a vazut di sunt pe coridor. Ea ~edea in pat, dind am intrat in camera. - Baiatul asta e cre~tin sau se preface.

Mie nu-mi place ce am vazut la gentlemanul asta respectabil. Batos. Teapan ca piatra ~i prost ca 0 cizma, dupa parerea mea, eu exeeptia eazului cand i~i urmare~te interesele. Era foarte palida, tremura toata, a~a di i-am dat sarurile de pe masuta de toaleta. Erau intr-o sticla ro~ie cu dop aurit. Duse sticluta la nas, dar mana ii dizu de pardi ar fi fost prea franta sa poata tine sticla. Apoi i~i lua privirea de la fereastra, cer, oglinda ~i lucrurile frumoase de pe masuta de toaleta. Sticluta ro~ie cu capac aurit dizu pe podea. Si-a intors fata la perete. - Dumnezeu ne-a parasit, spuse ea ~l inchise ochii. Nu a mai spus nimic ~i am crezut di a adormit. Era prea bolnava sa vina la nunta ~i m-am dus sa-mi iau ramas-bun, eram emotionata ~i ferieita gandindu-ma acum la luna de miere. Am sarutat-o ~i ea mi-a dat un skulet de matase. - Inelele mele. Doua sunt valoroase. Nu i Ie arata lui. Ascunde-Ie. Promite-mi. Am promis, dar cand am desehis skuletul unul dintre inele era aur simplu. M-am gandit di a~ mai putea vinde indi 0 zi de ieri, dar cine cumpara ee am eu de vanzare aici? .. Cristophine spunea: "Matu~ica ta prea batrana ~i bolnava ~i baiatul acela Mason un

nevrednic. Fa-ti curaj ~i lupta-te pentru tine. Vorbe~te cu sotul tau, calm ~i lini~tit, spune-i despre mama ta, despre tot ce s-a intamplat la Coulibri ~i de ce s-a imbolnavit ~i ce i-au facut. Nu tipa la barbat ~i nu face mutre de nebuna. Nici sa nu plangi. Plan suI nu-i face nici un bine. Vorbe~te frumos ~i fa-I sa inteleaga. " - Am incercat, i-am raspuns eu, dar el nu ma crede. E prea tarziu pentru asta acum (intotdeauna e pre a tarziu pentru adevar, m-am gandit). Voi incerca din nou, daca faci ceea ce iti ceL Oh, Christophine, mi-e a~a de frica, am insistat eu, nu ~tiu de ce, dar mi-e a~a de frica. Tot timpul. Ajuta-ma. A zis ccva ce n-am inteles. Apoi a luat un bat ascutit ~i a desenat linii ~i cercuri pe pamantul de sub copac, apoi le-a ~ters cu piciorul. - Daca vorbe~ti tu cu el intai, fac ce-mi
cell..

-Acum? - Da, spuse ea. Acum uita-te la mme. Uita-te in ochii mei. Eram ametita cand m-am ridicat, ~i ea intra in casa murmurand ~i veni inapoi cu 0 cea~ca de cafea. - 0 gura buna de rom in ea, imi spuse. Fata ta ca a unei moarte ~i ochii ro~ii ca collcriant. Stai lini~tita - uite, vine Jo-jo ~i el spune tuturor ce aude. Nu-i mai bun ca 0 tigva gaurita baiatul asta.

Dupa ce am baut cafeaua, am inceput sa rid. - M-am nedjit atat de mult pe degeaba, pe degeaba, am spus. Fiul ei ducea un co~ mare pe cap. Ii urmaream picioarele zdravene pa~ind cu atata u~urinta pe carare. A parut surprins ~i curios cand m-a vazut, dar intreba politicos in patois dad eram bine, dad stapanul era bine ~i sanatos. - Da, Jo-jo, multumesc, suntem bine amandoi. Christophine I-a ajutat la co~, apoi a adus o sticla de rom alb ~i i-a turnat 0 jumatate de masura-. EI a dat-o peste cap. Apoi i-a umplut paharul cu apa, iar e1 I-a baut ~i pe asta, a~a cum obi~nuiesc ei. Ea spuse in engleza: - Stapana plead, calul este acolo in spate. Pune-i ~aua. Am urmat-o in casa. In prima camed, era omasa de lemn, 0 banca ~i doua scaune stricate. Dormitorul era mare ~i intunecos. Mai avea inca plapuma din petice colorate, frunza de palmier din Duminica Floriilor ~i rugaciunea pentru 0 moarte fericita. Dar dupa ce am observat ni~te pene de gaina intr-un colt, nu m-am mai uitat in jurul meu. - A ~i inceput sa-ti fie frica, ei? Si cand am vazut expresia de pe fata ei ml-am scos punga cu bani ~i am aruncat-o pe pat.

- Nu trebuie sa-mi dai bani. Fac nerozia asta de dragul tau, pentru d ma rogi - nu pentru bani. - E 0 nerozie? am spus eu §optit, §i ea a ras din nou, inceti§or. - Dad beke spui d e nerozie, atunci e nerozie. Beke de§tept ca diavolul. Mai de§teapta decat Dumnezeu. Nu-i ap? Acum asculta §i iti voi spune ce ai de Iacut. Cand am ie§it afara la lumina soarelui, Jo-jo 11 tinea pe Preston langa un pietroi mare. M-am urcat pe el §i am incalecat. - La revedere, Christophine; la revedere, Jo-jo. - La revedere, stapana. - Ai sa vii sa ma vezi curand, Christophine? - Da, vin. M-am uitat inapoi la capatul cararii. Vorbea cu Jo-jo, §i el parea curios §i amuzat. Un coco§ canta in apropiere §i m-am gandit: "Asta-i pentru tradare, dar cine este tradatorul?" Ea n-a vrut sa fad asta de bunavoie. Eu am obligat-o cu banii mei murdari. Si-apoi ce §tie lumea despre tradatori sau de ce Iuda a Iacut ce-a Iacut? lmi aduc aminte de fiecare secunda a acelei dimineti, dad inchid ochii vad albastrul intens al cerului §i frunzele de mango, ibiscusul ro§u §i roz, baticul galben pe care-l purta legat in jurul capului, dupa obiceiul

din Martinica, cu colturile in fata, dar acum vad totul nemi§cat, incremenit pe veci, ca §i culorile unui vitraliu. Doar norii se mi§ca. Ce mi-a dat era invelit intr-o frunza §i 0 simteam neteda §i racoroasa pe pide.

- Stapana faci 0 vizita, mi-a spus Baptiste cand mi-a adus cafeaua in dimineata aceea. Se va intoarce la noapte sau maine. Se hotare§ti in graba §i a plecat. Dupa-amiaza, Amelie mi-a adus a doua scnsoare. De ce 1111raspul1defi? Nil ma credefi? Atlll1ci 111trebafi pe altcineva - oricil1e din Spal1ish Town ~tic. Dc cc crcdefi ca v-au adus aici? Vrcfi sa vin acasa ~i sa spun totlll 111 gum mare In fafa tllturor? Venifi dumneavoastra la minc sau Vil1 cu. Aici m-am oprit din citit. Hilda a venit in camera §i am intrebat-o: - Amelie e aici? - Da, stapane. - Spune-i ca vreau sa-i vorbesc. - Da, stapane. I§i duse mana la gura de parca ar fi vmt sa-§i inabu§e rasul, dar ochii, cei mai negri pe care i-am vazut vreodata, atat de negri incat era imposibil sa deosebe§ti pupila de iris, erau speriati §i uimiti.

M-am a~ezat pe teras a cu spatele spre mare ~i ma comportam de parca toata viata a~ fi Iacut accst lucru. Nu-mi puteam imagina alta vreme sau un alt ceL Cuno~team conturul muntilor a~a cum cuno~team conturul celor doua vaze cafenii de pe masa de lcmn, pline de flori albe cu miros dulceag. Stiam d fata va purta 0 rochie alba. Va fi alba ~i cafenie, buclele ei, bucle de fata alba, cum spunea ea, pe jumatate ascunse de un batic ro~u, ~i desculta. Vor fi cerul ~i muntele, florile ~i fata ~i sentimentul ca totul era doar un co~mar ~i vaga speranta mangaietoare d m-a~ putea trezi. S-a rezemat de stalpul terasei, nepasator de gratioasa, intocmai cat se cuvine de respectuoasa, ~i a~tepta. - Tie ti s-a dat aceasta scrisoare? am intrebat-o. - Nu, stapane. Hilda 0 iei. - Si omul acesta care scrie este un pneten de-al tau? - Nu mi-e prieten, raspunse ea. - Dar te cunoa~te - sau, oricum, spune ca te cunoa~te. - Oh, da, 11cunosc pe Daniel. - Foarte bine. Spune-i, te rog, d aceste scrisori ma enerveaza ~i ar face mai bine sa nu mai scrie, spre binele lui. Dad mai aduce scrisoare, i-o dai inapoi. S-a inteles? - Da, stapane. Inteleg.

