à des petites bourses de pouvoir s‟offrir une œuvre qui leur plaît pour une trentaine d‟euros même si ce n‟est qu‟une reproduction» disentils. «Nous vendons certains de nos originaux au plus offrant» rajou- tentils en riant! «Les reproductions de nos œuvres peuvent être sur différents supports et de diffé- rents formats, les prix varient donc mais sont raisonnables…». On peut voir les œuvres de Willy et Emily MARCEAU en demandant leur catalogue gra- tuit à: mani-publications@orange.fr

A faire frémir les statues immobiles

Tes mains de fée Sur le piano Aux notes mélodieuses Qui montent vers la voûte étoilée Font s‟épanouir Des éclats de cristal Emily Où se mélangent Des couleurs d‟arcenciel Dans une blancheur éclatante Où des anges - dans le silence de la nuit- Chantent l‟espoir en des danses gitanes A faire frémir les statues immobiles.

Willy Marceau

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 13

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

A mon poète, le miroir d’Ange…

La Terre s‟unit ; L‟eau, l‟air, le feu…

L‟amour unit, la vie s‟élève à l‟œuvre du Père, La flamme guide, la terre d‟Amour, l‟eau lumière,

l‟air sacré

Nous écrivons de la poésie Flamboyante. La vie célèbre, l‟œuvre du Père la flamme libère la Terre d‟Amour, la feuille d‟Automne redescend et s‟envole vers le mystère du printemps, La Rose vivante qui s‟est ouverte au souffle pur et

sacré, sur la pierre des Rois.

vers

l‟œuvre parfaite.

Emily Marceau

Emily dans les couleurs bleu-orangées

Emily dans les couleurs bleu-orangées Audessus de la neige, Dans un ciel zébré de turquoise Entonne un chant amérindien Qui coule dans ses veines bleutées… Emily chante dans l‟azur diaphane Un refrain où le silence se tait… C‟est une douce mélodie Qui nargue un peu la nuit Des chacals en manteau de lumière Artificielle que le soleil défait ! …ils jettent des pierres sur les soldats D‟une terre brûlée ou promise ( ?) A cause d‟une étoile bleue ou jaune Mais qui a attisé ce feu de la haine Avec des odeurs nauséabondes, Cauchemardesques d‟un fou ténébreux Qu‟un peuple entier a fui… Depuis l‟Egypte ancienne et son Pharaon Sans trône c‟est la même histoire ? Emily dans les couleurs bleu-orangées, Nous sommes loin de tout cela Et pourtant si près… Les relents de la bêtise et de la noirceur N‟ont hélas ni langues ni frontières ! Emily dans les couleurs bleu-orangées Entonne avec moi un chant d‟Amour Universel

Envers et contre toutes les haines Et les paroles belliqueuses qui peuplent Les mondes visibles et invisibles…

Willy MARCEAU

Nous dansons avec les couleurs

Nous dansons avec les couleurs De l‟harmonie Cosmique Et nous peignons dans les étoiles La beauté de l‟arc-en-ciel, La musique des sphères Et les parfums colorés du matin… Nous écrivons à l‟encre d‟or Des lettres et des dessins d‟Amour, Nous chantons la Lumière du Soleil Qui brille pour chacun… Nous aimons le chant des dauphins, La majesté d‟une citadelle de cristal Au milieu de la mer émeraude, Le silence à écouter dans une cité céleste Aux reflets d‟azur cristallins… Que tout l‟or du Soleil emplisse vos yeux, Votre âme, tous vos sens en éveil Et qu‟ils se réjouissent des splendeurs De la Vie !

Willy et Emily MARCEAU (août 2011)

Lorsque le temps reste comme suspendu

à Emily, mon épouse

Lorsque le temps reste comme suspendu Au dessus de l‟azur Tandis que nous fusionnons Et que le chant des sylphes murmure Dans le silence de l‟horizon nacré, Que le soleil chante et danse avec les Anges,

Que nous chantons et dansons avec lui Dans les couleurs de l‟arcenciel, Lorsque nos étreintes de feu et de sel S‟épanouissent comme dans l‟océan cosmique, Alors je pense à l‟androgynie… Nous sommes UN Comme il y a des éons… Lorsque le temps reste comme suspendu… Nous étions UN

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 14

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

Lorsque le temps restait comme suspendu Dans une citadelle de cristal…d‟or Et de Lumière Dans le silence de l‟horizon nacré !