°

Ramase rezemata de stalp zambindu-mi, dar §tiam d in orice clipa zambetul ei se va transforma intr-un hohot de ras. Ca sa opresc aceasta eventualitate, am continuat: - De ce imi scrie? Raspunse cu un glas nevinovat: - Nu va spui el asta? Va scrii doua scrisori §i nu spui de ce va scrii? Dad dumneavoastra nu §titi, atunci nici eu nu §tiu. - Dar tu 11 cuno§ti? i-am spus. Se numqte Cosway? - Unii spun d da, altii d nu. A§a i§i spune el. Apoi adauga prudent d Daniel e un om deosebit, tot timpul cite§te Biblia §i traie§te ca albii. Am incercat sa aflu ce intelege ea prin asta §i mi-a explicat ca are 0 casa ca albii, cu 0 camera numai de zi. Ca are doua tablouri pc perete, ale tatalui §i mamei sale. - Albi? - Oh, nu, negri. - Dar in prima scrisoare ml-a spus ca tatal lui a fost alb. Dadu din umeri. "Asta-i mult prea demult pentru mine." Era u§or sa observi dispretul ei pentru ceea ce a fost demult. - Ii spun ce spuneti, stapane. Apoi adauga: - De ce nu mergeti sa-l vedeti? E mai bine. Daniel e un om rau §i va veni aici §i va va face neplaceri. E mai bine sa nu vii. Se spune candva a fost predicator in Barbados,

vorbe~ti ca un predicator ~i ai un frate in Jamaica, la Spanish Town, pe domnul Alexander. Om foarte bogat. Ai trei pravalii de rom ~i doua depozite de cereale. Imi arundi 0 privire taioasa ca 0 lama de cutit. - Odata aud di miss Antoinette ~i fiul sau Sandi se casatoresc, dar astea toatc prostii. miss Antoinette, 0 alba cu 0 multime de bani, nu se marita cu un mulatru chiar daca e1 nu arati mulatru. Intrebati-o pe miss Antoinette, ca sa va poveste~ti. La fel ca Hilda, i~i duse mana la gura, de parca nu se putea opri sa nu pufneasdi in ds, ~i se departa. Apoi se intoarse ~i spuse foarte incet: - Imi pare rau de dumneavoastra. - Ce-ai spus? - Spui nimic, stapane. Omasa mare acoperita cu 0 cuvertura cu franjuri ro~ii dadea impresia di in camaruta era ~i mai cald; singura fereastra era inchisa. - V-am pus scaunul langa u~a, spuse Daniel, vine 0 briza pe dedesubt. Dar nu era nici 0 briza, nici pic de aer, 10cuI acesta se a£1a jos, aproape la nivelul marii. - Cand aud ca veniti, am luat 0 gura buna de rom, apoi un pahar de apa sa ma racoresc, dar nu ma racore~ti deloc, focul imi izbucne~ti pe ochi in lacrimi ~i jale. De ce nu-mi raspundeti cand va scriu prima data?

Continua sa vorbeasca, cu ochii atinht1 pe un text ce era atarnat de peretele murdar: "Razbunarea este a Mea." - Ti-a luat prea mult timp, Doamne, mi se adresa el. Te grabesc un pic. Apoi i~i ~terse fata slaba, palida ~i i~i sufla nasul intr-un colt al fetei de masa. - Mi se spune Daniel, incepu el fara sa se uite inca la mine, dar numele meu este Esau. Tot ce am din partea blestematului meu de tata sunt injuraturi ~i "ie~i afara". Tatal meu, batranul Cosway, cu placa de marmura alba din biserica engleza din Spanish Town, sa vada toata lumea. Ai 0 inscriptie pe el ~i un mota in latina ~i litere man, negre. Nu ~tiu sa mai fie a~a minciuni. Sper ca piatra aia sa i se lege de gat ~i sa-l tarasca in lad pana la urma. "Pios", scriu ei sus. "lubit de toti." Nici un cuvant despre oamenii pe care ii cumperi ~i vinzi ca vitele. "Milos cu cei slabi," scriu ei sus. Mila! Omul ace1a ai 0 inima ca piatra. Cateodata cand se scarbqti de 0 femeie, ceea ce se intampla repede, 0 eliberezi ca pe mama mea, chiar el ii da 0 coliba ~i 0 bucata de pam ant (gradina cum 0 numesc unii), dar asta nu din mila, din mandrie pacatoasa. N-am vazut in viata mea un om mai increzut ~i mandru - umbli de parca e~ti stapanul pamantului. "Nu-mi pasa de nimic", spune el. "Lasa-l sa a~tepte" ... Vad ~i acum placa in fata ochilor, pentru ca ma due des s-o vad. Stiu pe de rost toate

minciunile pe care Ie spun - nici unul care sa se ridice §i sa spuna: "De ce scrieti minciuni in biserid?" ... Va spun asta ca sa §titi cu ce oameni aveti de-a face. Sufletul cuno§ti propria amaraciune, dar sa 0 tii inchisa a§a tot timpul, asta e greu, imi amintesc de pard a fost ieri-dimineata in care ma blesteama. $aisprezece ani aveam §i nerabdator. 0 pornesc dis-de-dimineata. Merg pe jos pana la Coulibri - §ase ore pe jos. Nu refuza sa ma vada; ma prime§ti rece §i calm, §i primul lucru ce-mi spui e d tot timpul 11bat la cap pentru bani. Asta pentru ca uneori cer ajutor sa cumpar 0 pereche de pantofi sau a§a ceva. Sa nu umblu descult ca un negru. Ceea ce nu sunt. Se uiti la mine de pard a§ fi un gunoi, Ina enervez §i eu. "Am la urma urmei drepturile mele", ii spun §i §titi ce faci? Imi dide drept in nas. Cand s-a lini§tit, ma intreaba cum ma cheama. "Nu pot sa tin minte numele tuturor - se cere prea mult de la mine", spune el, vorbind de unul singur. Arata foarte batran in soarele puternic de dimineata. "Dumneata insuti mi-ai spus Daniel", ii spun eu. ,,$i nu sunt sclav cum a fost mama." "Mama ta a fost 0 §ireata §i 0 pretacuta, din cate §tiu eu", spune el, "iar eu nu sunt tampit. Oricum, femeia e moarta §i asta-i destul. Dar dad este vreo pidtura din sangele meu in hoitul tau costeliv, eu imi mananc palaria." La asta sangele deja fierbe in mine, va spun drept, §i zbier inapoi:

"Mananc-o atunci. Mananc-o. Timp pre a mult nu ai. Nici timp destul sa-ti samti §i sa-ti iube§ti nevasta noua. E prea tanara pentru dumneata." "Doamne, Dumnezeule!" a rostit el §i fata i se faci stacojie §i apoi un fel de culoare cenu§ie, incerci sa se ridice, dar cade inapoi in scaun. Ai 0 dlimara de argint pe birou, mi-l arunci in cap, ma injuri, dar eu ma aplec §i dlimara love§ti de u§a. Imi vine sa rad, dar ies repede afara, imi trimite bani - nici un cuvant, numai banii. Asta e ultima data cand 11vad. Daniel respira adanc, i§i §terse iara§i fata §i imi oferi ni§te rom. Cand i-am multumit refuzandu-l, i§i turn a un pahar §i 11 bau dintr-o inghititura. - Toate astea tare demult, spuse el. - De ce ai vrut sa ma vezi, Daniel? Ultimul pahar se parea d I-a trezit. Se uita la mine §i continua pe un ton mai fuesc. - Insist, pentru ca asta am sa-ti spun. Cand intrebati dad ce va spun eu este adevarat, veti intreba cu toate ca nu va place de mine, pot vedea asta, dar §titi foarte bine ca scrisoarea mea nu a fost 0 minciuna. Aveti grija cu cine vorbe§ti. Multora Ie placi sa spuna lucruri in spatele tau, Ie e teama sa vi Ie spuna in fata. Ori nu vrei sa se amestece. Magistratul insa §tii foarte multe, dar sotia lui prietena cu familia Mason §i ea 11opre§ti dad poti. Apoi mai este fratele meu vitreg

Alexander, mulatru ca mine dar nu fara noroc ca mine, e1 iti va spune tot fe1ul de minciuni. A fost fiul favorit al batranului §i 0 duce bine chiar de la mceput. Da, Alexander este bogat acum, dar taci despre asta. Pentru ca 0 duci bine, e cu doua fete, nu ar vorbi impotriva albilor. Este femeia aceea, din casa voastra, Christophine. Ea e cea mai netrebnica. A trebuit sa paraseasca Jamaica, pentru ca ea merge la inchisoare: §tii asta? - De ce a fost trimisa la inchisoare? Ce a Ia.cut? Privirea i-a alunecat intr-o parte. - Va spun ca plecat din Spanish Town. Nu §tiu tot ce se intampla. E ceva foarte rau. Ea este 0 femeie obeah §i 0 prind. Eu nu cred in toata povestea asta cu diavolul, dar multi credo Christophine e 0 femeie rea §i va va minti mai rau decat sotia. Sotia dumneavoastra vorbe§te vorbe dulci §i minte. Ceasul negru aurit de pe raft batu ora patru. Trebuie sa plec. Trebuie sa ma rup de aceasta fata galbena, transpirata, §i de camaruta lui uracioasa. Sedeam nemi§cat, paralizat, holbandu-ma la el. - Va place ceasul meu? intreba Daniel. Muncesc din greu sa-l cumpar. Dar este pentru placerea mea. Nu trebuie sa fac placerea nici unei femei. Cumpara-mi asta, cumpara-mi aia - diavoli in carne §i oase, dupa parerea mea. Alexander insa nu se

poate tine departe de ele ~i in cele din urrna se disatore~te cu 0 fata blond a pe jumatate mulatra, 0 familie foarte onorabila. Fiul lui Sandi e ca un alb, dar mult mai chipe~ dedit orice alb ~i se spune di e primit in multe case de albi. Sotia dumneavoastra 11 cuno~ti pe Sandi de multa vreme, intrebati-o ~i va spune. Dar cred di nu tot. Rase. - Oh, nu, nu tot. Eu ii vad cand ei cred di nimeni nu-i vede. 0 vad cand ea ... Plecati, ei? Se repezi in prag. - Nu, nu plecati pana nu va spun ultimul lucru. Vreti sa-mi tin gura despre ce ~tiu. Ea incepe cu Sandi. Va povestesc destul de bine cu fata. Se uiti in ochii tai ~i vorbe~ti vorbe dulci - ~i-s minciuni ce spui ea. Minciuni. Mama ei a fost a~a. Se spune ca ea mai rea ca mama-sa, ~i aproape un copil inca. Trebuie di sunteti surd de nu auziti lumea cum rade cand va disatoriti cu ea. Nu va irositi furia pe mine, sir. Nu eu va prostesc, vreau doar sa va deschid ochii ... Un gentleman englez inalt ~i chipe~ ca dumneavoastra, nu vreti sa atingeti un ~obolan galben ca mine, ei? In afara de asta, inteleg bine. Ma credeti, dar vreti sa Ie faceti pe toate pe furi~, a~a cum pot englezii. Foarte bine. Dar dadi imi tin gura, mi se pare di imi datorati ceva. Ce inseamna cinci sute de lire pentru dumneavoastra? Pentru mine inseamna viata.

M-a cupnns scarba ~i greata. Scarba ~l mania. - Foarte bine, tipa el ~i se trase din pragul u~ii. Duceti-va... afara. Acum e randul meu sa 0 spun. Afara. Afara. Si daca nu ai banii, vreau sa vezi ce pot eu sa fac. Transrnite dragostea mea sotiei, surorii mele, striga dupa mine plin de venin. Nu e~ti tu primul care ii saruta chipul dragala~. Chip dragala~, piele neteda, culoare dragala~a - nu galbena ca a mea. Dar tot mi-e sora ... La capatul cararii, departe de vederea casei ~i de vuietul ei, m-am oprit. Lumea era lasata prada caldurii ~i mu~te1or, lumina era orbitoare dupa camaruta lui intunecoasa. 0 capra baltata priponita in apropiere se uita la mine ~i, timp de ceea ce mi s-au parut minute in ~ir, m-am holbat in ochii ei oblici, galben-verzui. Apoi m-am indreptat spre copacul unde imi lasasem calul ~i am luat-o din loc cat am putut de repede. Te1escopul era irnpins intr-o parte a mesei pentru a se face loc unei carafe pe jumatate pline cu rom ~i pentru doua pahare pe 0 tava mata de argint. Am ascultat zgomote1e neintrerupte ale noptii ~i am urmarit procesiuni de fluturi ~i gaze izbindu-se de flacara lumanarilor, apoi mi-am turn at un pahar de rom ~i I-am baut dintr-o inghititura. Dintr-odata, zgomote1e noptii au palit in intensitate, devenind suportabile, chiar placute.

- Vrei sa ma asculti, pentru numele lui Dumnezeu, spuse Antoinette. Mai spusese ace1a~i lucru ~i mai inainte, iar eu nu-i dadusem nici un dspuns, msa de data asta i-am spus: - Desigur. A~ fi bruta care fad mdoiala ma crezi ca sunt, daca nu te-a~ asculta. - De ce ma ura~ti? mtreba ea. - Nu te udsc, sunt foarte indurerat din cauza ta, sunt fdmantat, am dspuns. Dar nu era adevarat, nu eram fdmantat, eram calm. Era pentru prima data dupa multe zile cand ma simteam calm ~i stapan pe mine. Purta 0 rochie alba care mie imi placuse, dar acum ii alunecase neglijent de pe umar ~i parea prca mare pentru ea. 0 urmaream cum i~i tine incheietura mainii stangi in mana dreapta, un obicei enervant. - Atunci de ce nu te mai apropii de mine? mtreba ea. Sau nu ma mai saruti, sau nu mai vorbe~ti cu mine. De ce crezi ca pot suporta asta, ce motiv ai sa ma tratezi a~a? Ai vreun motiv? - Da, am spus eu. AITIun motiv, ~l anl adaugat foarte mcet: "Dul11l1ezeule." - Intotdeauna i:1invoci pe Dumnezeu, spuse ea. Crezi in Dumnezeu? - Sigur ca da, sigur ca cred in puterea ~i mte1epciunea creatorului meu. Ridid sprancenele ~i colturile buzelor i se conturara intr-o Intre bare batj ocoritoare. Pentru 0 secunda, adta aproape ca Ame1ie.

Poate d sunt rude, mi-a trecut prin minte. E posibil, chiar foarte probabil in locurile astea blestemate. - Dar tu, am intrebat-o, tu. Tu crezi in Dumnezeu? - N-are importanta, ilni raspunse ea calma, in ce cred eu sau in ce crezi tu, pentru d nu putem face nimic, a~a suntem facuti. Arunca de pe mas a un fluture mort. - Dar eu ti-am pus 0 intrebare, iti aminte~ti? Vrei sa-mi raspunzi? Am baut din nou ~i mintea ilni era limpede ~i clara. - Foarte bine, dar intrebare pentru intrebare. Mama ta mai traie~te? - Nu, e moarta, a murit. - Cand? - Nu tare demult. - Atunci de ce ml-al spus ca a murit ca.nd ai fost mid? - Pentru d ei rni-au spus sa-ti spun a~a ~i pentru d e adevarat. A murit de-adevarat ca..nd am fost copil. Totdeauna sunt doua morti, cea adevarata ~i cea despre care oamenii afla. - Cel putin doua, am spus eu, pentru cei noroco~i. Am tacut un moment, apoi am continuat: Am primit 0 scrisoare de la un om care i~i spune Daniel Cosway. - Nu are nici un drept la acest nume, spuse ea repede. Numele lui adevarat, dad are vreunul, este Daniel Boyd. Ii ura~te pe

toti albii ~i cel mai mult pe mine. Spune minciuni despre noi ~i e sigur di tu il vei crede ~i nu vei asculta partea cealaltiL - Este ~i 0 alta parte? am intrebat eu. - Intotdeauna este ~i cealalta parte, intotdeauna. - Dupa a doua scrisoare, care era amenintatoare, am gasit de cuviinta di cel mai bine e sa ma duc sa-l vad. - L-ai vazut, spuse ea. Stiu ce ti-a spus. Ca mama mea a fost nebuna, 0 femeie de reputatie indoielnidi, di fratele meu care a murit s-a nascut cretin, un idiot, ca ~i eu sunt nebuna. Asta-i tot ce ti-a spus, nu-i a~a? - Da, asta a spus, ~i e ceva adevarat in toate astea? am intrebat eu cu calm ~i sange rece. Una din £ladiri se inteti ~i i-am vazut ceardinele, gura dizuta, fat a subtire incordata. - Nu discutam despre asta acum, i-am spus eu. Odihne~te-te in seara asta. - Dar trebuie sa discutam. Ayea 0 voce stridenta ~i ascutita. - Doar dadi promiti sa fJ.irezonabila. Dar nu e nici locul, nici momentul potlivit, m-am gandit eu, nu pe terasa asta lunga, intunecata, cu lumanarile arzand cu fladira mica ~i noaptea de-afara, care asculta ~i vegheaza. - Nu in seara asta, i-am spus din nou. Alta data. - S-ar putea sa nn fiu in stare sa-ti vorbesc in alta parte sau alta data. Nu alta data,

acum. Ti-e teama? spuse ea, imitand vocea unui negru, melodioasa §i insolenta. Apoi am observat ca tremura de frig §i mi-am amintit ca pm·tase a e§arra galbena de matase. M-am ridicat (mintea atat de limpede §i clara, trupul atat de greu §i impovarat). E§arfa era pe scaun in camera alaturata, pe bufet erau lumanari §i Ie-am adus afara pe teras a, am aprins doua §i i-am pus e§arfa pe umen. - Dar de ce sa nu-mi spui maine, la lumina zilei? - N-ai nici un drept, spuse ea cu violenta. N-ai dreptul sa pui intrebari despre mama mea §i-apoi sa refuzi sa-mi asculti raspunsul. - Sigur ca voi asculta, desigur, putem vorbi acum, daca a§a dore§ti. Dar sentimentul ca ma aflu in fata unui lucru necunoscut §i ostil era foarte putemic. - Ma simt foarte strain aici, i-am spus eu. Am senzatia ca locul acesta imi este du§man mie, ca e de partea ta. - Gre§e§ti destul de mult, spuse ea. Nu e nici pentru tine, nici pentru mine. N-are nimic de-a face cu nici unul dintre noi. De asta ti-e frica de el, pentru ca este altceva. Am descoperit asta demult, cand eram copil. Am iubit locul acesta, pentru ca n-am avut nimic altceva sa iubesc, dar e la fel de bun sau rau ca §i acest Dumnezeu pe care 11 invoci intruna.