Et de Lumière Dans le silence de l‟horizon nacré ! M M a a r r

MMaarriiaannaa BBeennddoouu

Spre Tine, Doamne

Willy MARCEAU

Spre Tine, Doamne azi ridic Cu umilinţã glasul meu Şi-n chip de rugãciune-Ţi zic ; -Ajutã-mã, cã-mi este greu

Greşit-am, Doamne peste fire, Greşit-am la pãmânt şi cer, M-am complãcut în amãgire Dar în iertarea Ta încã mai sper !

Asemeni cu tâlharul de pe cruce, Îmi recunosc în ultim ceas cãderea Şi Te implor, Iisuse dulce, Sã-mi dãrui cum ştii mângâierea

Poezie

in traducereatas d yiwen

Seg yiwen yenesr-d waas Aas yezzi ɣer yiwen Yiwen d acu yettalas Aas umu sawalen Yedder yiwen seg waas D nitni i- as yeggen ismawen Yuɣal mi t-ufan d aas La s-regglen yiwen yiwen Yiwen anida yella Aas i inudden fell-as Netta anda akken yella

Yiwen ur d yedli fell-as Yal wa amek it-iwala Xas werǧin ran ṣṣifa-s Wwin-t s lewhi akka Sgujdren dew laɛnaya-s

Aas mi inuda aas Yefreq yuɣal d yiwen Yal wa txedɛi-t tassa-s Ɣef ssin ban wulawen Abrid yessa d tikerkas Yeǧǧa-d trad gar wakniwen Xas terza-d talwit yiwwas S waxad ad tticelqef yiwen

Yiwen ur yezmir i yiman-is Ma d sin zgan d iximen Yal wa yesbed ɣer idisan-is Win i jeɛlen d yiwen Amek ara yezdi lqed-is Kra n win izedwen ɣef yiwen Amek ara s id iban umur-is Win yesɛan ala yiwen ?

Yiwen ma yewweled is Ad yas wayea t-iɣilen Sin ma ddan di later-is Yiwwas ad msengaren Illem ad yeẓẓel afus-is Deg yimi n wulac ad belɛen Assa ad yefru ccɣel-is Ur d yett$ima ula d yiwen

(varianta originalã în limba Tamazigh: Ait Slimane Hamid, Algeria)

Le Un et la Multitude

Du Un dériva la Multitude Et trouva son du dans le Un Le Un ayant prit ses habitudes Obligea la multitude à ne jurer que par le Un Il couva son pouvoir dans la multitude Qui l‟affubla de moult dénominations La Multitude en hébétude

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 15

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

Se rebiffa et opta pour une démarcation

Là où réside le Un Nombreux sont qui ont cherché à le savoir Mais comme nul ne connait son chemin Personne n‟a pu l‟apercevoir Chacun lui inventa une image Même s‟ils ignorent tout de son visage Ils le trainent tel un mirage Et supputent qu‟il leur octroie le courage

La Multitude en réclamant le plus Se dispersa, retomba dans le Un Chacun fut trahi par sa mue Pour se définir dans le seul Un Le sentier tapissé de mensonges Légua guerres et troubles partout La paix devint un simple songe Qui erre dans des horizons flou

Le Un devint incapable La Multitude ingérable Quelle est victime qui est le responsable? La vérité devint impalpable Comment vivre dans l‟honneur Quand c‟est le Un qui guide Tout? Comment éloigner la peur Quand le Un redoute le tout ?

Quand le Un outrepasse la logique Viendra l‟autre pour le déloger Quand le rêve devient chimérique La multitude est bloquée Le néant tend des lors sa main Pour combler le gouffre de son vide Dedans, tous tomberont, un par un Ne subsistera alors ni le Un Ni la multitude

(varianta în limba francezã: Ait Slimane Hamid, Algeria)

UNUL şi MULŢIMEA

Dintr-UNUL derivã MULŢIMEA Şi vom gãsi din-ul lui într-UNUL UNUL fãcându-şi obiceiuri Obligã MULŢIMEA sã nu jure decât printr-UNUL

Îşi cloci puterea în MULŢIMEA Care îl împopoţona cu foarte multe nume MULŢIMEA în zãpãceala ei Se împotrivi şi optã pentru o stavilã

Acolo unde existã UNUL Sunt numeroşi cei care vor sã-L ştie Dar cum niciunul nu-I cunoaşte drumul Nimeni n-a putut sã-l zãreascã Fiecare îi inventã o imagine Deşi nu-I bãgarã în seamã chipul Îl târârã ca pe un miraj Şi gãsirã cã le dã curaj

MULŢIMEA reclamând surplusul Se împrãştie devenind UNUL Fiecare fu trãdat prin aceastã lepãdare Ca sã se defineascã într-un singur UNU Poteca acoperitã cu minciuni Nãscu războaie şi necazuri pretutindeni Pacea deveni un simplu gând Ce rãtãceşte prin orizonturi tulburi

UNUL deveni incapabil Mulţimea de neînghiţit Cine e victima cine e responsabilul? Adevãrul deveni de neatins Cum sã trãieşti onorabil Când există UNUL care conduce totul? Cum sã îndepãrtezi frica Când UNUL face sã se teamã totul?