- Putem sta de yorba alCI sau in once aId parte, am spus eu, cum dore§ti. Carafa de rom era aproape goaIa, a§a d m-am dus in sufragerie §i am adus 0 aId sticla de rom. Ea nu mancase nimic, a refuzat §i vinul, acum §i-a tumat un pahar de rom, I-a dus Ia gura, apoi I-a pus jos din nou. - Vrei sa afli despre mama mea, iti voi povesti despre ea, adevarul, nu minciuni. Apoi ramase tacuta indelung, ineat i-am spus cu blandete: - Stiu d dupa ce a murit tadl tau ea a fost foarte singura §i nefericita. - Si foarte sarad, a spus. Nu uita asta. Cinci ani. Ce repede spui cinci ani. Si ce greu trec, dad ii traie§ti. Si singura. Era atat de singura, ineat a uitat de ceilaiti oameni. A§a se indmpla. Si rnie rni s-a indimpIat, dar pentru mine a fost mai u§or, pentru ca eu nu-mi mai aminteam aproape nirnic. Pentru ea a fost ciudat §i infrico§ator. Si apoi ea era atat de fi-umoasa. Ma gandeam d ori de eate ori se uita in oglinda probabil spera §i se prefacea. Si eu m-am preIacut. Nu era acela§i Iucru, desigur. Poti sa te prefaci muita vreme, dar intr-o buna zi toate se naruie §i §tii d e§ti singur. Eram singure in cel mai fiumos Ioc de pe pamant, e cu neputinta sa existe undeva un Ioc a§a de frumos cum era Coulibri. Marea nu era departe, dar n-o auzeam niciodata, noi auzeam intotdeauna raul. Nu marea. Era o casa de moda veche, iar odata fusese §l 0

alee de palmieri regali, dar mul~i cazusera, al~ii fusesera taia~, ~i cei care mai ramasesera pareau pierdu~i. Copaci pierdu~i. Apoi i-au otravit calul ~i nu mai putea nici calari prin imprejurimi. Lucra in gradina duar ~i cand soarele ardea, ~i ei Ii spuneau: "Mergi inauntru acum, stiipana." - Si cine erau ei? - Christophine statea cu noi, ~i Godfrey batranul gradinar, ~i un baiat, imi scapa numele. Oh, da, rase ea. il chema Disastrous, pentru ca na~a lui gasea ca e un cuvant a~a de frumos. Preotul i-a spus: "Nu pot boteza un copil cu nume Disastrous, trebuie sa aiba alt nume", a~a ca numele i-a fost Disastrous Thomas, ~i ii spuneam Sass. Christophine ne cumpara mancarea din sat ~i convinsese ni~te fete sa 0 ajute la maturat ~i la spalatul rufelOL Am fi murit, spunea manla mereu, daca ei n-ar fi ramas cu noi. Mul~i au murit in zilele acelea, ~i albi ~i negri, mai cu seama batrani, dar nimeni nu mai vorbe~te de zilele acelea, acum. Au fost uitate, in afara de minciuni. Minciunile nu se uita niciodata, merg din gura in gura ~i se umfla. - Dar tu, am intrebat-o, tu ce faceai? - Eu nu eram niciodata trista diminea~a, spuse ea, ~i fie care zi era 0 alta zi pentru mine. Imi amintesc de gustul laptelui ~i al painii, ~i de bataile rare ale pendulei, ~i de prima zi in care mi-au legat parul cu sfoara, pentru ca nu mai aveam panglica ~i nici bani

sa cumparam alta. In gradina no astra cre~teau toate florile din lume ~i uneori, cand imi era sete, lingeam pidturile de apa de pe florile de iasomie, dupa ploaie. Dad te-a~ putea face s-o vezi, pentru ca au distrus-o, iar acum acesta e singurul loc in care a mai ramas. Se lovi u~or peste frunte. - Unul dintre cele mai minunate lucruri era un ~ir arcuit de trepte roase care ducea la terasa ~i la blocul de piatra de pe care incalecai; bara era din fier omamentat. - Fier forjat, am precizat eu. - Da, fier forjat, ~i la ultima treapta bara era indoitii ca un semn de intrebare, ~i cand o atingeam cu mana, fierul era cald ~i eu ma simteam consolata. - Dar ai spus d intotdeauna erai fericita. - Nu, am spus ca eram intotdeauna fericita dirnineata, nu intotdeauna dupa-amiaza ~i niciodata seara, pentru d dupa apusul soarelui casa era bantuita de stafIi, a~a cum sunt unele locuri. Apoi a venit ziua aceea in care ~i-a dat seama ca eu cre~team ca un negru corcit ~i i-a fost ru~ine de mine, iar dupa aceea toate s-au schimbat. Da, a fost vina mea, doar vina mea d a inceput sa fad planuri ~i sa lucreze cu furie, cu ardoare, ca sa ne schimbe viata. Apoi au inceput din nou sa vina pe la noi in vizita oameni ~i, cu toate d uneori ii uram ~i imi era teama de ochii lor reci, sacaitori, am invatat sa-mi ascund tearna. - Nu, am contrazis-o eu.

- Cum, nu? - N-ai invatat niciodata sa-ti ascunZl teama, am insistat eu. - Am mvatat sa mcerc, spuse Antoinette. "Nu pre a bine", m-am gandit eu. - Si apoi a fost noaptea aceea cand I-au distrus. Se lasa pe spate m scaun, era foarte palida. I-am turn at putin rom ~i iI-am oferit, msa a dat paharul la 0 parte cu atata brutalitate, mcat i s-a varsat pe rocme. - Acum n-a mai ramas nimic din el. L-au dlcat m picioare. Era un loc sacru. Un loc mchinat soarelui! Incepeam sa-mi pun intrebarea cat era adevarat, cat era imaginatie, cat era denaturat din spusele ei. Sigur d foarte multe dintre aceste case de pe plantatiile vechi fusesera incendiate. Peste tot am vazut ruine. De parca mi-ar fi ghicit gandurile, continua: - Dar iti povesteam de mama. Dupa aceea, am avut friguri. Eram m casa matu~ii Cora, la Spanish Town. Am auzit tipete, apoi pe cineva razand foarte tare. A doua zi, dimineata, matu~a Cora mi-a spus ca mama era bolnava ~i d plecase la tara. Asta nu mi s-a parut ciudat, ea era parte din Coulibri, iar dad Coulibri fusese distrus ~i disparuse din viata mea, mi se parea normal sa dispara ~i ea. Am fost multa vreme bolnava. Capul imi era bandajat, pentru ca cineva aruncase

in mine cu 0 piatra. Matu~a Cora imi spunea d se vindcd §i ca n-o sa-mi fad rau la frumuse~e de ziua nun~ii. Dar cred ca mi-a facut rau de ziua nun~ii §i de toate celelalte zile ~i nop~i. I-am spus: - Antoinette, nop~e tale nu sunt distruse, nici zilele, lasa lucrurile triste la 0 parte. Nu te gandi la ele ~i nimic nu va fi distrus, i~i promit. Dar inima imi era grea ca plumbul. - Pierre a murit, continua ea de parca nu m-ar fi auzit, iar mama 11ura pe domnul Mason. Nu-l lasa sa se apropie de ea sau s-o atinga. Spunea d 11omoara, cred ca a ~i incercat. A~a ca i-a cumparat 0 casa ~i a angajat doi mulatli, un barbat §i 0 femeie, sa aiba gtija de ea. 0 vreme a fost trist, dar apoi pleca foarte des din J amaica ~i i~i petrecea mare parte din timp in Trinidad. Aproape ca a uitat-o. - Si tu ai uitat-o, n-am putut sa nu-i spun. - Eu nu sunt 0 persoana uituca, spuse Antoinette. Dar ea, ea nu m-a dorit. M-a impins ~i a ~ipat cand m-am dus s-o vad. Mi-au spus d i-am facut §i mai rau. Lumea vorbea de ea, n-o lasau in pace, vorbeau de ea tot timpul ~i taceau cand ma vedeau pe mine. Intr-o zi, m-am hotarat sa merg s-o vad, de una singura. Inainte de a ajunge la casa ei, am auzit-o plangand. Mi-am zis d am sa omor pe oricine ii face vreun rau mamel

mde. Am descalecat §i am alergat repede pe veranda de unde puteam vedea in camera, imi aduc aminte de rochia pe care 0 purta o rochie de seara, foarte decoltata, §i era desculta, in camera era un negru gras cu un pahar de rom in mi'ma. I-a spus: "Bea asta §i ai sa uiti." II bau dintr-o suflare. I-a mai turn at, ea a luat paharul, a ras, §i I-a aruncat peste cap. Se facu tandari. "Curata", II spuse e1 femeii, "altminteri vei dilca pe cioburi." "Daca 0 face, foarte bine", i-a raspuns femeia. "Poate se lini§te§te atunci." Dar a adus un fara§ §i 0 matura §i a adunat cioburile. Toate astea Ie-am vazut cu ochii mei. Mama se uita la ei. Se plimba de colo-colo prin incapere §i spunea: "Dar e 0 surpriza foarte placuta, domnule Luttrell. Godfrey, ia calul domnului Luttrell." Apoi mi s-a parut ca obose§te §i s-a a§ezat in balansoar. L-am vazut pe barbat cum 0 ridica din scaun §i 0 saruta. I-am vazut gura incle§tandu-se pe gura ei §i ea s-a inmuiat toata in brate1e lui, iar e1 a ras. A ras §i femeia, dar era suparata. Cand am vazut ce se intampla, am fugit. Christophine ma a§tepta, cand m-am intors plangand. "Ce ti-a trebuit sa te duci acolo?" m-a intrebat ea, iar eu i-am spus: "Taci, diavol ce e§ti, diavol negru §i blestemat din lad." Christophine a zis: "Ai, Ai, Ai! Ea uite la mine necaz, uite la mine suparata!" Dupa un timp, am auzit-o spunand, ca §1 cum §i-ar fi vorbit ei insa§i:

- Am spus tot ce am vrut sa spun. Am incercat sa te fac sa intelegi. Dar nu s-a schimbat nimic. Antoinette a ras. - Nu rade a~a, Bertha. - Nu ma cheama Bertha; de ce imi spui Bertha? - Pentru ca este un nume care imi place in mod deosebit. Ma gandesc ca e~ti Bertha. - N-are importanta, spuse ea. Am intrebat-o: - Cand ai plecat azi-dimineata, unde te-ai dus? - M-am dus s-o vad pe Christophine, spuse ea. hi voi spune tot ce vrei sa ~tii, dar in cuvinte putine, deoarece cuvintele n-au rost, asta ~tiu acum. - De ce te-ai dus s-o vezi? - M-am dus s-o rog sa faca ceva pentru
mille.

-

Si a Iacut-o?

-Da.

o alta pauza lunga. - Ai vrut sa-i cen un sfat, asta-i? Nu dspunse. - Ce-a spus? - A spus ca ar trebui sa plec - sa te padsesc. - Chiar a~a ti-a spus? am zis eu surprins. - Da, asta a fost sfatul ei. - Vreau sa fac ceea ce e cel mai bine pentru amandoi, am rostit. 0 buna parte din

cele ce-mi spui suna ciudat, diferit de ceea ce mi s-a dat sa inte1eg. Nu crezi d poate Christophine are dreptate? Ca dad ai pleca de aici, sau a~ pleca eu - cum dore~ti tu, desigur, pentru 0 vreme, ar fi eel mai intelept lucm pe care I-am putea face? Apoi, am spus pe nea~teptate: Bertha, ai adormit, e~ti bolnava, de ce nu-mi dispunzi? M-am ridicat in picioare, m-am apropiat de scaunul ei ~i i-am luat mainile reci intr-ale me1e. - Starn aici destul de demult, e foarte tarziu. - Tu du-te, mi-a spus. Vreau sa stau aici in intuneric ... unde mi-e locul, adauga ea. - Oh, ce prostii! Am cuprins-o in brate ca sa incerc s-o ridic, am sarutat-o, dar ea s-a tras inapoi. - Gura ta e mai rece decat mainile mele, spuse ea. Am incercat sa rid. In dormitor, am inchis obloanele. - Dormi acum, vom mai discuta maine. - Bine, incuviinta ea, desigur, dar sa vii sa-mi spui noapte buna. - Sigur d vin, draga mea Bertha. - Nu Bertha in seara asta, spuse ea. - Ba da, in seara asta mai mult ca oricand trebuie sa fii Bertha. - Cum dore~ti. Cand am intrat in camera ei, am vazut pudra alba impra~tiata pe podea . .Asta a fost

primuIIucru de care am i'ntrebat-o - despre pudd. Am intrebat-o ce este. Mi-a spus d este i'mpotriva gandacilor negri. - N-ai vazut d nu sunt gandaci negri in casa ~i nici miriapode? Dad ai ~ti ce oribile sunt ganganiiIe astea. Aprinsese toate Iumanarile ~i camera era plina de umbre. Erau ~ase Iumanari pe mas a de toaleta ~i trei pe noptied. Lumina i'i dadea 0 alta i'nfati~are. Niciodata nu mi se paruse atat de vese1a ~i atat de frumoasa. Turna vin in doua paharc ~i i'mi intinse unul, dar jur d i'nd i'nainte de a-I bca am simtit nevoia sa-mi ingrop fata in parul ei, a~a cum faceam i'nainte. I-am spus: - Lasam stafiiIe sa ne tulbure viata. De ce n-am putea fi fericiti? Imi raspunse: - Si Christophine ~tie despre stafn, dar nu a~a Ie spune. N-ar fi trebuit sa-mi fad ce mi-a facut. Pot sa jur asta, n-ar fi trebuit s-o fad. Atunci cand mi-a intins paharul zambca. Imi amintesc ca am spus cu 0 voce care nu parea sa fie a mea ca e prea u~or. Imi amintesc ca am stins Iumanarile de Ianga pat, ~i asta-i tot ce-mi amintesc. Tot ce-mi voi aduce aminte din noaptea aceea. M-am trezit in intuneric dupa ce am visat d fusesem ingropat de viu ~i, treaz fiind, scnzatia de sufocare tot mai staruia. Ceva

imi acoperea gura; parul ei cu parfum dulce ~i greu. L-am dat la 0 parte, dar tot nu puteam respira. Am illchis ochii ~i am zacut nemi~cat cateva minute. Cand i-am deschis din nou, am vazllt lumanarile arse pana jos pe masuta aceea sL";"irboasa e toaleta ~i am d ~tiut unde sunt. U~a spre teras a era deschisa ~i briza era atat de rece, incat am ~tiut ca-i foarte devreme, illainte de ivirea zorilor. Si mie imi era fi:ig, un 6:ig de moarte, ~i ma simteam rau, ~i ma dureau toate. M-am ridicat din pat lara s-o privesc, m-am dus impleticindu-ma pana ill camera mea ~i mi-am vazut chipulill oglinda. M-am illtors cu spatele numaidecat. Nu puteam voma. lrni era doar 0 greata cumplita. Ma gandeam: am fost otravit. Dar era un gand nedeslu~it, ca un copil care descifreaza literele unui cuvant pe care nu-l poate citi ~i pe care chiar daca l-ar putea citi n-ar avea nici inte1es, nici context. Eram prea ametit ca sa ma pot tine pe picioare §i am cazut inapoi pe pat, uitandu-ma la patura care avea 0 nuanta ciudata de galben. Dupa ce m-am uitat la patura un timp, am fost in stare sa ma duc la fereastra ~i sa vomit. Mi s-a parut ca a durat ore ill ~ir. Ma rezemam de perete ~i imi ~tergeam fata, apoi greata ~i voma incepeau din nou. Cand s-a terminat, m-am intins pe pat, prea slabit ca sa mai pot face vreo mi~care. N-am lacut ill toata viata mea asemenea efort ca atunci. Doream sa zac acolo §i sa

dorm, dar am racut 0 sfortare sa ma ridic. Eram siabit §i ametit, dar nu-mi mai era greata, nici dureri nu simteam. Mi-am pus halatuI, mi-am aruncat cu apa pe fata, apoi am deschis u§a de Ia camera ei. Lumina rece ddea asupra-i §i am privit Ia linia trista a buzelor ei chute, Ia cuta dintre spd.ncenele dese, adand de pard ar fi fost tiliata cu un cutit. In timp ce-o priveam, ea se mi§d §i-§iintinse bratul. M-am gandit cu raceaIa: da, foarte frumoasa, incheietura subtire, parfumul dulce al antebratuIui; cotul arcuit, imbinarea arcuita a umarului cu partea de sus a bratului. Toate prezente, totul perfect. Cum o priveam, cu ura, fata ei a devenit neteda §i din nou tanara, ba chiar parea d zambqte. 0 padIeaIa a Iuminii, poate. Ce altceva sa fi fost? S-ar putea trezi in orice clipa, mi-am spus. Trebuie sa actionez repede. Cama§a ei de noapte era pe jos, sIa§iata, am acoperit-o u§or cu ceaqaful de pard a§ fi acoperit 0 fata moarta. Dnul dintre pahare era gol, ea l§i bause tot vinul. Mai ramasese ceva in celaialt pahar, care era pe masuta de toaletiL Mi-am varilt degetul §i I-am gustat. Era amar. Nu m-am mai uitat la ea, ci cu paharul in mana am ie§it pe terasa. Hilda era acolo cu matura in mana. Mi-am dus degetul la buze §i ea a racut ochii mari, apoi m-a imitat, ducandu-$i degetul la buze. De indata ce m-am imbracat §i am ie§it din casa, am inceput sa alerg.

Nu-mi amintesc clar de ziua aceea, 1ncotro anl alergat sau cmn am dizut, dadi arl1 plans ori am zacut epuizat, 1nsa m cele din urma m-am trezit Hlnga casa darapanata ~i portocalul salbatic. Aici trebuie sa fi adorInit cu capul pe brate ~i, cand m-am trezit, se mtuneca ~i vantul era rece. M-am ridicat ~i am gasit cararea 1napoi spre casa. Am ~tiut cum sa evit plantele agatatoare, nu m-am 1mpiedicat nici 0 singura data. M-am dus In camera mea ~i, daca am trecut pc langa cineva, nu l-arl1 vazut, iar daca mr-a vorbit careva, nu I-am auzit. Pe masa era 0 tava cu 0 cana de apa, un pahar ~i cateva chiftele de pe~te. Anl baut aproape toata apa, pentru ca 1mi era foarte sete, dar de nlancare nu m-arl1 atins. M-arn a~ezat pe pat In a~teptare, ~tiam ca va veni Amelie ~i ~tiam ce va spune: "Imi pare rau de durnneavoastra." A venit pc tacute, desculta. - Va aduc ceva sa mancati, spuse ea. A adus pui rece, paine, fruete ~i 0 sticla de vin, ~i am baut un pahar fara sa scot un cuvant, apoi mea unul. A taiat cateva bueati de came ~i s-a a~ezat langa mine ~i m-a hranit ca pc un copil. Bratul ei In jmLlI gatului meu era cald, dar cand am atins-o era rece, aproape sloi. Am privit-o In fata, fata ei dragala~a lipsita de expresie, m-am ridicat ~i am dat farfuria la 0 parte. Atunci a spus: - Imi pare rau de dumneavoastra.