Când UNUL depãşeste logica Va veni altul ca sã-L mãture Când visul devine himeric MULŢIMEA este blocatã Neantul îşi întinde de departe mâna Ca sã astupe abisul vidului sãu Înãuntrul lui, vor cãdea toţi, unul câte unul Nu va mai rãmâne atunci nici UNUL nici MULŢIMEA

(traducerea în limba română: Mariana Bendou, România)

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 16

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii

Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii

Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii Thomas Jefferson 7 Declara ț ia de independen
Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii Thomas Jefferson 7 Declara ț ia de independen

Declarația de independență a Statelor Uni- te ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o. Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776. Originalul semnat olografde dele- gații Congressului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din capitala Statelor Unite, Washington, D.C.

Istoria conflictului Marea Britanie - Cele treisprezece colonii americane

De-a lungul decadelor 1750 și 1760, rela- țiile dintre Regatul Marii Britanii și cele trei- sprezece din coloniile sale în America de Nord au devenit din ce în ce mai tensionate, până când, în

7 Thomas Jefferson este autorul primei schițe a Declarației de independență, făcând apoi corecțiile și schimbările cerute cu ajutorul lui Benjamin Franklin, John Adams și mai apoi cu întregul Congres Continental.

ziua de 19 aprilie 1775, precedând cu peste un an Declarația de independență, războiul a izbucnit cu adevărat prin confruntarea militară cunoscută sub numele de Bătăliile de la Lexington și Concord (conform, Battles of Lexington and Concord).

Aceste bătălii, care au fost de fapt conflicte ar- mate multiple la diferite scale, s-au desfășurat în aceeași zi, de 19 aprilie, în apropiere de Boston, cuprinzând o suprafață delimitată de localitățile Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (Arling- ton) și Cambridge, toate din același comitat, Middlesex County, Province of Massachusetts Bay. Aceste confruntări militare, ale căror efec- tive participante de ambele părți au putut fi doar estimate, au produs următoarele victime exact numărate: 73 de morți, 26 de dispăruți și 174 de răniți de partea britanică, respectiv 50 de morți, 5 dispăruți şi 39 de răniți de partea americană. Simultan, aceste bătălii multiple sunt considerate de către toți istoricii ca fiind începerea efectivă a Războiului Revoluționar American (1775-1783).

Deși inițial fusese prea puțină dorință de inde- pendență de partea americană și mult mai mult o puternică convingere că „jugul colonial" va fi „îm- bunătățit" dacă americanii vor arăta că sunt gata să lupte pe viață și pe moarte, totuși în doar câ- teva luni, se va manifesta o creștere exponen- țială a dorinței de a scăpa pentru întotdeauna de „tutela" Marii Britanii și, în același timp, o puter- nică manifestare a sentimentului de patriotism național.

Cel puțin două documente pot fi menționate aici de a fi contribuit decisiv la transformarea unor colonii de agricultori, meșteșugari și comercianți, care au avut prea puține legături puternice între ele, într-o viitoare națiune, având o clară conști- ință colectivă și o dorință intensă de a fi indepen- dentă.

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 17

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11

Primul este actul britanic puternic restrictiv, perceput de coloniști ca un act de opresiune, cunoscut sub numele de Intolerable Acts și care aproape a sugrumat autoguvernarea coloniilor americane ale Angliei. Cel de-al doilea este minu- natul pamflet a lui Thomas Paine, intitulat Common Sense, publicat în ziua de 10 ianuarie 1776, care a avut un puternic rol de galvanizare a minților, sufletelor și mândriei coloniștilor, dându- le tuturora impulsul esențial de a trece de la cân- tărirea pragmatică a șanselor și a avantajelor și/ sau dezavantajelor la radicala atitudine exprima- tă hipersintetic de Patrick Henry, Give me Li- berty or give me Death“, Dați-mi Libertate(a) sau dați-mi Moarte(a)“.

Prima frază a Declarației afirmă ca o chestiune de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asu- ma independența politică și recunoaște că moti- vele unei asemenea independențe trebuie să fie rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea trebuiau să fie explicate.

Următoarea secțiune, faimosul preambul, include ideile și idealurile care au stat la baza Declarației. Este deasemenea o afirmație a ceea ce este cunoscut ca „dreptul la revoluție”:

«Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că prin- tre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guver- nați. Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să insti- tuie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe ast- fel de principii și organizându-i puterile în ase- menea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire.»