- Asta mi-ai mai spus-o, Amelie. Asta-i singurul dntec pe care-l ~tii? In ochi i se aprinse 0 lidirire de veselie, dar ca.nd am ras mi-a acoperit gura cu mana, cu teama. Am tras-o jos Linga mine ~i amandoi ne-am pomenit razand. Cam asta-i tot ee-mi amintesc despre acea mtalnire. Era atat de vesela ~i atat de naturala ~i probabil mi-a transrnis ceva din veselia ei, ca n-am avut nici un moment vreo remu~care. Nici nu eram curios sa ~tiu ce se mtampla dincolo de peretele subtire care ne dcspartea de camera sotiei mele. Dimineata, desigur, m-am simtit altfel. Alta complicatie. Imposibil. Si pielea ei era mai intuneeata ~i buzele mai groase dedt crezusem. Dormea adanc ~i lini~tit, dar dnd ~i-a deschis ochii era pe deplin con~tienta de realitate ~i i-a venit sa rada. Eram satisIacut ~i lini~tit, dar nu vesel ca ea, oh, Doamne, nu vesel. N-am avut niei cea mai mica dorinta s-o ating. Si ea a ~tiut asta, pentru ca s-a ridicat din pat imediat ~i a meeput sa se imbrace. ,,0 rochie foarte eleganta", i-am spus eu ~i mi-a aratat fe1urite chipuri in care putea fi purtata, cu trena, ridieata ca sa se vada un jupon de dantela sau prins a mult deasupra genunchiului. I-am spus ca urma sa plec curand de pe insula, dar ca inainte de a pleca voiam sa-i dau un cadou. Era un cadou frumu~el, dar ea I-a primit fad multumiri ~i fad vreo

expresie pe fata. Cand am intrebat-o ce avea de gand sa fad, mi-a spus: - E multa vreme de cand ~tiu ce vreau sa fac. Si ~tiu d nu aici e locul. - E~ti destul de frumoasa ca sa obtii tot ce vreI, I-am spus. - Da, raspunse ea cu simplitate. Dar nu
alel.

Voia, se pare, sa se duca la sora ei care era croitoreasa in Demerara, dar ea nu va sta in Demerara, mi-a spus. Voia sa mearga la Rio. Erau oameni bogati la Rio. Si cand te vei apuca de toate astea? am intrebat, amuzat. - Acum. Va lua una dintre biircile pesdre~ti la Massacre ~i va ajunge la ora~. Am ras ~i am sacait-o. Fugea de batrana Christophine, am zis eu. Nu zambi cand imi raspunse: - Nu port pid nimanui, dar nu mai stau
aICl.

Am intrebat-o cum va ajunge la Massacre. - N-am nevoie de cal, nici de catar. Picioarele mele sunt destul de bune sa ma dud. Dcoarece oricum plcca, nu m-am putut abtine sa nu spun, pe jumatate plin de dorinta, pe jumatate triumfator: - Ei, Amelie, iti mai pare rau de mine? - Da, imi raspunse, imi pare rau de tine. Dar gasesc destul loc in suflet sa-mi para rau ~i de ea.

Am mchis u~a mcet. Am stat intins ~i am a~teptat sa aud zgomotul pe care ~tiam d-l voi auzi, copitele calului cu care sotia mea pleca de acasa. M-am mtors pe 0 parte ~i am dormit pana cando Baptiste m-a trezit cu cafeaua. Ayea fata mtunecata. - Plead budti'ireasa, anunta el. - De ce? Ridid din umeri ~i i~i destacu larg bratele. M-am ridicat, am privit pe fereastra ~i am vazut-o ie~ind din bucatarie, 0 femeie zdravana. Nu vorbea engleze~te sau spunea ca nu ~tie. Am uitat de asta cand am spus: - Trebuie sa-i vorbesc. Ce-i legatura aia mare de pe capul ei? - Salteaua, spuse Baptiste. Se va mtoarce dupa ce1elalte lucrmi.. N-are rost sa-i vorbe~ti. Nu mai vrea sa stea in casa asta. Am ras. - Si tu pleci? - Nu, riispunse Baptiste. Eu sunt administrator aici. Am observat ca nu mi se adresa cu "domnule" sau "stapane". - Dar Hilda? - Hilda face cum ii spun. Ea va sta. - Grozav, am spus. Atunci de ce e~ti a~a de nelini~tit? Stapana ti se va intoarce curand. Iar ridid din umeri ~i mm"mura ceva, dar daca vorbea despre moravurile mele sau de munca m plus pe care va trebui s-o faca,

n-a§ putea spune, pentru di mormaia in graiul lor stalcit. I-am spus sa atarne unul dintre hamacele de pe terasa sub copacii de cedru §i acolo mi-am petrecut tot timpul zilei. Baptiste se descurca in privin~a mancarii, dar rareori zambea, §i nu vorbea decat ca sa-mi raspunda la intrebari. So~ia mea nu s-a intors. Totu§i nu ma sim~eam nici singur, nici nefericit. Soarele, somnul §i apa rece a ra.ului erau suficiente. A treia zi i-am scris 0 scrisoare prudenta domnului Fraser. Ii spuneam ca ma gandeam la 0 carte dcspre obeah §i mi-am adus aminte de povestea cazului peste care daduse el. $tia cumva pe unde ar putea fi femeia acum? Era inca in Jamaica? Aceasta scrisoare a fost trimisa cu mesagerul care venea de doua ori pe sapramana §i probabil ca mi-a raspuns pe loc, pentru ca in cateva zile am primit urmatorul raspuns: M-am gdl1dit deseori la sotia dumitale ~i la duml1eata. $i ehiar eram pe punetul de a-Ii serie. intr-adevar, n-a/'l'l uitat cazul. Femeia tl1 eauza se numea Josephine sau Christophine Dubois, eam a~a eeva, ~i fusese Ilna dintre servitoarele familiei CoswaJl. Dupa ee a ie~it din tllehisoare, a disparut, dar se ~tie ea domnul Mason, batrdnul, se tmprietenise cu ea. Am auzit ea poseda sau i se daruise o casu/a ~i ni~te pamdnt Idnga Granbois. E 0 femeie inteligenta tn felul ei ~i se exprima bine,

dar lW mi-a plaCHt fe/Ill ei de a fi ~i 0 consider 0 persoalla deosebit de periCHloasa. Sotia mea sf/stine ca s-a IlltorS III lWartinica, insula ei natala, ~i a fost foarte necajita ca am men!iollat acest caz, chiar ~i a~a, pe ocolite. ACHm Insa se [ntdmpla sa ~tiu ca nit s-a Intors [11 Martinica, a,~a ca i-am SC11soarte discret lui Hill, inspectorul f alb de politic din Z011a voastra. Daca locuie~·te prill apropiere ~i se apuca de vreuna din prostiile ei, atwllta-l pe loc. Va trimite vreo doi politi~ti palla acolo ~i I1It va scapa It~or de data asta. Te asigltr eu ... "Arat in ceea ce te prive§te, Josephine sau Christophine", m-am gandit. "Atat in ceea ce te privqte, Pheena." Era acea jumatate de ora dupa apus, jumatatea de ora albastra, cum ii spuneam eu. Vantul cade, lumina este incantatoare, muntii sunt sco§i in relief, fiecare frunza de pe fiecare copac se vede cIar §i limpede. Stateam lungit in hamac, de veghe, cand a aparut Antoinette. A trecut pe langa mine £ara sa se uite la mine, a descalecat §i a intrat in casa. Am auzit-o trantind u§a camerei de dorm it §i cIopotelul sunand cu furie. Baptiste aparu in pas alergator pe veranda. Am coborat din hamac §i am intrat in salon. El deschise bufetul §i scoase 0 sticla de rom. A turnat 0 parte intr-o cara£a, pe care a pus-o pe tava cu un pahar.

- Pentru cine-i asta? am intrebat eu. N-a raspuns. - Nici un drum, nu-i a§a? i-am amintit eu §i am ras. - Nu vreau sa §tiu mmlC despre asta, spuse el. - Baptiste! striga Antoinette cu voce ascu-

tita:
- Da, stapana. Ma privi drept in ochi §l le§i cu tava. Iar batranei, i-am vazut umbra inainte de a o zari pe ea. Si ea a trecut pe langa mine lara a-§i intoarce capul. Nici nu s-a dus in camera Antoinettei, nici nu s-a uitat intr-acolo. A traversat veranda de la un capat la altul, a coborat treptele pe partea cealalta §i a intrat in bucatarie. In acest rastimp, se intunccase §i Hilda veni sa aprinda lumanarile. Cand i-am vorbit, m-a privit alarmata §i a luat-o la fuga. Am deschis bufetul §i m-am uitat la §irul de sticle. Aici era romul care te omoara intr-o suta de ani, coniacul, vinul alb §i ro§u, de contrabanda, presupun, din Saint Pierre, Martinica - Parisul Indiilor de Vest. Am ales romul. Da, era placut la gust, am a§teptat 0 clipa explozia de caldura §i lumina in pieptul meu, ca taria lui sa-mi incalzeasca tot trupul. Apoi am incercat u§a de la camera Antoinettei. U§a ceda greu. Probabil Impinsese vreo mobila in u§a, poate masa rotunda. Am lmpins din nou §i am deschis-o indeajuns s-o pot vedea pe Antoinette. Zacea intinsa pe

spate in pat. Avea ochii inchi~i ~i resplra greu. i~i trasese ceaqaful pana sub barbie. Pe un scaun, langa pat, era carafa goala, paharul cu ni~te rom pe fund ~i un c1opo~el de alama. Am inchis u~a ~i m-am a~ezat cu coatele pe masa, pentru ca, a~a credeam eu, ~tiam ce se va intampla ~i ce trebuie sa fac. Mi-am zis ca in incapere e 0 caldura inabu#oare, a~a ca am stins aproape toate lumanarile ~i am a~teptat in semii'ntuneric. Apoi am ie~it pe veranda sa veghez u~a bucatariei, unde se vedea 0 lumina. Curand ie~i fetita urmata de Baptiste, in acela~i timp c1opo~elul din dormitor suna din nou. Au intrat amandoi in salon ~i i-am urmat. Hilda a aprins toate lumanarile, dar, inspaimantata, i~i dadea ochii peste cap in direqia mea. Clopo~elul continua sa sune. - Fa-mi una tare, Baptiste. A~a cum imi trebuie. EI se departa un pas de mine ~i spuse: - Domni~oara Antoinette ... - Baptiste, unde e~ti? striga Antoinette. De ce nu vii? - Vin cat se poate de repede, spuse Baptiste. Dar cand se intinse sa ia sticla, i-am luat-o din mana. Hilda fugi afara din camera. Baptiste ~i cu mine priveam unul in ochii celuilalt. M-am gandit ca ochii lui mari, proeminenti, ~i expresia de totala uimire erau cornice.

Antoinette urla din dormitor: - Baptiste! Christophine! Pheena! Pheena! - Que lwmesse! spuse Baptiste. 0 chern pe Christophine. Ie~i In fuga aproape, la fel de repede ca ~i fetita. U~a dormitorului Antoinettei se deschise. Cand am vazut-o, am fost prea ~ocat ca sa pot scoate 0 yorba. Parul nepieptanat ~i rava§it Ii cadea In ochii injectati ~i fiqi, fata Ii era Imbujorata ~i parea umflata. Era In picioarele goale. Totu~i, dind a vrut sa spun a ceva, avea o voce joasa, aproape pierduta. - Am SUIJat,pentru ca. mi-e sete. Nu m-a auzit nimeni? Inainte ca eu s-o pot opri, s-a repezit la masa ~i a pus mana pc sticla de rom. - Nu mai bea, i-am spus cu. - Si ce drept ai tu sa-mi spui ce am de racut? Christophine! striga ea din nou, dar vocea i se franse. - Christophine e 0 batrana primejdioasa §i tu 0 ~tii la fel de bine ca ~i mine. N-o sa mai stea aici multa vreme. - N-o sa mai stea aici multa vreme, se mauTIutari ca, dar nici tu, nici tu. Am crezut ca-ti plac negrii tare mult, spuse ea tot cu vocea aceea prctioasa, dar asta-i 0 minciuna ca toate celelalte, iti plac fetele mai putin ncgre, nu-i a~a? I-ati vorbit de rilu pe plantatori §i ati scomit pove§ti despre ei, dar §i voi faceti

acela§i lucm. Sdipati de fete mai iute, :tarabani sau cu bani putini, asta-i singura diferenta. - Sclavia nu a fost 0 problema de gusturi, am replicat eu, mcercand sa-mi pastrez calmul. A fost 0 chestiune de dreptate. - Dreptate, spuse ea. Am mai auzit cuvantul asta. E un cuvant :tara viatiL L-am scormonit §i eu, spuse ea cu voce mecata. L-am scris. L-am scris de multe ori §i totdeauna mi-a apamt ca 0 minciuna rasuflata §i blestemata. Nu exista dreptate. Mai lua 0 gura de rom §i continua: Mama mea, despre care toti vorbiti, de ce dreptate a avut parte? Mama mea care §ade intr-un balansoar §i vorbe§te despre cai morti, §i servitori morti, §i diavolul acela negru care 0 saruta pe gura. A§a cum m-ai sarutat tu pe mine, spuse. Camera devenise acum insuportabil de mabu§itoare. - 0 sa deschid fereastra sa las sa intre putin aer inauntru. - Ai sa la§i mauntru §i noaptea, spuse ea, §i luna, §i parfumul florilor acelora care tie nu-ti plac deloc. Cand m-am intors de la fereastra, am vazut-o ca bea din nou. Bertha, am spus. Bertha nu e numele meu. Incerci sa ma transformi in altcineva, dandu-mi alt nume. Stiu, §i asta-i vrajitorie. Lacrimile ii curgeau §iroaie. -

- Dad tatiil meu, tatal meu adevarat, ar fi in viata, nu te-ai grabi sa te intorci aici dupa ce-ar fi ispravit cu tine. Dad ar fi in viata. Stii ce mi-ai Iacut? Nu e vorba de fata, nu fata. Dar am iubit acest loc, ~i tu m-ai Iacut sa-l urasc. Ma gandeam mereu d dad to ate celelalte lucruri ar disparea din viata mea, tot a~ mai avea acest loc, ~i acum tu l-ai stricat. A devenit un alt loc unde am fost nefericita, ~i toate celelalte sunt nimic pe langa ce s-a intamplat aici. II urasc acum a~a cum te urasc pe tine ~i, pana a nu muri iti voi arata cat de mult te urasc. Apoi, spre surprinderea mea, se opri din plans ~i spuse: - Si e chiar mult mai draguta decat mine? Nu ma iube~ti chiar de1oc? - Nu, nu te iubesc, i-am raspuns eu (amintindu-mi in ace1a~i timp de Amdie spunand: "Iti place parul meu? Nu-i a~a ca-i mai fi-umos decat al ei?"). Nu in acest moment, am spus. A inceput sa rada. Ras de nebuna. - Vezi. A~a e~ti tu. 0 piatrii. Dar a~a-mi trebuie, pentru ca matu~a Cora mi-a spus: "Nu te marita cu el. Nici dad ar fi plin de diamante." Si 0 multime de alte lucruri mi-a mal spus. - Vorbe~ti de Anglia, am spus eu, dar ce zici de bunicutul cu paharul deasupra dnii de apa ~i lacrimile gada pe obraji dupa toti

prietenii morti §i du§i §i pe care nu-i va mai vedea niciodata? - Asta n-are de-a face cu Anglia, dupa cate §tiu eu, a spus ea. Dimpotriva: caputa de lema ji 0 laha de lema Sa treaca Charlie apa. Charlie, Charlie, canta ea ragu§ita. Si a dus din nou stida la gura. Am spus "Nu", dar vocea nu-mi mai era atat de calma. Am reu§it s-o apuc de incheietura mainii cu 0 mana §i cu cealalta sa iau stida, dar cand i-am simtit dintii infipti in bratul meu am sdpat sticla pe jos. Mirosul inunda camera. Dar acum, eram furios, §i ea §i-a dat seama. A izbit de perete 0 alta stida §i a ram as nerni§cata cu stida sparta in mana §i 0 dorinta uciga§a in priviri. - Indraznqte sa te mai atingi de mine 0 singura data. Ai sa vezi pe loc dad §i eu sunt la fel de la§a ca tine! Apoi m-a injurat pe budtele, ochii, gura, fiecare parte a trupului, §i totul a fost ca intr-un vis, in camera mare, nemobilata, cu lumanari aprinse, §i aceasta strain a cu ochii injectati §i parul valvoi, care imi arunca in gura mare cuvinte murdare, era sotia mea. In aceste dipe de co§mar, am auzit vocea calma a Christophinei:

o

- Taci odata §i lini§te§te-te. Si nu mai plange. Piansul nu-ti face nici un bine. Ti-am mai spus. Piansul n-are nici un rost. Antoinette se prabu§i pe 0 sofa §i continua sa boceasca. Christophine se uita Ia mine §i ochii ei mici erau foarte tri§ti. - De ce faci asta, ai? De ce n-o iei pe fata aia neajutorata §i prapadita in alta parte? Dar ea iubqti banii cum tu iubqti baniitrebuie ca de aia va gasiti. Cine se aseamana se aduna. N-am mai suportat §i am ie§it pe veranda. Bratu1 ilni sangera §i ma dorea, mi I-am inta§urat in batista, dar mi se parea ca totul in jur lmi este ostil. Telescopul se tragea inapoi §i ilni spunea "nu ma atinge". Copacii ma amenintau, iar jocul umbrelor pe podea ilni vorbea de pericol. Pericolul acela verde. Ii simtisem inca din momentul in care am vazut acest loco Nu era nimic care sa-mi fie cunoscut, nimic care sa ma mangaie. Am stat sa ascult. Christophine vorbea mcet. Sotia mea plangea. Apoi 0 u§a inchisa. Trecusera in dormitor. Cineva canta Ma belle ka di, on era cantecul despre 0 zi §i 0 mie de ani. Dar indiferent de ce cantau sau spuneau, era primejdios. Trebuie sa ma apar. M-am dus incet de-a Iungul verandei. 0 vedeam pe Antoinette intinsa pe pat, destul de Iini§tita. Ca 0 papu§a. Chiar §i atunci cand m-a amenintat cu sticla avea un aer de marioneta. Auzeam Ti moun, §i Doudou che, §i coitul