Sursă: wikipedia

producă Sig uran ț ă ș i Fericire.» Sursă: wikipedia Ziua de 14 iulie are o
producă Sig uran ț ă ș i Fericire.» Sursă: wikipedia Ziua de 14 iulie are o
producă Sig uran ț ă ș i Fericire.» Sursă: wikipedia Ziua de 14 iulie are o

Ziua de 14 iulie are o semnificaţie deo- sebită pentru francezi, după ce în 1789 po- pulaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortă- reaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală şi considerată un simbol al absolutismului. Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Franţei sau „Sărbătoarea Federa- ţiei", aşa cum a fost atunci numită, şi a fost sărbătorită pentru prima dată pe 14 iulie 1790, când Franţa a devenit, pentru scurtă vreme, mo- narhie constituţională. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în care căderea Bastiliei a fost aminitită public. Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat sărbătoare naţională abia în 1880, sub a Treia Republică. La acea vreme, această sărbătoare trebuia să construiască o nouă imagine naţională, în jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege în urma căruia Republica Franceză urma să adopte ca sărbătoare naţională ziua de 14 iulie. Legea, semnată de către 64 de deputaţi, a fost votată în unanimitate de Adunarea Naţională pe 8 iunie şi

de Senat pe 29 iunie, fiind promulgată pe 6 iulie

1880.

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 18

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 În 1880, ministrul de Interne francez s-a asigurat c ă

În 1880, ministrul de Interne francez s-a asigurat că această zi va fi sărbătorită cu mare fast. O paradă militară a avut loc pe hipodromul Longchamp, unde au fost prezenţi 300.000 de spectatori. La paradă a participat şi preşedintele Jules Grevy. Parada militară, inspirată de parada gărzii federale din 1790, are loc şi astăzi de ziua naţională.

De-a lungul timpului, în ziua de 14 iulie se formase o tradiţie pentru preşedinţii ţării să acorde graţieri colective deţinuţilor din penitenciare. În fiecare an, aproximativ 3.000 de persoane beneficiau de clemenţa şefilor statului. Tot în această zi, cetăţenilor de rând le erau anulate amenzile de parcare. Odată cu venirea la putere a lui Nicolas Sarkozy, în 2007, această tradiţe a luat sfârşit, preşedintele francez refuzând să urmeze exemplul predecesorilor săi. Sub preşe- dinţia lui Francois Mitterrand, ziua de 14 iulie 1989 a fost un punct culminant al celebrării a două secole de la Revoluţia franceză. Mulţi şefi de stat străini au putut atunci să participe la ceremonii, mai ales la „La Marseillaise", un spectacol de Jean-Paul Goude. În 1994, soldaţii germani de la Eurocorps au participat la parada de pe Champs-Elysees, ca un semn de recon- ciliere.

Odată cu alegerea preşedintelui Jacques Chirac s-a format tradiţia ca tinerii din toată Franţa şi militarii să fie invitaţi la recepţia de la Palatul

Elysee, care are loc după paradă. Astfel, 14 iulie este un eveniment special.În fiecare an are loc pe Champs-Elysees o grandioasă paradă militară. Paradele militare, ceremoniile şi focurile de artificii de bucură de o pregătire atentă.

Tradiţionala paradă de pe bulevardul Champs- Elysees din Paris de acum doi ani, din 2010 a fost una specială. La 50 de ani de la cucerirea inde- pendenţei, militari din 13 foste colonii franceze din Africa Sub-Sahariană au condus această paradă în calitate de „fraţi de arme".

Potrivit unei tradiţii neschimbate, pe 14 iulie, la ora 10.00 (8.00 GMT), preşedintele va ajunge la sensul giratoriu de la l'Etoile, va fi întâmpinat de şeful Statului Major al armatelor, după care va trece trupele în revistă şi va merge pe Champs- Elysee la bordul unei maşini deschise.

va merge pe Champs- Elysee la bordul unei ma ş ini deschise. Revistă de Cultură Universală,

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 19

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Plouă a toamnă Delia Stăniloiu Plouă a toamnă, e
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Plouă a toamnă Delia Stăniloiu Plouă a toamnă, e
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Plouă a toamnă Delia Stăniloiu Plouă a toamnă, e

Plouă a toamnă

Delia Stăniloiu

Plouă a toamnă, e târziu În suflet s-a făcut pustiu Pe-asfaltul ud şi plin de apă Un nor de lacrimi or să-ncapă.

E ploaia lacrimă curată De îngeri în penel pictată Şi pus-ofrandă pe asfalt În dansul vântului invoalt.

E-o toamnă care stă să plece În trena ei, o ploaie rece Îmi lasă-n suflet un regret Parfum de brumă în buchet.

Cu crizanteme-nmiresmate De frunze, gata dezbrăcate Cu plete-n vânt şi despletite Mi-aduc azi gânduri înmiite

Din toamnele în care-odată Iubirea rămăsese toată Îmbrăţişată-n bucurie Şi cu miros de poezie.

Încarcerată într-o stanţă Păstrez o lacrimă restanţă Mă plimb discret pe-aleea mută. Tăcerea, este absolută.

Îţi plouă în suflet ca afară

Îţi plouă-n suflet ca afară Mărunt şi ne-nţeles de parcă În suflet îţi pluteşte-o barcă Prin ploaia asta milenară. Natura plânge omeneşte În hohote de frunze moarte În mine se deschide-o carte A cărei slovă creşte, creşte. Sărutul tău, pe palma stângă Timid şi gingaş - libelulă În piept mi-a aşezat pendulă Care-n oprire, stă să plângă. Tu mila cui o plângi copile? Şi-n care piept îţi creşte dorul Întreabă astăzi autorul Pe-o galbenă pierdută filă

Licornii vin

Licornii vin când mi se-adapă muza În apele albastru de cobalt -mi crească în tărie şi înalt Ca isoscelului ipotenuza.

Când falnic întuneric se destramă Şi-i înghiţit de zorii siderali Iar noaptea se împrăştie-n fractali Fantasme statice în hologramă, E-un cumul ce se-nalţă către rugă Doar flash-uri sunt retinele fugare Restanţe vii din visele gregare Pe unde viaţa m-a purtat în fugă.

Licornii vin, dar muza mi-e mofluză Vin zorii cât ea este încă trează Iar luna de aramă înnoptează Pe val de mare-n braţe de meduză.

Mi-e muza răzvrătită şi uitucă Şi-n capul meu, mulţime de-orologii Mi-alungă toţi licornii, inorogii Făcându-mi poezia, o nălucă.

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 20

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
–– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 VIOLETA DEMINESCU 8 CU TITLU DE EXCEPŢIE iubeai ca şi

VIOLETA DEMINESCU 8

iubeai ca şi cum ai fi muşcat dintr-o bucată de lună nici s-o ucizi doar cât s-o doară nici să ascunzi linia vieţii la infinit în mâna străină ca-ntr-o zare murdară uneori gând la gând în faţa magazinului cu eternităţi ne-am mai văzut iubirea te-aşează la rând exact unde trebuie ca pe-un necunoscut te uiţi astăzi la mine ca la o ediţie princeps pe care n-ai ştiut c-o ai în bibliotecă iubind iubirea cu un fel de ură acum mă vezi cântecul vieţii care-ţi umblase desculţ fără măsură prin fonotecă priveşti prin vitrină ca în oglindă volume desuete tocmai descoperi cu titlu de excepţie:

Durerea - opere complete!

8 http://violetademinescu.blogspot.ro/

- opere complete! 8 http://violetademinescu.blogspot.ro/ S S C C O O T T N N O

SSCCOOTTNNOOTTIISS LLUUMMIINNIIŢŢAA

În zbucium mai uşor –

îţi dau din mine muşe-ntâia ta dreptate şi nu-ţi cad la picioare am strunele calde de nu mai pot cânta o lacrimă de verde grâu să mă destrami în aburi de zăpadă polară şi ridica--voi în cercuri de tămâie arsă îţi dau din mine muşe-ntâia ta dreptate te las acum mă duc mă-ntorc să mor idee s-aud cum păsări plâng să prind valuri întoarse în zbucium mai uşor amiezi de urme-albastre să duc din ger în cald, s-ajung în pacea rănii cu-n anotimp mai alb îţi dau din mine muşe-al firii mele drum un călător nebun

Revistă de Cultură Universală, Independentă

Page 21

10- Iulie NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 2012// nr.11 Tu Eu Alunecăm ca două
10- Iulie
NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE
2012// nr.11
Tu
Eu
Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,
Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
Irina Lucia Mihalca

În palma mea stângă am lacrima ta!

Da, iubito - îmi spuneai - ai apărut, în palma mea stângă am lacrima ta! Te-am vazut păşind în grădina interioară, De ce ai venit atât de târziu? Aici e Infernul, am de purtat o cruce de lacrimi!

Te-am căutat, aşa cum te ştiam, în visele morţilor, în cărţile antice, în stări psihedelice, Te presimţeam, dar nu ven