batieului desena un deget pe perete. Do do IJcnjant do. Aseultand, a ineeput sa-mi fie somn ~i frig. Cu un mers impletieit, am intrat inapoi in sufrageria luminata, unde mirosul de rom era ind foarte persistent, in eiuda aeestui fapt, am desehis bufetul ~i am seos 0 alta sticla. La asta ma gandeam cand a intrat Christophine. Ma gandeam sa mai beau un ultirn pahar de bautura tare la mine in camera, sa zavorase u~ile ~i sa dorm. - Sper ca e~ti multumit, sper d e~ti foarte multumit, spuse ea, ~i n-are rost sa ineepi eu mine eu mineiunile tale. Stiu ee faei eu fata asta la fel de bine ea ~i tine. Mai bine. Si sa nu erezi ca mi-e frid de tine. - Deei a alergat sa-ti spuna ea m-am pm-tat rau eu ea, da? Ar fi trebuit sa banui asta. - Ea nu spui nirnie, zise Christophine. Niei maear un lueru. Totdeauna la fel. Nimeni nu are mandrie decat tu. Are mai multa mandrie decat tine ~i ea nu spui nirnic. 0 vad stand in u~a mea ~i ma prive~ti a~a ~i ~tiu ca se intampla eeva rau. Stiu d trebuie sa fae eeva iute ~i fae. - Se pare d ai ~i Iaeut. Si ee i-ai Iaeut inainte de a 0 aduee inapoi in starea in care e? - Ce-am Iaeut! Aseuld! Nu ma provoea mai mult decat eu provoe. Mai bine sa nu-ti spun. Vrei sa ~tii ee fae? Spun doudoH, dad ·e~ti la neeaz ai drept sa vii la mine. Si 0 sarut. Si atunei cand 0 sarut plange - nu inainte. De

mult tine ea plansul asta, ma gandesc eu. A§a d 0 las sa planga. Asta-i primul lucru. Sa Ie la§i sa planga - dcscard sufletul. Cand ea nu mai poate sa plangi, Ii dau 0 cana de lapte - noroc ca am ceva lapte. Nu vrea sa manance, nu vrea sa vorbeasca. A§a ca zic: "Intinde-te pe pat, doudoll, §i Inceard sa donni, eu, eu pot donni §i pe jos, pentru mine la fel." Sigur d nu poate sa adoarma natural, dar 0 pot eu face sa adoarma. Asta fac. Dar tu ce faci - pentru asta ai sa plate§ti mtr-o zi. Cand ajung In stare a asta, spuse ea, Intai trebuie sa planga, apoi trebuie sa doarma. Nu-mi vorbi mie despre doctor, §tiu eu mai mult de cat un doctor. 0 dezbrac pe Antoinette sa poata dormi In racoare §i bine; atunci vad d ai fost brutal cu ca, eh? Ajunsa aici, Incepu sa rada - un ras plin, sanatos. - Asta-i fleac - nu-i nimic. Dad vezi §i tu ce vad eu prin partile astea cu maceta noua §i lucioasa, ill coltul camerei, nu mai faci mutra asta pentru un fleac. 0 faci sa te iubeasca mai mult daca asta-i ce vrci. Nu din asta i se citc§te moartea pe fata. Oh, nu. - Intr-o noapte, continua ea, eu tin de nasul unei femei pentru d barbatul ei aproape i-I reteaza cu maceta. Tin de nas, §i repede trimit un baiat dupa doctor, §i doctorul vine in fuga In rniez de noapte sa coasa nasul la loco Cand termina zice: "Christophine, ai mare prezenta de spirit." Asta Imi spune.

Dar acum barbatul pLingi ca un copi!. Zice el: "Doctore, n-am vrut. S-a indlmplat." "Stiu, Rupert", spune doctorul, "dar nu trebuie sa se mai ind.mple. De ce nu tii afurisita aia de maceta in cealalta incapcre?" spune el. Au doua camere mici numai, a~a ca ii spun: "Nu, doc tore - mult mai du Linga pat. Se ciopanesc unul pe altul cat ai clipi." Si doctorul rade ~i rade. Oh, era un doctor bun. Cand a terminat cu nasul femeii, nu pot spune ca adti la fel ca inainte, dar pot sa spun di nu se vezi prea tare. Rupert era numele barbatului acela. Multi sunt Rupert pe aici, observi? Unul este Printul Rupert, ~i unul care face cantece este Rupert Rama. il vezi? I~i vinde cantecele langa pod, jos in ora~. E ora~ul in care locuiesc cand plec prima oad din Jamaica. Nume frumos, eh - Rupert - dar unde 11gasesc? Cred ca din timpuri vechi 11 gasesc. Doctorul acela, doctor de moda veche. A~tia noi mie nu-mi place de ei. Primul cuvant pe care-l scot din gud e politie. Politia - e ceva ce mie nu-mi place. - Sunt sigur ca nu, am spus eu. Dar nu mi-ai spus inca ce s-a intiimplat cand sotia mea a fost la tine. Sau mai bine zis ce ai Iacut tu? - SOfia tal spuse ea. Ma faci sa rad. Eu nu ~tiu tot ce ai Iacut dumneata, dar ceva ~tiu. Toata lumea ~tie ca te casatore~ti cu ea pentru banii ei ~i II iei pe toti. Apoi vrei sa 0 frangi, pentru ca e~ti gelos pe ea. Ea e mult

mai bun a decat tine, ea are sange mai bun ~i nu-i pasa de bani - nu inseamna nimic pentm ea. Vad asta prima oad cand ma uit la tine. E~ti tinar, dar deja aspm. Prostqti fata. 0 faci sa creada ca nici soare1e nu vezi de dragul ei. A~a a fost, m-am gandit. A~a a fost. Dar e mai bine sa nu spun nimic. Atunci amandoua VOl' pleca ~i-mi va veni mie randul sa dorm - un somn adanc ~i lung va fi somnul meu, ~i foarte departe. - Si apoi, continua ea cu 0 voce de judecator, faci dragoste cu ea pana se imbata de dragoste, nici un soi de rom n-o putea imbata a~a de tare, pentm ca nu poate tdi fad dragoste. Ea este cea care nu mai poate vedea nici soare1e. Numai pe tine te vezi. Dar tot ce vrei tu e sa 0 frangi. (Nu a~a cum erezi tu, m-am gdndit eu.) - Dar ea rezi~ti, a~a-i? Rezi~ti. (Da, a rezistat. Ce pacat.) - Si te prefaci ca crezi toate minciunile pe care b1estematul acela de bastard ti Ie spune. (Blestematul aeela de bastard fi Ie spune.) Acum tlecare cuvant al ei avea ecou, un ecou puternic in mintea mea. - Ca sa 0 la~i singud. (Sa 0 Ias singura.) - Fad sa-i spui de ceo (De eel) - Gata cu dragostea, ei? (Gata cu dragostea.)

- Si aiei, am zis eu eu raeeala, al mtervenit tu, nu-i a~a? Ai ineereat sa ma otrave~ti. - Sa te otravese? Da uite neeaz, omul nebun! Ea vii la mine ~i ma rogi sa te fae sa o iube~ti iar ~i eu ii spun nu, eu nu ma bag in asta pentru beke. Ii spun ca este nerozie.

(Nerozie. Nemzie.)
- Si ehiar daca nu-i nerozie, pentru beke. e prea tare

(Prea tare pentrH
-

beke. Prea tare.)

Dar ea plangi ~i ma rogi. (Ea plangi Ji ma rogi.) - A~a ca ii dau eeva pentru dragoste.

(PCIltnt dragoste.)
- Dar tu nu iube~ti. Tot ee vrei este sa o frangi. Si asta ajuta sa 0 frangi.

(Sa

° jrangi.)

- Ea imi spui ca in timpul asta ineepi sa-i spui porecle. Marionette. A~a eeva. - Da, irni amintese, i-am spus.

(Marioneta, Antoinetta, Marionetta, Antoinetta.)
- Cuvantul insemni papu~a, ei? Pentru ca ea nu vorbe~ti. Vrei sa 0 fortezi sa pIanga ~i sa vorbeasca.

(Sa jorfezi sa planga Ji sa vorbeasca.) - Dar ea nu vrea. A~a ca te gande~ti la alteeva. Aduei fata aia de nimie sa te distrezi eu ea dineolo in camera, ~i vorbiti, ~i radeti ~i dragoste, ca ea sa auzi tot. Ai vrut sa 0 faei sa auda.

°

Da, nu s-a inta.mplat doar a~a, am vrut. (Am stat treaza toata noaptea mult dupa ce ei au adormit Ji, de fndata ce s-a luminat, m-am sculat, m-am fmbracat Ji am pus Jaua pe Preston. Si am venit la tine. Oh, Cristophine. Oh, Pheena, Pheena, ajuta-ma.) - Dar nu mi-ai spus inca exact ce al ficut cu sotia mea, cu Antoinette. - Da iti spun. 0 fac sa doarma. - Cum? Tot timpul? - Nu, nu. 0 trezesc sa stea Ia soare, sa se scalde in raul rece. CIliaI' daca pica de somn. Ii fac 0 supa buna. Ii dau Iapte cand am, fmcte culeg din pomii mei. Daca nu vrea sa manance, Ii spun: "Manca tot de dragul meu, doudou." Atunci ea manca ~i doarme iar. - Si de ce ai ficut toate astea? A urmat 0 Iunga tacere. Apoi spuse: - E mai bine ca sa dormi. Trebuie sa dormi in timp ce eu Iucrez pentru ea - s-o fac iar bine. Dar n-o sa-ti vorbesc eu tie despre toate astea. - Din nefericire, tratamentul tau n-a avut prea mare succes. N-ai tacut-o bine. Ai ficut-o mai rau. - Ba da, reu~esc, spuse suparata. Reu~esc eu. Dar ma speric ca doarme prea InuIt, pre a multo Ea nu este beke ca tine, dar este beke, ~i nici ca noi nu este. Sunt dimineti in care nu se poti trezi sau se treze~ti ~i e ca ~i cum ar dormi. Nu mai vreau sa-i dau - ce Ii dau. A~a, continua ea dupa putin timp, 0 Ias sa

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful