13 IULICA VĂDUVA CLIMA ROMÂNIEI 14 © Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei, Cercetării si Tineretului

prin Consiliul NaŃional al Cercetării StiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României VĂDUVA, IULICA Clima României / Iulica Văduva. Bucuresti: Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008 ISBN 978-973-163-175-2 Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă si prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă si se pedepseste conform legii. Răspunderea pentru conŃinutul si originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor. Redactor: Daniela JIANU Tehnoredactor: Marian BOLINTIS Coperta: Cornelia PRODAN Format: 16/61× 86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timisoara, Nr. 58, Bucuresti, Sector 6, Tel./Fax.: 021 / 444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro 15 UNIVERSITATEA SPIRU HARET Lector univ. dr. IULICA VĂDUVA CLIMA ROMÂNIEI Editura FundaŃiei România de Mâine Bucuresti, 2008 16 FetiŃei mele, Maria 17 CUPRINS PrefaŃă ……………………………………………………………… 9 1. Clima României în literatura de specialitate …………………. 13 2. Factorii genetici ai climei ………………………………………. 28 2.1. Factorii radiativi …………………………………………….. 28 2.2. CirculaŃia generală a atmosferei …………………………….. 42 2.3. SuprafaŃa activă subiacentă …………………………………. 49 2.4. Impactul antropic …………………………………………… 53 3. Temperatura aerului …………………………………………... 56 3.1. Temperatura medie anuală ………………………………….. 56 ● VariaŃiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale …… 59 3.2. Temperaturile medii lunare …………………………………. 61

● Temperatura medie a aerului în luna ianuarie …………….. 61 ● Temperatura medie a aerului în luna iulie ………………… 63 3.3. Amplitudinile medii anuale ale temperaturii aerului ……….. 66 3.4. Temperaturile extreme ……………………………………… 67 3.5. Amplitudinile termice absolute ……………………………... 70 3.6. FrecvenŃa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice ……... 70 ● Intensitatea procesului de răcire din sezonul rece ………… 70 ● Intensitatea procesului de încălzire din semestrul cald …… 71 4. Temperatura pe suprafaŃa solului …………………………….. 73 4.1. Temperatura medie anuală ………………………………….. 73 4.2. Temperaturile medii lunare …………………………………. 75 5. Durata de strălucire a soarelui ………………………………... 79 5.1. Durata medie efectivă de strălucire a soarelui ……………… 79 ● Variabilitatea neperiodică a duratei efective anuale de strălucire a soarelui …………………………………………… 81 ● Durata efectivă de strălucire a soarelui în semestrele cald si rece ale anului …………………………………………….. 82 ● VariaŃia în cursul anului a duratei de strălucire a soarelui ... 84 6. Umezeala aerului ……………………………………………….. 85 6.1. Umezeala relativă …………………………………………… 85 6.1.1. Umezeala relativă medie anuală ……………………. 85 18 ■ RepartiŃia valorilor medii anuale ………………… 85 ■ RepartiŃia valorilor medii ale umezelii relative în decembrie si iulie ………………………………… 89 ■ Amplitudinea oscilaŃiilor anuale ale umezelii relative 90 ■ Regimul anual al umezelii relative ………………. 90 ■ Valorile minime zilnice …………………………... 92 ■ Regimul diurn al umezelii relative ……………….. 92 ■ FrecvenŃa zilelor cu diferite caracteristici ale umezelii relative la una din orele de observaŃii ………. 94 6.2. Tensiunea vaporilor de apă …………………………………. 96 6.2.1. RepartiŃia valorilor medii anuale …………………… 97 6.2.2. RepartiŃia valorilor medii în luna ianuarie ………….. 97 6.2.3. RepartiŃia valorilor medii în luna iulie ……………... 97 6.2.4. VariaŃia tensiunii vaporilor de apă în cursul anului … 98 7. Nebulozitatea …………………………………………………… 99 7.1. Nebulozitatea medie anuală ………………………………… 99 7.2. Nebulozitatea medie în decembrie si august ………………... 100 7.3. FrecvenŃa nebulozităŃii ……………………………………… 102 7.3.1. Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin ……….. 104 7.3.2. Numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit …….. 104 8. PrecipitaŃiile atmosferice ………………………………………. 107 8.1. PrecipitaŃiile atmosferice medii anuale ……………………... 107 8.2. CantităŃilor semestriale de precipitaŃii ……………………... 115 8.2.1. CantităŃile de precipitaŃii din semestrul cald ……….. 115 8.2.2. CantităŃile de precipitaŃii din semestrul rece ……….. 116 8.3. CantităŃile medii lunare de precipitaŃii ……………………… 118

8.3.1. Variabilitatea neperiodică a cantităŃilor lunare de precipitaŃii …………………………………………. 121 8.4. CantităŃile maxime de precipitaŃii în 24 de ore ……………... 124 8.5. Numărul de zile cu diferite cantităŃi de precipitaŃii …………. 128 8.5.1. Numărul mediu lunar si anual de zile cu cantităŃi de precipitaŃii ≥ 0.1 mm ………………………………. 128 8.5.2. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 0.5 mm …………………………………………… 130 8.5.3. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 1.0 mm …………………………………………… 130 8.5.4. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 10.0 mm ………………………………………….. 131 19 8.5.5. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 20.0 mm ………………………………………….. 132 9. Vântul …………………………………………………………… 133 9.1. FrecvenŃa vântului pe direcŃii ……………………………….. 133 9.2. Viteza medie a vântului pe direcŃii …………………………. 134 9.3. Calmul atmosferic …………………………………………... 135 9.4. Vânturile locale ……………………………………………... 137 10. Fenomene climatice de risc …………………………………... 139 10.1 Fenomene climatice de risc posibile în semestrul rece al anului ………………………………………………………. 139 10.1.1. ÎngheŃul si bruma ………………………………….. 139 10.1.2. Chiciura ……………………………………………. 148 10.1.3. Poleiul ……………………………………………... 149 10.1.4. Depuneri de gheaŃă pe conductorii aerieni ………... 150 10.1.5. Ninsoarea ………………………………………….. 152 10.1.6. Stratul de zăpadă …………………………………... 153 10.1.7. Viscolul ……………………………………………. 155 10.1.8. CeaŃa ………………………………………………. 160 10.2. Fenomene climatice de risc posibile în semestrul cald al anului ……………………………………………………… 162 10.2.1. Grindina ……………………………………………. 162 10.2.2. Ploile torenŃiale ……………………………………. 168 10.2.3. Descărcările electrice (orajele) …………………….. 170 10.3. Fenomene climatice posibile în tot anul …………………... 176 ● Fenomenele de uscăciune si secetă ……………………….. 176 11. Regionarea climatică si topoclimatele ……………………….. 184 12. Încălzirea climei în România ………………………………… 196 Bibliografie ………………………………………………………… 201 20 21 PREFAłĂ A scrie un curs dedicat studenŃilor din învăŃământul superior pentru orice disciplină este un gest nobil, dar si o obligaŃie pe care trebuie s-o înfăptuiască orice cadru didactic universitar. Lector univ. dr. Iulica Iancu-Văduva si-a făcut cu prisosinŃă datoria.

La câteva luni de la apariŃia volumului intitulat Fenomene hidrometeorologice extreme, care se impune printr-un conŃinut adecvat scopului propus si prin condiŃii geografice excelente, autoarea apare în prim plan cu un alt volum si anume, Clima României. Fără a se dovedi a fi un curs exhaustiv, lector univ. dr. Iulica Văduva abordează, în stil clasic si modern, cele mai importante probleme referitoare la clima României. Abordarea clasică este utilizată în structurarea cursului ceea cei permite autoarei să prezinte toate problemele majore care interesează în predarea noŃiunilor de bază si anume: factorii genetici ai climei, principalele elemente climatice (temperatura aerului si a solului, durata de strălucire a Soarelui, umezeala aerului, nebulozitatea, precipitaŃiile atmosferice, vântul), fenomenele atmosferice de risc si în final, regionarea climatică si topoclimatele. Abordarea modernă se remarcă din modul de tratare a fiecărui component climatic în contextul celor mai recente cercetări, cu grija necesară ca din acest volum, echilibrat în informaŃii, să nu scape aspectele de noutate stiinŃifică, cele mai importante, nici măcar din istoricul cercetărilor. Astfel, sunt înglobate si preocupările mai noi din domeniile microclimatologiei si topoclimatologiei, ale climatologiei urbane si poluării atmosferei, ale modificărilor climatice, ca si ale cartografierii climatice si topoclimatice, ale fenomenelor climatice extreme, sau mai concret, ale riscurilor climatice etc., care au ridicat climatologia românească la sfârsitul secolului XX si începutul secolului XXI, pe o nouă treaptă, păstrând memoria înaintasilor ei. Trecând în revistă celelalte capitole, remarcăm si alte elemente de noutate si anume: tratarea factorilor radiativi conform ultimelor indicaŃii ale OMM, iar caracterizarea lor este întemeiată pe date concrete din măsurători efective efectuate în reŃeaua radiometrică 22 naŃională pe o perioadă de 30 de ani, aspect care a făcut si obiectul unei frumoase teze de doctorat susŃinută în Institutul de Geografie al Academiei Române (Oprea, 2001); îmbogăŃirea noŃiunilor privind circulaŃia generală a atmosferei cu frontogeneza de coastă a Mării Negre si ciclogeneza pontică, aspecte introduse în literatura de specialitate de Drăghici (1984, 1988); dezvoltarea rolului ciclonilor mediteraneeni pentru clima României, aspect care a format obiectul unei alte teze de doctorat, susŃinută în acelasi institut (Ecaterina IonBordei, 1983) etc. Într-un stil ales climato-geografic este tratată si suprafaŃa activă subiacentă, ca factor generator de climate si topoclimate, asa cum este prezentată în lumina ultimelor cercetări, în Tratatul de Geografia României (1983). Amintim, de asemenea, în context, variaŃiile neperiodice si tendinŃele de evoluŃie, lineară si polinomială, ale unor elemente climatice precum temperatura aerului, durata de strălucire a Soarelui, precipitaŃiile atmosferice (anuale, din luna cea mai ploioasă si cea mai secetoasă) etc., ca si fenomenele climatice de risc în totalitate, tratate

după metodologia nouă, recent introdusă în literatura de specialitate (Bogdan, Niculescu, 1999), pe care autoarea o mânuieste cu usurinŃă. Acest ultim capitol este cu atât mai bine venit, cu cât clima reprezintă cel mai dinamic factor de mediu, cu repercusiuni asupra acestuia, deci un factor de risc, dar si o resursă de energie vitală si de energie neconvenŃională, care nu poate fi valorificată decât în condiŃii de echilibru relativ. Când în evoluŃia climei apar rupturi, marcate prin salturi si dezechilibre, atunci se declansează energii incomensurabile care afectează calitatea vieŃii. Este motivul pentru care, autoarea acordă atenŃia cuvenită în prezentarea acestui capitol din curs. Tratarea acestor fenomene se face pe sezoane caracteristice si anume: fenomenele climatice de risc caracteristice perioadei reci a anului (îngheŃul si bruma, chiciura, poleiul, depunerile de gheaŃă pe conductori, ninsoarea, stratul de zăpadă, viscolul si ceaŃa), apoi fenomenele climatice de risc din perioada caldă a anului (grindina, ploile torenŃiale si orajele), ca si cele posibile în tot anul, din care autoarea a selectat doar fenomenele de uscăciune si secetă, cele mai tipice pentru România, domeniu în care autoarea s-a edificat prin 23 propriile cercetări aplicate la Dobrogea, pe baza cărora a fost încununată cu titlul de doctor în geografie, tot în Institutul de Geografie. Concomitent cu prezentarea caracteristicilor fenomenelor climatice de risc, autoarea, pe baza literaturii de specialitate, prezintă si ariile cele mai susceptibile, mai vulnerabile la astfel de fenomene, ceea ce pune în evidenŃă, atât latura fundamentală, cât si cea aplicativă ale climatologiei. Tot ca o noutate apare într-un curs universitar de Climatologia României si regionarea climatică si topoclimatele României, într-o concepŃie modernă, conform ultimelor cercetări sintetizate în Geografia României, I, Geografia Fizică (1983). Aici, pentru prima dată se face integrarea topoclimatului în climat, sau altfel spus, unităŃile taxonomice utilizate coboară până la nivelul celui mai simplu peisaj geografic, respectiv, la topoclimatul elementar, dând astfel, o imagine globală, completă si complexă, a întregului potenŃial climatic al României. În acest scop sunt prezentate si grupele de topoclimate care se încadrează în fiecare etaj climatic si anume: topoclimatele de câmpie, topoclimatele de deltă si litoral, topoclimatele de dealuri si podisuri, topoclimatul de munte si în final, topoclimatele urbane care se suprapun peste toate etajele climatice. În concluzie, desi tratarea problemelor majore ale climatologiei contemporane românesti se face selectiv, autoarea reuseste ca îmbinând stilul clasic cu cel modern, să prezinte un volum suficient de cunostinŃe la nivel stiinŃific ridicat cu multe elemente de noutate si inedit pentru un curs universitar. Prin aceasta, considerăm că prezentul curs îsi atinge scopul didactic propus, de a transmite studenŃilor, viitori specialisti geografi si manageri ai mediului, cunostinŃele necesare privind potenŃialul climatic al României, caracteristicile lui si

posibilităŃile de valorificare în practică în perspectiva apropiată. Se mai adaugă la toate acestea, buna organizare a informaŃiei stiinŃifice, vasta literatură de specialitate utilizată, stilul clasic, limbajul stiinŃific corect folosit si adecvat, imaginile grafice expresive susŃinute de un material tabelar concludent care fundamentează concluziile stiinŃifice, ca si forma modernă de prezentare pe computer de însăsi autoarea acestui curs, care toate la un loc fac să crească valoarea stiinŃifică si didactică a lucrării de faŃă. 24 Este un început lăudabil în practica didactică, cu care autoarea continuă să se afirme în climatologia românească, valorificând corect tezaurul stiinŃific mostenit, la care se adaugă propriile rezultate. Să sperăm că viitorul va confirma temeinicia celor afirmate de noi în această succintă prefaŃă, care are si meritul de a sublinia, evoluŃia ascendentă a autoarei, lector univ. dr. Iulica Văduva. Prof. univ. dr. Octavia Bogdan Facultatea de Geografia Turismului-Sibiu 25 1. CLIMA ROMÂNIEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE Cercetările climatice asupra Ńării noastre se pot grupa pe mai multe etape: Prima etapă (înainte de 1884). Cuprinde note informative, descrieri istorice, literare, observaŃii consemnate în cronici, ziare ale timpurilor, etc. din care se desprind câteva date cu valoare orientativă si subiectivă. Această etapă este cea mai mare, extinzându-se de la începuturile cunoasterii pământului românesc până la 1884, data înfiinŃării Institutului Meteorologic din România (Văduva, 2003). Etapa a II-a (1884-1960). Se caracterizează printr-o activitate intensă de organizare a staŃiilor meteorologice si de prelucrare a datelor obŃinute pe baze stiinŃifice conform regulilor impuse de Congresele internaŃionale de meteorologie. Aceasta poate fi împărŃită în mai multe subetape. Astfel, în Ńara noastră activitatea de Climatologie a debutat încă din primii ani de existenŃă ai Institutului Meteorologic înfiinŃat de Stefan C. Hepites. După înfiinŃarea Institutului Meteorologic au fost elaborate primele lucrări stiinŃifice referitoare la clima întregului teritoriu al Ńării. Cele mai valoroase dintre aceste lucrări au fost enunŃate si prelucrate în mod critic de St. C. Hepites în lucrarea sa Istoricul studiilor meteorologice în România (1886) dintre care cităm: Aurelian P.S. Clima României, apărută în publicaŃia łara noastră (Bucuresti, 1880); Hepites St. Epocele îngheŃului Dunărei în cursul său inferior în Buletinul SocietăŃii Geografice Române (Bucuresti, 1883). Pe baza datelor obŃinute din reŃeaua meteorologică, au fost publicate si realizate primele lucrări din domeniul climatologiei apărute sub semnătura lui Hepites, în Analele Academiei Române între anii 1895 si 1902, si reeditate în volumul Materiale pentru climatologia României. Acestea se referă la clima unor localităŃi ca Sulina, Roman,

Bucuresti, Brăila si Iasi, pentru care au existat observaŃii pe o perioadă mai mare de ani, precum si la repartiŃia unor parametri climatici pe 26 teritoriul Ńării noastre. Dintre Materiale pentru climatologia României menŃionăm monografia privind Regimul pluviometric al României însoŃită de o hartă, care constituie totodată si prima hartă în culori a României. Alte lucrări elaborate de St. Hepites între anii 1898 si 1906 se referă la diferite aspecte ale climei Ńării noastre si ale efectelor acesteia în diversele domenii economice (efecte asupra economiei), menŃionăm: Schimbatu-s’a clima?; Album climatologique de Roumanie; Climatologia litoralului românesc al Mării Negre; CondiŃiunile climatologice ale vegetaŃiunii viŃei de vie; Secetele în România, în care sunt tratate aspecte din întreaga Ńară. În anul 1901, datele culese din reŃeaua meteorologică naŃională au fost publicate în Buletinul lunar al observaŃiilor meteorologice care a înlocuit publicaŃia Analele Institutului Meteorologic al României. Datele din reŃea apăreau sub formă de rezumate climatologice lunare si anuale, dar în buletine erau relatate amănunŃit atât starea vremii pe teritoriu, cât si situaŃia culturilor si apelor, producerea unor calamităŃi naturale, fenomene cu caracter climatic de risc etc. Din 1908, odată cu retragerea lui Hepites din activitatea de meteorologie începe o perioadă de declin în activitatea stiinŃifică de climatologie, care se prelungeste, datorită războiului, până la sfârsitul celui de-al doilea deceniu. Buletinul lunar apare până în 1916, când s-a declarat mobilizarea generală. După 1916 aproape toate staŃiile îsi încetează activitatea ceea ce va avea repercusiuni si asupra studierii climei Ńării, din cauza întreruperii sirurilor de observaŃii. În 1916, în ultimele Buletine lunare înainte de război, apar două articole ale lui Enric Otetelisanu privind Studiul iernilor calde în România, si Clasificarea iernilor după criteriul lui Angot, în care, pe lângă datele statistice obisnuite, sunt expuse o serie de considerente privitoare la factorii genetici, care determină oscilaŃiile regimului termic în diferite zone de pe glob si sunt sugerate idei referitoare la corelaŃiile existente între diversele regimuri relativ la schimbările timpului. În încheiere, Otetelisanu insistă asupra necesităŃii efectuării unor studii si cercetări speciale ale factorilor de circulaŃie care influenŃează timpul în România. 27 Refacerea economică după război, precum si reîntregirea teritoriului Ńării, pune în faŃa climatologiei noi si numeroase probleme cu caracter practic. Activitatea de redactare si publicare a Buletinului lunar a cunoscut în perioada 1921-1930 o revenire la vechile tradiŃii ale Analelor publicate de către Hepites. Pe lângă rezumatele lunare ale observaŃiilor de la staŃii si măsurători speciale de la Observatorul Filaret, au apărut o serie de studii meteorologice, consemnări si interpretări de

fenomene, recenzii si informaŃii asupra unor lucrări importante, precum si informaŃii cu privire la activitatea meteorologică din Ńară si străinătate (I.N.M.H, 1984). Lucrările din domeniul climatologiei sunt prezente aproape în toate Buletinele lunare din perioada sus-menŃionată. Studiile si notele scrise de colaboratorii lui Otetelisanu, publicate în buletinele lunare din perioada 1921-1930, tratează probleme referitoare la: clima litoralului, repartiŃia nebulozităŃii în România, variaŃia zilnică a nebulozităŃii în România de către C. A. Dissescu; perioadele de uscăciune si de secetă, climogramele României, frecvenŃa si variaŃia anuală a precipitaŃiilor de către C. Donciu; periodicitatea anuală si zilnică a nebulozităŃii, indicele de ariditate în România, gradul de continentalism în România de C. Ioan. În paralel cu studiile si notele stiinŃifice publicate în Buletinul lunar, o serie de lucrări cu caracter monografic au apărut în colecŃia Memorii si Studii, editată de Institutul Meteorologic Central, precum si în publicaŃia Memoriile secŃiunii stiinŃifice ale Academiei Române. Astfel, Otetelisanu analizează condiŃiile termice din România, calculând valorile lunare si anuale ale temperaturilor medii zilnice de la cele 3 termene de observaŃii (08, 14, 20h), extremele mijlocii si absolute, numărul de zile de iarnă, de îngheŃ si de vară etc. Lucrarea este însoŃită de un atlas, cuprinzând 20 de hărŃi. Un studiu climatic complet asupra Dobrogei si litoralului a fost elaborat de Otetelisanu în 1928 intitulat Climat de la Dobroudja et du littoral de la Mer Noire, cuprinzând în introducere, expunerea condiŃiilor fizico-geografice si a celor meteorologice generale, iar în capitolele de fond, analiza variaŃiei si distribuŃiei teritoriale a principalilor parametri, climatici (tempera-tură, presiune, vânt, umiditate, nebulozitate, precipitaŃii atmosferice si fenomene diverse.) 28 Lucrarea VariaŃia nebulozităŃii în România constituie un studiu complet asupra nebulozităŃii în care sunt analizate variaŃia diurnă si anuală precum si distribuŃia pe teritoriul Ńării a acestui element meteorologic. Perioada ce a urmat, 1934-1945, se remarcă printr-o slabă activitate stiinŃifică în domeniul climatologiei, dată fiind situaŃia internaŃională încordată si, apoi, desfăsurarea războiului. În Buletinele lunare, încă din 1931, din diverse motive, nu s-au mai publicat note si studii de specialitate, dar si celelalte publicaŃii neperiodice s-au redus substanŃial. Pentru studiul climei Ńării noastre, perioada războiului în special, anii 1944 si 1945, s-au soldat cu întreruperea observaŃiilor la multe staŃii de pe teritoriu. În 1945, în Buletinul lunar au apărut rezumatele observaŃiilor numai de la aproximativ 50 staŃii meteorolo-gice si 250 staŃii pluviometrice. Dar în perioada care a urmat, institutul, prin secŃia sa de climatologie, a trecut la reactivarea staŃiilor vechi si la înfiinŃarea de noi staŃii, a căror necesitate a reiesit încă de la elaborarea proiectului reŃelei, întocmit de C.A. Dissescu în 1928, care aprecia la

peste 300 numărul staŃiilor meteorologice si la aproape 2000 pe cel al staŃiilor pluviometrice, la nivel de Ńară. Din preocupările stiinŃifice din domeniul climatologiei în perioada de după război (până în 1961), remarcăm atât articole si lucrări care analizează în mod clasic variaŃia si repartiŃia diferitelor elemente, cât si studii privind aplicaŃiile datelor climatice în diverse domenii de activitate. Dintre lucrările meteorologilor, menŃionăm pe cele ale lui C. Ioan, referitoare la repartiŃia umezelii aerului în România; C.A. Dissescu, despre seceta din anul 1946, regimul precipitaŃiilor în Ńara noastră, corelaŃia dintre tipurile de vegetaŃie si climă; St. M. Stoenescu, privind influenŃa îngheŃului asupra transporturilor, caracteristicile evoluŃiei diurne a temperaturii aerului în Ńara noastră, regimul precipitaŃiilor, aspecte ale problemei oscilaŃiilor regimului climatic, date noi referitoare la clima tării; N. Vancea, despre harta „keraunică” a Ńării; C. Donciu, privind variaŃiile vântului în partea de sud a Ńării, indicele de umiditate si ariditate calculat după diversi autori, aplicarea metodelor de zonare climatică ale lui Koncek si Thorntweite; D. łâstea si M. Grigore, despre intervalul cu strat de zăpadă favorabil 29 drumului de sanie; D. łâstea, privind calculul temperaturilor medii decadice plurianuale după metoda grafică a lui A El. Sepelevski ; date asupra stratului de zăpadă stabil; C. Ioan, C. Dissescu, C. Donciu si alŃii, despre regimul ploilor în partea sudică a Ńării în perioada de vegetaŃie etc. Pe lângă lucrările menŃionate, s-au mai elaborat o serie de atlase si lucrări cu caracter monografic. O preocupare importantă a SecŃiei climatologice pe o perioadă de câŃiva ani sub conducerea lui C.A. Dissescu, a constituit-o prelucrarea datelor din întreaga reŃea si elaborarea hărŃilor cu distribuŃia unor parametri climatici pe teritoriul tării. Astfel, în 1949 a apărut Fascicola I a Atlasului Climatologic, referitoare la regimul precipitaŃiilor, cuprinzând 17 hărŃi cu izohietele lunare, anotimpuale si anuale pe baza cantităŃilor medii de precipitaŃii, calculate din perioadele 1896-1915 si 1926-1940. În 1954 au apărut Fascicola a II-a, referitoare la regimul termic, cuprinzând 36 de hărŃi cu izotermele lunare, anotimpuale si anuale, amplitudinea anuală, temperaturile extreme absolute, durata temperaturilor medii, egale si mai mari de 0°, 5° si 10°C, durata perioadei fără îngheŃ si frecvenŃa zilelor caracteristice (cu temperaturi maxime si minime peste si sub anumite praguri) si Fascicola a III-a privind regimul eolian, cu 17 hărŃi prezentând rozele lunare, anotimpuale si anuale ale vânturilor, deduse din datele pe 10 ani (1931- 1940). Stoenescu St. în lucrarea Curs de climatologie aplică sistemul de clasificare a climatelor după criteriul lui W. Köppen si diferenŃiază principalele 7 regiuni climatice ale Ńării: C fax, în Banat si în partea sud-vestică a Olteniei; C fbx, în zona piemonturilor vestice; D fax, în partea centrală a Câmpiei Române; D fbx, în Transilvania, Moldova, SubcarpaŃi si Podisul Getic; BS ax, în Bărăgan si în partea vestică a

Podisului Dobrogei; BS bk, pe litoralul Mării Negre; D fbk, D fk si D fc corespunzând zonei montane. Etapa a III-a (1960-1980). Se caracterizează printr-o activitate stiinŃifică susŃinută, fiind orientată tot mai mult spre practică. Lucrările respective au în vedere dezvoltarea agriculturii, a transporturilor de toate categoriile, extinderea lucrărilor hidrotehnice si de îmbunătăŃiri funciare, etc. Tot acum capătă un accent mai mare lucrările de agrometeorologie, bioclimatologie, topoclimatologie si microclimatologie etc. 30 Această etapă începe cu reorganizarea reŃelei meteorologice pe baze stiinŃifice, staŃiile sinoptice si climatologice fiind reinstalate pe platforme reprezentative. S-a îmbunătăŃit dotarea lor cu instrumente speciale, mărindu-se complexul de observaŃii. S-au construit noi staŃii; au fost puse bazele reŃelei actinometrice si agrometeorologice si a devenit posibilă analiza tridimensională a proceselor si condiŃiilor atmosferice în urma dezvoltării cercetărilor aerologice. Cu această ocazie s-a aliniat si programul de observaŃie la patru termene (1,7,13,19), conform Programelor internaŃionale (în vederea cooperării meteorologice internaŃionale). În 1961 ia fiinŃă si Observatorul de Fizică Atmosferică în care se efectuează observaŃii asupra radiaŃiei solare. În 1965, N. Topor si C. Stoica grupează cele 22 tipuri de circulaŃie atmosferică, la care i-a condus cercetarea materialelor sinoptice dintr-un interval de 24 de ani (1938-1961), în patru forme principale si anume: circulaŃia vestică, circulaŃia polară, circulaŃia tropicală si circulaŃia de blocare. Sfârsitul deceniilor al saselea si al saptelea se înscrie în climatologia românească ca o perioadă de transformări, atât în ceea ce priveste partea operaŃională, cât si cea de studii si cercetare. Începând cu anul 1961 vechea publicaŃie periodică de date Buletinul lunar al observaŃiilor meteorologice a fost înlocuită cu Anuarul meteorologic. Din 1972, pe lângă tabele, Anuarul cuprinde si caracterizări lunare si anuale ale complexului de elemente si fenomene meteorologice însoŃite de reprezentări grafice si cartografice. Un salt calitativ s-a produs în acest interval de ani si în ceea ce permite valorificarea complexă a datelor acumulate, prin abordarea si elaborarea unor studii si cercetări strâns legate de cerinŃele tot mai diversificate ale economiei naŃionale. Pe această linie se înscrie, în primul rând, vasta acŃiune de prelucrare a sirurilor de date din perioada 1896 - 1955, care a constituit una din preocupările de bază ale Institutului Meteorologic timp de peste 10 ani. Încununarea eforturilor depuse s-a materializat prin apariŃia unor lucrări de sinteză referitoare la caracteristicile de ansamblu ale climei teritoriului tării noastre, sub coordonarea lui St. M. Stoenescu si D.łâstea. Astfel, în anul 1960 s-a publicat capitolul Clima R.P.R. în Monografia geografică a R.P.R, în 1961-1962 au 31

apărut volumele I si II (text si date statistice) ale lucrării Clima Republicii Populare Române, iar în 1966 Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România, cuprinzând 153 de hărŃi cu repartiŃia teritorială a diferiŃilor parametri climatici. Desi modul de abordare este cel al climatologiei clasice, lucrările respective se remarcă printr-o tratare unitară a complexului condiŃiilor climatice, interpretarea proceselor si fenomenelor meteorologice, precum si a repartiŃiei teritoriale a caracteristicilor climei, având la bază concepŃia interdependenŃei si interacŃiunii principalilor factori climatogeni: suprafaŃa activă subiacentă (factorii geografici), radiaŃia solară si circulaŃia generală a atmosferei. Numeroase lucrări au fost consacrate cercetării în detaliu a particularităŃilor climei pentru teritoriul Ńării (Stoenescu, 1960), în ansamblu sau pentru anumite regiuni, zone, localităŃi etc., cuprinzând, fie întregul complex de componente ale climei, fie numai un anumit element sau fenomen meteorologic. Un interes tot mai mare în preocupările climatologilor din Institutul Meteorologic si al celor din Institutul de Geografie al Academiei l-a prezentat microclimatologia si topoclimatologia. Anumite puncte de vedere privind bazele geografice ale microclimatelor si topoclimatelor sunt expuse în lucrările: Microclimat et topoclimat (Mihăilescu, Seitan, Neamu, 1965), Microclima, clima locală, topoclima (Seitan, Mihai, Neamu, 1965); Topoclimatologie si microclimatologie (Ciulache, 1971) etc. Studiile de microclimă si topoclimă s-au elaborat pe baza unor măsurători micrometeorologice cu aparatură adecvată si a unor prelucrări speciale ale datelor culese. Într-o monografie de aproape 300 de pagini, N. Topor abordează problema oscilaŃiilor precipitaŃiilor atmosferice, sub titlul: Ani ploiosi si secetosi în Republica Populară Română. În partea I, autorul redă registrul anilor ploiosi si secetosi după date vechi luate din cronici si după date certe instrumentale din perioada recentă, iar în partea a II-a analizează succesiunea lunilor după criteriul lui Hellmann, frecvenŃa categoriilor de luni de la un an la altul, apoi frecvenŃa anilor ploiosi si secetosi în Ńara noastră în perioada 1881-1961. Prezintă interes succesiunea anilor normali, ploiosi si secetosi. În partea a treia stabileste lunile ploioase si secetoase din punct de vedere agricol, calculează frecvenŃa lor, stabileste anii ploiosi si secetosi din acelasi 32 punct de vedere si analizează zonele secetoase si ploioase, iar în partea a IV-a studiază factorii de circulaŃie care au determinat luni ploioase sau secetoase. În anii '70 lucrările publicate tratează probleme strâns legate de diversele domenii ale economiei naŃionale si, deci, climatologia si microclimatologia capătă un caracter tot mai aplicativ. Acest fapt rezultă în mod clar din problematica studiilor selecŃionate si grupate în trei volume: Culegere de Lucrări de climatologie aplicată, apărută în 1972, Studii de Climatologie I în 1974, sub redacŃia lui D. łâstea si Studii de Climatologie II în 1974, sub redacŃia lui O. Neacsa.

Culegerea de lucrări de climatologie aplicată, cuprinde în prima parte 8 lucrări de climatologie tehnică si în partea a II-a 5 lucrări de bioclimatologie umană. În colecŃia Studii de climatologie I si II au fost selectate opt lucrări care fac parte în marea lor majoritate din domeniul microclimatologiei, topoclimatologiei sau climei locale. În alte publicaŃii si, mai ales, în cele editate de I.M.H., au apărut în anii '70 numeroase alte lucrări care abordează cele mai diverse aspecte din domeniul climatologiei. Clima Ńării, în ansamblu, sau repartiŃia unor anumiŃi parametri climatici pe teritoriu, este reflectată în lucrările care abordează si analizează: amplitudinile termice diurne în anotimpul de iarnă (Tâstea, RaŃ); frecvenŃa temperaturilor pozitive în lunile de iarnă (E. łepes); cantităŃile excepŃionale ale precipitaŃiilor (Pătăchie, Oprescu, Călinescu); zone cu priorităŃi în valorificarea potenŃialului eolian (Bâzâc); rolul circulaŃiei atmosferice si al reliefului în producerea precipitaŃiilor (Cazacu), particularităŃi climatice generale ale teritoriului Ńării (Pătăchie, Ciovica). În perioada 1972-1979 apare Atlasului R. S. România (în Editura Academiei), sub coordonarea Institutului de Geografie la care pentru realizarea hărŃilor climatice privind regimul termic, pluviometric si eolian a colaborat si I.M.H.). O direcŃie nouă de cercetare care s-a dezvoltat mult în această perioadă a fost topoclimatologia. Aceasta s-a afirmat pentru prima dată pe plan mondial în Institutul de Geografie al Academiei Române, termenul fiind iniŃiat de V. Mihăilescu, încă din 1957, (independent de alŃi autori ca Thornthwaite, ca si Santamarina si Rohmeder (Bogdan, 1978 b)). 33 Mai târziu, Bogdan (1994) subliniază faptul că topoclimatologia reprezintă latura geografică a climatologiei. De-a lungul anilor, o serie de autori au contribuit, prin cercetările întreprinse, la fundamentarea teoretică a noŃiunilor de topoclimă topoclimat si respectiv „topoclimatologie” (Mihăilescu, Seitan, Neamu 1965, Seitan, Mihai, Neamu 1965; Teodoreanu 1970 etc.). Prin anologie cu spaŃiul microclimatic, care se referă la procesele si fenomenele climatice ce se produc la limita inferioară a atmosferei până la 2 m înălŃime, a fost definit spaŃiul topoclimatic care se resimte pe spaŃii mai mari în funcŃie de puterea de influenŃa a suprafeŃei active luată în considerare (Bogdan, 1972). După lansarea noŃiunii de topoclimă autorii mai sus menŃionaŃi formulează teza potrivit căreia relieful are rol predominant în geneza topoclimatelor. Concomitent cu acestea s-a urmărit si influenŃa antropică asupra suprafeŃei active care a modificat particularităŃile topoclimatice iniŃiale, determinând altele noi cum sunt cele caracteristice topoclimatelor de culturi, de solarii, lacuri de acumulare, diguri si canale etc. (Bogdan, 1980 b, 1986, 1989, etc.), denumite topoclimate antropice, care au determinat o nouă calitate a mediului (Bogdan

1972, 1983 etc). Cercetările întreprinse au permis diferenŃierea si ierarhizarea topoclimatelor după gradul lor de complexitate în concordanŃă cu gradul de complexitate a suprafetei active, cu structura peisajelor geografice locale, deosebindu-se topoclimate elementare si topoclimate complexe (Neamu si colab. 1970). A urmat asocierea acestora pe grupe de topoclimate specifice fiecărui etaj în parte (Bogdan, Teodoreanu,1973) si integrarea lor în regionarea climatică si topoclimatică a României (Bogdan, 1980 b, Geografia României, I, 1983). Tot pe baza acestor cercetări s-au stabilit criteriile de bază pentru delimitarea topoclimatelor (Bogdan, 1983) ca si modelul conceptual al topoclimei (Bogdan, 1988 b). Acest model conceptual se fundamentează pe rolul suprafeŃei active, a factorului geografic local, în geneza si diversificarea topoclimatelor. Modelul conceptual se referă si la metodele de cercetare utilizate în topoclimatologie, cu accent pe cele geografice care se bazează pe observaŃii de teren, vizuale si instrumentale etc., dar nu lipsesc nici metodele geofizice, fizico-chimice etc. 34 Utilizarea acestor metode subliniază pe de o parte latura geografică a topoclimatologiei, iar pe de altă parte, aportul celorlalte stiinŃe „de graniŃă”, cu care topoclimatologia vine în contact, pentru rezolvarea scopului propus: didactic - de pregătire a elevilor pentru observarea corectă a evoluŃiei timpului (Bogdan 1972, Bogdan si colab., 1982); stiinŃifico-metodologic, de caracterizare a topoclimatelor naturale si antropice (Bogdan,1986) etc. ConcepŃia si metodologia întocmirii hărŃii topoclimatice a evoluat continuu de la prima schiŃă de hartă topoclimatică (realizată de V. Mihăilescu în 1957) care a fost si prima hartă topoclimatică pe plan mondial, remarcându-se o îmbunătăŃire continuă a metodelor de reprezentare cartografică a acestora (Bogdan ,1988). Harta topoclimatică a României, Sc. 1: 1 500 000, prima hartă topoclimatică în culori în două ediŃii (Neamu si colab. 1970), introduce diferenŃierea topoclimatelor după gradul lor de complexitate (topoclimate complexe si topoclimate elementare) pe fondul etajelor climatice care sunt caracterizate prin indici cantitativi. Concomitent cu aceste hărŃi s-au realizat hărŃi topoclimatice ale unor regiuni pentru diferite scopuri practice ca : Harta topoclimatică a Deltei Dunării, sc. 1: 400 000 (Neamu si colab. 1970) etc. Ulterior a fost elaborată si Metodologia întocmirii HărŃii topoclimatice a României, sc. 1: 200 000, pe foi topografice (coordonator Bogdan, 1980) care a fost aplicată pentru întreaga Ńară. Aceste hărŃi redau un conŃinut topoclimatic mult mai bogat pe fondul etajelor climatice, în raport cu factorii genetici naturali si antropici, în care România este caracterizată prin indici climatici cantitativi si calitativi. În paralel cu acestea, au existat preocupări de integrare a topoclimatelor în climatele Ńării, ceea ce a dus la realizarea HărŃii

regionării climatice si topoclimatice a României, sc.1: 200 000 în culori si în două ediŃii (Bogdan, 1980) care ia în considerare zona climatică, influenŃele climatice exterioare subliniind rolul de baraj al CarpaŃilor, treptele de relief, caracteristicile vegetaŃiei naturale, complexitatea peisajelor geografice locale, în raport cu care, treptele taxonomice utilizate sunt: sectoarele de provincie climatică, Ńinuturile climatice, subŃinuturile climatice, districtele climatice, topoclimatele complexe si topoclimatele elementare. 35 Preocupări legate de clima locală, topoclimă si microclimă, au stat de asemenea, în atenŃia a numerosi cercetători din Facultatea de Geografie (Ciulache,1971), din Facultatea de Silvicultură Brasov (Marcu, 1971), ca si din alte centre universitare (Gugiuman, 1975, Belozov, 1970, Fărcas, 1978 etc.) sau de la staŃiunea de cercetări Piatra NeamŃ (Apăvăloaie, Apostol etc.). Pentru a scoate în evidenŃă numeroasele rezultate obŃinute pe plan naŃional în anul 1987 a fost organizat un Colocviu InternaŃional de Topoclimatologie de către colectivul de topoclimatologie din Institutul de Geografie la Bucuresti-Buzău-Pătârlagele, cu o aplicaŃie de teren în MunŃii Siriu de la Curbură. Cu această ocazie, sub coordonarea dr. Octaviei Bogdan (1987) a fost publicat volumul Topoclimatologia României – bibliografie selectivă adnotată cu un text introductiv privind topoclimatologia românească (Bogdan, Mihai, Neamu, 1987), Ghidul aplicaŃiei de teren si un volum cu rezumatele comunicărilor. Un rol important l-au avut tezele de doctorat publicate în acest interval: Depresiunea Brasov. Studiu climatic (Mihai, 1975); PotenŃialul climatic al Bărăganului (Bogdan, 1980); Culoarul Rucăr Bran. Studiu climatic si topoclimatic (Elena Teodoreanu, 1980). În paralel cu acestea s-au pus bazele climatologiei urbane în care preocupări de seamnă le-a avut I. Gugiuman si M. Cotrău (1975) în volumul Elemente de climatologie urbană, Elena Erhan (1979) în teza de doctorat amintită mai sus, Geografia României, I, Geografie Fizică (1983), în care la capitolul de regionare climatică sunt prezentate succint si topoclimatele urbane, etc. Etapa a IV (după 1980). Cercetarea este orientată spre direcŃii prioritare rezultate din programele de lucru internaŃionale iniŃiate de O.M.M, U.G.I, O.N.U. pentru combaterea fenomenelor naturale cu caracter de hazard sau risc climatic, pentru diminuarea efectelor negative si cresterea calităŃii vieŃii. Unele dintre acestea se referă la diferite aspecte ale climei cum sunt: The impact of man’s activity upon topoclimate (Bogdan,1993); Fenomene de uscăciune si secetă din Dobrogea (Bogdan, Alexandrescu, 1989), Quelques aspects des conditions de la secheresse dans la Dobroudja du Sud (Mihăilescu, Bucsă,1993); Phenomena of dryness and drought in România (Bogdan, Niculescu,1995); Caracteristici ale 36 fenomenelor de uscăciune si secetă pe teritoriul rezervaŃiei Biosferei

„Delta Dunării”(Bogdan,1997); Clima Depresiunii Sibiu (Ciulache, 1997); Clima Olteniei deluroase (Neamu, 1998), Riscurile climatice din România (Bogdan, Niculescu, 1999); Dobrogea. CondiŃii pedoclimatice, consumul si necesarul apei de irigaŃie pentru principalele culturi agricole (Păltineanu si colab., 2000), Riscul meteorologic în agricultură (Povară, 2000), PrecipitaŃiile atmosferice în SubcarpaŃii Moldovei (Apostol, 2001) etc. Stadiul actual al cercetărilor cuprinde o serie de lucrări prezentate în cadrul sesiunilor de comunicări care au avut loc fie la Bucuresti (Facultatea de Geografie, Institutul de Geografie, Universitatea „Spiru Haret”) fie la Timisoara, Cluj-Napoca, Iasi, ConstanŃa, Craiova, Târgoviste si Timisoara si publicate în Analele UniversităŃii din Bucuresti, Revista Geografică a Academiei Române, Analele UniversităŃii Spiru Haret, Analele UniversităŃii Babes-Bolyai, Analele UniversităŃii din Craiova, Analele UniversităŃii din ConstanŃa etc.Unele dintre ele se referă la riscurile pluviometrice, la tendinŃele de evoluŃie ale climei sau la diferite aspecte ale climei. Dintre acestea menŃionăm: Unele aspecte privind stresul bioclimatic cutanat, în perioada de vară, în zona litoralului Sudic Românesc (Chiotoroiu, 1991), ConsideraŃii climatice asupra spaŃiului Banat în anul 1994 (Munteanu, Bălescu, 1995), Orajele pe teritoriul României (Colette-Iliescu, 1995), Unele fenomene climatice specifice depresiunilor Giurgeu, Ciuc si Brasov (Niculescu, 1996), Variabilitatea, tendinŃa de evoluŃie si probabilitatea de producere a îngheŃului în Câmpia Timisului (Dragotă, 1996), Nebulozitatea si durata de strălucire a Soarelui la Iasi în ultimii 50 de ani, (Erhan, 1997), Aspecte privind frecvenŃa zilelor cu diferite caracteristici termice în regiunea de la Curbură (Niculescu, 1997), Temperaturile minime absolute de pe teritoriul României (Ciulache, 1999), Principalele caracteristici climatice ale Câmpiei Române (Bogdan, 1999), SingularităŃi termice în regiunea de la Curbură (Niculescu, 1999), Aspecte privind fenomenele meteorologice periculoase în Câmpia Română, sectorul dintre Olt si Arges – Viscolul (Croitoru, 1999), ConsideraŃii asupra fenomenelor de uscăciune si secetă în Câmpia Transilvaniei (Serban, 1999-2000), DistribuŃia precipitaŃiilor atmosferice în Depresiunea Sibiului (Ciulache, Cismaru, 1999), Les tempetes dans le bassin Occidental de la Mer Noir 37 (Chiotoroiu, 1999), PrecipitaŃiile atmosferice. Un risc climatic în SubcarpaŃii Getici (Bogdan, 2000), ÎngheŃul. Un risc climatic în SubcarpaŃii Getici (Niculescu, 2000), Nebulozitatea si durata de strălucire a Soarelui în Podisul Dobrogei de Sud (Iancu, 2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul României (Ciulache, 2000), Extreme meteorologice în anul agricol 1998-1999 pe teritoriul României (Povară, 2001), FrecvenŃa anuală a căderilor de grindină în Câmpia Română (Dragotă, 2001), Seceta si canicula din vara anului 2000 (Păun, 2000), Aspecte climatogeografice ale orajelor în Câmpia Crisurilor (Măhăra, Roman, 2001), Particularités de la variation de la témpérature de l’air et des précipitations atmospheriques sur le litoral

roumain de la Mer Noir (Mihăilescu, 2002), Main topoclimates on the Romanian Black Sea’s side between Cape Midia and Vama Veche (Bogdan, Iancu, 2002), Regimul precipitaŃiilor atmosferice si hazardele pluviometrice în Depresiunea Baia Mare (Dragotă, Bălteanu, 2002), Riscurile pluviale în bazinul hidrografic al Siretului (Vasenciuc, 2002), Caracteristicile ploilor torenŃiale în Oltenia (VlăduŃ, 2002), Unele caracteristici ale temperaturii solului în adâncime din regiunile pericarpatice deluroase din sudul României (Bogdan, 1999), CantităŃi de precipitaŃii maxime lunare si anuale reprezentative pentru bazinul Siretului (Vasenciuc, 2002), TendinŃa de evoluŃie a cantităŃilor de precipitaŃii si a temperaturii aerului la unele staŃii din Bazinul Siretului (Vasenciuc, Dragotă, 2002), Caracteri-zarea pluviometrică, conform anomaliei standardizate de precipitaŃii, în contextual ultimului deceniu al secolului XX, în Dobrogea (Vasenciuc, 2002), L’évolution des phénomènes de temps sec et sécheresse dans le plateau de Dobroudja du Sud – Roumanie (Văduva, 2003), Fenomene climatice de risc din Dobrogea (Mihăilescu si colab., 2001), Individualitatea climatică a podisului dobrogean (Bogdan, 2001), Caracteristicile climatice ale Podisului Dobrogei de Sud cu privire specială asupra fenomenelor de uscăciune si secetă (Văduva, 2003) etc.Tot în această perioadă au existat preocupări importante pentru evidenŃierea laturei aplicative a climatologiei, legată, mai ales, de riscurile climatice care afectează toate componentele de mediu. În legătură cu acestea au apărut mai multe volume de sinteză si anume: Riscurile climatice din România (Bogdan, Niculescu, 1999) care este primul tratat complet si inedit de studiere a acestora sub 38 aspect conceptual, stiinŃific si metodologic în România; apoi Riscuri si catastrofe (I, 2002; II, 2003), apărute sub coordonarea lui Sorocovschi, Riscul meteorologic în agricultură (Povară, 2000). De asemenea, au apărut o serie de atlase ca: România. Mediu si reŃeaua electrică de transport (2002), România. Calitatea solurilor si reŃeaua electrică de transport (2004). Dezvoltarea în România a unei noi direcŃii de cercetare legată de fenomenele naturale extreme, de după 1990, aspecte care se conjugă cu cele de pe plan mondial, detaliate la ConferinŃa de la Rio (1992) sub forma hazardelor si riscurilor climatice, a produs un mare impuls asupra studierii acestor fenomene, atât pe plan mondial (multe dintre acestea fiind prezentate la Colocviile InternaŃionale ale AsociaŃiei InternaŃionale de Climatologie si publicate în volumele acestora), cât si naŃional (Bogdan, 2007; Bogdan, Niculescu, 1999, Bogdan, Iancu, 2002-2003, Bogdan, Marinică, 2007; amintim în context cele 6 vol. editate de V. Sorocovschi (2002-2007) intitulate Riscuri si catastrofe, care includ astfel de fenomene din Ńară si străinătate între care sunt prezente si fenomenele de uscăciune si secetă de către autori români si străini (Moldovan, Sorocovschi, Hobâcă, 2002; Croitoru, Adina-Eliza si colab. 2002; Hauer Eliza si colab. 2003; Pleniceanu, Golea, 2003; Carrega, 2003; Haidu si colab., 2003; Holobâcă, 2004; Minea, Stângă,

2004; Sorocovschi, 2005; Silleos si colab., 2007; Mihăilescu si colab., 2007; Tudose, Moldovan, 2007 etc.). Dar, literatura de specialitate s-a îmbogăŃit foarte mult cu o serie de volume precum: Fenomene climatice de risc (Moldovan, 2003); Fenomene meteorologice extreme în Oltenia (Marinică, 2003); VariabilităŃi si schimbări climatice (Măhăra, 2006); PrecipitaŃiile excedentare în România (Dragotă, 2006); Riscuri si catastrofe (Sorocovski, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006); Hazarde meteo-climatice din zona temperată geneză si vulnerabilitate cu aplicaŃii la România (Bogdan, Marinică, 2007) etc. Din cele relatate mai înainte rezultă că în zilele noastre climatologia românească s-a conturat ca o scoală de cercetare, cu metodologie proprie de lucru în studierea condiŃiilor climatice ale teritoriului României si în abordarea unor probleme referitoare la implicaŃiile directe ale climatologiei în diverse ramuri de activitate economicosocială. Astăzi, climatologia este adânc ancorată în rezolvarea problemelor specifice legate de amplasarea, proiectarea si exploatarea 39 unor obiective economice (industriale, chimice, energetice, de transporturi si telecomunicaŃii, hidroameliorative si de gospodărire a apelor, urbanistice, turistice etc.), în evaluarea potenŃialului climatic ca factor de producŃie (agricolă, silvică, energetică) si ca sursă de sănătate în estimarea probabilităŃii de producere a unor fenomene meteorologice cu efecte negative asupra economiei naŃionale, în evaluarea impactului antropic asupra modificărilor climatice si păstrării calităŃii mediului înconjurător, atât în România, cât si în toate Ńările lumii (I.N.M.H, 1984). 40 2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI 2.1. FACTORII RADIATIVI RadiaŃia solară reprezintă factorul climatogenetic cel mai important. Ea este principala sursă energetică a fenomenelor fizice si geofizice care au loc în atmosfera terestră. Pe teritoriul României determinări ale regimului radiativ se fac la 9 staŃii radiometrice, respectiv: Bucuresti - AfumaŃi, ConstanŃa, Craiova, GalaŃi, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Deva si Poiana Brasov. Pentru o cunoastere detaliată a climatului radiativ este necesară existenŃa unei staŃii radiometrice în fiecare regiune climatică. Pentru elaborarea acestui capitol, am folosit datele înregistrate prin măsurători sistematice pe termen lung la staŃiile radiometrice, obŃinute dintr-o sursă bibliografică si anume BilanŃul radiativ pe teritoriul României, autor C. Oprea, în care exprimarea energiei radiante este în Wm-2 (adoptată din 1980) si nu în cal/cm2, cum era utilizată expresia calorică a energiei (cal/cm2). Deoarece radiaŃia solară este un fenomen energetic, pentru studierea ei se folosesc mărimi si unităŃi de măsură folosite în fizică. Intensitatea energetică a radiaŃiei emisă de o sursă corespunde noŃiunii fizice de putere radiantă, sau energie radiantă disipată în unitatea de timp. Ea se exprimă în waŃi (Perrin de Brichambaut, 1963).

Pentru studierea energiei solare, termenul de intensitate se aplică la un transport de energie prin radiaŃie. Acest transport poate fi considerat fie (Oprea, 2001): în toate direcŃiile si atunci este vorba de puterea sursei exprimate în waŃi; într-un fascicul luminat de radiaŃii emis de sursă într-o direcŃie dată si transportând un anumit flux energetic pe unitatea de timp. Se poate vorbi în acest caz de intensitatea sursei în acea direcŃie exprimată în waŃi pe unitatea de unghi solid (steradian). Din această noŃiune de intensitate energetică derivă toate mărimile si unităŃile folosite în radiometrie. 41 Dăm în continuare definiŃiile principalelor mărimi radiometrice (O.M.M, 1981): Energia radiantă (Qe) – energia emisă, transportată sau primită sub formă de radiaŃie. Unitatea de măsură este joule (J), 1J=1W/s Fluxul energetic (Φe) – puterea (energia pe unitatea de timp) emisă, transportată sau primită sub formă de radiaŃie: Φe = dt dQe Unitatea de măsură este wattul (1watt = 1J/s). El reprezintă puterea corespunzătoare dezvoltării unei energii de 1 Joule într-un timp de o secundă. Iluminarea energetică (Le) – reprezintă fluxul energetic dΦe care pleacă de la sursă, atingând sau traversând un element de suprafaŃă dA, propagându-se într-o direcŃie definită de un con elementar conŃinând direcŃia dată de produsul unghiului solid d_ al conului si aria proiecŃiei ortogonale a elementului de suprafaŃă pe un plan perpendicular al direcŃiei date: Le=dΦe/d_ dA cos Θ În care: Θ – unghiul solid format de direcŃia dată de normala elementului de suprafaŃă. Unitatea de măsură este Watt/steradian si m2 (Wstr-1m-2). Pe lângă watt, în practica radiometrică de la noi din Ńară, se mai foloseste o altă unitate de măsură si anume caloria. Ea este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad centigrad. Între unităŃile de măsură ale radiaŃiei solare există următoarele echivalenŃe (op. citată): 1 cal cm-2min-1=69.8 mWcm-1=698Wm-2 2.1.1. RadiaŃia solară directă (S) Este acea parte a radiaŃiei solare care ajunge la suprafaŃa terestră sub forma unor raze paralele provenite direct de la Soare. 42 2.1.1.1. VariaŃia diurnă si anuală

În cursul unei zile, radiaŃia solară directă creste, începând cu momentul răsăritului până la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului, când devine maximă (acesta este mersul zilnic ante-meridian (a.m.)). În partea a doua a zilei, radiaŃia solară scade până la momentul apusului (este mersul post-meridian (p.m.)).Această variaŃie este aceeasi indiferent de lunile anului, asa cum rezultă din tabelul 2.1. si 2.2. În luna decembrie,luna solstiŃiului de iarnă, când se ating cele mai mici înălŃimi ale Soarelui din întreg anul, radiaŃia solară directă are valori cuprinse între 426 Wm-2 (Timisoara) si 621 Wm-2 (ConstanŃa). La ora 9 valorile radiaŃiei solare directe sunt mai mari decât cele de la ora 15 (tabel 2.1.). În luna iunie, luna solstiŃiului de vară, radiaŃia solară directă are valori cuprinse între 796 Wm-2 (ConstanŃa) si 670 Wm-2 (Deva), la ora 12. Si în această lună, se observă că, valorile de la ora 9 sunt mai mari decât cele de la ora 15, cauza fiind transparenŃa atmosferei în prima parte a zilei si impurificarea acesteia în cea de-a doua. În cursul anului, cele mai mari valori ale radiaŃiei solare directe se produc în luna iunie (luna cu cele mai mari valori ale înălŃimii Soarelui, când traseul optic străbătut de razele solare prin atmosferă este cel mai scurt). În această lună, la toate staŃiile cu excepŃia staŃiei Deva, Timisoara si Craiova, radiaŃia solară directă depăseste 700 Wm-2, la ora 12 (tabel 2.2.). Cele mai mici valori din an, ale radiaŃiei solare directe, se produc în luna decembrie. În această lună, intensitatea radiaŃiei solare directe este cuprinsă între 400 si 600 Wm-2, în orele amiezii (Iasi 509 Wm-2, Bucuresti 544 Wm-2, Craiova 572 Wm-2, Cluj-Napoca 468 Wm-2, Deva 440 Wm-2) si depăseste această valoare pe litoral (ConstanŃa 621 Wm-2). 43 Tabel 2.1. VariaŃia diurnă a intensităŃii radiaŃiei solare directe pe suprafaŃă normală la staŃiile din România (Wm-2), în luna decembrie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 9 12 15 Iasi 335 509 321 Cluj-Napoca 300 468 300 Deva 300 440 258 Timisoara 328 426 279 GalaŃi 349 496 363 Bucuresti 391 572 377 Craiova 391 572 377 ConstanŃa 405 621 349 Poiana Brasov 402 572 398 Tabel 2.2. VariaŃia diurnă a intensităŃii radiaŃiei solare directe pe suprafaŃă normală la staŃiile din România (Wm-2), în luna iunie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 419 684 775 684 370 Cluj-Napoca 363 656 726 691 384 Deva 279 565 670 621 286 Timisoara 482 614 684 600 328

GalaŃi 314 610 718 606 293 Bucuresti 475 705 768 684 377 Craiova 328 565 684 614 321 ConstanŃa 335 733 796 712 265 Poiana Brasov - 648 777 677 În regiunile înalte (Poiana Brasov) cele mai mari valori medii anuale ale radiaŃiei solare directe sunt caracteristice lunilor ianuarie si februarie când, la amiază, se depăsesc 800 Wm-2. În această perioadă marile înălŃimi sunt mult mai însorite, aerul de aici este foarte curat si cu umiditate scăzută, ceea ce îl face deosebit de transparent, faŃă de regiunile joase afectate de fenomenele care însoŃesc inversiunile termice, frecvente în această perioadă (Oprea, 2001). În lunile de vară, radiaŃia solară directă este cuprinsă între 777 Wm-2 în iunie si 754 Wm-2 în august. Cele mai mici valori, din cursul anului, sunt înregistrate în lunile decembrie si martie. 44 2.1.1.2. Valorile extreme absolute Maximele absolute ale radiaŃiei solare directe se produc în lunile sezonului cald, la momentul amiezii adevărate, atunci când înălŃimile Soarelui ating valorile maxime (Oprea, 2001). În perioada martie-mai, din cauza invaziilor maselor de aer arctic valorile extreme absolute sunt mai mari de 1000 Wm-2 (în luna martie s-au înregistrat la Cluj-Napoca 1033 Wm-2 si la Iasi 1019 Wm-2, iar în luna aprilie, la ConstanŃa 1012 Wm-2). Minimele absolute ale radiaŃiei solare directe se produc, de obicei, în orele de la începutul si sfârsitul zilei, valorile lor oscilând între 40 Wm-2 si 200 Wm-2 pentru zonele joase si între 100 si 300 Wm-2 pentru zonele înalte. 2.1.2. RadiaŃia solară difuză (D) Este parte a radiaŃiei solare directe, radiaŃie care în drumul ei prin atmosferă suferă pe lângă procesul de absorbŃie si un fenomen de difuziune (împrăstiere) prin reflexie si refracŃie. RadiaŃia solară difuză depinde de opacitatea atmosferei si de gradul de acoperire cu nori a bolŃii ceresti. Ea ajunge la suprafaŃa terestră din toate punctele bolŃii ceresti. 2.1.2.1. VariaŃia diurnă si anuală Asemănător radiaŃiei solare directe si radiaŃia solară difuză are un mers ascendent în prima parte a zilei si unul descendent în partea a doua până la momentul apusului. Maximul se atinge, de obicei, la amiaza adevărată. Acest mers este valabil pentru orice moment din an, diferind numai intensitatea sau amplitudinea fenomenului. În luna decembrie, valorile medii orare ale radiaŃiei solare difuze variază între 35 si 63 Wm-2 la Iasi si respectiv Craiova si Poiana Brasov, la ora 9; între 105 si 137 Wm-2 la GalaŃi si respectiv Poiana Brasov, la orele amiezii; la ora 15, acestea variază între 42 Wm-2 la Iasi si 77 Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.3.). 45 Tabel 2.3. VariaŃia diurnă a intensităŃii medii multianuale a radiaŃiei solare

difuze pe suprafaŃă orizontală la staŃiile din România (Wm-2), în luna decembrie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 9 12 15 Iasi 35 118 42 Cluj-Napoca 49 126 49 Deva 49 113 63 Timisoara 49 112 49 GalaŃi 49 105 49 Bucuresti 56 118 56 Craiova 63 112 63 ConstanŃa 48 105 45 Poiana Brasov 63 137 77 În luna iunie, valorile medii orare ale radiaŃiei solare difuze variază între 258 Wm-2 si 363 Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.4.), la amiază. La ora 6 valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat la Timisoara (100 Wm-2), la orele 9 si 15 la Poiana Brasov (307 respectiv 286 Wm-2), iar la ora 18 la Iasi, Cluj-Napoca, GalaŃi si Bucuresti (98 Wm-2). În cursul anului, radiaŃia solară difuză prezintă un maxim, în lunile mai-iunie si un minim, în luna decembrie. Valorile radiaŃiei solare difuze cresc brusc din luna minimului anual (decembrie) către cea a maximului anual (iunie), după care descresc lent. Putem concluziona că, în orele amiezii, valorile radiaŃiei solare difuze sunt mai mari în prima parte a anului decât în partea a doua a acestuia. Tabel 2.4. VariaŃia diurnă a intensităŃii radiaŃiei solare directe pe suprafaŃă normală la staŃiile din România (Wm-2), în luna iunie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 98 251 286 246 98 Cluj-Napoca 98 251 300 244 98 Deva 89 258 293 272 87 Timisoara 100 216 286 230 91 GalaŃi 91 237 300 249 98 Bucuresti 98 230 279 244 98 Craiova 77 216 279 244 91 ConstanŃa 98 223 258 216 84 Poiana Brasov - 307 363 286 46 Mersul diurn si anual al radiaŃiei solare difuze se explică prin faptul că aceasta este o fracŃiune din radiaŃia solară directă dispersată în toate direcŃiile în urma proceselor de difuziune prin atmosferă (Oprea, 2001). RadiaŃia solară difuză variază în funcŃie de unghiul de înălŃime al Soarelui (cu cât acesta este mai mare, cu atât valorile radiaŃiei solare difuze cresc mai mult) si de starea optică a atmosferei (valorile radiaŃiei solare difuze sunt mai mari ziua, la amiază si vara când opacitatea atmosferei este mai mare; valorile mici ale radiaŃiei solare difuze din perioada toamnă-iarnă sunt explicate prin valorile mici ale opacităŃii atmosferei). 2.1.2.2. Valorile extreme absolute Valorile maxime absolute ale radiaŃiei solare difuze depăsesc

600 Wm-2, în lunile de vară (iunie-iulie), în condiŃiile în care cerul este parŃial acoperit de nori, de tip Altocumulus si Altostratus. Valorile minime absolute se produc la extremităŃile zilei sau în cazul cerului acoperit complet de nori ce produc precipitaŃii (Oprea, 2001). 2.1.3. RadiaŃia solară globală (Q) Reprezintă suma radiaŃiei solare directe si difuze considerate pe suprafeŃe orizontale. Aceasta, depinde de unghiul de înălŃime al Soarelui si de variaŃia celor două componente (radiaŃia solară directă si radiaŃia solară difuză). În zilele senine, aportul principal în valorile radiaŃiei solare globale îl are radiaŃia solară directă, iar în zilele noroase radiaŃia solară difuză. 2.1.3.1. VariaŃia diurnă si anuală a radiaŃiei globale RadiaŃia solară globală se caracterizează printr-o crestere continuă în prima parte a zilei urmat de inversul acesteia în a doua partea a zilei. Acest mers este valabil pentru tot timpul anului, ceea ce diferă este intensitatea fenomenului. Astfel, în luna decembrie, atunci când valorile unghiului înălŃimii Soarelui deasupra orizontului sunt foarte mici, intensitatea radiaŃiei solare globale, la orele amiezii, are valori cuprinse între 154 Wm-2 47 la Iasi si 258Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.5.). La ora 9, valorile radiaŃiei solare difuze sunt cuprinse între 49 (Iasi si Deva) si 93 (Poiana Brasov), în timp ce, la ora 15 (în partea a doua a zilei) variază între 56 Wm-2 (Iasi) si 112 Wm-2 (Poiana Brasov). În luna iunie, cele mai mari valori ale radiaŃiei solare globale, la amiază, sunt înregistrate la ConstanŃa (803 Wm-2), iar cele mai mici la Deva (684 Wm-2), (tabel 2.6.). În cursul anului valorile radiaŃiei solare globale se dispun simetric faŃă de lunile iunie si iulie. Cele mai mici valori anuale ale radiaŃiei solare globale, la amiază, se produc în luna decembrie (154 Wm-2 la Iasi; 161 Wm-2 la Cluj-Napoca; 154 Wm-2 la Deva; 168 Wm-2 la Timisoara; 258 Wm-2 la Poiana Brasov; 181 Wm-2 la GalaŃi; 188 Wm-2 la Bucuresti; 180 Wm-2 la Craiova si 195 Wm-2 la ConstanŃa) când valorile unghiului înălŃimii Soarelui deasupra orizontului sunt cele mai mici. Cele mai mari valori ale fluxului radiaŃiei solare globale, la amiază, se produc în lunile iunie-iulie (719 Wm-2 la Iasi; 691 Wm-2 la Cluj-Napoca; 726 Wm-2 la Deva; 740 Wm-2 la Timisoara; 775 Wm-2 la Poiana Brasov; 719Wm-2 la GalaŃi; 768 Wm-2 la Bucuresti-AfumaŃi; 740 Wm-2 la Craiova si 831Wm-2), când înălŃimea Soarelui atinge valorile maxime din an. Tabel 2.5. VariaŃia diurnă a intensităŃii medii multianuale a radiaŃiei solare globale pe suprafaŃă orizontală la staŃiile din România (Wm-2), în luna decembrie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 9 12 15 Iasi 49 154 56 Cluj-Napoca 63 161 63

Deva 49 154 63 Timisoara 63 168 63 GalaŃi 56 181 63 Bucuresti 91 180 84 Craiova 70 188 70 ConstanŃa 77 195 77 Poiana Brasov 93 258 112 48 Tabel 2.6. VariaŃia diurnă a intensităŃii medii multianuale a radiaŃiei solare globale pe suprafaŃă orizontală în România (Wm-2), în luna iunie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 161 565 703 544 154 Cluj-Napoca 161 565 691 496 161 Deva 126 530 684 496 140 Timisoara 154 551 733 551 140 GalaŃi 140 551 705 489 122 Bucuresti 125 558 726 530 132 Craiova 161 579 740 530 140 ConstanŃa 161 628 803 621 133 Poiana Brasov - 461 721 496 2.1.3.2. Valorile extreme absolute Valorile maxime absolute ale radiaŃiei solare globale se produc pe timp senin, cu o atmosferă foarte transparentă atunci când valorile opacităŃii atmosferei sunt foarte mici (Oprea, 2001).Valorile maxime absolute, în lunile de vară (iunie-iulie) ating peste 1000 Wm-2 (1152 Wm-2 la Iasi, 1159 Wm-2 la Cluj-Napoca, 1035 Wm-2 la Deva, 1096 Wm-2 la Timisoara, 1180 Wm-2 la Bucuresti, 1124 Wm-2 la ConstanŃa si 1137 Wm-2 la Poiana Brasov). 2.1.4. RadiaŃia reflectată (Rs) Este parte din radiaŃia solară directă si difuză care este reflectată de suprafaŃa terestră spre atmosferă. Valoarea ei depinde de albedoul suprafeŃei active, de structura fluxului radiaŃiei globale si de caracteristicile fizice ale stratelor inferiore ale atmosferei. 2.1.4.1. VariaŃia diurnă si anuală a radiaŃiei reflectate RadiaŃia solară reflectată, prezintă un mers ascendent de la răsăritul Soarelui până la ora 12 si unul descendent până la apusul astrului pe bolta cerească. În luna decembrie, la ora 12, cea mai ridicată valoare a radiaŃiei reflectate a fost atinsă la Poiana Brasov (167 Wm-2), iar cea mai coborâtă la ConstanŃa (49 Wm-2), (tabel 2.7.). 49 Tabel 2.7. VariaŃia diurnă a fluxului mediu multianual al radiaŃiei solare reflectate (Wm-2), în luna decembrie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi - 21 70 21 Cluj-Napoca - 28 77 28 Timisoara - 21 56 21 -

Bucuresti - 28 63 21 ConstanŃa - 21 49 21 Poiana Brasov - 42 167 69 În luna iunie, valorile radiaŃiei reflectate sunt mult mai mari decât cele din decembrie ca urmare a cresterii intensităŃii radiaŃiei incidente si a schimbării caracteristicilor suprafeŃei terestre. Cele mai mici valori, la ora 12, sunt înregistrate la ConstanŃa si Timisoara (126 Wm-2), iar cea mai mare la Poiana Brasov (176 Wm-2), (tabel 2.8.). Raportul procentual dintre radiaŃia reflectată si cea incidentă poartă numele de albedou (WMO, 1982). 2.1.4.2. Albedoul Albedoul depinde de natura si caracteristicile fizice ale suprafeŃei active subiacente, tipurile de soluri si de vegetaŃie, fazele fenologice, gradul de umezeală, existenŃa stratului de zăpadă, dar si de unghiul de înălŃime al Soarelui deasupra orizontului si de unghiul de incidenŃă al radiaŃiei solare. Tabel 2.8. VariaŃia diurnă a fluxului mediu multianual al radiaŃiei solare reflectate (Wm-2), în luna iunie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 35 112 147 112 35 Cluj-Napoca 42 112 133 108 40 Timisoara 56 91 126 91 48 Bucuresti 35 112 133 105 21 ConstanŃa 42 112 126 108 35 Poiana Brasov - 119 176 133 50 În tabelul 2.9. sunt prezentate valori ale albedoului diverselor suprafeŃe. Se observă că cea mai mare capacitate de reflexie o are zăpada proaspătă, pe vreme geroasă. De asemenea, valori ridicate ale albedoului prezintă si terenurile nisipoase si suprafeŃele uscate. Solul acoperit cu vegetaŃie are o capacitate de reflexie mai mare decât solul descoperit. Albedoul covorului vegetal depinde de speciile componente si de anotimp. Pădurile de răsinoase (brad si molid), reflectă mai puŃin (10-15%) decât cele de foioase (15-25%). Albedoul suprafeŃelor acvatice este în jur de 6-7%, fiind mult mai mic decât al suprafeŃelor terestre. Făcând o comparaŃie cu hărŃile vegetaŃiei si solurilor, regiunile muntoase si dealurile înalte (acoperite majoritar cu pădure) sunt zonele cu valori ale albedoului mai mari decât regiunile joase de câmpie (predominant cu sol descoperit), (Oprea, 2001). Valorile albedoului în regiunile montane acoperite cu strat de zăpadă sunt mai ridicate decât cele ale regiunilor de câmpie unde acesta poate lipsi, în cazul iernilor blânde. Valorile cele mai mici ale albedoului, din perioada de iarnă, se ating pe litoral, unde stratul de zăpadă are grosimi mici sau poate lipsi cu desăvârsire. 2.1.4.3. RadiaŃia absorbită Reprezintă cantitatea de energie solară preluată de suprafaŃa activă si transformată în energie calorică. Ea este condiŃionată de altitudine, din cauza cresterii nebulozităŃii si a reducerii cantităŃii de

radiaŃie totală primită. De asemenea, valorile radiaŃiei absorbite depind de natura si caracteristicile suprafeŃei active. Valorile medii ale radiaŃiei absorbite prezintă un mers diurn si anual asemănător cu cel al radiaŃiei solare globale (tabel 2.10.). Tabel 2.9. Albedoul diferitelor suprafeŃe active (Marcu, 1983) Felul suprafeŃei active A(%) Soluri mobilizate umede 5-14 Soluri mobilizate uscate 12-20 Argilă, loess, marnă umedă 14-18 Argilă uscată 22-24 Nisip 25-40 FâneŃe, pajisti alpine 17-21 51 Culturi de graminee 10-25 Păduri de foioase, vara 15-25 Păduri de răsinoase 10-15 Zăpadă proaspătă, vreme geroasă 80-85 Zăpadă veche, în curs de topire 35-50 Iarbă uscată 19 Iarbă verde 26 Frunze galbene, toamna 33-48 Tabel 2.10. Valorile medii multianuale ale fluxului radiaŃiei absorbite (Wm-2), în luna decembrie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi - 28 84 35 Cluj-Napoca - 35 105 35 Timisoara - 42 105 42 Bucuresti - 42 126 49 ConstanŃa - 56 146 56 Poiana Brasov - 51 91 43 În luna decembrie, la amiază, valorile radiaŃiei absorbite sunt de 146 Wm-2 la ConstanŃa, 126 Wm-2 la Bucuresti, 105 Wm-2la ClujNapoca si Timisoara, 91 Wm-2 la Poiana Brasov si 84 Wm-2 la Iasi (tabel 2.10.). În luna iunie, valorile cresc, urmare a cresterii fluxurilor radiative incidente (radiaŃia globală). La orele 9 si 15, fluxul radiaŃiei absorbite variază între 342 Wm-2 (Poiana Brasov) si 524 Wm-2 (ConstanŃa), (tabel 2.11.). VariaŃia anuală a fluxului radiativ absorbit se aseamănă cu cea a radiaŃiei solare globale (Oprea, 2001). Acestea înregistrează un minim principal iarna si un maxim principal vara. Cantitatea de radiaŃie absorbită este minimă, la momentul solstiŃiului de iarnă, atunci când si fluxul incident este minim, iar radiaŃia reflectată atinge valorile cele mai mari din an, ca urmare a persistenŃei stratului de zăpadă (Oprea, 2001). 52 Tabel 2.11. Valorile medii multianuale ale fluxului radiaŃiei absorbite (Wm-2), în luna iunie (Oprea, 2001)

StaŃia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 126 454 586 433 119 Cluj-Napoca 119 454 558 398 126 Timisoara 98 461 607 461 112 Bucuresti 126 468 607 426 112 ConstanŃa 119 517 677 524 98 Poiana Brasov - 342 545 363 2.1.5. BilanŃul radiativ (B) SuprafaŃa terestră primeste căldură prin absorbŃia radiaŃiei solare. În acelasi timp pierde o parte din căldura acumulată prin emisie de radiaŃie. DiferenŃa dintre radiaŃia absorbită si cea pierdută poartă numele de bilanŃ radiativ (B). În ecuaŃia bilanŃului de radiaŃie intră următoarele fluxuri de radiaŃie: B = S sin ho + D - Rs + Ea – Rl - Ep unde: B = bilanŃul radiativ; S = radiaŃia solară directă pe suprafaŃă normală; ho= unghiul de înălŃime al Soarelui deasupra orizontului; D = radiaŃia solară difuză; Rs = radiaŃia solară reflectată de undă scurtă; Ea = radiaŃia emisă de atmosferă de undă lungă; Rl = radiaŃia reflectată de undă lungă; Ep = radiaŃia de undă lungă emisă de suprafaŃa terestră. BilanŃului radiativ prezintă o importanŃă deosebită, de valorile lui sunt legate distribuŃia temperaturilor la sol si în stratul de aer din vecinătate, calculul evaporaŃiei si topirii zăpezii, prevederea îngheŃurilor si ceŃurilor de radiaŃie (Oprea, 2001). 53 2.1.5.1. VariaŃia diurnă a bilanŃului radiativ BilanŃul radiativ prezintă un mers diurn si anual specific latitudinilor medii. El are un mers crescător antemeridian si descrescător postmeridian, atingând valoarea maximă la orele amiezii (tabel 2.12., 2.13.). Fluxul nocturn al bilanŃului radiativ este negativ, în tot timpul anului, deoarece, noaptea, fluxul descendent de radiaŃie provenit de la Soare este nul, singura componentă fiind numai radiaŃia ascendentă emisă de suprafaŃa terestră. În luna decembrie, când unghiul înălŃimii Soarelui deasupra orizontului are valori mici, iar durata nopŃii este mai mare decât cea a zilei, bilanŃul radiativ are valori negative la orele 6 si 18 (tabel 2.12.). În luna iunie, când unghiul înălŃimii Soarelui deasupra orizontului are valori mari, iar durata zilei este mai mare decât cea a nopŃii, valorile bilanŃului radiativ au un mers ascendent până la momentul amiezii, când ating valoarea maximă si unul descendent în continuare (tabel 2.13.). Tabel 2.12. Fluxul mediu multianual al bilanŃului radiativ total (W m-2) la staŃiile radiometrice din România, luna decembrie (Oprea, 2001)

StaŃia/ora 0 6 9 12 15 18 Iasi -14 -14 14 56 7 -4 Cluj-Napoca -21 -21 7 70 7 -21 Timisoara -14 -21 14 56 14 -21 Bucuresti -28 -21 21 91 21 -28 ConstanŃa -35 -28 28 112 21 -28 Craiova -28 -21 35 119 35 -28 Tabel 2.13. Fluxul mediu multianual al bilanŃului radiativ total (W m-2) la staŃiile radiometrice din România, luna iunie (Oprea, 2001) StaŃia/ora 0 6 9 12 15 18 Iasi -28 63 363 524 349 56 Cluj-Napoca -42 63 349 447 307 56 Timisoara -35 168 363 503 349 56 Bucuresti -42 56 377 496 335 42 ConstanŃa -49 49 398 537 335 28 Craiova -42 56 391 482 363 56 54 2.2. CIRCULAłIA GENERALĂ A ATMOSFEREI Aceasta reprezintă factorul dinamic al genezei climei unei regiuni geografice. CirculaŃia generală a atmosferei ia nastere sub influenŃa bilanŃului radiativ neomogen, de la diferite latitudini, pe uscat si pe mare. De asemenea, miscarea de rotaŃie a Pământului si neomogenitatea suprafeŃei subiacente o influenŃează mult, dându-i un caracter complex si schimbător. Tocmai în aceasta constă dinamismul pe care circulaŃia generală a atmosferei îl imprimă climei unei regiuni (Stoenescu, 1960). 2.2.1. Tipuri de circulaŃie Cercetările privind circulaŃia aerului pe teritoriul României au pus în evidenŃă patru tipuri principale (Topor, Stoica, 1965; Farcas, 1983; Măhăra, 1979; Geografia României, 1983): circulaŃia vestică, circulaŃia polară, circulaŃia tropicală si circulaŃia de blocare. 2.2.1.1. CirculaŃia zonală de vest Are o frecvenŃă de 45% din totalul cazurilor si reprezintă tipul dominant de circulaŃie pentru Ńara noastră. Aceasta are o mare persistenŃă, atât în perioada caldă, cât si în cea rece a anului si poate dura mai multe zile în sir. Ea are loc în condiŃiile persistenŃei unui câmp de mare presiune atmosferică deasupra părŃii de sud a continentului si a unei zone depresionare în regiunile nordice. Pentru teritoriul României, situaŃiile cu circulaŃie vestică determină ierni blânde, în cursul cărora predomină precipitaŃiile sub formă de ploaie si veri cu o mare variabilitate în aspectul vremii si un grad accentuat de instabilitate, mai ales în nordul Ńării. 2.2.1.2. CirculaŃia polară Reprezintă 30% din cazuri, fiind generată, de obicei, de dezvoltarea si extinderea către Islanda, a Anticiclonului Azorelor, care capătă astfel un caracter dinamic. În aceste condiŃii deasupra Europei au loc deplasări de aer polar din nord-vest spre sud-est. Pentru România acest tip de circulaŃie provoacă răcirile de primăvară-vară si toamnă, nebulozitate

accentuată si precipitaŃii abundente. 55 2.2.1.3. CirculaŃia tropicală Reprezintă numai 15% din cazuri si asigură transportul excesului de căldură din regiunile tropicale spre cele polare, pe direcŃia sudvest, când transportă aer cald mediteranean, sau sud-est, când transportă aer fierbinte uscat continental. În perioada rece a anului, transportul aerului cald din nordul Africii peste România, prin intermediul ciclonilor mediteraneeni, determină apariŃia iernilor blânde, si de multe ori contribuie la căderea unor cantităŃi ridicate de precipitaŃii. Vara transportul de aer fierbinte din sud-est determină vreme frumoasă si deosebit de călduroasă si secetoasă. 2.2.1.4. CirculaŃia de blocare Se produce atunci când deasupra continentului european se instalează un regim de presiune ridicată ce împiedică perturbaŃiile ciclonice să pătrundă spre părŃile centrale si de sud-est ale acestuia. În acest timp, regiunile centrale si de sud-est se găsesc într-un câmp de presiune atmosferică ridicată, cu vreme frumoasă, călduroasă si secetoasă, cu cer mai mult senin. Vara vremea este închisă si umedă, iar iarna cu precipitaŃii neînsemnate. 2.2.2. Masele de aer Tipurile de circulaŃie descrise mai sus aduc deasupra teritoriului României mase de aer cu proprietăŃi si caracteristici deosebite (Bogdan, 1980). Masele de aer polar maritim (mp), aduse de circulaŃia vestică si polară, au cea mai mare frecvenŃă la latitudinea Ńării noastre. Formându-se deasupra unor vaste întinderi oceanice sunt bogate în umezeală. În cursul anului au o frecvenŃă mare în semestrul cald, când produc nebulozitate si precipitaŃii (maximul de precipitaŃii de la sfârsitul primăverii, începutul verii si ploile de vară). Fiind bogate în umezeală, dar în acelasi timp sărace în suspensii, aceste mase de aer sunt mai transparente pentru radiaŃia solară. Maximele radiative de vară se produc, de regulă, în astfel de mase de aer. Trebuie avut în vedere că nebulozitatea frontală, ce însoŃeste pasajul unor astfel de mase de aer, poate reduce valorile de radiaŃie la nivel minim, chiar în plină vară. 56 Masele de aer continental polar (cp), generate de activitatea anticiclonilor siberian si scandinav, pătrund din direcŃia nord, nord-est si nord-vest. Sunt mase de aer reci, uscate si stabile, caracterizate prin temperaturi foarte scăzute la limita inferioară si produc frecvent inversiuni termice si uneori o pătură noroasă la nivelul superior al inversiunii. Cea mai mare frecvenŃă a lor este remarcată în sezonul rece, lunile de iarnă, când produc minimele de temperatură din ianuariefebruarie. Fiind uscate si sărace în pulberi, aceste mase de aer sunt foarte transparente pentru radiaŃia solară. ExistenŃa inversiunilor termice face ca valorile parametrilor radiativi din regiunile înalte, situate

deasupra stratului de nori să atingă valori maxime, în timp ce în regiunile joase acestia să atingă valori minime. Masele de aer tropical (T), sunt transportate de anticiclonul nord-african si ciclonii mediteraneeni. Au temperaturi ridicate si sunt, în general, uscate. FrecvenŃa cea mai mare o au vara în lunile iunieiulie, când determină fenomene de însorire, uscăciune si secetă. Aceste mase de aer produc maximele absolute ale temperaturii aerului, dar si convecŃii foarte puternice, însoŃite de averse si grindină. Deoarece ele se formează sau cantonează pe teritoriul Arabiei si Saharei aceste mase de aer se impurifică, uneori foarte puternic cu pulberi, pe care le transportă până aici, ducând la impurificarea atmosferei si la cresterea opacităŃii acesteia. Pentru a avea o imagine mai detaliată privind frecvenŃa diverselor tipuri de mase de aer care determină caracteristicile meteoclimatice, pe teritoriul României, redăm următoarele tabele (tabel 2.14., 2.15.). Se confirmă faptul că masele de aer polar aduse de circulaŃiile vestice au frecvenŃa cea mai mare pe teritoriul României, ele acŃionând preponderent în sezonul cald. Tabel 2.14. FrecvenŃa maselor de aer deasupra Bărăganului (%),(Bogdan, 1980) Mas XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI An mp 3.9 4.5 4.3 4.2 3.3 3.3 5.0 3.0 4.5 5.0 3.9 4.8 4.1 mpv 21.3 28.1 33.3 34.5 31.7 38.4 33.7 36.7 33.5 26.3 25.2 27.8 30.9 cp 33.8 20.9 21.9 26.5 24.3 26.1 25.0 24.2 30.3 41.0 50.6 27.7 29.4 kp 16.1 31.0 23.8 12.9 4.7 1.6 0.0 0.0 0.4 1.3 2.6 8.0 8.5 P→T 11.3 9.0 7.8 11.3 17.7 14.2 10.7 11.6 11.3 9.0 7.4 14.7 11.3 T 13.6 6.5 8.9 10.6 18.3 16.4 25.6 24.5 20.2 17.4 10.0 16.9 15.8 57 Tabel 2.15. FrecvenŃa maselor de aer deasupra părŃii central-vestice a României (%) Mas XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI An mp 1.0 1.2 1.1 0.6 0.6 0.5 1.3 1.4 1.3 0.6 1.1 1.1 11.8 mpv 2.5 2.7 2.9 3.4 4.4 4.3 4.2 3.3 2.5 2.7 4.3 3.0 40.2 cp 3.6 2.4 2.3 2.8 2.7 2.3 2.3 1.9 3.5 5.0 1.9 2.9 33.5 kp 1.2 1.0 1.4 0.5 0.0 0.1 0.0 0.0 0.1 0.1 0.6 1.0 6.0 P→T 0.2 0.1 0.1 0.6 0.4 0.4 0.5 0.7 0.4 0.2 0.2 0.2 0.4 mT 0.0 0.2 0.6 0.2 0.2 0.7 0.1 0.2 0.3 0.0 0.2 0.2 2.9 mA 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 CT 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 0.1 0.2 0.7 0.2 0.0 0.0 0.0 1.4 Sursa: Mihai Elena, 1975: (mp-mase de aer polar; mpv - aer polar maritim vechi;cp-aer continental polar; kp-aer continental polar (arctic); P→T-aer polar transformat în tropical; T-aer tropical; mT-aer maritim tropical; CT-aer continental tropical; mA-aer maritim arctic) Există însă si diferenŃieri teritoriale destul de pronunŃate în zonele intra si extra-carpatice. FrecvenŃa aerului polar este mai mare în centrul si vestul Ńării faŃă de sud, sud-est. Apoi frecvenŃa maselor de aer tropical este mai mare în exteriorul CarpaŃilor faŃă de vestul Ńării.

2.2.3. Centri barici de acŃiune EvoluŃia vremii si climei pe teritoriul României este condiŃionată de activitatea unor centri barici permanenŃi sau sezonieri care au primit, în meteorologia clasică, denumirea de centri de acŃiune atmosferică. La nivelul Europei au fost stabiliŃi patru centri principali (Anticiclonul Azoric, Ciclonul Islandez, Anticiclonul Est–European, Ciclonii Mediteraneeni) si patru centri secundari (Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scadinav, Anticiclonul Nord–African si Ciclonul Arab). Niciunul dintre acesti centri nu îsi are aria de formare în regiunea Ńării noastre, iar pentru evoluŃia vremii sunt importante prelungirile acestor centri (talveguri, dorsale), precum si ciclonii si anticiclonii mobili desprinsi din nucleele principale. 58 2.2.3.1. Anticiclonul Azoric, de natură termodinamică, are ponderea cea mai mare în evoluŃia fenomenelor atmosferice de pe teritoriul Ńării noastre. Acest maxim barometric acŃionează, la noi în tot cursul anului, cu frecvenŃa cea mai mare în sezonul cald (aprilieseptembrie), mai ales în iunie si iulie când determină timp răcoros, nebulozitate ridicată si precipitaŃii mai ales în centrul si vestul Ńării. Acesta antrenează la periferia sa sudică, cicloni oceanici care determină maximul pluviometric anual din Ńară. FrecvenŃa cea mai mică o are toamna, în octombrie, când începe să alterneze cu Depresiunea Islandeză (Clima PRP, I, 1962; Topor, Stoica, 1965). Neavând o frecvenŃă zilnică si acŃionând îndeosebi în perioada caldă a anului, acesta este considerat un centru baric semipermanent. Iarna, produce dezgheŃuri bruste, iar activitatea sa se reduce în favoarea circulaŃiei de est si nord-est. 2.2.3.2. Ciclonul Islandez este foarte extins si activ iarna, când poate ocupa integral nordul Oceanului Atlantic, atingând uneori adâncimea ciclonilor tropicali (960 mb), ca urmare a deplasării spre sud a Anticiclonului Azoric. Uneori dezvoltă cicloni pe marea Mediteraneană care ajung până în regiunea de studiu. Vara se retrage spre nord, iar activitatea sa este mai redusă deasupra României. 2.2.3.3. Anticiclonul Est–European, de origine termică, cu caracter semipermanent, acŃionează cu precădere asupra părŃii de est si sud-est a României. El se manifestă iarna prin advecŃii de aer rece si uscat, absenŃa nebulozităŃii, scăderi accentuate de temperatură. În contact cu ciclonii mediteraneeni care transportă aer umed si cald, determină viscole violente puternice si ninsori abundente, mai ales în sud-estul României. Vara, masele de aer din nord si nord-est sunt, de asemenea, uscate, dar calde, prezentând un pericol mai ales pentru culturile agricole si produc secete intense. 2.2.3.4. Ciclonii mediteraneeni si pontici. Frontogeneza de coastă a Mării Negre. Ciclonul mediteranean este un ciclon semipermanent care se formează în bazinul occidental sau central al Mării Mediterane, pe frontul creat de pătrunderea aerului polar peste vestul si centrul Europei, la contactul cu aerul cald tropical (Geografia

României, vol. I, 1983). Cel mai frecvent ciclonul mediteranean se formează prin pătrunderea aerului polar din Europa de nord, prin estul 59 unei dorsale de altitudine, situate în estul Oceanului Atlantic sau vestul Europei; în al doilea rând, fiind format de ciclonii proveniŃi din nordul Atlanticului, se regenerează în zona mediteraneană. Regenerările ciclonilor nord-africani în această arie, sunt mai rar întâlnite (Topor, Stoica, 1965). Ciclonul mediteranean este prezent în medie, în zona de formare, în 41% din zilele anului. De regulă se conturează în septembrie, atinge un prim maxim în octombrie, se restrânge si migrează spre sud în decembrie–ianuarie, datorită intensificării anticiclonilor azoric si est-european. Se intensifică si se extinde în februarie când migrează spre nord–vest, în martie scade ca intensitate si extindere si migrează în nordul Mării Adriatice. FrecvenŃa maximă lunară este înregistrată în aprilie (47%), iar cea minimă în iulie (31%). Nu este un ciclon intens, intensitatea medie anuală fiind de doar 1012 mb, foarte rar ajunge la 990 mb, de aceea, pe timpul semestrului cald, nici nu se distinge pe hărŃile barice medii lunare (Topor, Stoica, 1965).Ciclonii mediteraneeni sunt singurele formaŃiuni barice de talie euro-atlantică aducătoare de precipitaŃii consistente în regiunile extracarpatice, sudice si de răsărit, ale României (Bordei, Căpsună, 2000). În afara ciclonilor mediteraneeni cu evoluŃie normală, vremea în România mai este influenŃată si de ciclonii mediteraneeni cu evoluŃie „retrogradă” sau de către ciclonii care se formează chiar deasupra Mării Negre. Desi posibilitatea formării lor există în tot cursul anului (5-8 cazuri anual),(StruŃu,1966) frecvenŃa maximă este în semestrul rece, de obicei la începutul si sfârsitul acestuia. Ca urmare a activităŃii lor se produce înrăutăŃirea apreciabilă a vremii însoŃită de precipitaŃii abundente sub formă de ploi torenŃiale, vânt tare, căderi de grindină etc. Cei mai intensi sunt cei ai căror traseu retrograd traversează Marea Neagră, unde retrogradează. DirecŃia retrogradă, spre nord si nord-est, este produsă de existenŃa în estul si nord-estul Mării Negre a unui câmp de presiune ridicată. Asezarea sectoarelor de aer cald si aer rece este în cazul acestor cicloni, inversă faŃă de amplasamentul normal (Bordei–Ion Ecaterina, 1983). Ciclogeneza pontică si frontul de coastă al Mării Negre sunt generate de blocajul exercitat de Marea Neagră, care acŃionează ca o sursă termică caldă joasă, iarna si ca sursă rece joasă, vara. ConfiguraŃia Golfului Odesa, adâncimea mică a apei, care înlesneste înregistrarea unor temperaturi extreme, poziŃia MunŃilor Iaila în Crimeea si în 60 mai mică măsură a MunŃilor Dobrogei, ca si direcŃiile dominante ale circulaŃiei în zonă, favorizează ciclogeneza deasupra Mării Negre. InteracŃiunea dintre un câmp de presiune atmosferică ridicată deasupra regiunilor situate la est de CarpaŃi si un câmp de presiune coborâtă în zona Peninsulei Balcanică si a mărilor ce o delimitează, conduce deseori la situaŃii de vreme severă în estul si sud-estul României. CurenŃii de aer din direcŃie nordică, nord-estică si mai ales estică, sunt

stopaŃi si reorientaŃi spre sud, de către CarpaŃii Orientali. Blocajul termic exercitat la sud-est de Marea Neagră, este uneori mai puternic chiar decât cel exercitat de CarpaŃii Orientali si Ńărmul Mării Negre, cu vârful în zona de maximă îngustare, dintre CarpaŃii de Curbură si litoralul nord-dobrogean, plafonul fiind si el închis, de inversiunea puternică de la 400-600m înălŃime, peste care curge, spre nord-est, aerul cald si umed, subtropical (Drăghici, 1988). 2.2.4. Centri barici de acŃiune, secundari CeilalŃi centri barici (secundari) care acŃionează deasupra Europei au influenŃă mai mică asupra evoluŃiei vremii în România (Geografia României, I, 1983). 2.2.4.1. Anticiclonul Scandinav Este mai frecvent vara, determină răciri bruste asupra vremii, iar toamna si primăvara, îngheŃuri si brume timpurii si respectiv îngheŃuri si brume târzii. 2.2.4.2. Anticiclonul Groenlandez Are perioada si modul de manifestare asemănătoare cu anticiclonul scandinav. 2.2.4.3. Anticiclonul Nord-African Transportă aer cald si uscat tropical, iar uneori se încarcă cu umezeală deasupra Mării Mediterane. Există cazuri când regimul anticiclonal cuprinde în timpul verii partea sud-vestică a C.S.I. În acest caz intervalele de secetă sunt foarte frecvente si de lungă durată (se întâlnesc 6-7 intervale succesive de secetă) fiind însoŃite în acelasi timp de vânturi fierbinŃi si uscate de tipul suhoveiului care accentuează ariditatea. 61 2.2.4.4. Ciclonul Arab Are o influenŃă foarte slabă. Rolul său este deosebit de important, atenuând mult caracterul continental al climei din partea de sudest a României, prin faptul că înlesneste pătrunderea maselor de aer oceanic dinspre regiunea Anticiclonului Azoric. PoziŃia si intensitatea centrilor barici menŃionaŃi nu sunt constante, ei deplasându-se si dezvoltându-se neîncetat în cursul anului si mai ales iarna. De aceea, deasupra teritoriului României, circulaŃia generală a atmosferei suferă frecvente modificări, situaŃie caracteristică, de altfel, tuturor regiunilor din zona temperată. Caracteristicile circulaŃiei generale a atmosferei pot determina diferite riscuri climatice. Aceasta depinde de tipul de masa de aer, de direcŃia de deplasare, de contrastul termo-baric, de intensitatea proceselor meteorologice pe care le generează. CirculaŃia generală a atmosferei este cauza principală pentru toate riscurile climatice. Marea ei variabilitate neperiodică provoacă o gamă largă de fenomene climatice de risc, situaŃii extreme din cele mai diverse (ex. temperaturi extreme foarte ridicate sau foarte coborâte, îngheŃuri foarte intense, vânturi uscate si fierbinŃi, perioade de uscăciune si secetă, etc.),(Bogdan, Niculescu, 1999). 2.3. SUPRAFAłA ACTIVĂ SUBIACENTĂ

ProprietăŃile fizice si structura suprafeŃei active subiacente generează anumite condiŃii de dezvoltare a proceselor atmosferice. Ea are un rol activ în geneza climei deoarece preia si prelucrează selectiv radiaŃia solară (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). De asemenea, la nivelul suprafeŃei subiacente au loc procese de transformare a energiei solare în căldură. De la suprafaŃa subiacentă se transmite căldură spre straturile de aer învecinate. Aceasta este sursa principală de umezire a aerului. La suprafaŃa sa au loc procesele de condensare si de sublimare a vaporilor de apă din atmosferă. Tot la nivelul suprafeŃei active ajung precipitaŃiile atmosferice, care sunt reŃinute de învelisul de sol formând rezerva de umezeală productivă pentru culturi. În funcŃie de caracteristicile reliefului, solului, a înclinării pantelor, a gradului de acoperire cu vegetaŃie 62 etc., această cantitate de apă provenită din precipitaŃii este neuniform repartizată. Pe de altă parte, o mare cantitate de apă este reŃinută de cea de a doua suprafaŃă activă (Iancu, 2000). Latitudinea locului, natura suprafeŃei subiacente cu tipurile de sol, învelis vegetal, lacuri, mlastini, altitudinea reliefului, formele de relief, orientarea si expunerea acestora faŃă de principalele direcŃii de advecŃie a maselor de aer, sunt cele mai importante particularităŃi ale suprafeŃei subiacente active. Ele alcătuiesc împreună un complex de condiŃii fizico-geografice ce se găsesc într-o strânsă legătură cu o serie de procese care iau nastere în atmosferă, procese a căror intensitate, frecvenŃă, durată si succesiune, depind de condiŃiile fizicogeografice sus amintite si se influenŃează reciproc (Dumitrescu, 1976). Natura suprafeŃei subiacente, dacă este uscat sau apă, învelisul de sol si vegetal prin care se caracterizează, lipsa acestuia din urmă, contribuie desigur la diferenŃierea si specificul climatului României. Tipurile de sol, prin proprietăŃile lor fizice extrem de variate, absorb si transformă în mod diferenŃiat radiaŃia solară în căldură, cât si retrimiterea acesteia către atmosferă. Tipurile de sol dau nastere unor microclimate si topoclimate specifice. Învelisul vegetal, atât cel natural cât si culturile, creează particularităŃi importante regimului climatic. O parte din Ńara noastră este acoperită cu culturi agricole, păduri naturale, plantaŃii si păsuni, etc. Dezvoltarea stadială, alternanŃa culturilor, funcŃiunile fiziologice ale plantelor, influenŃează asupra unor elemente meteorologice ca: umiditatea aerului (creste datorită evaporaŃiei si transpiraŃiei), vântul (creste turbulenŃa), stratul de zăpadă (creste stabilitatea în prezenŃa vegetaŃiei), radiaŃia solară (este primită de două suprafeŃe subiacente între care rolul principal revine celei de a doua situată la limita superioară a masei vegetale). Toate acestea duc la formarea unor topoclimate specifice, de pădure, de câmp cultivat, etc. Pe suprafeŃele acvatice (râuri, lacuri, Marea Neagră) influenŃele manifestate în stabilirea regimului climatic sunt mult diferite faŃă de uscat. OscilaŃiile diurne si anuale ale temperaturii aerului sunt moderate datorită proprietăŃilor fizice ale apei - evaporare continuă, consum

mare de căldură - ceea ce duce la scăderea temperaturii aerului, menŃinerea umidităŃii ridicate, contraste termice, intensificarea vântului, brize etc. 63 În urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că bazinul Mării Negre nu prezintă o influenŃă deosebită asupra climatului Ńării noastre si nici chiar asupra întregii regiuni a Dobrogei, cu care se învecinează (Tâstea si colab. 1965). ExcepŃie face jumătatea estică a acesteia cu zona sa litorală, pentru care marea este un apreciat moderator termic. Ea contribuie aici, la formarea unei clime specific maritime, ca rezultat al influenŃei proprietăŃilor fizice ale apei asupra proceselor de absorbŃie, înmagazinare si cedare a căldurii. Datorită căldurii specifice mari si a miscărilor verticale ale apei, aceste procese decurg cu mult mai lent decât în cazul uscatului învecinat, ceea ce face ca oscilaŃiile termice diurne si anuale de la suprafaŃa apei să fie mult mai reduse si decalate în timp faŃă de cele ale suprafeŃei solului. O caracteristică importantă a climei maritime din zona litoralului nostru este aceea că, în medie, ea este mai caldă decât clima uscatului cu care se învecinează. Iernile sunt blânde, iar verile relativ răcoroase, în timp ce în interiorul Podisului Dobrogei, iernile sunt de regulă foarte aspre, iar verile foarte calde. Deosebirile termice dintre mare si uscat se observă si în timpul zilei când marea este mai rece decât uscatul, iar noaptea invers. Aceasta se datorează faptului că marea, datorită proprietăŃilor fizice ale apei (căldură specifică mare, conductibilitate calorică mică) manifestă o oarecare inerŃie în modul de încălzire si răcire; pe de altă parte datorită proceselor de evaporaŃie de pe suprafaŃa mării, care se realizează cu consum de căldură, se instalează ziua, inversiuni de temperatură de evaporaŃie (Bogdan, 1989). Acest fapt condiŃionează ziua miscări descendente ale aerului care duc la înseninarea cerului. Litoralul are din această cauză, cel mai mare număr de zile senine din an (peste 80 zile pe an) din toată Ńara si cu cea mai mare cantitate de radiaŃie solară. Contrastele termice apăuscat si miscările descendente de deasupra apei, sunt corelate cu miscările ascendente întâlnite deasupra uscatului, o consecinŃă directă a lor fiind brizele, de zi si de noapte. SuprafaŃa mării si a lacurilor litorale reprezintă o sursă permanentă de umezire a aerului, datorită procesului continuu de evaporare. Ca urmare, vaporii de apă care sunt într-o cantitate mare în zona litorală au ca efect reducerea temperaturii aerului din stratul inferior si diminuarea amplitudinilor termice. De asemenea, rugozitatea redusă a 64 suprafeŃelor acvatice înlesneste miscarea aerului, vântul având deci, o intensitate mai mare, care însă scade pe măsura înaintării în interiorul Podisului Dobrogei. Toamna si iarna, deasupra bazinelor de apă în stratul de aer inferior cu umiditate mare, au loc procesele de condensare a vaporilor de apă si de formare a ceŃurilor.

Desigur, între atmosfera creată deasupra mării, lacurilor litorale si cea creată deasupra uscatului învecinat are loc o interacŃiune permanentă, rezultatul fiind influenŃarea reciprocă a climei zonei litorale. Efectul moderator asupra climei litoralului, cât si intensitatea si extinderea acestui efect în interiorul uscatului, se realizează în raport direct cu întinderea si adâncimea Mării Negre. CirculaŃia generală a atmosferei poate favoriza sau defavoriza influenŃele respective. În zona litoralului, atmosfera maritimă exercită o acŃiune modificatoare asupra tuturor caracteristicilor climei, din care cauză, distribuŃia lor teritorială depinde direct de distanŃa de la Ńărmul mării. GradienŃii orizontali ai tuturor elementelor climatice, descresc de la Ńărm spre interiorul uscatului brusc în primii aproximativ 5 km, apoi mai lent până la aproximativ 30 km, unde influenŃa mării se poate spune că dispare (Tâstea si colab., 1965). Formele de relief au un rol extrem de important în stabilirea regimului climei, dând nastere asa numitelor climate locale sau topoclimate. Astfel, formele concave de teren permit cantonarea aerului rece si dens si instalarea inversiunilor de temperatură. De aceea iarna, temperatura aerului este mai mare pe pantele munŃilor decât pe fundul văilor si depresiunilor (Dumitrescu, 1976). Formele convexe de relief se încălzesc si se răcesc mai puŃin intens decât cele concave, iar amplitudinile termice diurne si anuale sunt mai mici. Orientarea si înclinarea pantelor oferă un model de conlucrare, de interacŃiune a suprafeŃei subiacente active cu radiaŃia solară în stabilirea unor trăsături climatice, după cum mai înainte am văzut acelasi lucru, între suprafaŃa subiacentă si circulaŃia aerului. În funcŃie de orientarea si înclinarea pantelor, variază unghiul de incidenŃă al razelor solare si deci, cantitatea de căldură primită de suprafaŃa subiacentă (Stoenescu, 1960). 65 PoziŃia si orientarea lanŃului carpatic pe teritoriul României joacă un rol foarte important în geneza proceselor si fenomenelor atmosferice. În cazul advecŃiei maselor de aer continental din est sau oceanice din vest, lanŃul carpatic joacă un rol de obstacol în calea acestora, compartimentând situaŃiile atmosferice, de o parte si de alta a munŃilor. În interiorul lanŃului carpatic, unde pătrund frecvent masele de aer oceanic, timpul este umed, cu nebulozitate ridicată si precipitaŃii mai bogate decât cele înregistrate deasupra aceleiasi forme de relief situate în estul Ńării. Pe pantele adăpostite faŃă de masele de aer umede din vest se înregistrează efecte foëhnale, ca urmare a descendenŃei aerului si proceselor adiabatice care însoŃesc aceste miscări (Dumitrescu, 1976). 2.4. IMPACTUL ANTROPIC IntervenŃia umană asupra mediului, asupra suprafeŃei active în general, are un caracter istoric si nu a fost întotdeauna dirijată. Prin activitatea sa, societatea omenească a influenŃat în mod pozitiv sau negativ condiŃiile de desfăsurare a proceselor si fenomenelor

atmosferice. Astfel, pentru a-si procura produsele necesare existenŃei sale a acŃionat în sensul extinderii suprafeŃelor agricole, defrisării pădurilor, irigării suprafeŃelor cu deficit de umiditate, amenajării a numeroase suprafeŃe acvatice artificiale. De asemenea, construirea asezărilor urbane si rurale, extinderea platformelor industriale, crearea unor mijloace moderne de transport au avut ca rezultat modificarea condiŃiilor locale de geneză, dezvoltare si repartiŃie a principalilor parametri meteorologici. Toate aceste acŃiuni au dus la modificarea suprafeŃei active, care are rol esenŃial în receptarea energiei solare si transformarea ei în energie calorică, determinând o nouă calitate a mediului (Dumitrescu, 1976, Bogdan si colab. 1990). Extinderea suprafeŃelor agricole a dus la modificări ale albedoului suprafeŃelor respective. În perioada în care terenurile agricole sunt arate si descoperite de vegetaŃie, albedoul solului este mai mic decât în perioadele vegetative. Procesele de încălzire si de umezire a aerului sunt de asemenea diferite în cursul anului, în funcŃie de stadiul de dezvoltare a culturilor, talia acestora si cantitatea de masă verde. 66 IntervenŃia negativă asupra suprafeŃei active a dus la crearea unor topoclimate antropice cu caracteristici climatice net deosebite de cele ale topoclimatelor naturale iniŃiale. Industrializarea intensă a unor regiuni a determinat cresteri vizibile si destul de rapide ale temperaturilor medii anuale si sezoniere. Cea mai pregnantă si complexă influenŃă a omului asupra climatului unor spaŃii determinate se resimte în cadrul oraselor (Pop, 1988). Prin cresterea numerică a populaŃiei urbane, prin explozia spaŃială a intravilanului, facilitată de evoluŃia rapidă a mijloacelor de transport, prin complicarea si diversificarea accelerată a activităŃilor urbane, orasele au devenit sedii ale unor puternice modificări cantitative si calitative ale principalelor elemente climatice. Astfel, în ceea ce priveste temperatura medie anuală, valorile calculate pentru multe orase le depăsesc cu 1,5-2,0°C pe cele ale zonelor înconjurătoare (Rosu, Ungureanu, 1977). Morfologia urbană si funcŃiile pe care le îndeplineste fiecare localitate în parte generează condiŃii climatice proprii, adesea conturânduse pe teritoriul lor, o insulă de căldură urbană, sau o insulă de uscăciune, de nebulozitate mai mare etc. CantităŃile suplimentare de căldură degajate în urma arderii de combustibili industriali si casnici contribuie la intensificarea insulei de căldură urbană, la cresterea nebulozităŃii si impurificării aerului (Dumitrescu, 1976). Activitatea intensă industrială si de transport modifică compoziŃia atmosferei inferioare, cu implicaŃii deosebite asupra condiŃiilor de desfăsurare a proceselor atmosferice. În zona litoralului interdependenŃa dintre condiŃiile meteorologice si poluarea atmosferei se manifestă, atât în sens negativ (prin menŃinerea poluanŃilor din cauza umezelii aerului, ca si prin reacŃiile chimice ce se produc între vaporii de apă si noxele respective), cât si pozitiv (în sensul că, în condiŃii de timp senin, cu insolaŃie mare, se

accentuează contrastele termice dintre uscat si mare, si se dezvoltă brizele care contribuie la dispersia pe orizontală a noxelor si reducerea gradului de poluare a aerului). De asemenea, formele antropice au căpătat în ultima jumătate a secolului XX o extindere largă ca urmare a amenajărilor portuare din zona ConstanŃa si Agigea, construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, Poarta Albă-Midia Năvodari, amenajarea staŃiunilor Eforie Nord, Eforie Sud, Costinesti, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Cap Aurora etc. 67 În sectorul litoralului sud-dobrogean, peisajul apare puternic umanizat, acŃiunile antropice având repercusiuni mai mult sau mai puŃin voite asupra componentelor cadrului natural. Si aici există porŃiuni cu peisaje degradate sau cu o evidentă stare labilă apărute sub influenŃa antropică. MenŃionăm perimetrele cu eroziune excesivă din jurul fostelor cetăŃi de pe litoral (eroziunea începută din perioada romană, exemplu pe văile Mangalia, Tatlageac, Techirghiol), precum si alte spaŃii (în jurul Lacului Tasaul), (Popovici si colab., 1984). Din toate cele prezentate rezultă faptul că toŃi factorii genetici ai climei sunt si factori generatori de riscuri climatice (Iancu, 2000). Din conlucrarea lor rezultă tipul climatic temperat-continental, cu influenŃe climatice multiple (maritime, danubiene, continentale, submediteraneene etc.) care caracterizează Ńara noastră, peste care se suprapune o gamă largă de topoclimate naturale si antropice (Văduva, 2003). 68 3. TEMPERATURA AERULUI Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanŃi parametri ai stării aerului, caracterizându-se printr-o variabilitate deosebită în timp si spaŃiu. Efectul factorilor genetici se manifestă pregnant în repartiŃia tuturor caracteristicilor regimului multianual al aerului. 3.1. TEMPERATURA MEDIE ANUALĂ În România, repartiŃia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului are particularităŃi distincte, deosebindu-se de la o regiune la alta. Din analiza valorilor medii anuale ale temperaturii aerului calculate pentru perioada 1961-2000, se desprind unele particularităŃi ale repartiŃiei lor teritoriale (fig. 3.1.). Între sudul si nordul Ńării diferenŃa de temperatură este de aproximativ 4°C, iar între est si vest de 1°C. RepartiŃia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului este mai uniformă în regiunile de câmpie decât în regiunea montană, deoarece procesele advective se produc pe întreaga suprafaŃă a câmpiei cu aceiasi intensitate. În Câmpia Română, valorile anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse între 10 si 11°C. Valorile mai mari de 11°C sunt localizate în partea sudică a acestei câmpii, de-a lungul Dunării (tabel 3.1., fig. 3.1.). Tabel 3.1. Temperatura aerului. Media multianuală 1961-2000 StaŃia T°C StaŃia T°C Alexandria 10.9 Slatina 11.1 Rosiorii de Vede 10.7 Călărasi 11.3

Giurgiu 11.2 Drobeta-Turnu Severin 11.7 Turnu Măgurele 11.3 Bucuresti Filaret 11.2 Valori ridicate ale temperaturii medii anuale (>11°C) sunt înregistrate si pe litoralul Mării Negre (ca urmare a rolului moderator al mării în timpul iernii) si în sud-vestul Banatului (datorită advecŃiei 69 maselor de aer tropical), unde valorile bilanŃului radiativ si caloric sunt ridicate (tabel 3.2.). Tabel 3.2. Temperatura aerului pe litoral. Media multianuală 1961-2000 (Văduva, 2003) StaŃia T°C StaŃia T°C StaŃia T°C Sulina 11.3 ConstanŃa 11.6 Mangalia 11.5 Sursa: Văduva, 2003 În celelalte regiuni de câmpie situate la periferiile estice si vestice ale României temperatura medie anuală variază între 9°C si 10°C. În regiunile de deal si podis temperatura medie oscilează între 6 si 10°C.Valori mai mici caracterizează părŃile nordice ale sectoarelor respective, datorită frecvenŃei mai ridicate a invaziilor de aer rece. ExcepŃie fac si regiunile unde predomină procesele foëhnale care duc la încălzirea adiabatică locală a aerului si la ridicarea temperaturii cu 1-2°C. Datorită proceselor foehnale, efecte de încălzire locală se întâlnesc si în nordul depresiunilor subcarpatice oltene si în sud-estul SubcarpaŃilor de Curbură (tabel 3.3.). Tabel 3.3. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului în regiunile cu efecte foehnale (1961-2000), (Moise, 2003) StaŃia T°C StaŃia T°C Târgu-Jiu 10.2 Buzău 10.9 Râmnicu Vâlcea 10.4 Pătârlagele 9.9 În Podisul Transilvaniei, valorile termice oscilează între 8°C si 9°C, ajungând până la 9.6°C la staŃia Târgu Mures. În regiunile montane, valorile temperaturii medii anuale se suprapun legii zonalităŃii verticale. Ele oscilează între 6°C si -2°C, scăzând conform gradientului termic vertical cu 0.5-0.6°C/100m. PoziŃia izotermei anuale de 0°C este situată la înălŃimea de 1800-1850 m în grupa nordică a CarpaŃilor Orientali si la 2000 m în CarpaŃii Meridionali. Temperaturile mai mici de -2°C caracterizează vârfurile de peste 2000 m din masivele Rodna, Bucegi, Făgăras si Retezat. În depresiunile intramontane, temperatura medie anuală are, de asemenea, valori scăzute (Brasov, 7.5°C). 70 Fig. 3.1. Temperatura medie anuală 71 o VARIAłIILE NEPERIODICE ALE TEMPERATURILOR MEDII ANUALE Sub influenŃa fluctuaŃiilor circulaŃiei generale a atmosferei, de la

un an la altul, valorile medii anuale ale temperaturii aerului nu se menŃin constante, ci se abat neîncetat de la valoarea medie multianuală. Uneori deosebirile faŃă de media multianuală pot fi foarte mari (fig. 3.2.). În perioada 1901-2000, temperatura medie anuală a înregistrat o mare variabilitate neperiodică pusă în evidenŃă de cea mai mare si cea mai mică temperatură medie anuală. Cele mai mari temperaturi medii anuale, pe durata unui secol, au fost înregistrate în anul 2000 (Călărasi, 12.7°C; Drobeta-Turnu Severin, 13.4°C; Timisoara, 12.4; Târgu-Mures, 11.6°C; Roman, 10.4°C; Iasi, 11.3°C; Bucuresti Filaret, 12.9°C), 1999 (Sulina, 12.7°C), 1998 (ConstanŃa, 13.1°C), 1994 (Brasov, 9°C; Baia Mare, 11.2°C), 1987 (Sibiu, 10.2°C) si 1910 (Tg.-Jiu, 11.8°C). Cele mai mici temperaturi medii anuale au fost înregistrate în anul 1993 (ConstanŃa, 9.5°C; Bucuresti Filaret, 9.2°C; Brasov, 6.1°C), 1932 (Roman, 12.7°C), 1940 (Călărasi, 9.5°C; Drobeta-Turnu Severin, 9.9°C; Timisoara, 8.5°C; Târgu-Mures, 6.9°C; Târgu-Jiu, 8.5°C; Iasi 7.1°C), (fig. 3.2.). Se constată, că limitele în care au oscilat valorile anuale au fost cuprinse între 2.9 si 4.7°C (Brasov, 2.9°C; Sibiu, 3°C; Călărasi, Sulina, 3.2°C; Baia Mare, Târgu-Jiu, 3.3°C; Drobeta-Turnu Severin, 3.5°C; ConstanŃa, 3.6°C; Bucuresti Filaret, 3.7°C; Timisoara, 3.9°C; Iasi, Roman, 4.2°C; Târgu-Mures, 4.7°C). Din analiza figurii 3.2., se observă că temperatura este în crestere. Acest fapt, este justificat atât de valorile temperaturii medii anuale care au înregistrat o crestere evidentă începând cu anul 1980, cât si de tendinŃa polinomială de evoluŃie. În intervalul 1981-2000, temperaturile medii multianuale au fost cu 0.2-1.5°C mai ridicate decât media multianuală calculată pentru intervalul 1901-1980, pentru majoritatea staŃiilor, excepŃie făcând staŃia Brasov (unde au fost egale), Sibiu si Târgu-Jiu (unde media 1981-2000 a fost mai mică cu 0.2°C respectiv 0.1°C, faŃă de media 1901-1980), (tabel 3.4.). 72 Toate cele relatate mai sus ne îndreptăŃesc să afirmăm existenŃa unei tendinŃe de crestere a temperaturii, pentru majoritatea staŃiilor din România, în ultimele două decenii ale secolului XX (Văduva, 2003). Corelarea unor factori locali de ordin fizico-geografic, cu alŃii de ordin socio-economic, care au drept urmare cresterea concentraŃiei gazelor cu efect de seră (CO2, cloroflorocarboni) în atmosferă, la care se adaugă si predominarea în regiune a maselor de aer cald, stau la baza acestei tendinŃe generale de încălzire a climatului (op. citată). Fig.3.2. VariaŃiile neperiodice ale temperaturii medii anuale faŃă de media multianuală si tendinŃa polinomială 73 Tabel 3.4. Media intervalului 1981-2000 în raport cu media multianuală (1901-1980)

StaŃia Media 1901-1980 (t°C) Media 1981-2000 (t°C) Media (1901-1980)(1981-2000), (t°C) ConstanŃa 11.3 11.8 0.5 Călărasi 11.2 11.5 0.3 Drobeta -Turnu Severin 11.5 11.9 0.4 Timisoara 10.7 10.9 0.2 Sibiu 8.8 8.6 -0.2 Târgu-Mures 8.7 10.2 1.5 Târgu-Jiu 10.3 10.2 -0.1 Sulina 11.1 11.4 0.3 Roman 8.4 8.8 0.4 Iasi 9.4 9.8 0.4 Bucuresti Filaret 11 11.3 0.3 Brasov 7.6 7.6 0.0 Baia Mare 9.4 9.6 0.2 3.2. TEMPERATURILE MEDII LUNARE • Temperatura medie a aerului în luna ianuarie În luna ianuarie, cea mai rece lună a anului, repartiŃia valorilor medii multianuale ale temperaturii aerului evidenŃiază interacŃiunea dintre procesele circulaŃiei atmosferice cu relieful si mai ales cu lanŃul MunŃilor CarpaŃi. Valorile temperaturii medii, în România, oscilează între 1°C la Mangalia si -10.3°C la Vf. Omu. Se observă că, cele mai mari temperaturi în luna ianuarie, se înregistrează pe litoral, la ConstanŃa si Mangalia, unica regiune din Ńară unde valorile medii lunare ale temperaturii aerului nu scad sub 0°C (ConstanŃa, 0.6°C; Mangalia, 1°C), datorită influenŃei moderatoare a Mării Negre. În restul litoralului si în Podisul Dobrogei valorile medii lunare din ianuarie sunt egale cu -1°C (Văduva, 2003). Valori ridicate (-1°C) ale temperaturii lunii ianuarie sunt înregistrate si în sud-vestul Câmpiei Olteniei si sud-vestul Câmpiei Banatului, datorită advecŃiei maselor de aer cald, tropical transportate de ciclonii de pe Marea Mediterană care se deplasează spre nord-est, precum si a proceselor de încălzire adiabatică a maselor de aer descendente pe pantele munŃilor (fig. 3.3.). 74 Fig. 3.3. Temperatura aerului. Media lunii ianuarie 75 La exteriorul arcului carpatic, sub influenŃa maselor de aer rece continental din est si nord-est, temperatura aerului este cuprinsă între -2°C si -3°C. În partea nord-estică a Podisului Moldovei, acestea scad până la -4°C, valoare care caracterizează si regiunile de deal si de podis din România. O situaŃie cu totul deosebită se remarcă în cadrul aceleiasi forme

de relief, în partea vestică a Ńării, unde sunt frecvente masele de aer umed oceanic, iar temperaturile medii ale lunii ianuarie oscilează între -1°C în partea sud-vestică a Câmpiei de Vest si -2°C în partea nordică si estică a acesteia. În depresiunile intramontane, unde sunt frecvente inversiunile de temperatură, izotermele din cadrul acestora închid spre interiorul lor valori în jur de -8°C (Dumitrescu, 1976). Regiunile montane sunt delimitate de izoterma de -6°C. Pe măsură ce altitudinea creste la peste 2000 m, temperaturile sunt mai mici de -10°C. • Temperatura medie a aerului în luna iulie Comparativ cu luna ianuarie, în iulie repartiŃia temperaturii medii este mult mai neuniformă, mai ales în regiunea montană unde gradienŃii termici verticali ajung în medie la peste 0.65°C/100m, ca urmare a încălzirii intense a pantelor însorite si a dezvoltării convecŃiei termice. Izoterma de 0°C este situată, la înălŃimea de 3500 m; cea de 10°C, care corespunde limitei superioare a pădurilor, se găseste la 1700-1800 m în CarpaŃii Meridionali si la 1800-1900 m în grupa nordică a CarpaŃilor Orientali, iar izoterma de 18°C corespunde unei altitudini medii de 500m, ceea ce conturează baza dealurilor înalte (500-800 m), (Dumitrescu, 1976; Atlas – Mediul si reŃeaua electrică de transport, 2002). Valorile medii cele mai mari ale temperaturii lunii iulie sunt înregistrate în sudul Câmpiei Române, unde depăsesc 23°C. În lunca Dunării, datorită proceselor de evaporaŃie, valorile termice sunt mult mai scăzute. În partea nordică a Câmpiei Române, la contactul cu dealurile, valorile medii scad până la 21°C (fig. 3.4.). Valori ridicate, dar pe suprafeŃe mai restrânse, caracterizează Podisul Dobrogei si 76 sudul Podisului Moldovei. În celelalte regiuni de câmpie, temperatura medie a lunii iulie oscilează între 20 si 21°C, iar în Podisul Transilvaniei se înregistrează, în medie, 18°C. Zona litorală nu se evidenŃiază prin valori termice medii deosebite în raport cu regiunile limitrofe, ci numai prin amplitudini mai scăzute, ca urmare a rolului de moderator termic al apelor Mării Negre, care menŃin în această lună, temperaturi mai reduse, iar în ianuarie, temperaturii mai ridicate (Atlas – Mediul si reŃeaua electrică de transport, 2002). 77 Fig. 3.4. Temperatura aerului. Media lunii iulie 78 3.3. AMPLITUDINILE MEDII ANUALE ALE TEMPERATURII AERULUI DiferenŃele dintre minimele (de iarnă) si maximele (de vară) lunare multianuale de temperatură evidenŃiază variabilitatea neperiodică de la un loc la altul si de la un anotimp la altul a oscilaŃiilor neperiodice ale temperaturii aerului precum si continentalismul climei.

Cele mai mari amplitudini termice (peste 25°C) sunt în centrul si sudul Câmpiei Române, dar si în bazinul inferior al Siretului si Prutului, acolo unde au loc deplasări ale aerului rece arctic si a celui cald si uscat tropical (fig. 3.5.). Fig. 3.5. Temperatura aerului. Amplitudinea medie anuală (după Geografia României, I, Geografia Fizică) În regiunea montană, amplitudinile termice scad pe măsură ce creste altitudinea, astfel încât, la înălŃimi de peste 2000 m, ajung sub 17°C. În depresiunile intramontane contrastele termice dintre vară si iarnă sunt mari (Depresiunea Târgu Secuiesc, 24°C), deoarece iarna, aerul rece si dens se acumulează si stagnează pe fundul depresiunilor, 79 iar vara, se încălzeste, determinând înregistrarea unor temperaturi ridicate. În Câmpia de Vest si în Podisul Transilvaniei, unde sunt frecvente masele de aer oceanic, care moderează regimul termic, amplitudinea medie anuală scade sub 22°C. Pe litoralul Mării Negre, sub influenŃa moderatoare a Mării Negre, amplitudinile medii anuale, oscilează între 20.8°C la Mangalia si 21.7°C la ConstanŃa (Văduva, 2003) în partea sudică si 23°C pentru cea nordică. InfluenŃa moderatoare a apelor Mării Negre se resimte si pe o porŃiune îngustă din Podisul Dobrogei, unde valorile sunt aproape cu 3°C mai reduse decât în partea centrală a Câmpiei Române (fig. 3.5.). 3.4. TEMPERATURILE EXTREME CirculaŃia generală a atmosferei si condiŃiile fizico-geografice locale, stau la baza producerii temperaturilor extreme pe teritoriul României. Comparativ cu valorile medii ale fiecăreia din cele două luni caracteristice, ianuarie si iulie, sub influenŃa advecŃiilor de aer polar sau arctic si de aer fierbinte tropical, temperatura aerului a înregistrat valori mult distanŃate între ele. În asemenea situaŃii, amplitudinile termice absolute cresc foarte mult. Temperaturile maxime absolute sunt valori accidentale fiind rezultatul fluctuaŃiilor circulaŃiei generale a atmosferei. În România, au depăsit 42-43°C în Câmpia Română (Videle, Rosiorii de Vede, 42.2°C/5.VII.2000; Alexandria, 42.9°C/5.VII.2000; Giurgiu, 43.5°C/5.VII.2000 si Turnu Măgurele, 43.2°C/25.VII.1987), 39-40°C în Câmpia Banato-Crisană, 38-40°C în Podisul Moldovei, 37-38°C în Depresiunea Transilvaniei, 37-39°C pe litoral si în Podisul Dobrogei de Sud (tabel 3.5.). Cele mai mari valori au fost atinse, de obicei, în luna iulie, în condiŃii de persistenŃă a timpului senin si uscat. În depresiunile subcarpatice oltene, acestea au fost de 39-41°C (tabel 3.6.). Se constată că, maximele absolute s-au înregistrat în aceeasi zi, consecinŃă a Anticiclonului Nord African care a transportat aer cald si fierbinte peste teritoriul României (Rîsnoveanu, Văduva, 2004). 80 În regiunile montane, la înălŃimi mai mari de 2500 m, temperatura

maximă absolută nu a depăsit valoarea de 22°C. Cea mai ridicată valoare maximă absolută a fost de 44.5°C, înregistrată în Bărăganul de Nord la Ion Sion la 10 august 1951 (alături de 44°C la Valea Argovei si Amara). Temperaturile maxime ale aerului cu valorile cele mai mari s-au produs, în general, în condiŃii de timp anticiclonic. La 10 august 1951, când s-a produs valoarea maximă record, România se afla sub influenŃa unei invazii de aer cald tropical, care a determinat predominarea timpului senin si secetos. Ca urmare, temperatura maximă absolută a aerului a depăsit 40°C în regiunea de câmpie din sudul Ńării (Ion Sion, 44.5°C; Amara, 44°C; Călărasi, 41.5°C; Mărculesti, 41.5°C, GriviŃa, 40.9°C) si 39°C în cea subcarpatică (IstriŃa, 39.5°C; Pietroasele, 39°C), (Geografia României, I, 1983). Tabel 3.5. Temperatura maximă absolută (M) si temperatura minimă absolută (m) la câteva staŃii din România. Amplitudinea absolută (A°C) (Dumitru 2002, Văduva, 2003) StaŃia M Data m Data A°C ConstanŃa 36.9 24.VI.1982 -17.4 7.II.1965 54.3 Mangalia 37.0 27.VII.1987 -25.2 25.I.1942 62.2 Slatina 41.0 4.VII.2000 -31.0 24.I.1942; 25.I.1942 72.0 Videle 42.2 5.VII.2000 -29.0 6.II.1954 71.2 Rosiorii de Vede 42.2 25.VII.1989; 5.VII.2000 -34.6 25.I.1942 76.8 Alexandria 42.9 5.VII.2000 -34.8 24.I.1942; 25.I.1942 77.7 Giurgiu 43.5 5.VII.2000 -30.2 6.II.1954 75.5 Turnu Măgurele 43.2 5.VII.2000 -30.0 24.I.1942 73.2 Tabel 3.6. Temperaturile maxime absolute ale aerului în Depresiunile subcarpatice din nordul Olteniei ( Moise, 2003) StaŃia T°C Data Râmnicu Vâlcea 40.6 4 iulie 2000 Polovragi 39.2 4 iulie 2000 Târgu Jiu 40.6 8 sept. 1946; 4 iulie 2000 Apa Neagră 41.8 4 iulie 2000 81 Temperatura minimă absolută a aerului a coborât în cea mai mare parte a Ńării sub -30.0°C (tabel 3.7.). Se constată că majoritatea temperaturilor minime absolute s-au înregistrat în luna ianuarie, în acelasi an 1942, fapt care explică advecŃia maselor de aer rece peste întreg teritoriul Ńării noastre. Polul frigului românesc, îl putem localiza în depresiunile intracarpatice, acolo unde sunt întrunite condiŃii favorabile acumulării si stagnării timp îndelungat a aerului rece. Cea mai scăzută temperatură minimă absolută a fost de -38.5°C la Bod, lângă Brasov, la data de

24.I.1942. Pe litoral temperatura minimă absolută a scăzut până la -25.2°C la Mangalia (în data de 25.I.1942) si -17.4°C la ConstanŃa (pe 7.II.1965), iar în sud-vestul Ńării au oscilat între -24°C la Berzeasca (25.I.1963) si -23.5°C la Văliug, în data de 28.I.1954 (Geografia României, I, 1983; Văduva, 2003). Minimele absolute, caracteristice situaŃiilor de ger excesiv, sunt, de asemenea, valori aleatorii si ele au loc în condiŃiile advecŃiei aerului rece de origine polară sau arctică ca si a aerului continental (pe la periferia estică a ciclonilor groenlandez, scandinavi sau nord si est europeni, sau de la periferia sudică a anticiclonilor continentali) – atrase de scăderea presiunii atmosferice deasupra Mării Negre si a Mării Mediterane. Tabel 3.7. Temperatura minimă absolută (m) StaŃia m Data Bod -38.5 24.I.1942 Târgu-Jiu -31.0 24.I.1942 Apa Neagră -30.0 13.I.1985 Slatina -31.0 24.I.1942; 25.I.1942 Rosiorii de Vede -34.6 6.II.1954 Alexandria -34.8 25.I.1942 Turnu Măgurele -30.0 24.I.1942 Giurgiu -30.2 6.II.1954 Bucuresti Băneasa -32.2 24.I.1942 Vf. Omu -38.0 10.II.1929 Joseni -38.0 18.I.1963 Sursa: Geografia României, I, 1983, Dumitru, 2002 82 3.5. AMPLITUDINILE TERMICE ABSOLUTE DiferenŃele termice dintre maximele si minimele absolute ilustrează variabilitatea neperiodică a fluctuaŃiilor temperaturii aerului. Cele mai mari amplitudini termice absolute sunt înregistrate în Câmpia Română, unde valorile sunt cuprinse între 71 si 77°C (tabel 3.5.).Valori reduse ale amplitudinii absolute sunt obŃinute pentru litoralul Mării Negre si Podisul Dobrogei, între 59 si 63°C (Hârsova 59.7°C; Medgidia, 60.5°C; Adamclisi, 63°C), (Văduva, 2003). 3.6. FRECVENłA ZILELOR CU DIFERITE TEMPERATURI CARACTERISTICE InfluenŃa particularităŃilor suprafeŃei subiacente si a circulaŃiei atmosferice asupra regimului termic al aerului se manifestă evident si asupra frecvenŃei zilelor cu diferite caracteristici termice. • Intensitatea procesului de răcire din sezonul rece Scăderea temperaturii aerului sub 0ºC este cauzată de instalarea regimului anticiclonic care generează advecŃii ale maselor de aer rece arctic sau polar-continental. FrecvenŃa zilelor în care temperatura minimă scade sub –10.0ºC (nopŃi geroase) sau cea maximă scade sub 0ºC (zile de iarnă) si minimă sub 0ºC (zile cu îngheŃ) este un alt

parametru termic care pune în evidenŃă intensitatea răcirilor. Numărul nopŃilor geroase (T. min. ≤ –10.0ºC) totalizează 11-31 în regiunile de câmpie din sud si vest, depăsind 21 în Câmpia Moldovei si Depresiunea Transilvaniei. Numărul nopŃilor geroase creste cu altitudinea, depăsind 96 nopŃi anual la peste 2500 m altitudine. În depresiunile intracarpatice, unde particularităŃile geografice locale favorizează inversiunile termice, temperaturile caracteristice acestora se produc în peste 30 nopŃi anual (Geografia României, I, 1983). Pe litoralul Mării Negre si în Delta Dunării se înregistrează cel mai mic număr anual de nopŃi geroase (3-4.5 nopŃi anual). Zilele de iarnă (T. max ≤ 0ºC) au cea mai scăzută frecvenŃă pe litoral, sub 15 zile anual (11.3 zile la Mangalia, 14.8 zile la ConstanŃa), (Văduva, 2003). În Câmpia Română sunt 22-28 astfel de 83 zile (Pitesti, 22.9; zile Slatina, 23.2 zile; Titu, 25.7 zile; Videle, 27.5 zile; Rosiorii de Vede, 28.8 zile; Alexandria, 28.1 zile; Giurgiu 28.7 zile si Turnu Măgurele 28.3 zile); în Câmpia Moldovei 35 zile, iar în Câmpia Banatului 20. Pe măsură ce creste altitudinea, numărul anual al zilelor de iarnă, depăseste 155 la altitudini mai mari de 2500 m. Zilele cu îngheŃ (t. min. ≤0ºC). Sunt mult mai numeroase si afectează un interval mare din an. Anual, pe litoral, zilele cu îngheŃ variază între 58.3 la Mangalia si 62.9 la ConstanŃa, ele cresc pe măsura depărtării de mare până la 91.2 zile la Hârsova (Văduva, 2003). În Câmpia Română, zilele cu îngheŃ variază între 89 si 110 (Pitesti, 110.1 zile; Slatina, 98.4 zile; Titu, 104.6 zile; Videle, 102.5 zile; Rosiorii de Vede, 101.1 zile; Alexandria, 104.2 zile; Giurgiu 93.9 zile si Turnu Măgurele 89.2 zile). Cel mai mare număr al zilelor cu îngheŃ se înregistrează în regiunea montană, variind între 175 zile la Sinaia si 237 zile la Babele. La înălŃimi mai mari de 2500 m, frecvenŃa zilelor cu îngheŃ depăseste 250 (Vf. Omu, 256 zile). • Intensitatea procesului de încălzire din semestrul cald. Cresterea temperaturii maxime a aerului ≥ 25.0ºC si ≥ 30.0ºC (zile de vară si respectiv tropicale) si a celei minime ≥ 20ºC (nopŃi tropicale) este cauzată de invaziile de aer fierbinte continental ca si de încălzirile locale (Niculescu, 1997). Zile de vară (T. max. ≥ 25ºC) se produc din martie până în octombrie, în cea mai mare parte a teritoriului României. Cea mai mare frecvenŃă o au în Câmpia Română, peste 100 zile anual (Videle, 106.2 zile; Rosiorii de Vede, 109.2 zile; Alexandria, 117.3 zile; Giurgiu 110.6 zile si Turnu Măgurele 118.7 zile), datorită advecŃiei de aer cald tropical si continental, iar cea mai mică frecvenŃă pe litoral, unde se simte influenŃa moderatoare a Mării Negre (sub 50 de zile anual), (Văduva, 2003). FrecvenŃa acestor zile scade pe măsură ce creste altitudinea, astfel încât, la înălŃimi mai mari de 1000 m altitudine ele devin o

raritate, iar pe vârfurile muntoase cele mai înalte lipsesc. 84 Zile tropicale (T. max. ≥ 30ºC). Pe litoral, sub influenŃa brizelor din timpul zilei în sezonul cald al anului, temperatura maximă a aerului depăseste 30°C în numai 2.6 zile. Cel mai mare număr de zile tropicale este înregistrat în Câmpia Română, unde depăseste 35-40 zile anual, iar în celelalte regiuni de câmpie frecvenŃa scade la 20-30 zile anual. În depresiunile intramontane numărul acestor zile se reduce la mai puŃin de 10 anual. NopŃile tropicale (T. min. ≥ 20ºC) au cea mai mare frecvenŃă în zona de litoral si în Delta Dunării (8.2-15.1 zile), frecvenŃa lor reducându-se în partea centrală a Podisului Dobrogei (2.7-3.5 zile), (Văduva, 2003). În restul Ńării, astfel de nopŃi au o frecvenŃă anuală de 1-3 cazuri. 85 4. TEMPERATURA PE SUPRAFAłA SOLULUI La suprafaŃa solului se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiante în energie calorică, fapt ce îi conferă acestuia rol de suprafaŃă activă (Geografia României, I, Geografie Fizică, 1983). Gradul de încălzire a suprafeŃei solului depinde, în primul rând, de intensitatea radiaŃiei solare. Pe lângă aceasta intervin si alŃi factori, legaŃi de natura si structura solului, de umezeala lui, de acoperirea cu vegetaŃie sau zăpadă etc. (Bogdan, 1980, Ciulache, 1997, Apostol, 1997, Văduva, 2003). 4.1. TEMPERATURA MEDIE ANUALĂ ProprietăŃile fizice ale solului condiŃionează variaŃiile diurne, anuale si neperiodice ale temperaturii solului. Acesti factori, alături de receptarea diferită a energiei termice, determină deosebiri mari între temperatura suprafeŃei solului si cea a aerului, mai ales în semestrul cald, când, pe timp senin, valorile maxime sunt aproape duble faŃă de cele înregistrate în aer. Amplitudinile anuale au si ele valori aproape duble faŃă de cele înregistrate în aer, vegetaŃia si stratul de zăpadă constituind factori moderatori ai acestora. Umezirea produce inerŃii termice, cresterea conductivităŃii termice a solului si determină acumularea unei mari cantităŃi de căldură. Valorile multianuale ale temperaturii suprafeŃei solului se repartizează pe teritoriul României în conformitate cu cele ale radiaŃiei solare si cu circulaŃia generală a atmosferei. Cele mai mari valori medii multianuale, peste 13.0°C, se întâlnesc pe litoral (ConstanŃa, Mangalia), în partea central-vestică a Podisului Dobrogei de Sud (la Adamclisi), în sudul Câmpia Română si sud-vestul Câmpiei de Vest (tabel 4.1., fig. 4.1.). Valori ridicate (>12°C) caracterizează si nord-estul Câmpiei Române (Brăila 12.5°C, Râmnicu Sărat 12.2°C, GalaŃi 12.1°C), ca urmare a bilanŃului radiativ mai mare. 86 În regiunile deluroase si de podis, temperatura la suprafaŃa solului

are valori mai mari de 10°C (Câmpina 10.1°C). În depresiunile intracarpatice, unde inversiunile de temperatură constituie o caracteristică a regimului termic, temperatura coboară sub 9°C, iar uneori sub 7°; în regiunea de la Curbură, ca urmare a proceselor de însorire mai intense, favorizate de expoziŃia sudică a versanŃilor si de influenŃele foëhnale, valorile cresc la peste 13°C (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). Fig. 4.1. Temperatura medie anuală pe suprafaŃa solului (după Geografia României, I, Geografia Fizică) Tabel 4.1. Temperatura medie lunară si anuală (°C) la suprafaŃa solului si amplitudinea medie anuală (A°C) StaŃia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An (A°C) Timisoara -2.9 1.1 6.6 14.0 20.8 25.0 26.9 25.6 19.8 12.1 6.2 0.5 13.0 29.8 Iasi -5.2 -2.0 2.4 11.6 19.4 23.8 25.0 24.4 18.1 10.6 3.8 -1.5 10.9 30.2 Hârsova -1.7 0.2 5.1 13.2 20.5 25.4 27.3 25.9 20.1 12.6 5.7 0.5 12.9 29.0 87 Adamclisi -0.7 1.4 6.0 13.5 20.4 25.8 27.8 25.7 20.5 12.9 6.7 1.7 13.5 28.5 Caracal -2.7 0.6 5.7 14.4 21.4 25.7 28.2 26.5 20.8 13.0 6.2 0.6 13.4 30.9 Mangalia 1.5 2.1 5.8 12.0 19.8 25.0 27.2 26.6 20.2 13.5 7.7 3.1 13.7 25.7 Joseni -9.4 -5.1 -0.1 7.9 14.1 18.7 19.7 18.6 13.8 6.8 1.1 -5.2 6.8 29.1 GriviŃa -3.8 -0.2 4.5 13.1 18.9 25.0 26.8 25.3 19.6 11.9 5.7 -0.1 12.4 30.6 Sursa: Geografia României, I, 1983; Văduva, 2003 4.2. TEMPERATURILE MEDII LUNARE În cursul anului, temperatura pe suprafaŃa solului variază foarte mult de la o lună la alta, înregistrând un minim iarna, în ianuarie si un maxim vara, în iulie. În luna ianuarie se ating cele mai scăzute temperaturi pe suprafaŃa solului (tabel 4.1.). Cele mai ridicate temperaturi la suprafaŃa solului, sunt înregistrate pe litoralul Mării Negre, ele sunt pozitive si variază între 0.9°C la ConstanŃa si 1.5°C la Mangalia (Văduva, 2003). În Câmpia de terase a Dunării si în Câmpia Română, valorile termice sunt negative, fiind cuprinse între -2…-3°C, în timp ce, în Câmpia Banato-Crisană ele variază între -3…-4°C. În regiunea de deal si podis, temperaturile sunt mai scăzute, ajungând la valori mai mici de -4°C. În luna iulie la suprafaŃa solului temperaturile medii lunare sunt mai mari de 26°C în Câmpia Română, iar local în lunca Dunării ating 29°C. Valori cuprinse între 26 si 28°C caracterizează regiunile de câmpie din sudul si vestul Ńării, sud-estul Moldovei, Podisul Dobrogei si litoralul Mării Negre. Valorile mari din această lună de pe litoral se datorează insolaŃiei mari, ca urmare a reducerii nebulozităŃii dar si tipurilor de sol. Acum predomină timpul senin care favorizează procese intense de evaporaŃie pe suprafeŃele de apă, procese ce se produc cu consum de căldură, fapt ce determină apariŃia inversiunilor de temperatură pe acvatoriul marin. Întrucât acestea sunt caracterizate prin curenŃi de aer

descendenŃi, ele destramă sistemele noroase, iar insolaŃia creste si implicit temperatura pe suprafaŃa solului (Bogdan, 1989). 88 Odată cu cresterea altitudinii, temperatura la suprafaŃa solului se reduce, atingând 24-25°C în regiunile deluroase si 19-22°C în regiunea montană. Contrastele termice dintre vară si iarnă pun în evidenŃă pe suprafaŃa solului amplitudini care variază între 31-32°C în jumătatea sudică a Câmpiei Române, 29-30°C în jumătatea nordică a Câmpiei Române si în Moldova, 27-29°C în Câmpia Banato-Crisană si 2529°C în Podisul Dobrogei si pe litoralul Mării Negre (din cauza regimului termic mai moderat), (Geografia Fizică, I, Geografia României, 1983). În Podisul Transilvaniei, din cauza temperaturilor scăzute de pe suprafaŃa solului din timpul iernii, amplitudinile sunt cuprinse între 28-29°C, iar în regiunile cu efecte foehnale, amplitudinile depăsesc 29°C. FaŃă de valorile medii lunare si anuale, cele absolute sunt mult mai mari, fiind determinate de advecŃiile aerului rece polar arctic sau a celui fierbinte tropical continental, de particularităŃile suprafeŃei active, de tipul de sol, de culoarea acestuia, prezenŃa bazinelor de apă si prezenŃa bazinului orografic. Astfel, temperatura minimă absolută a înregistrat în perioada 1961-1975 valori de -24°C…-34°C în toate regiunile agricole din sudul si estul Ńării si -25°C…-27°C în cele de vest. În Podisul Transilvaniei, cu relief fragmentat si deschisă advecŃiilor de aer rece de origine polară, temperatura minimă pe suprafaŃa solului a atins valori de -35°C…-39°C, iar în celelalte depresiuni intracarpatice, aceasta a atins valorile cele mai coborâte, recordul fiind de -40.3°C la Joseni, la 18.I. 1963 (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983), (fig.4.2). Pe litoral, sub influenŃa moderatoare a mării, valorile minime ale temperaturii solului sunt ceva mai ridicate, -19.4°C la Mangalia, la 31.I.1987 (Văduva, 2003). 89 Fig. 4.2. Temperatura medie lunară si minimă absolută, în luna ianuarie pe suprafaŃa solului (după Geografia României, I, Geografia Fizică) Temperatura maximă absolută pe suprafaŃa solului a variat în regiunile agricole ale Ńării între 60 si 69°C. Cele mai mari valori s-au produs în sud-vestul Câmpiei Olteniei, la Calafat (69.3°C la 26.VIII.1965), în perimetrul dunelor de nisip care se încălzesc foarte mult ziua. În restul Câmpiei Române si în Câmpia Banatului, acestea au avut valori de 65-67°C, fapt ce indică, pe de o parte, caracterul continental al regiunilor de câmpie, pe de altă parte influenŃa mai mare a aerului tropical sau continental. În Podisul Moldovei si Podisul Transilvaniei, valorile au oscilat între 61 si 67°C, iar în restul depresiunilor intracarpatice între 61 si 62°C (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983),(fig.4.3.). 90

Fig. 4. 3. Temperatura medie lunară si maximă absolută, în luna iulie, pe suprafaŃa solului (după Geografia României, I, Geografia Fizică) Pe litoralul Mării Negre si în Podisul Dobrogei acestea au variat între 62.5 si 68°C (64.0°C la ConstanŃa la 23.VI.1971; 68°C la Mangalia, la 18.VII.1990; 68°C la Adamclisi, la 5.VII.1988; 65.5°C la Hârsova, la 9.VII.1996), fiind de 4-5 ori mai mari decât media anuală si aproape duble faŃă de maximele absolute din aer (Văduva, 2003). 91 5. DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI Constituie o altă caracteristică climatică, a cărei cunoastere prezintă un interes special pentru diferite sectoare de activitate. O importanŃă practică o are cunoasterea acestui parametru pentru agricultură; de asemenea aceasta se află la baza activităŃii de cură heliomarină, strălucirea Soarelui constituind elementul determinant al potenŃialului climatoterapeutic pentru regiunea litorală. Durata de strălucire a Soarelui depinde, pe de o parte, de nebulozitate care este dependentă de circulaŃia generală a atmosferei, iar pe de alta de condiŃiile geografice locale (Erhan, 1993-1994, Precupanu, 1998). Un alt element important este poluarea atmosferei, mai ales în împrejurimile centrelor urbane si industriale si praful atmosferic din asezările rurale, care măresc opacitatea atmosferei si diminuează fluxul de radiaŃie solară. 5.1. DURATA MEDIE EFECTIVĂ DE STRĂLUCIRE A SOARELUI Regimul duratei de strălucire a Soarelui si repartiŃia teritorială a valorilor sale sunt în strânsă corelaŃie cu regimul si distribuŃia nebulozităŃii. Durata anuală de strălucire a Soarelui înregistrează cele mai mari valori, peste 2400 ore anual pe litoralul Mării Negre, iar în partea sud-estică a Deltei Dunării (Sfântu Gheorghe), acestea ajung până la 2500 ore.Valorile mari ale duratei strălucirii Soarelui din această parte a Ńării, se explică prin acŃiunea de destrămare a sistemelor noroase pe care o exercită întinderile de apă ale mării care fac să predomine timpul senin, precum si prin gradul accentuat de continentalizare al maselor de aer din sectorul vestic, care ajung deasupra acestei regiuni prin intermediul circulaŃiei generale a atmosferei. În regiunile de câmpie, apar diferenŃieri ale duratei strălucirii Soarelui din cauza condiŃiilor specifice de circulaŃie a maselor de aer. Astfel, în Câmpia Română, durata medie anuală de strălucire a Soarelui depăseste 2200 de ore (Băilesti 2269.2 ore; Caracal 2251.2 ore) sub influenŃa circulaŃiei aerului continental, în timp ce, în Câmpia 92 Banato-Crisană, aflată sub influenŃa circulaŃiei aerului umed, acestea variază între 2050 si 2250 de ore. În regiunile de deal si de munte, unde ceaŃa si nebulozitatea au o frecvenŃă mai ridicată, numărul mediu anual al orelor de strălucire a Soarelui se reduce treptat, odată cu scăderea altitudinii (Câmpulung 2122.6 ore; Sinaia 1606.3 ore; Vf. Omu 1434.1 ore) (fig. 5.1.). La adăpostul CarpaŃilor de Curbură, durata strălucirii Soarelui depăseste 2200 ore anual, din cauza proceselor de destrămare a norilor de către miscările ascendente ale aerului (fig. 5.2.).

1000 1500 2000 2500 Vf. Omu Ceahlau Toaca Sinaia Roman Piatra Neamt Pătârlagele Râmnicu Vâlcea Bucuresti AfumaŃi Câmpina Câmplung Caracal Băilesti (ore) Fig. 5.1. Durata de strălucire a Soarelui Fig. 5.2. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui (ore) 93 • Variabilitatea neperiodică a duratei efective anuale de strălucire a Soarelui Sub influenŃa variaŃiilor nebulozităŃii, durata de strălucire a Soarelui a înregistrat mari abateri de la an la an. Astfel, cea mai lungă durată anuală de insolaŃie (fig. 5.3.) s-a produs în anul 2000 ca urmare a frecvenŃei mai mari a timpului anticiclonic, în semestrul cald, fapt ce a determinat încălzirea puternică a solului si a aerului si în consecinŃă, producerea unei lungi perioade de secetă. Anul 2000 s-a caracterizat prin abateri pozitive ale duratei de strălucire a Soarelui de 429.2 ore de insolaŃie, la staŃia Râmnicu Vâlcea, faŃă de media multianuală si 372.7 ore la staŃia Bucuresti AfumaŃi. În alŃi ani, datorită frecvenŃei mari a timpului ciclonic si a fronturilor atmosferice, durata de strălucire a Soarelui s-a redus foarte mult, sub 2100 (fig. 5.3.). Bucuresti AfumaŃi 1700 2200 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977

1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 (ore) Rm. Vâlcea 1500 2000 2500 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 (ore)

media anuală tendinŃa polinomială Fig 5.3. VariaŃiile neperiodice si tendinŃa polinomială a duratei anuale de strălucire a Soarelui 94 Asa a fost, de exemplu, anul 1984 la Râmnicu Vâlcea si 1991 la Bucuresti AfumaŃi. Abaterile negative depăsesc 300 de ore la Bucuresti AfumaŃi (-304.9 ore) si 400 ore la Râmnicu Vâlcea (-411.4 ore). VariaŃiile neperiodice ale duratei de strălucire a Soarelui se reflectă asupra variaŃiilor neperiodice ale temperaturii aerului. În general există un mers relativ paralel între cei doi parametri (fig. 5.4.). Fig. 5.4. Variabilitatea neperiodică a duratei efective de strălucire a Soarelui si a temperaturii aerului (1974-1999) • Durata efectivă de strălucire a Soarelui în semestrele cald si rece ale anului Din suma medie multianuală a duratei efective de strălucire a Soarelui, 58-72% s-a înregistrat în semestrul cald (aprilie-septembrie), când se observă o crestere simŃitoare a duratei zilei si predominarea timpului senin care determină o durată prelungită de însorire, si restul în sezonul rece (când durata zilei scade simŃitor, ceea ce face ca durata de strălucire să se reducă), (tabel 5.1.). 95 Tabel 5.1. RepartiŃia duratei efective de strălucire a Soarelui (% în semestrul cald (IV-IX) si în semestrul rece (X-III) StaŃia Σ(IV-IX) (%) Σ (X-III) (%) ConstanŃa 1586.9 68.2 663.5 31.8 Adamclisi 1473.7 69.1 641.3 30.9 Babele 993.8 40.6 714.8 59.4 Vf. Omu 693.4 48.4 740.7 51.6 Pitesti 1515.7 66.5 765.2 33.5 Pătârlagele 1279.7 64.3 710.3 35.7 Băilesti 1628.6 71.8 640.6 28.2 Bechet 1552.7 71.3 624.1 28.7 Calafat 1658.1 71.8 650.7 28.2 Caracal 1591.7 70.7 659.5 29.3 Craiova 1580.5 71 645.5 29 Piatra NeamŃ 1304.4 67.2 635.6 32.8 Ceahlău Toaca 1047.4 62.7 623.7 37.3 *menŃionăm, că pentru realizarea acestui tabel am dispus de date climatice cu perioade diferite Pe litoralul Mării Negre si în Câmpia Română, în perioada caldă a anului, valorile insolaŃiei sunt mai mari de 1550 de ore, ca urmare a predominării timpului senin. În regiunile deluroase în funcŃie de expoziŃia acestora faŃă de masele de aer umed si de expoziŃia pantelor, valorile insolaŃiei sunt cuprinse între 1400 ore în Podisul Transilvaniei si 1300 ore în SubcarpaŃi (Piatra NeamŃ 1304.4 ore). În regiunea montană, datorită dezvoltării convecŃiei ascendente

si a norilor cumuliformi, durata de strălucire a Soarelui se reduce până la 900 de ore (933.8 ore la Sinaia), uneori ajungând să fie mai mică de 700 de ore (Vf. Omu 693.4 ore, valoare care se datorează, probabil, intervalului mai scurt, luat în analiză). 96 • VariaŃia în cursul anului a duratei de strălucire a Soarelui În cursul anului, durata de strălucire a Soarelui înregistrează un maxim în luna iulie, când predomină timpul senin si nu în iunie, când durata zilei este cea mai mare si un minim în decembrie, când durata zilei este cea mai mică, dar si când se realizează maximul de nebulozitate (tabel 5.2.). Tabel 5.2. Suma lunară si anuală a duratei de strălucire a Soarelui *menŃionăm, că pentru realizarea acestui tabel am dispus de date climatice cu perioade diferite Astfel, din decembrie până în iulie, durata de strălucire a Soarelui este în crestere, iar din iulie până în decembrie inclusiv, în descrestere. În iulie, în perioada 1984-1999, pe litoral, durata de strălucire a Soarelui, are valori de peste 300 de ore. În Câmpia Română (19712000), valorile depăsesc 300 de ore, ajungând uneori până la 360.2 ore la Băilesti si 375.1 ore la Calafat. În regiunea montană, vara valorile sunt cuprinse între 161.4 si 203.8 ore (161.4 ore la Vf. Omu, 191.8 ore la Sinaia si 203.8 ore la Babele). 97 6. UMEZEALA AERULUI AdvecŃia maselor de aer umed de pe Oceanul Atlantic, Marea Neagră si Marea Mediterană are ca rezultat transportul deasupra teritoriului Ńării noastre a unei cantităŃi mari de vapori de apă (Dumitrescu,1976). CurenŃii de aer umed din Oceanul Atlantic pătrund în partea nord-vestică a teritoriului Ńării noastre, cei de pe Marea Mediterană în partea sud-vestică, iar cei de pe Marea Neagră influenŃează o porŃiune îngustă, respectiv litoralul Mării Negre. Aportul local în procesele de umezire a aerului îl joacă si evaporarea apei de pe lacuri, râuri, fluviul Dunărea, Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar si procesele de evaporaŃie (Văduva, 2003). 6.1. UMEZEALA RELATIVĂ Umezeala relativă (r) este raportul dintre tensiunea reală (e) si tensiunea maximă de saturaŃie (E) a vaporilor de apă (r = x100(%) E e ). Valorile umezelii relative au o importanŃă deosebită în reglarea proceselor evaporaŃiei, transpiraŃiei vegetaŃiei, precum si în cele de formare a norilor si ceŃii etc. (Stoenescu, 1960). 6.1.1. Umezeala relativă medie anuală RepartiŃia valorilor medii anuale Umezeala relativă în România variază între 71% la OraviŃa (ca

urmare a miscărilor ascendente de tip foëhnal, care au ca rezultat încălzirea aerului si scăderea umezelii relative) si 87% la Vf. Omu, Vlădeasa si Ceahlău Toaca (ca rezultat al temperaturilor reduse), (fig 6.1.). 98 Fig. 6.1. Umezeala relativă a aerului. Media anuală. 99 Altitudinea la care se înregistrează medii anuale de peste 84% (în MunŃii CarpaŃi) este determinată, mai ales de poziŃia acestuia faŃă de circulaŃia atmosferei (Atlas-Mediu si reŃeaua electrică de transport, 2002). În CarpaŃii Occidentali, valorile ridicate ale umezelii relative caracterizează înălŃimile de 1400-1450 m (MunŃii Banatului, Semenic, 85%) si de circa 1800 m în MunŃii Apuseni (Vlădeasa, 87%), datorită advecŃiei aerului mai umed din partea de vest. În CarpaŃii Orientali valori de peste 84% caracterizează înălŃimile de 1850-2100 m (Ceahlău Toaca 87%), iar în CarpaŃii Meridionali înălŃimile de 21002200 m (Vf. Omu, 87%). Valori ridicate ale umezelii relative se întâlnesc si în depresiunile intramontane Giurgeu si Ciuc (> 80% la Miercurea Ciuc, TopliŃa, Joseni) din cauza inversiunilor de temperatură care întreŃin temperaturi destul de scăzute în perioada rece a anului. Valori ridicate se înregistrează si pe litoralul Mării Negre si în partea de est a Deltei Dunării (Sf. Gheorghe 85%; Sulina 84%; Mangalia 82%; ConstanŃa 81%) ca urmare a aportului permanent de vapori de apă de pe Marea Neagră si din spaŃiul deltaic. Astfel, în urma proceselor de evaporaŃie, vaporii de apă sunt adusi pe uscat prin intermediul brizelor marine. În interiorul Podisului Dobrogean, mediile anuale ale umezelii relative scad odată cu cresterea distanŃei de la Ńărmul mării, atingând 79% la Medgidia si 78% la Adamclisi (Văduva, 2003), (fig. 6.2., 6.3.). 79 80 81 82 83 84 85 Sf. Gheorghe Sulina Mangalia ConstanŃa (%) Fig.6. 2. VariaŃia umezelii relative pe litoralul Mării Negre 100 În apropierea Dunării umezeala relativă variază între 74% (Drobeta-Turnu Severin) si 80% (Giurgiu), (fig. 6.4.). În Câmpia de Vest, mediile anuale ale umezelii relative variază între 76% si 80% fiind explicate prin efectul de baraj al lanŃului carpatic care se manifestă prin persistenŃa aerului oceanic deasupra acestei regiuni. 77

78 79 80 81 82 Mangalia ConstanŃa Medgidia Adamclisi Hârsova (%) Fig. 6.3. VariaŃia umezelii relative cu depărtarea de Ńărmul Mării Negre 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 Drobeta Turnu Severin Calafat Bechet Turnu Măgurele GiurgiuCălărasiHârsova GalaŃi Tulcea (%) Fig. 6.4. VariaŃia umezelii relative în lungul Dunării În Podisul Transilvaniei, umezeala relativă variază în limitele a 5% (Tg. Mures, 76%; Dej, Sibiu, 80%). Valorile ridicate din această regiune sunt rezultatul maselor de aer oceanic care pătrund în România prin partea vestică a acesteia. 101 În SubcarpaŃi (Moldovei, Getici, Curburii) valorile medii ale umezelii relative oscilează între 74% si 81% (77% Piatra NeamŃ; Râmnicu Vâlcea, 74%; Tg.-Jiu, 75%; Polovraci, 79%; Tg. NeamŃ, 81%; Apa Neagră, 80%). În regiunile cu efecte foehnale, umezeala relativă atinge cele mai mici valori, datorită proceselor adiabatice specifice descendenŃei aerului. Umezeala relativă înregistrează cele mai mici valori medii anuale în estul si sudul Ńării noastre (sudul si sud-estul Moldovei, estul si centrul Câmpiei Române), deci la exteriorul arcului Carpatic, unde predomină advecŃia aerului continental, cu umiditate mai scăzută. În Podisul Moldovei, cele mai mici medii ale umezelii aerului se înregistrează la Vaslui (77%) iar cele mai mari la RădăuŃi (81%). În restul podisului umezeala are valori de 78% la Botosani, 78% la Iasi si 80% la Suceava. În Câmpia Română, umezeala relativă medie anuală are valori sub 80% (Craiova, 78%; GriviŃa, 77%; Drăgăsani, Alexandria, Bucuresti Băneasa, 76%; Pitesti, Rosiorii de Vede, Bucuresti Filaret, 76%;

Buzău, 74%; Drobeta-Turnu Severin, 75%). RepartiŃia valorilor medii ale umezelii relative în decembrie si iulie Valorile cele mai mari ale umezelii relative se înregistrează, în lunile de iarnă, atingând maximul în luna decembrie, ca urmare a ciclonilor mediteraneeni, care au o frecvenŃă mare în această lună si care transportă aer cald si umed, iar cele mai mici valori caracterizează lunile de vară, atingând minimul în iulie sau august, când predomină timpul senin, iar insolaŃia este mare. În luna decembrie, deasupra Câmpiei Române si în sudul Podisului Moldovei, unde sunt frecvente masele de aer rece si dens, valorile umezelii relative sunt mai ridicate. Răcirea radiativă a aerului în cursul nopŃii si prezenŃa inversiunilor de temperatură în Câmpia Română au ca rezultat localizarea unor valori ≥ 85% (Craiova, 90%; Giurgiu, 91%; Târgoviste, Bucuresti Filaret, Bucuresti Băneasa, 88%), acestea fiind asemănătoare cu cele obŃinute pentru partea vestică a Ńării (Timisoara, Satu Mare, 87%; Arad, 90%). Cele mai reduse valori medii ale umezelii relative din decembrie sunt situate în regiunile de 102 adăpost ale SubcarpaŃilor (Tulnici, 77%). Pe litoralul Mării Negre, valorile umezelii relative sunt cuprinse între 86 si 90%, fiind asemănătoare cu cele din sudul si vestul României (≥ 85%). În luna iulie, datorită diferenŃierilor termice mari de la o regiune la alta, umezeala relativă are o repartiŃie mult mai neuniformă decât în luna decembrie. Cele mai mari valori ale umezelii relative sunt înregistrate în regiunea de munte, unde pot depăsi 90% (Vf. Omu, 91%) si pe litoralul Mării Negre, unde variază între 75-80%. Cele mai coborâte valori se întâlnesc în Câmpia Română (Craiova, 71%; Caracal, Buzău, 70%; Alexandria, Turnu Măgurele, 68%; Bucuresti Filaret, Bucuresti Băneasa, 69%), unde scad până la 65% la Rosiorii de Vede. La staŃiile situate în lungul Dunării prezenŃa surselor permanente de evaporare determină valori mai mari ale umezelii relative (Giurgiu, 72%) faŃă de Câmpia Română. La staŃiile situate în Podisul Transilvaniei cele mai mici valori anuale sunt înregistrate în aprilie (69-74%), iar în SubcarpaŃi si Podisul Moldovei în luna mai (69-75%). Amplitudinea oscilaŃiilor anuale ale umezelii relative RepartiŃia teritorială a amplitudinii oscilaŃiilor anuale ale umezelii relative este în dependenŃă de valorile amplitudinii termice anuale (Dumitrescu, 1976). Cele mai ridicate valori ale amplitudinii umezelii relative sunt obŃinute la Rosiorii de Vede (25%) în Câmpia Română, iar cele mai scăzute în regiunea de munte (Vf. Omu, 7%) si pe litoralul Mării Negre (Mangalia, 8%). Regimul anual al umezelii relative În cursul anului valorile lunare ale umezelii relative înregistrează un minim (când aerul devine mai uscat) si un maxim (când aerul este foarte umed) (fig. 6.5.). 103

Oradea 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Timisoara 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Vf. Omu 80 82 84 86 88 90 92 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Cluj-Napoca 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Târgu Jiu 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Bucuresti Băneasa 65 70 75 80 85

90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Mangalia 76 78 80 82 84 86 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Sf. Gheorghe 80 82 84 86 88 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Iasi 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Fig. 6.5. Regimul anual al umezelii relative a aerului Maximul anual al umezelii relative este localizat în luna decembrie (Sibiu, 89%; Arad, Bechet, 89%; Râmnicu Vâlcea, 85%; Giurgiu, 91%; Bucuresti Filaret, Bucuresti Băneasa, 89%; Pătârlagele, Buzău, 86%; Fundulea, 90%; ConstanŃa, 87%; Sf. Gheorghe, Bacău, 89%; GalaŃi, Iasi, 87%; Botosani, 85%), pentru majoritatea regiunilor Ńării. Face excepŃie staŃia Sulina, unde maximul anual este în decembrie si februarie (88%). Acest maxim se produce ca urmare a pătrunderii în Ńara noastră a aerului cald si umed venit de deasupra Mării Mediterane. În regiunea de munte, maximul anual este localizat în luna februarie la Semenic (89%); în februarie-martie la Vlădeasa (89%) si 104 Rarău (87%); în aprilie la łarcu (92%) si în aprilie-iulie la Vf. Omu (91%), (Atlas-Mediu si reŃeaua electrică de transport, 2002). Minimul anual, este localizat în luna aprilie pentru Podisul Transilvaniei; în iulie pentru SubcarpaŃii Getici si Câmpia de Vest; în mai pentru SubcarpaŃii si Podisul Moldovei; în iulie-august pentru Câmpia Română si în iunie-august pentru Delta Dunării. În regiunea montană, minimul anual este înregistrat în august, la Semenic (81%) si în luna octombrie la Vlădeasa (82%), Vf. Omu (80%), Iezer (74%) si

łarcu (82%). Valorile minime zilnice Valorile minime zilnice ale umezelii relative pun în evidenŃă marea lor variabilitate neperiodică (Geografia Fizică, I, Geografia României). În situaŃiile cu timp anticiclonic, când predomină descendenŃa aerului, umezeala relativă poate să scadă apreciabil, chiar sub 10% pe litoral (5% la ConstanŃa pe 10.IV. 1985), în regiunea de munte (4% la Vf. Omu pe 22.IX.1961 si 10.III.1962; 5% la Vlădeasa pe 1.XII.1963) ca si în regiunea de câmpie (4% la GriviŃa pe 14 si 1.V.1969; 5% la Făurei pe 25.X.1968). În Podisul Dobrogei aceste valori au scăzut apreciabil ajungând la 2% la Hârsova pe 28.III.1972 (Văduva, 2003), (fig.6.6.). Asemenea zile pun în evidenŃă un grad mare de uscăciune. Regimul diurn al umezelii relative Regimul diurn al umezelii relative evidenŃiază un maxim în timpul nopŃii si spre dimineaŃă si un minim la amiază (Clima R.P.R, vol. I, Geografia Fizică, I, Geografia României). Regimul diurn al umezelii relative diferă de la o regiune la alta în funcŃie de condiŃiile fizico-geografice locale. În regiunile de câmpie, se remarcă un maxim al umezelii relative spre dimineaŃă atunci când temperatura aerului are valori scăzute si un minim după amiaza, când temperatura aerului are valori maxime. În Câmpia Română, iarna, când sunt frecvente inversiunile de temperatură, umezeala aerului în timpul maximului nocturn atinge si chiar depăseste 90% (Bucuresti Băneasa), iar vara, scade până la 78-80%. Ca urmare, amplitudinea diurnă este mică iarna si mare vara. Vara, scăderea accentuată a umezelii aerului în orele amiezii poate avea re105 percusiuni asupra proceselor biologice ale plantelor, ducând la intensificarea fenomenelor de secetă-aridizare-desertificare (Văduva, 2003). Fig. 6.6. Minima umezelii relative din orele de observaŃie În perioada caldă a anului, pe litoralul Mării Negre, umezeala relativă din cursul zilei are valori ridicate datorită brizelor marine care transportă aer umed deasupra uscatului. În această situaŃie, amplitudinea diurnă a umezelii relative are valori foarte mici. În regiunea de munte, oscilaŃiile diurne ale umezelii relative sunt mici. Cauzele sunt legate de oscilaŃiile diurne reduse ale temperaturii aerului si procesele locale de deplasare a aerului. Noaptea, aerul rece si dens alunecă descendent pe pante, iar locul lui este luat de aerul uscat din atmosfera liberă. După amiaza, aerul antrenat de convecŃia termică ascendentă transportă vapori de apă la mari înălŃimi, unde valorile umezelii relative cresc. La această crestere contribuie si procesele de răcire adiabatică a aerului. Vara, când convecŃia termică ascendentă este intensă, cresterea umezelii aerului se continuă si spre seară, datorită proceselor de destrămare a norilor, în urma miscărilor ascendente (Dumitrescu, 1976). ConstanŃa 0 10

20 30 40 50 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media minima Adamclisi 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min. obs Harsova 0 10 20 30 40 50 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min Medgidia 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min Valu lui Traian 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min 106 În depresiunile si văile adânci, oscilaŃiile diurne ale umezelii aerului sunt foarte mari. Vara, în zilele senine, fundul depresiunilor se încălzeste puternic, ceea ce favorizează dezvoltarea convecŃiei termice ascendente si antrenarea vaporilor de apă către înălŃimi. În astfel de

situaŃii, valorile umezelii relative scad foarte mult. Noaptea, valorile umezelii aerului cresc din cauza aerului rece si dens care se deplasează descendent de pe pantele montane si se acumulează deasupra regiunilor depresionare. FrecvenŃa zilelor cu diferite caracteristici ale umezelii relative la una din orele de observaŃii O caracteristică importantă a umezelii aerului o constituie frecvenŃa zilelor în care aceasta este mai mare sau mai mică faŃă de anumite praguri. – Zile cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30% reprezintă situaŃiile de scădere excesivă a umidităŃii aerului, ca si gradul de sărăcire a atmosferei în particule de apă. Asemenea zile indică un grad ridicat de uscăciune. În regiunile montane si de câmpie asemenea zile au o frecvenŃă ridicată, ajungând până la 30-40 zile anual; în partea vestică a României numărul lor scade la mai puŃin de 20 ca urmare a frecvenŃei advecŃiei maselor de aer umed. Numărul mediu anual al acestor zile este cel mai redus pe litoral (3-4.4 zile/an), datorită condiŃiilor de umezire permanentă a aerului; el creste, destul de accentuat, odată cu depărtarea de mare, atingând sau chiar depăsind 25 zile pe an în partea vestică a Podisului Dobrogei (Hârsova, 26.4 zile/an), (tabel 6.1.) Tabel 6.1. Numărul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativă (≤30%) (1961-2000), (Văduva, 2003) StaŃii Lunile An I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hârsova 0.1 0.2 2.4 4.0 3.9 3.3 3.4 4.0 3.4 1.3 0.3 0.1 26.4 Adamclisi 0.0 0.1 0.6 0.9 0.6 0.8 1.2 1.7 0.9 0.6 0.0 0.0 7.6 Medgidia 0.1 0.3 1.9 2.5 1.8 1.2 2.2 3.8 2.1 1.7 0.3 0.2 13.0 Valu lui Traian 0.2 0.0 1.6 2.3 1.7 1.7 2.1 1.6 1.8 1.8 1.0 0.1 7.0 ConstanŃa 1.0 1.5 1.2 1.2 1.2 1.4 1.0 0.5 1.0 1.3 0.7 0.0 3.0 Mangalia 0.1 0.1 1.1 0.7 0.6 0.3 0.1 0.4 0.5 0.5 0.4 0.0 4.4 107 În cursul anului, numărul mediu lunar al zilelor cu umezeală relativă ≤ 30% este inegal repartizat în timp si spaŃiu. În timpul iernii, scăderea umezelii relative sub 30% este cu totul întâmplătoare în regiunile cu altitudini mici, în timp ce, în regiunea montană acestea totalizează circa 24 de zile lunar. Pe litoral, în perioada 1961-2000, umezeala relativă nu a scăzut sub 30% în luna decembrie, în timp ce, în lunile de vară frecvenŃa acestora este în medie mai mică de 1.4 zile/lună (Văduva, 2003), (tabel citat). – Zilele cu umezeală relativă ≤ 50% pun în evidenŃă prezenŃa fenomenelor de uscăciune. Anual, numărul mediu al acestor zile variază între 130 si 150 zile anual în regiunea de câmpie din sud-est iar pe litoral sunt în medie 32-44.2 zile (tabel 6.2.) (Văduva, 2003). Tabel 6.2. Numărul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativă (≤50%) (1961-2000) (Văduva, 2003)

StaŃii Lunile An I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hârsova 1.2 2.6 8.3 15.4 18.0 18.2 19.7 19.8 20.0 14.6 4.2 0.8 143.5 Adamclisi 1.1 2.0 3.0 13.1 15.3 15.8 18.1 20.1 17.8 11.2 4.3 0.9 125.9 Medgidia 2.8 3.0 9.3 12.8 15.8 15.6 17.4 18.4 16.9 11.5 4.1 0.8 126.6 Valu lui Traian 2.1 3.1 6.9 9.8 9.2 10.7 13.0 12.9 11.1 7.6 4.7 1.9 85.2 ConstanŃa 2.1 2.9 4.3 4.3 4.2 6.6 5.1 4.8 5.0 5.3 3.4 1.4 44.2 Mangalia 1.6 2.1 3.2 2.7 2.2 3.4 3.0 2.6 3.6 3.4 2.6 1.3 32.0 În cursul anului cele mai multe zile cu umezeala relativă ≤ 50% sunt întâlnite în lunile cele mai calde, iunie, iulie, august (2.6-6.6 zile pe litoral; 10.7-20.1 în Podisul Dobrogei de Sud), (Văduva, 2003). Iarna, zilele cu umezeala relativă ≤ 50% au o frecvenŃă redusă pe litoral (1.4-2.9zile), dar cresc în regiunile de munte unde ajung la 5-10 zile lunar. – Zile cu umezeala relativă ≥ 80% la ora 13. La această oră, se produc, de obicei, cele mai mari temperaturi ale aerului. RepartiŃia valorilor anuale si lunare ale acestui parametru este în strânsă dependenŃă de marile înălŃimi montane si de prezenŃa bazinelor de apă (tabel 6.3.). 108 Anual, cea mai mare frecvenŃă a acestor zile se realizează în regiunea montană (Vf. Omu, 267 zile anual; Vlădeasa, 250.2 zile anual, Ceahlău Toaca 235.2 zile anual) si pe litoral (Sulina, 183.0 zile anual; Mangalia 164.5 zile anual; ConstanŃa 131.2 zile anual), iar cea mai redusă, în câmpie unde variază între 68.0 si 102.0 zile anual. În cursul anului, frecvenŃa maximă a zilelor cu umezeală relativă ≥ 80% se remarcă în semestrul rece al anului când depăseste 9-15 zile lunar. Tabel 6.3. Numărul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativă (≥80%) (1961-2000),( Văduva, 2003) Cele mai puŃine zile cu umezeală relativă ≥ 80% la ora 13 sunt în intervalul aprilie-octombrie (2-7 zile în Câmpia de Vest; 1.5-5 zile în Câmpia Română si Podisul Dobrogei; 2-7 zile în Podisul Moldovei) când este frecventă advecŃia aerului cald si uscat de origine tropicală sau continentală în regim anticiclonic. Pe litoral, în această perioadă, se înregistrează până la 17 zile cu umezeală relativă ≥ 80% la ora 13 (17.0 zile în aprilie la Sulina). În regiunea montană, pe măsură ce temperatura aerului scade, zilele cu umezeală relativă ≥ 80% au o frecvenŃă mare tot timpul anului (łarcu, 20-25 zile lunar; Vf. Omu, Ceahlău-Toaca, 17-24.0 zile lunar). 6.2. TENSIUNEA VAPORILOR DE APĂ Este presiunea parŃială exercitată de vaporii de apă la un moment dat, în anumite condiŃii de timp. RepartiŃia si regimul ei anual si diurn, depind de temperatura aerului si de caracterul suprafeŃelor evaporante. Cantitatea de vapori de apă este direct proporŃională cu temperatura aerului. Această legătură dintre cele două elemente meteorologice se datorează faptului că temperaturile ridicate sporesc

109 viteza de evaporaŃie si conferă aerului o capacitate mare de înmagazinare a vaporilor. 6.2.1. RepartiŃia valorilor medii anuale Ca si în cazul repartiŃiei temperaturii aerului si repartiŃia acestui parametru prezintă diferenŃieri apreciabile, în funcŃie de condiŃiile de relief, de poziŃia acestora faŃă de principalele componente ale circulaŃiei generale a atmosferei si de vecinătatea faŃă de bazinele acvatice. Cele mai mici valori anuale (sub 7 mb) sunt localizate în regiunea de munte (Vf. Omu, 4.9 mb; Ceahlău-Toaca 6.0 mb; Parâng, 7.0mb), iar cele mai mari în Delta Dunării si pe litoralul Mării Negre (Sulina, 12.0 mb; Mangalia, 12.4 mb; ConstanŃa, 12.2 mb). Valori ridicate se înregistrează si în lungul fluviului Dunărea si în Podisul Dobrogei de Sud, unde depăsesc 11 mb (Calafat, 11.1 mb; Giurgiu, 11.6 mb; Medgidia, 11.3 mb; Hârsova, 11.2 mb). În regiunile de câmpie, valorile medii anuale sunt cuprinse între 10 si 11 mb (Oradea 10.4 mb; Bucuresti Filaret, 10.9 mb). Pe măsură ce creste altitudinea, valorile tensiunii vaporilor de apă scad (Câmpina, 9.4 mb), ajungând la mai puŃin de 5 mb pe cele mai înalte culmi ale CarpaŃilor (Vf. Omu, 4.9 mb). 6.2.2. RepartiŃia valorilor medii în luna ianuarie În luna ianuarie, se remarcă diferenŃieri mai mici în repartiŃia tensiunii vaporilor de apă (între 2.0 si 5.6 mb). Cele mai coborâte valori sunt înregistrate pe marile înălŃimi montane (Vf. Omu, 2.4 mb), iar cele mai ridicate pe litoral si în Delta Dunării (Mangalia 5.9 mb; Sf. Gheorghe, 5.7 mb) si în partea de vest a României (Timisoara, 5.2 mb), unde sunt frecvente advecŃiile maselor de aer umed. În partea estică a Ńării, unde, în timpul iernii, au loc invazii ale aerului continental, valorile tensiunii vaporilor de apă oscilează între 9.7 mb. la Vaslui si 10.2 mb la Iasi). 6.2.3. RepartiŃia valorilor medii în luna iulie În luna iulie, repartiŃia tensiunii vaporilor de apă este mai neuniform repartizată pe cuprinsul Ńării, în comparaŃie cu luna decembrie. 110 Astfel, cele mai mari valori sunt localizate în Delta Dunării si pe litoralul Mării Negre (Sulina, 21.3 mb; 21.1 mb; Mangalia, 20.5 mb; ConstanŃa, 20 mb), unde procesele de evaporaŃie sunt intense. De asemenea, în apropierea pădurilor, terenurilor irigate, în vecinătatea bălŃilor, a fluviului Dunărea (Calafat, 18.7 mb; Turnu Măgurele, 18.3 mb; Giurgiu, 19.8 mb), valorile tensiunii vaporilor de apă sunt mai mari. În regiunea de câmpie, valorile tensiunii vaporilor de apă oscilează între 19.9 mb la Giurgiu si 16.0 mb la Pitesti. Odată cu cresterea altitudinii, valorile medii ale tensiunii vaporilor de apă se reduc ajungând în regiunea montană la valori cuprinse între 8.0 mb si 11.0 mb (Vf. Omu, 8.3 mb; Vlădeasa, 10.1 mb). 6.2.4. VariaŃia tensiunii vaporilor de apă în cursul anului DependenŃa directă a regimului anual al tensiunii vaporilor de

apă faŃă de temperatura aerului, apare si în cadrul analizei valorilor medii lunare, din care se observă valori mai mici iarna (în ianuarie) si valori mai mari vara (în iulie), (fig. 6.7.) pentru toată regiunea Ńării noastre. 0 5 10 15 20 25 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII mb. Vf. Omu Iasi ConstanŃa Fig. 6.7. Regimul anual al tensiunii vaporilor de apă Amplitudinea anuală cea mai mică se obŃine pentru culmile înalte ale CarpaŃilor, cu valori de 6-8 mb (Vf. Omu, 6 mb; Parâng, 8mb), iar cea mai mare pentru Delta Dunării si Marea Neagră, cu valori mai mari de 14 mb. (Sf. Gheorghe, ConstanŃa, 14.3 mb; Mangalia, 14.6 mb), (Văduva, 2003). 111 7. NEBULOZITATEA Nebulozitatea constituie elementul climatic care este influenŃat, atât de factori naturali, cât si de cei antropici. Astfel, gradul de nebulozitate, felul norilor depind de poziŃia geografică, de altitudine, de prezenŃa bazinelor de apă, de formarea si evoluŃia maselor de aer si a fronturilor atmosferice, de anotimp, dar si de factorii derivaŃi din activităŃile practice ale oamenilor, care contribuie la cresterea gradului de poluare a aerului, deci si a nucleelor de condensare, una dintre condiŃiile esenŃiale ce contribuie la formarea norilor (Erhan, 1993-1994). 7.1. NEBULOZITATEA MEDIE ANUALĂ Fiind legată de umiditatea aerului si influenŃată de factorii dinamici si geografici, nebulozităŃii îi este specifică o distribuŃie în timp si spaŃiu similară umezelii aerului (Precupanu, 1998). Nebulozitatea variază invers proporŃional cu temperatura si durata de strălucire a Soarelui si direct proporŃional cu umezeala (fig. 7.1.) (Văduva, 2003). Valorile nebulozităŃii medii anuale cresc odată cu cresterea altitudinii, de la aproximativ 5 zecimi, în regiunea de câmpie, la 6.7 – 6.8 zecimi, în regiunea montană.Pentru aceeasi formă de relief se remarcă diferenŃieri în repartiŃia nebulozităŃii în funcŃie de poziŃia faŃă de masele de aer umed sau de procesele termodinamice care apar în cadrul miscărilor orografice ascendente sau descendente (Dumitrescu, 1976). În partea de vest a Ńării, datorită influenŃei ciclonilor oceanici si mediteraneeni, nebulozitatea medie anuală depăseste 5.5 zecimi (Timisoara, 5.7 zecimi; Oradea 6.2 zecimi). Valori ridicate ale nebulozităŃii sunt înregistrate si în Podisul Transilvaniei (BistriŃa 5.8 zecimi; Cluj Napoca 6.3 zecimi), nordul Podisului Moldovei (Suceava 6.2 zecimi). În regiunile de câmpie,

unde predomină procesele de convecŃie termică nebulozitatea are valori ridicate (Pitesti 5.7 zecimi; Târgoviste 5.9 zecimi) în comparaŃie cu regiunile din vecinătatea bazinelor de apă (Turnu Măgurele, 5.4 112 zecimi). Aceleasi valori ridicate sunt prezente si în centrele urbane mari ca urmare a efectului topoclimatului urban (Bucuresti, 5.5 zecimi; Iasi 6.6 zecimi). Cele mai reduse valori anuale ale nebulozităŃii, sub 5.5 zecimi, se remarcă pe litoralul Mării Negre (Mangalia 5 zecimi), în lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră (Medgidia 5.2 zecimi), în lungul Dunării (Hârsova 5.1 zecimi; Giurgiu 5.4 zecimi) si în Delta Dunării (Sf. Gheorghe 5.3 zecimi), (Văduva, 2003). Nebulozitatea redusă este justificată prin apropierea bazinelor de apă (Marea Neagră, Dunărea), care favorizează destrămarea norilor. Deasupra regiunilor cu relief accidentat, nebulozitatea are valori mai mari de 6 zecimi (Vf. Omu 7.0 zecimi) fiind diferenŃiată în funcŃie de expoziŃia versanŃilor faŃă de radiaŃia solară si de direcŃia de deplasare a fronturilor si a maselor de aer umed. Astfel, pe versanŃii nordici ai CarpaŃilor Meridionali si pe cei vestici ai CarpaŃilor Orientali si Occidentali, nebulozitatea este mai mare decât pe cei sudici si estici. La trecerea maselor de aer, pe versanŃii expusi se intensifică procesele de formare a norilor si căderea precipitaŃiilor prin ascendenŃa dinamică (forŃată) a aerului pe pante, pe când pe cei adăpostiŃi, aerul în descendenŃă provoacă destrămarea norilor, fenomen ce se observă până la mare distanŃă de munŃi. Asemenea zone cu nebulozitate redusă cuprind regiunile de dealuri din sudul CarpaŃilor Meridionali si din estul CarpaŃilor Orientali, scăderea fiind mai accentuată în sud, unde munŃii sunt mai masivi si mai înalŃi (Clima RPR, I, 1962). 7.2. NEBULOZITATEA MEDIE ÎN DECEMBRIE SI AUGUST Regimul anual al nebulozităŃii totale poate fi corelat cu cel al umezelii relative, temperaturii aerului, duratei de strălucire a Soarelui, cu care variază direct sau invers proporŃional (fig. 7.1.). Nebulozitatea totală variază mult de la o lună la alta în funcŃie de condiŃiile locale si cele ale circulaŃiei atmosferice, înregistrând un minim si un maxim anual. 113 Fig. 7.1. CorelaŃia dintre nebulozitatea medie (N), durata de strălucire a Soarelui (D), umezeala relativă (U) si temperatura aerului (T) la câteva staŃii din Podisul Dobrogei de Sud Minimul anual, pentru majoritatea regiunilor Ńării, se realizează în perioada caldă a anului, îndeosebi în august (fig.7.2.) când predomină procesele de descendenŃă a aerului din cauza inversiunilor de temperatură si deci, de destrămare a norilor (Bogdan, 1989).Cele mai mici valori ale nebulozităŃii sunt înregistrate pe litoralul Mării Negre (2.6 zecimi la Mangalia), în Delta Dunării (Sulina, Sf. Gheorghe 2.8 zecimi) si în vecinătatea râurilor si a fluviului Dunărea (Turnu Măgurele 3.0 zecimi).Pentru regiunea montană, minimul anual se realizează în ConstanŃa

0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Ore 0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT Adamclisi 0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ore 0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT Hârsova 0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ore

0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT 114 luna octombrie (Vf. Omu 5.7 zecimi), dar si în august pentru regiunea muntoasă din sud-vestul Ńării (Semenic si Parâng 4.8 zecimi). Maximul anual se realizează în luna decembrie, odată cu intensificarea deasupra Mării Mediterane a activităŃii ciclonice (care determină o frecvenŃă mult mai mare decât în celelalte luni) si a inversiunilor termice care sunt însoŃite de procesele de formare a norilor stratiformi si a ceŃurilor. În această lună valorile nebulozităŃii sunt destul de ridicate (6-8 zecimi) iar diferenŃierile între regiunile înalte si cele joase sunt foarte mici (circa o zecime). Intensificarea circulaŃiei generale a atmosferei în această lună provoacă invazii ale aerului rece arctic care acoperă estul si sudul Ńării (în cazul invaziilor aerului rece din partea de nord si est). În astfel de situaŃii regiunile menŃionate se găsesc sub o pătură de nori, care persistă timp îndelungat, pe când zona muntoasă se găseste deasupra acestei pături; de aceea nebulozitatea este aici mai redusă decât la câmpie (Clima RPR, I, 1962). În regiunea montană, maximul de nebulozitate se realizează în luna aprilie pentru staŃiile łarcu (7.4 zecimi), Iezer (7.1 zecimi), Ceahlău Toaca (7.5 zecimi) si iunie pentru staŃia Vf. Omu (7.8 zecimi). În cursul anului valorile nebulozităŃii scad constant din luna decembrie până în luna august inclusiv (de la aproximativ 6.5-8 zecimi până la 3-4 zecimi), în timp ce, din septembrie până în noiembrie, valorile lunare cresc până la 6-6.5 zecimi (Dumitrescu, 1976). 7.3. FRECVENłA NEBULOZITĂłII Între nebulozitatea totală si numărul de zile cu cer senin sau acoperit există o legătură funcŃională care este redată în figura 7.2. Curba evidenŃiază un raport invers proporŃional între nebulozitatea totală medie anuală si numărul mediu anual de zile senine, ceea ce arată că pe măsură ce nebulozitatea creste, numărul de zile senine scade (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). Totodată sunt pusi în evidenŃă unii factori locali care influenŃează frecvenŃa acestor zile, ca de exemplu poluarea aerului, care reduce numărul de zile senine (Bogdan, 1980). 115 Fig. 7.2. Nebulozitatea totală, numărul de zile senine si acoperite (Văduva, 2003) Între nebulozitatea totală si numărul de zile acoperite, curba evidenŃiază un raport direct, ceea ce arată că, pe măsură ce creste

nebulozitatea totală, creste si numărul de zile cu cer acoperit. ConstanŃa 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (zecimi) nebuloz. totala zile senine zile acoperite Mangalia 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Medgidia 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Adamclisi 0 2 4 6 8 10

12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Hârsova 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite 116 7.3.1. Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin Numărul mediu anual al zilelor senine este diferenŃiat teritorial în funcŃie de condiŃiile fizico-geografice locale. Anual, cele mai numeroase zile sunt localizate pe litoralul Mării Negre (Mangalia 89,6 zile), în interiorul Podisului Dobrogean (Adamclisi 88,1 zile), în lungul Dunării (Turnu Măgurele 82.0 zile), în vestul Olteniei, ca urmare a miscărilor descendente foehnale (Apa Neagră 72.0 zile) si deasupra Deltei Dunării unde miscările convective si dezvoltarea locală a norilor sunt împiedicate de regimul termic moderat al suprafeŃelor acvatice (Sf. Gheorghe 80.0 zile). Cele mai puŃine zile senine sunt înregistrate la TopliŃa (23.0 zile) unde si nebulozitatea este mai mare (6.7 zecimi), pe culmile montane înalte si în depresiunile intramontane (Semenic 46.0 zile), (fig. 7.3.). În regiunea montană, aceste zile au o frecvenŃă redusă datorită faptului că nebulozitatea are valori ridicate în tot cursul anului. În Podisul Transilvaniei, unde predomină advecŃiile maselor de aer oceanic umed, numărul zilelor senine este destul de mic (Dej si Cluj-Napoca 38.0 zile; Târgu Mures 45.0 zile). În Podisul Moldovei, numărul de zile senine oscilează între 37.0 si 50 zile (38 la Iasi). Valorile mai mici de la Bacău, Iasi si Suceava (<40 zile) sunt o expresie a topoclimatului urban, încărcat cu numeroase pulberi si praf (Văduva, 2003). 30 50 70 90 Mangalia Adamclisi

Turnu Măgurele Giurgiu Apa Neagră Oradea Dej Iasi Vf. Omu nr. zile Fig. 7.3. Numărul anual de zile cu cer senin 117 În cursul anului se remarcă un maxim si un minim de zile senine (fig. 7.4.). Numărul zilelor senine precum si localizarea maximului si minimului anual, diferă regional, în funcŃie de condiŃiile locale specifice (Dumitrescu, 1976). Maximul anual pentru majoritatea regiunilor Ńării se înregistrează în luna august, excepŃie făcând numai regiunile montane, când acesta este semnalat în luna octombrie (când plafonul norilor stratiformi este situat sub culmile montane). Minimul anual al zilelor senine este înregistrat în luna decembrie, iar în regiunea de munte în luna mai sau iunie când pe pante se dezvoltă nori convectivi (fig. 7.4.). 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (nr. zile) Satu Mare Vf . Omu Mangalia Fig. 7.4. Numărul mediu al zilelor senine 7.3.2. Numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit Se contată, că în toată regiunea montană, se înregistrează o mare frecvenŃă a zilelor cu cer acoperit, acestea fiind cuprinse între 120 si 160 (125.0 zile la Parâng; 160.0 zile la LăcăuŃ), (fig. 7.5.). FrecvenŃe ridicate sunt înregistrate în Câmpia de Vest, Podisul Transilvaniei si Podisul Moldovei, depăsind 100 zile anual (Oradea, Târgu Mures 118 zile; Iasi 138.0 zile). Cea mai mică frecvenŃă a zilelor acoperite este înregistrată în Podisul Dobrogei (Hârsova 87.1 zile), pe litoralul Mării Negre (Mangalia 87.8 zile), în Delta Dunării (Sf. Gheorghe 89.0 zile) si în partea de vest a Olteniei (Drăgăsani 91.0 zile). 118 În cursul anului, zilele acoperite înregistrează un maxim si un

minim anual. Maximul este înregistrat iarna, în decembrie, pentru zonele joase de relief, când aerul stagnează pe fundul lor, iar norii stratiformi care însoŃesc inversiunile de temperatură dau timp acoperit. În astfel de situaŃii, numărul lunar de zile acoperite poate depăsi 20 (Dej 20.3). La înălŃimi mai mari de 2000 m, maximul anual este atins în luna aprilie (Vf. Omu 17.0zile), când norii sunt generaŃi de convecŃia termică si de procesele frontale). 0 20 40 60 80 100 120 140 160 Vf. Omu LăcăuŃi Predeal Iasi Fundata BistriŃa Timisoara Bucuresti Băneasa Mangalia (nr. zile) Fig. 7.5. Numărul mediu anual al zilelor acoperite Minimul anual este înregistrat la sfârsitul verii si începutul toamnei pentru regiunea montană, iar pentru regiunile joase, la sfârsitul verii (august), când predomină procesele de insolaŃie. Făcând corelaŃia dintre numărul de zile senine si cele acoperite se observă că acestea variază în raport invers tot timpul anului (fig. 7.2.). 119 8. PRECIPITAłIILE ATMOSFERICE PrecipitaŃiile atmosferice constituie elementul climatic caracterizat prin discontinuitate si mari variaŃii în timp si spaŃiu. De cantitatea, intensitatea, frecvenŃa, durata si forma sub care cad precipitaŃiile depinde în mare măsură activitatea si rezultatele muncii desfăsurate într-o serie de domenii cum ar fi agricultura, construcŃiile, transporturile, balneologia, turismul etc. De aceea, cunoasterea, cel puŃin parŃială, a particularităŃilor cu care se produc într-o regiune sau loc prezintă, pe lângă importanŃa teoretică, si o deosebită importanŃă practică (Erhan, 1988). Caracteristicile circulaŃiei generale a atmosferei si particularităŃile structurii suprafeŃei active sunt cauzele fundamentale care determină regimul si repartiŃia teritorială a precipitaŃiilor. 8.1. PRECIPITAłIILE ATMOSFERICE MEDII ANUALE

CantităŃile anuale de precipitaŃii se repartizează neuniform în teritoriu, în raport de factorii lor genetici. În MunŃii CarpaŃi, repartiŃia precipitaŃiilor atmosferice este foarte neuniformă, în funcŃie de altitudine, expoziŃia versanŃilor si fragmentarea acestora, precum si dispunerea concentrică a lor. Cele mai mari cantităŃi anuale de precipitaŃii se realizează în regiunea montană la altitudini de peste 1900-2000 m (MunŃii Rodnei, Maramures, Făgăras, Apuseni), unde depăsesc 1200 mm. Culmile muntoase joacă un rol important în intensificarea activităŃii frontale si a convecŃiei termice care creează condiŃii favorabile pentru dezvoltarea nebulozităŃii si căderea precipitaŃiilor. În general, pe versanŃii cu expunere vestică si nordică (expusi maselor de aer umed), sumele anuale ale precipitaŃiilor sunt mai mari cu 100-200 mm decât pe cei cu expunere estică si sudică (adăpostiŃi, aflaŃi sub advecŃia maselor de aer continental). În regiunile cu efecte foehnale (arealul Huedin-Turda-Alba Iulia-Blaj-Deva; Focsani-Râmnicu Sărat-Buzău; Podisul MehedinŃi si SubcarpaŃii Getici), cantităŃile de precipitaŃii sunt mai reduse decât în 120 regiunile vecine, din cauza descendenŃei aerului de pe pantele vestice adăpostite si încălzirii sale adiabatice (Pietroasele, 592.0 mm; Buzău, 530.2 mm), (fig. 8.1.). Cele mai mici cantităŃi anuale de precipitaŃii se produc pe litoralul Mării Negre (Mangalia, 407.3 mm; ConstanŃa, 407.1 mm) si în Delta Dunării (Sulina, 348 mm; Sfântu Gheorghe, 400 mm), datorită suprafeŃelor întinse de apă care favorizează curenŃi de aer descendenŃi, inversiuni de temperatură si destrămarea sistemelor noroase, dar si datorită continentalizării maselor de aer oceanic care îsi pierd umezeala pe măsură ce avansează către partea estică a României. Se constată diferenŃieri cantitative si între sectorul vestic al Ńării cu influenŃe oceanice si cel estic si sud-estic cu influenŃe continentale. În Câmpia de Vest, cantităŃile medii anuale de precipitaŃii oscilează între 600-650 mm (600 mm la Timisoara). În estul Câmpiei Române, cantităŃile medii anuale de precipitaŃii scad de la 500 la 400 mm. În partea centrală a Câmpiei Române cantităŃile anuale de precipitaŃii sunt cuprinse între 500 si 600 mm (Videle, 550 mm; Rosiorii de Vede, 605 mm; Alexandria, 537 mm; Turnu Măgurele, 535 mm), iar spre nord, în vecinătatea pantelor subcarpaŃilor si Piemontului Getic depăsesc 600 mm (Pitesti, 672.2 mm). În SubcarpaŃii si Podisul Moldovei, cantităŃile de precipitaŃii variază între 630.5 mm la Piatra NeamŃ; 652.7 la Târgu NeamŃ; 594.9 mm la Buhusi; 517.6 mm la Adjud; 653.8 mm la Tulnici; 538.4 mm la Bacău; 519.4 mm la Roman si 549.3 mm la Iasi. În lungul Dunării, cantităŃile de precipitaŃii se reduc de la vest (Drobeta-Turnu Severin, 662.3 mm) către est (Hârsova, 410 mm). În Podisul Transilvaniei, cantităŃile medii anuale de precipitaŃii sunt cuprinse între 500-700 mm (Sebes, 507.4 mm; Blaj, 543.4 mm; Turda, 501.3 mm; Cluj Napoca, 566.5 mm; Târgu-Mures, 573.5 mm;

Dumbrăveni, 631.1 mm), (tabel 8.1.). • Variabilitatea neperiodică a cantităŃilor de precipitaŃii Aceasta s-a pus în evidenŃă prin diferite modalităŃi: analiza celor mai mari si mai mici cantităŃi de precipitaŃii si abaterea acestora faŃă de normală, analiza mediilor glisante pe intervale de câte 5 ani decalate succesiv câte un an, analiza tendinŃei polinomiale pe termen lung. 121 Fig. 8.1. PrecipitaŃiile atmosferice. Medii anuale 122 Tabel 8.1. CantităŃi medii anuale de precipitaŃii StaŃia Media (mm) StaŃia Media (mm) ConstanŃa 407.1 Turda 501.3 Mangalia 407.3 Cluj-Napoca 566.5 Valu lui Traian 410.5 Târgu Mures 573.5 Medgidia 442.3 Dumbrăveni 631.1 Adamclisi 463.3 Pitesti 672.2 Hârsova 410.3 Slatina 600.0 Dej 622.0 Titu 608.4 BistriŃa 686.0 Videle 550.0 Odorheiul Secuiesc 604.0 Rosiorii de Vede 605.0 Făgăras 643.6 Alexandria 537.0 Sibiu 628.0 Giurgiu 575.4 Sebes 507.4 Turnu Măgurele 535.0 Blaj 543.4 Râmnicu Vâlcea 686.7 Sursa: Croitoru, 2002; Dumitru, 2002; Văduva, 2003 Analiza sirurilor de date provenind de la oricare dintre staŃiile din România, pune în evidenŃă o mare variabilitate a cantităŃilor anuale de precipitaŃii, de la un an la altul. Aceasta apare si mai sugestiv în figura 8.2 care prezintă cantităŃile de precipitaŃii înregistrate în fiecare an pe perioada 1961-2000, si în tabelul 8.2. (care prezintă cantităŃile de precipitaŃii din întreaga perioadă de funcŃionare a staŃiilor meteorologice) care redă abaterile pozitive sau negative ale celor mai mari si celor mai mici cantităŃi, faŃă de media multianuală, considerată normală. În perioada 1901-2000, cea mai mare cantitate anuală de precipitaŃii a fost colectată în 1941 (1141.9 mm la Titu), ceea ce a însemnat o abatere pozitivă de 533.5 mm, iar cea mai mică în 1925 (212.4 mm la Turnu Măgurele), ceea ce a însemnat o abatere de -322.6 mm. În general, abaterile pozitive au variat între 219 mm si 533.5 mm, iar cele negative, între 188.8 si 394.3 mm. Rezultă de aici o variabilitate foarte mare a cantităŃilor de precipitaŃii. Principalul factor care comandă variabilitatea precipitaŃiilor îl constituie circulaŃia generală a atmosferei. Cele mai importante cantităŃi anuale de precipitaŃii au fost înregistrate în anii când activitatea ciclonică, a avut deasupra României, frecvenŃă, persistenŃă si intensitate deosebit de mari. 123 Râmnicu Vâlcea

300 400 500 600 700 800 900 1000 1950 1952 1954 1956 1958 1960 1962 1964 1966 1968 1970 1972 1974 1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 t(°C) media anuală media multianuală tendinŃa polinomială Turnu Măgurele 250 350 450 550 650 750 850 1961 1963 1965

1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 t(°C) media anuală media multianuală tendinŃa polinomială Buzău 300 600 900 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 t(°C) media anuală media multianuală tendinŃa polinomială Câmpulung Moldovenesc

400 600 800 1000 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 t(°C) media anuală media multianuală tendinŃa polinomială Fig. 8.2. Variabilitatea neperiodică si tendinŃa polinomială a cantităŃilor medii anuale de precipitaŃii 124 Tabel 8.2. Cele mai mari si cele mai mici cantităŃi anuale de precipitaŃii si abaterea (±P) faŃă de media multianuală StaŃia Cea mai mare cantitate anuală (mm) Anul +_P Media multianuală (mm) Cea mai mică cantitate anuală (mm) Anul -_P ConstanŃa 641.2 1997 239.1 407.1 225.2 1983 181.9 Mangalia 671.1 1995 262.4 407.3 245.9 1990 161.3 Valu lui Traian 628.0 1997 217.5 410.5 234.4 1990 176.1 Medgidia 698.8 1966 256.5 442.3 287.1 1976 155.2

Adamclisi 717.5 1997 254.2 463.3 116.7 1984 346.6 Hârsova 802.0 1966 391.7 410.3 219.8 2000 190.5 Pitesti 1099.1 1897 426.9 672.2 376.5 1945 -295.7 Slatina 879.1 1939 279.1 600.0 261.8 1992 -338.2 Titu 1141.9 1941 533.5 608.4 234.3 1945 -374.1 Videle 846.0 1969 296.0 550.0 306.8 2000 -243.2 Rosiorii de Vede 962.4 1901 357.4 605.0 254.8 1992 -350.2 Alexandria 843.5 1906 306.5 537.0 263.9 1945 -273.1 Giurgiu 879.8 1997 304.4 575.4 277.3 1945 -298.1 Turnu Măgurele 847.3 1901 312.3 535.0 212.4 1925 -322.6 Iasi 820.0 1980 270.7 549.3 326.0 1990 -223.3 Râmnicu Vâlcea 913.3 1960 266.6 686.7 350.2 2000 -336.5 Drobeta Turnu Severin 1008.3 1969 346.1 662.2 285.6 2000 -376.6 Pătârlagele 832.7 1984 512.9 619.8 431.0 1985 -188.8 Pietroasele 811.0 1997 219.0 592.0 357.9 1986 -234.1 Buzău 802.6 1972 272.4 530.2 333.3 2000 -196.9 Timisoara 844.0 1970 244.1 599.9 365.0 1990 -234.9 Sibiu 1056.0 1851 409.7 646.3 252.0 1990 -394.3 Cluj Napoca 772.0 1980 229.1 542.9 288.0 1990 -254.9 Câmpulung Moldovenesc 933.7 1978 221.4 712.3 436.2 1994 -276.1 Apa Neagră 1122.5 1979 281.4 841.1 338.1 2000 -503.0 Târgu Jiu 1029.4 1979 303.3 726.1 333.4 2000 -303.3 Polovragi 1098.4 1979 303.4 795.0 395.1 2000 -399.9 Sursa: Dumitru, 2002;Moise, 2003; Văduva, 2003 Cele mai mici cantităŃi de precipitaŃii au căzut în anii când activitatea anticiclonică a avut frecvenŃă, persistenŃă si intensitate deosebit de mari. NeconcordanŃa perfectă a anilor cu cele mai mari si cele mai mici cantităŃi de precipitaŃii, pentru staŃiile din România (fig. 8.2.) se 125 datorează faptului că interacŃiunea condiŃiilor de relief, specifică fiecărei staŃii cu circulaŃia atmosferei prezintă caractere diferite, chiar si atunci când deplasările aerului au aceeasi direcŃie. Râmnicu Vâlcea 500 700 900 1950-1954 1953-1957 1956-1960 1959-1963 1962-1966 1965-1969 1968-1972 1971-1975 1974-1978 1977-1981 1980-1984

1983-1987 1986-1990 1989-1993 1992-1996 1995-1999 1998-2002 pp (mm) media glisanta media multianuală Câmpulung Moldovenesc 500 600 700 800 900 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981 1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 pp (mm) media glisantă media multianuală ConstanŃa 300 400 500 600 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981

1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 pp (mm) media glisantă media multianuală Buzău 400 500 600 700 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981 1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 1997-2001 pp (mm) media glisantă media multianuală Fig. 8.3. VariaŃia cantităŃilor medii anuale de precipitaŃii, glisate pe intervale de câte 5 ani 126 • Variabilitatea neperiodică a mediilor glisante ale cantităŃilor de precipitaŃii Marea variabilitate a precipitaŃiilor atmosferice în timp si spaŃiu, ridică probleme deosebite în stabilirea unor legităŃi ale fluctuaŃiilor pe timp lung, încă mai dificil de stabilit decât în cazul temperaturii aerului. Desi pentru perioade limitate de timp si pe teritorii restrânse au putut fi stabilite unele corelaŃii, nu există încă baza stiinŃifică solidă care să permită prevederea evoluŃiei viitoare a fluctuaŃiei cantităŃilor

de precipitaŃii, în termeni de ani, decenii sau secole (Apostol, 2000). Din studiile ultimelor decenii rezultă că încălzirea globală a Terrei este pe cale să devină una din problemele cele mai acute ale umanităŃii, cauza ei fiind cresterea evidentă a cantităŃii de gaze cu efect de seră din atmosferă (Iliescu, 1992, 1996). TendinŃa cantităŃilor anuale de precipitaŃii a fost evidenŃiată de către noi, pe baza regresiei polinomiale, iar ciclicitatea prin medii glisante pe 5 ani. Această modalitate matematică de abordare a studiului oscilaŃiilor duce la netezirea seriilor numerice, ceea ce are ca efect reducerea amplitudinilor oscilaŃiilor, păstrând însă tendinŃa generală de evoluŃie. Interpretările s-au efectuat pentru valorile anuale de la staŃiile din România pentru siruri de date de 40 ani (1961-2000). Analiza mediilor glisante pentadice arată în cazul precipitaŃiilor anuale, după cum este si firesc, o lipsă a sincronismului. VariaŃia în cei 40 de ani a precipitaŃiilor relevă o alternanŃă a perioadelor secetoase cu cele ploioase. Se observă că, la staŃiile în care tendinŃa precipitaŃiilor medii anuale este în crestere si mediile glisante sunt în crestere, iar la cele în care tendinŃa este în scădere mediile glisante au si ele valori mici. În teritoriul analizat se constată cresteri sau scăderi continue ale cantităŃilor de precipitaŃii, care sunt variaŃii de lungă durată cu caracter ritmic, fără ca oscilaŃiile respective să fie ciclice si să releve o tendinŃă pe termen lung. Majoritatea cresterilor sau descresterilor diferă ca repartiŃie si amplitudine. Cu toate acestea, succesiunea cantităŃilor de precipitaŃii a prezentat fluctuaŃii care nu au fost în permanenŃă sincrone pe întreaga regiune. Aceasta este o caracteristică a modului de producere si de repartiŃie a precipitaŃiilor în sistemele barice, iar fluctuaŃiile intensităŃii 127 proceselor circulaŃiei generale a atmosferei în interacŃiune cu particularităŃile fizico-geografice au determinat oscilaŃii cronologice locale ale precipitaŃiilor atmosferice. 8.2. CANTITĂłILE SEMESTRIALE DE PRECIPITAłII 8.2.1. CantităŃile de precipitaŃii din semestrul cald RepartiŃia cantităŃilor medii de precipitaŃii în semestrul cald al anului (IV-IX) se caracterizează prin valori ridicate pentru pantele munŃilor cu expunere nord-vestică si valori scăzute pentru regiunile în care predomină descendenŃa aerului, datorită încălzirii moderate a suprafeŃei active. Pe pantele munŃilor, intensificarea activităŃii frontale duce la dezvoltarea norilor orografici si la cresterea cantităŃilor de precipitaŃii (Dumitrescu, 1976). Acestea depăsesc 550 mm, ceea ce reprezintă mai mult de 70% din cantitatea anuală (Câmpulung Moldovenesc, 75.4%). Pe litoralul Mării Negre, cantităŃile medii de precipitaŃii însumează în semestrul cald, 208.4 mm la ConstanŃa si 214.4 mm la Mangalia, ceea ce reprezintă peste 50% din cantitatea totală anuală (Văduva, 2003). În Câmpia Română, cantităŃile medii anuale de precipitaŃii din

semestrul cald sunt de aproximativ 300 mm (329.2 la Turnu Măgurele, 346 mm la Drobeta-Turnu Severin si 352.7 mm la Buzău). Ele reprezintă 50-60% din totalul anual si chiar mai mult (Drobeta-Turnu Severin, 52.3%; Turnu Măgurele, 63%; Buzău, 66.5%), (fig. 8.4.). În Câmpia de Vest, la Timisoara, se însumează o cantitate de 332.7 mm, ceea ce reprezintă 55.5 % din cantitatea anuală. În Podisul Transilvaniei, cantităŃile de apă variază între 370.9 mm la Cluj si 439.7 mm la Sibiu, ceea ce reprezintă 68.3%, respectiv 68% din cantitatea totală anuală. În Podisul Moldovei, totalurile de precipitaŃii din semestrul cald ating valori de 400 mm în Podisul Sucevei si peste 300 mm în Câmpia Moldovei (366.4 mm la Iasi), ceea ce reprezintă 66.7% din cantitatea totală anuală (fig. 8.4.). 128 În depresiunile subcarpatice oltene, cantitatea de precipitaŃii totalizează 430.7 mm la Râmnicu Vâlcea, ceea ce reprezintă 62.7% din totalul anual de precipitaŃii. 150 250 350 450 ConstanŃa Mangalia Timisoara Turnu Măgurele Drobeta Turnu Severin Buzău Iasi Cluj Râmnicu Vâlcea Sibiu pp (mm) Fig. 8.4. CantităŃile medii de precipitaŃii din semestrul cald al anului 8.2.2. CantităŃile de precipitaŃii din semestrul rece În semestrul rece (X-III) cad în general cantităŃi reduse de apă din precipitaŃii, deoarece deasupra teritoriului Ńării noastre, predomină regimul anticiclonic din care nu cad precipitaŃii, iar norii si precipitaŃiile de convecŃie termică nu se dezvoltă prea mult. Cele mai mici cantităŃi de precipitaŃii sunt înregistrate pe litoralul Mării Negre, unde valorile scad sub 200 mm (198.5 mm la ConstanŃa; 192.7 mm la Mangalia), ceea ce reprezintă 1/3 din totalul anual (Văduva, 2003). În Câmpia Română valorile oscilează între 176 mm la Buzău si 316.2 mm la Drobeta-Turnu Severin, ceea ce înseamnă 33.5%, respectiv 47.7% din totalul anual. În Câmpia de Vest, la Timisoara, cantitatea de precipitaŃii este de 267.2 mm, ceea ce reprezintă 44.5% din totalul anual. În Podisul Transilvaniei, se înregistrează 172 mm la Cluj (31.7%) si 206.6 mm la Sibiu (32.0%). CantităŃi reduse de precipitaŃii sunt înregistrate si în Podisul

Moldovei, 182.9 mm la Iasi (33.3% din totalul anual),(fig. 8.5.). RepartiŃia cantităŃilor de precipitaŃii din această perioadă reliefează si mai bine aspecte legate de influenŃele continentale excesive, 129 prin valori de circa 182.9 mm la Iasi, 159.8 mm la Hârsova, 192.7 mm la Mangalia, punând în evidenŃă regiunile de secetă, fenomen ce se datorează cantităŃilor reduse de precipitaŃii care se produc în această perioadă, când are loc formarea rezervei de apă necesară începutului perioadei de vegetaŃie (Văduva, 2003). 100 150 200 250 300 350 Drobeta Turnu Severin Timisoara Râmnicu Vâlcea Sibiu ConstanŃa Turnu Măgurele Mangalia Iasi Buzău Cluj pp (mm) Fig. 8.5. CantităŃile medii de precipitaŃii din semestrul rece al anului Raportul Angot este raportul dintre cantitatea de precipitaŃii din semestrul cald si cea din semestrul rece, fiind un indicator al gradului de continentalism. Prin acest raport se pune în evidenŃă interacŃiunea proceselor circulaŃiei atmosferice cu relieful si cu ceilalŃi factori fizico-geografici cât si rolul convecŃiei termice în geneza precipitaŃiilor. Raportul apropiat de 1 exprimă constanŃa cantităŃilor de precipitaŃii pe parcursul anului, iar raporturile supraunitare arată de câte ori sunt mai mari cantităŃile de precipitaŃii din semestrul cald faŃă de cele din semestrul rece. Valorile acestui raport variază pe litoral între 1.05 la ConstanŃa si 1.11 la Mangalia; în Podisul Dobrogei între 1.25-1.56 (Văduva, 2008); în Podisul Transilvaniei între 2.1-2.2; în Câmpia Română între 1.1-2; în depresiunile subcarpatice oltene are valoarea de 1,7; în Câmpia de Vest 1.2; în Podisul Moldovei 2, iar în CarpaŃii Orientali 3.1. Raportul Angot exprimă gradul de continentalism al precipitaŃiilor si pune în evidenŃă rolul circulaŃiei si al reliefului în modificarea regimului precipitaŃiilor. MunŃii CarpaŃi formează un baraj înalt de 1000-2500 m, ducând la compartimentarea Ńării în privinŃa caracteristicilor climatice. La est de CarpaŃi sunt prezente caracterele provinciei 130 climatice est-europene, iar la vest a climatului central-european, cu fond climatic continental dar cu influenŃă oceanică dublă (atlantică si mediteraneană). Bazinul Transilvaniei este zona de tranziŃie între

climatul central european si cel estic european, iar Oltenia, Muntenia si Dobrogea fac trecerea spre provincia climatică sud-europeană (Ujvari, 1972; Apostol, 1986). Valorile raportului Angot de peste 1.75 prezintă un regim continental al precipitaŃiilor datorat depărtării de bazinele acvatice sau gradului de izolare, 1.75-1.25 un regim de trecere; 1.25-0.7 un regim oceanic; 1.25-0.7 în unele cazuri regim de trecere spre climatul mediteranean, iar un raport sub 0.7 reprezintă un regim meditaranean al precipitaŃiilor. Se desprinde faptul că dacă distanŃele mari si obstacolele montane acŃionează evident asupra cantităŃilor de precipitaŃii, acŃiunea lor asupra regimului distribuŃiei lunare si în special semestriale, este mai puŃin evidentă, aceste caracteristici având posibilitatea de a se exprima pe spaŃii foarte întinse (Apostol, 1986). 8.3. CANTITĂłILE MEDII LUNARE DE PRECIPITAłII Continentalismul climei României se manifestă printr-o repartiŃie neuniformă a precipitaŃiilor în timpul anului (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983).CantităŃile medii lunare de precipitaŃii, sunt repartizate diferit, de la o lună la alta (fig. 8.6.). DiferenŃierea este dată de frecvenŃe si direcŃia de deplasare a sistemelor barice, a maselor de aer si a fronturilor, dar si de gradul de dezvoltare a proceselor climatice locale, care duc la formarea sau diminuarea precipitaŃiilor atmosferice. Regimul anual al precipitaŃiilor atmosferice se caracterizează prin prezenŃa unui maxim în luna iunie si a unui minim în intervalul ianuarie-martie. În regiunile situate în sud-vestul si nord-vestul Ńării ca urmare a pătrunderii maselor de aer oceanic se înregistrează două maxime (mai-iunie si noiembrie-decembrie) si două minime (februariemartie si august-septembrie), (fig. 8.6.). Maximul pluviometric din mai-iunie se datorează înaintării spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care antrenează, la periferia lor, ciclonii atlantici, determinând cantităŃi bogate de precipitaŃii în toată Ńara (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983): 7.6 mm la 131 Drobeta-Turnu Severin (mai); 57.5 mm la Turnu Măgurele (iunie); 92.4 mm la Pătârlagele (iunie); 86.8 mm la Râmnicu Vâlcea (iunie); 74.3 mm la Timisoara (iunie); 107.0 mm la Sibiu (iunie); 81.0 mm la Cluj (iunie). StaŃiile situate pe litoral, au maximul pluviometric principal situat în luna noiembrie, iar cel secundar în iunie. Acest aspect nu a mai fost întâlnit până în prezent în literatura de specialitate (Văduva, 2003), (fig. 8.6.). Râmnicu Vâlcea 30 60 90 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Drobeta Turnu Severin 30 40

50 60 70 80 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) ConstanŃa 15 25 35 45 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Mangalia 15 25 35 45 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Câmpulung Moldovenesc 0 20 40 60 80 100 120 140 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Timisoara 30 40 50 60 70 80 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Fig. 8.6. VariaŃia în cursul anului a cantităŃilor medii lunare de precipitaŃii Pentru a pune si mai bine în evidenŃă maximul si minimul anual, de pe litoral si Podisul Dobrogei, s-a calculat indicele pluviometric Angot (K). Acesta este reprezentat în figura 8.7. si reprezintă raportul dintre cantitatea medie zilnică de precipitaŃii dintr-o anumită lună si 132 cantitatea care i-ar fi revenit în cazul repartizării uniforme a cantităŃilor anuale în toate zilele anului: K= q365 / Qn unde: q = cantitatea medie de precipitaŃii dintr-o lună;

n = nr. de zile ale acelei luni; Q = cantitatea medie anuală de precipitaŃii. Eliminând eroarea introdusă de durata inegală a lunilor, calculele indicelui pluviometric după Angot (fig 8.7) precizează că luna cea mai ploioasă este iunie, care se detasează vizibil de luna mai, iar luna cea mai secetoasă este ianuarie sau februarie-martie. Pentru staŃiile ConstanŃa, Mangalia si Valu lui Traian luna cea mai ploioasă este noiembrie (Văduva, 2003). Luna martie, la începutul perioadei de vegetaŃie, se caracterizează prin cantităŃi medii reduse de precipitaŃii, atât în podis, cât si pe litoral: 28-29.0 mm pe litoral, 25-31.0 mm în podis. În luna iunie, precipitaŃiile sunt mult mai abundente: peste 45.0 mm în podis, 38-42.0 mm pe litoral si sub 55.0 mm în bălŃile Dunării. Cu toate acestea, nici în luna maximului pluviometric precipitaŃiile nu sunt suficiente pentru perioada de vegetaŃie. Fig. 8.7. Indicele pluviometric Angot (Văduva, 2003) ConstanŃa 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Mangalia 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Valu lui Traian 0 1 2 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII Medgidia 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Adamclisi 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hârsova 0 1 2 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII 133 Raportat la valorile lunare ale indicelui pluviometric Angot,

litoralul Mării Negre se încadrează în tipul III, cu dublarea epocilor ploioase si secetoase, cu reducerea amplitudinilor anuale. Prima epocă ploioasă, din lunile mai si iunie, corespunde activităŃii frontului polar si intensificării convecŃiei termice, iar cea de-a doua din lunile octombrie – noiembrie este legată de dezvoltarea ciclonilor din Marea Mediterană. Epocile cu precipitaŃii deficitare sunt cele de la sfârsitul iernii si de la începutul primăverii, cu minimul în martie precum si cele de la sfârsitul verii. În Dobrogea este prezent tipul III, dar cu un maxim secundar (subunitar), de toamnă (Clima R.P.R, I, 1962). CantităŃile minime lunare din intervalul februarie-martie, localizate mai ales în februarie, sunt legate de frecvenŃa aerului continental din lunile de iarnă. Ele oscilează între 20 si 46 mm (24.8 mm la Buzău, 39.5 mm la Timisoara, 34.4 mm la Turnu Măgurele, 46.0 mm la Drobeta-Turnu Severin si 34.4 mm la Râmnicu Vâlcea) în regiunile de deal si câmpie. În regiunile muntoase, la peste 1500 m altitudine, luna cea mai secetoasă este octombrie, când predomină timpul anticiclonic iar precipitaŃiile înregistrează valori de 35-55 mm (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). 8.3.1. Variabilitatea neperiodică a cantităŃilor lunare de precipitaŃii Aceasta s-a pus în evidenŃă folosind diverse metode : calculul celor mai mari si a celor mai mici cantităŃi lunare de precipitaŃii, variaŃiile neperiodice ale precipitaŃiilor din luna cea mai ploioasă, ca si din luna cea mai secetoasă. • Cele mai mari cantităŃi lunare de precipitaŃii si abaterea faŃă de media multianuală Aproape peste tot acestea au depăsit 150 mm, excepŃie făcând numai litoralul Mării Negre unde au depăsit numai 80 mm (Văduva, 2003). Cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii (>200 mm), din timpul iernii s-au produs în februarie 1982 (_P=93.2 mm), 1986 (_P=101.4 mm) si 1991(_P=118.1 mm), la Câmpulung Moldovenesc. CantităŃi mai mari de 150 mm s-au produs la Râmnicu Vâlcea în anul 1969 (_P=79.2 mm) si 1970 (_P=66.9 mm), iar la Buzău în 1985 (_P=96.2 mm) si 1999 (_P=68.7 mm). 134 O analiză a sirurilor de date provenind de la staŃiile din România, pune în evidenŃă o mare variabilitate a precipitaŃiilor precum si abaterile pozitive si negative ale precipitaŃiilor respective, faŃă de media multianuală, considerată normală. • Variabilitatea neperiodică a cantităŃilor de precipitaŃii din luna maximului pluviometric Ca si în cazul precipitaŃiilor anuale si aici se constată cresteri si scăderi continue ale cantităŃilor de precipitaŃii, care sunt variaŃii de lungă durată cu caracter ritmic, fără ca oscilaŃiile respective să fie ciclice si să releve o tendinŃă pe termen lung (fig. 8.8.). Buzău 0

50 100 150 200 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) media lunară media multianuală tendinŃa polinomială Râmnicu Vâlcea 0 50 100 150 200 250 1950 1953 1956 1959 1962 1965 1968 1971 1974 1977 1980 1983 1986 1989

1992 1995 1998 2001 pp (mm) Câmpulung Moldovenesc 0 100 200 300 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) Fig. 8.8. VariaŃiile neperiodice ale cantităŃilor de precipitaŃii în luna cea mai ploioasă 135 • Cele mai mici cantităŃi lunare de precipitaŃii si abaterea faŃă de media multianuală FaŃă de cele mai mari cantităŃi lunare de precipitaŃii, acestea au avut valori extrem de reduse, fapt ce reprezintă încă un indiciu de mare variabilitate în timp si spaŃiu al precipitaŃiilor. Pentru a se putea urmări mai bine frecvenŃa cantităŃilor lunare de precipitaŃii deficitare s-a calculat abaterea mediilor lunare din fiecare an faŃă de media lunară multianuală. Cele mai frecvente sunt abaterile negative, respectiv cantităŃile lunare deficitare, care se pot produce în orice lună si anotimp. Valoarea lor maximă (-_P) poate ajunge până la 22 mm la Câmpulung Moldovenesc (1.8 mm în februarie 1976), 29.5 mm la Buzău (0.3 mm în octombrie 1969), 47.1 mm la Râmnicu Vâlcea (0.0 mm în septembrie 1961) si 40-57mm în Podisul Dobrogei (Mangalia, 40.9 mm în noiembrie 1978; Adamclisi 57.1 mm în iunie 1996;

Hârsova, 48.3 mm în iunie 1962; Valu lui Traian, 44.9 mm în iunie 1962 si ConstanŃa, 43.7 mm în noiembrie 1986), (Văduva, 2003). De remarcat, este faptul că, Podisul Dobrogei si pe litoral, lunile în care se produce un deficit maxim (40-57 mm) sunt chiar lunile maximului pluviometric, în special iunie cu o frecvenŃă de 50% si noiembrie, cu o frecvenŃă de 33.3%. Cele mai mari abateri negative s-au produs în interiorul Podisului Dobrogei cu o frecvenŃă mai mare la Adamclisi si Medgidia. Comparativ cu acestea, pe litoral, unde seceta este mult mai frecventă, deficitul maxim este în jur de 40-43 mm. Acesta arată, pe de o parte continentalizarea maselor de aer pe măsură ce se deplasează către est, iar pe de alta, influenŃa Mării Negre care împiedică dezvoltarea convecŃiei vara si deci producerea precipitaŃiilor abundente. Ca urmare, aici seceta este mai frecventă dar cu un grad de severitate mai mic (op. citată). • Variabilitatea neperiodică a cantităŃilor de precipitaŃii din luna minimului pluviometric În această lună la toate staŃiile, se constată o tendinŃă polinomială de crestere a cantităŃilor de precipitaŃii, cu excepŃia staŃiei Râmnicu Vâlcea unde această tendinŃă este usor staŃionară (fig. 8.9.). De asemenea, pentru staŃiile luate în studiu tendinŃa lineară pe termen lung este de scădere a cantităŃilor de precipitaŃii. 136 Buzău 0 10 20 30 40 50 60 70 80 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991

1993 1995 1997 1999 pp (mm) Râmnicu Vâlcea 0 20 40 60 80 100 120 140 1950 1953 1956 1959 1962 1965 1968 1971 1974 1977 1980 1983 1986 1989 1992 1995 1998 2001 pp (mm) Câmpulung Moldovenesc 0 10 20 30 40 50 60 70 1961 1963 1965 1967 1969 1971

1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) media lunară media multianuală tendinŃa polinomială tendinŃa lineară Fig. 8.9. VariaŃiile neperiodice ale cantităŃilor de precipitaŃii în luna cea mai secetoasă 8.4. CANTITĂłILE MAXIME DE PRECIPITAłII ÎN 24 DE ORE O altă caracteristică importantă a regimului precipitaŃiilor din România o constituie cantităŃile maxime în 24 de ore. Ele pot depăsi uneori cantitatea medie multianuală sau, în regiunile de câmpie chiar cantitatea anuală. Cauzele care determină astfel de ploi se datorează fie convecŃiei locale puternice, fie trecerii unui front rece sau ascensiunii forŃate a maselor de aer umed pe versanŃii muntosi (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). 137 Din analiza datelor cuprinse în tabelul 8.3 reiese în primul rând caracterul excepŃional al precipitaŃiilor maxime diurne, subliniat de faptul că la majoritatea staŃiilor meteorologice luate în calcul, acestea au depăsit cantităŃile medii lunare multianuale, s-au cel puŃin le-au egalat. În unele situaŃii maximele diurne rămân cantitativ mai mici decât mediile multianuale (ex. Arad, BistriŃa, Miercurea Ciuc), (Dragotă, 1999). De obicei, cantităŃile maxime în 24 de ore sunt mai mici iarna când deasupra teritoriului României este frecventă circulaŃia anticiclonilor continentali (când conŃinutul de vapori de apă al maselor reci nu este prea mare) si mai mari vara, atunci când umezeala absolută este mare si când convecŃia termică contribuie la dezvoltarea norilor si la intensificarea precipitaŃiilor. Cele mai mici valori s-au măsurat în perioada decembrie-martie, cu excepŃia părŃii nord-vestice (unde au fost localizate în lunile de toamnă) si sud-vestice a Ńării (cu maxime în 24 de ore localizate în anotimpul de iarnă), sub influenŃa climatului submediteranean. Cele mai mari cantităŃi în 24 de ore s-au produs în lunile calde de vară, iulie, august ca rezultat al interdependenŃei dintre suprafaŃa activă sub influenŃa căreia se dezvoltă convecŃia termică si advecŃiile de aer cald tropical.

Uneori, cantităŃile maxime în 24 de ore sunt însoŃite de furtuni de grindină, ele căpătând un pronunŃat caracter torenŃial iar prin cantitatea mare de apă căzută prin procesele de eroziune pe care le declansează capătă un caracter de excepŃie, fiind considerate un fenomen climatic de risc. Caracteristica esenŃială a acestui parametru este dată de faptul că ploile excepŃionale au un caracter regional, cu intensităŃi si durate mici, afectând arii de acŃiune restrânse (Dragotă, 1999). CantităŃile maxime de precipitaŃii prezintă în distribuŃia pe teritoriul României, diferenŃieri semnificative. Dealurile si Câmpia de Vest, aflate tot timpul anului sub influenŃa climatului temperat oceanic, primesc în regim multianual cele mai multe precipitaŃii. Maximele diurne sunt localizate la sfârsitul primăverii si vara (Baia Mare, 121.4 mm în iunie) sau chiar la începutul toamnei (Oradea, 64.4 mm în septembrie). În Câmpia si Dealurile Banatului (aflate sub influenŃa maselor de aer submediteranean) cele mai abundente precipitaŃii diurne cad în timpul verii (Timisoara, 100 mm în iunie) sau începutul toamnei (Lugoj, 90.2 mm în septembrie). 138 Tabel 8.3. Cantitatea maximă absolută de precipitaŃii (mm) căzută în 24 de ore si media multianuală a acestora (1901-1997),(Dragotă, 1999) StaŃiile meteorologice PrecipitaŃii maxime căzute în 24 de ore Media lunară multianuală Satu Mare 123.1 15.VIII.1938 64.1 Oradea 64.4 2.IX.1910 45.6 GurahonŃ 110.6 24.V.1949 83.2 Arad 59.4 2.VI.1988 75.9 Timisoara 100 1.VI.1915 81.1 Caransebes 127 1.IX.1941 56.7 Bozovici 128.3 30.VII.1971 60.4 Cuntu 204.2 19.VII.1970 157.8 Baia Mare 121.4 13.V.1970 84.2 BistriŃa 75.9 11.VII.1938 83.1 Zalău 120.2 VII.1913 84.2 Turda 120.0 29.V.1986 68.2 Băisoara 65.2 22.VI.1979 130.8 Târgu Mures 75.2 29.VIII.1925 71.5 Păltinis 94.6 25.VIII.1977 108.1 Miercurea Ciuc 76.0 2.VII.1975 84.1 Odorhei 86.5 20.VIII.1949 71.9 LăcăuŃi 115.4 12.VII.1969 150.9 Făgăras 92.7 23.VI.1946 106.3 Petrosani 107.0 21.VI.1952 113.4 Deva 66.2 15.V.1942 64.7 Vârfu Omu 115.0 14.VII.1929 125.5

Botosani 80.4 18.VIII.1969 80.2 Piatra NeamŃ 132.0 29.VII.1991 96.2 Iasi 146.7 25.VIII.1970 55.9 Husi 123.6 12.VII.1969 61.7 Buzău 90.5 22.V.1976 63.6 Brăila 110.7 8.VI.1926 65.8 Sulina 219.2 29.VIII.1924 26.7 ConstanŃa 112.3 12.VIII.1939 29.5 Medgidia 92.0 19.VIII.1949 33.5 GriviŃa 115.9 13.II.1954 32.4 Urziceni 95.0 27.V.1971 60.7 Călărasi 149.4 2.VII.1915 54.0 139 În Podisul Transilvaniei, intervalul favorabil căderilor ploilor excedentare este iunie-august (BistriŃa, 75.9 mm în iulie; Alba Iulia, 75.6 mm în august). Pe culmile înalte cantitatea ridicată de precipitaŃii este consecinŃa intensificării activităŃii fronturilor de aer la trecerea lor peste munŃi si convecŃiei termice intense din sezonul cald. În general, desi abundente, cantităŃile maxime diurne măsurate în regiunea de munte nu depăsesc valoric, pe cele de la câmpie (op. citată). Pe litoral maximele diurne de precipitaŃii se produc în luna august (ConstanŃa 111.6 mm, Mangalia 140.2 mm), (Văduva, 2003). Deasupra Deltei Dunării si a Complexului lagunar Razim, unde încălzirea este puternică în timpul verii si toamna, convecŃia termică este foarte activă. În condiŃiile unor pătrunderi masive de aer umed aduse de ciclonii si fronturile din sud si sud-vest, se înregistrează cantităŃi diurne de precipitaŃii care depăsesc de trei sau chiar de patru ori media lunară multianuală. Asa este cazul la Tulcea, unde în 24 de ore au căzut 125.4 mm în 30 august 1924 si Unirea Jurilovca 130.2 mm în 4 iulie 1954. La Sulina, în 29 august 1924 au căzut 219 mm faŃă de 29.1 mm cât măsoară media multianuală a lunii august, iar la nord de această staŃie, la postul pluviometric C.A.Rosetti s-a înregis-trat la 30 august 1942 cantitatea de 520.6 mm care împreună cu cantitatea căzută în ziua precedentă dau 690.6 mm, reprezentând cantitatea maximă absolută căzută în 24 de ore în România, în perioada 1901-1997 (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). În Câmpia Română, cantităŃile maxime diurne măsurate au atins 80-170 mm si s-au semnalat în majoritatea cazurilor în iulie si august, valoric acestea dublând sau triplând media multianuală a lunilor respective, cum ar fi: Călărasi 149.4 mm, Drobeta-Turnu Severin 171.7 mm în luna iulie, precum si OlteniŃa 114.0 mm în luna august. Uneori si în luna iunie s-au totalizat în 24 de ore cantităŃi maxime de precipitaŃii excepŃionale: Ciuperceni 349 mm, Calafat 194 mm (Dragotă, 1999). 140 8.5. NUMĂRUL DE ZILE CU DIFERITE CANTITĂłI DE PRECIPITAłII

VariaŃiile numărului de zile cu diferite cantităŃi de precipitaŃii, sunt dependente de particularităŃile suprafeŃei active (altitudine, expoziŃia versanŃilor faŃă de advecŃia maselor de aer umed, forma de relief etc.) si de circulaŃia generală a atmosferei (Geografia României, Geografia Fizică, I, 1983). RepartiŃia cantităŃilor de precipitaŃii, pe zile, în fiecare lună joacă un rol important din punct de vedere practic. Pentru agricultură nu este atât de important numărul mare sau foarte mare de zile cu precipitaŃii, ci cantitatea de apă căzută în aceste zile si dacă această apă a fost folositoare sau dăunătoare în intervalul respectiv. Podisul Dobrogei, dar mai ales litoralul Mării Negre, la nivelul Ńării, sunt cele mai sărace teritorii în precipitaŃii, ceea ce impune, în cele mai multe cazuri din intervalul cald al anului, corectarea deficitului de precipitaŃii prin irigaŃii (Văduva, 2003). Numărul mediu anual cu diferite cantităŃi de precipitaŃii creste, în general, cu altitudinea. La altitudini mai mari de 1800 m, cantitatea de precipitaŃii nu depinde numai de altitudine, ci si de expoziŃia versanŃilor faŃă de circulaŃia dominantă a atmosferei. Chiar si la altitudini mai mici, influenŃa expoziŃiei joacă un rol foarte important (pe versanŃii cu expunere vestică si nordică, numărul de zile cu precipitaŃii este mai mare cu 10-20 pe an decât pe versanŃii cu expunere estică si sudică, caracterizaŃi prin procese de foehnizare a aerului). Un interes deosebit îl reprezintă numărul de zile în care cantitatea de precipitaŃii a fost egală sau mai mare decât anumite praguri, considerate ca fiind foarte importante pentru diferitele faze de dezvoltare a culturilor agricole si repartiŃia acestora în spaŃiu (teritoriul României) si în timp (pe diferite luni sau anotimpuri). 8.5.1. Numărul mediu lunar si anual de zile cu cantităŃi de precipitaŃii ≥0.1 mm Cele mai multe zile cu precipitaŃii ≥0.1 mm se produc în sezonul rece al anului începând cu luna noiembrie (odată cu instalarea sezonului rece când variază între 8.2. si 9.4. si în decembrie, ianuarie 141 si februarie între 9.2 si 10.3 pe litoral si în Podisul Dobrogei, iar în regiunea montană între 11.1 si 12.5 zile (tabel 8.4.). În Podisul Dobrogei numărului de zile cu astfel de cantităŃi de precipitaŃii, au valori mai variate si în general mai ridicate, decât cele prezentate în literatura de specialitate (Clima RPR, vol I-II, 19621961; Atlasul RSR, 1972-1979; Geogr. României, Geografia Fizică, I, 1983), ceea ce conduce la concluzia că în aceste ultime decenii, precipitaŃiile au fost mai frecvente (Văduva-Iancu, 2002). Semestrul cald debutează, cu un număr mai mare de zile cu precipitaŃii, în lunile aprilie, mai si iunie (9-10 zile pe litoral; 18-21 zile în regiunea montană), iar pe măsură ce ne apropiem de sfârsitul verii si începutul toamnei, în lunile august si septembrie, se înregistrează cel mai mic număr de zile cu ploaie (la ConstanŃa doar între 4 si 5 zile cu precipitaŃii). ExplicaŃia acestui număr mic de zile cu precipitaŃii trebuie corelată cu lipsa norilor convectivi din timpul verii

de pe litoral. ConvecŃia, fenomen meteorologic frecvent în sezonul cald deasupra reliefului continental, nu întruneste condiŃii de geneză si îndeosebi de dezvoltare pe litoral datorită prezenŃei mării. Aici, în timpul verii, în orele de maximă încălzire se produc curenŃi de aer cu caracter descendent, ceea ce provoacă destrămarea norilor convectivi chiar dacă acestia se formează deasupra uscatului dobrogean si ajung si deasupra litoralului. Aceasta înseamnă că cele 4-5 zile de precipitaŃii din lunile august si septembrie se înregistrează si din ploi frontale care cuprind mari suprafeŃe din teritoriul Ńării (Văduva, 2003). Tabel 8.4. Numărul de zile cu precipitaŃii ≥ 0.1 mm StaŃii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An ConstanŃa 10.0 9.2 9.3 8.4 9.2 8.1 7.1 4.6 5.1 6.8 8.6 10.1 96 Mangalia 9.5 8.9 8.4 8.2 8.3 7.9 6.8 5.0 5.2 6.8 8.7 9.6 93.6 Medgidia 8.9 9.9 8.9 8.2 10.2 9.8 8.3 5.9 5.3 6.0 8.2 9.4 99.6 Adamclisi 9.6 9.9 9.4 8.6 9.9 9.7 8.4 5.7 5.3 6.0 9.4 10.0 102 Hârsova 9.2 9.6 8.7 8.2 10.3 10.3 7.7 5.8 5.7 6.6 8.6 10.0 100.8 Vârfu Omu 14.7 14.4 14.3 18.9 21.2 20.5 18.5 17.0 12.0 11.1 12.9 15.1 190.8 Vlădeasa 17.3 17.8 18.8 18.6 19.9 19.3 17.3 16.3 13.7 12.5 17.6 18.2 207.3 Iezer-Pietrosu 15.9 16.3 17.6 16.9 18.4 18.8 17.8 14.9 12.6 11.4 16.2 19.0 196.7 Sursa: Geografia României, 1983; Văduva, 2003 142 Anual se realizează 93-96 zile cu precipitaŃii ≥0.1 mm (pe litoral), mai numeroase fiind în regiunea montană 190-207 zile. 8.5.2. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 0.5 mm Acesta scade cu aproximativ 30% păstrând, în linii mari aceeasi distribuŃie. Ele sunt mai numeroase în semestrul cald pe uscat si în cel rece pe litoral. Cele mai mari cantităŃi medii lunare se produc în lunile mai-iunie, iar cele mai scăzute în lunile august–septembrie (tabel 8.5). Anual se realizează 73-79 zile cu precipitaŃii ≥0.5 mm pe uscatul dobrogean si 70-72 zile pe litoral. 8.5.3. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 1.0 mm. CantităŃile mai mari de 1.0 mm sunt cele care asigură necesarul de apă pentru plante. RepartiŃia lunară a acestor cantităŃi este relativ uniformă cu o crestere usoară în semestrul rece, pentru litoral (> 6 zile), si în semestrul cald în Podisul Dobrogei (6-7 zile), Câmpia Română (8 zile) si în regiunea montană (17-18 zile), (tabel 8.6.). Tabel 8.5. Numărul de zile cu precipitaŃii ≥0.5 mm StaŃii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An ConstanŃa 6.5 6.3 5.9 6.2 7.0 6.8 5.3 3.7 3.8 5.0 6.7 7.3 70.8 Mangalia 6.8 6.7 6.1 6.6 6.3 6.3 5.2 4.0 4.1 5.2 6.8 7.4 72 Medgidia 6.3 6.8 6.0 6.1 7.8 7.4 6.8 4.4 4.0 4.8 6.5 6.8 73.2 Adamclisi 6.5 7.5 6.8 6.7 7.8 8.4 6.8 4.9 4.3 5.1 7.2 7.6 79.2 Hârsova 6.5 6.6 6.0 6.0 8.1 8.1 6.3 4.8 4.9 4.5 6.3 6.9 75.6 Numărul mediu anual de zile cu precipitaŃii ≥ 1.0 mm creste de pe litoral, de la 59-60 zile, spre partea centrală si vestică a Podisului Dobrogei (62-65 zile), ajungând în regiunea montană la 155-158 zile

(tabel 8.6). Însumarea anuală a numărului de zile cu precipitaŃii ≥ 1.0 mm, ne dezvăluie o distribuŃie normală în directă dependenŃă de cantităŃile locale. 143 Tabel 8.6. Numărul de zile cu precipitaŃii ≥ 1.0 mm StaŃii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An ConstanŃa 4.9 5.2 4.7 5.0 5.8 5.9 4.7 3.1 3.1 4.2 5.6 6.2 58.8 Mangalia 5.5 5.4 5.1 5.5 5.1 5.4 4.5 3.5 3.3 4.0 5.7 6.4 60.0 Medgidia 4.7 5.3 4.7 5.2 6.6 6.9 6.0 4.0 3.4 4.1 5.5 5.6 62.4 Adamclisi 5.0 5.7 5.2 5.6 6.6 7.4 5.8 4.1 3.8 4.2 6 5.8 64.8 Hârsova 5.0 5.4 4.8 5.0 6.7 6.6 5.3 4.4 4.3 3.6 5.3 5.9 62.4 Vârfu Omu 11.7 12.1 11.9 14.2 17.8 16.6 15.4 13.5 9.3 9.1 10.1 13.6 155.3 Vlădeasa 12.1 12.9 13.9 13.1 15.8 16.6 13.9 12.6 9.2 8.9 13.9 14.4 157.3 Iezer-Pietrosu 11.4 13.6 13.5 13.8 15.9 15.2 15.2 12.3 9.4 9.8 13.8 14.6 158.6 Bucuresti Băneasa 5.6 5.9 5.8 6.6 8.5 6.8 6.8 6.0 5.1 4.4 6.4 6.7 74.6 Craiova 6.5 6.6 6.9 7.6 8.5 7.3 6.8 5.4 4.9 4.0 7.7 7.9 80.1 Sursa: Geografia României, 1983; Văduva, 2003 8.5.4. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 10.0 mm. Ploile abundente care dau cantităŃi ≥10.0 mm sunt relativ rare. Astfel, în cei 40 de ani înregistraŃi (luaŃi în calcul), numărul mediu lunar de zile cu aceste precipitaŃii este în general subunitar, îndeosebi spre sfârsitul iernii si începutul primăverii. Cel mai ridicat număr mediu lunar se înregistrează în lunile noiembrie – decembrie pentru litoral (> 1 zi), mai – iunie (1-2 zile) pentru partea central-vestică a Podisului Dobrogei si 5-5.5 zile pentru regiunea montană, iar cele mai scăzute valori medii lunare, în lunile februarie-martie (tabel 8.7.). Tabel 8.7. Numărul de zile cu precipitaŃii ≥ 10.0 mm StaŃii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An ConstanŃa 0.8 0.6 0.7 0.7 1.2 0.9 0.7 1.1 1.1 0.8 1.3 1.1 0.9 Mangalia 0.8 0.6 0.6 0.7 0.8 0.9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.1 1.1 0.9 Medgidia 0.7 0.9 0.5 0.5 1.6 1.4 1.5 1.2 0.9 0.9 1.0 0.8 1.0 Adamclisi 0.1 0.1 0.1 0.2 0.6 0.6 0.4 0.6 0.3 0.2 0.2 0.3 0.3 Hârsova 0.7 0.6 0.6 0.6 1.5 1.4 1.4 1.4 0 0.7 0.9 0.8 0.9 Vârfu Omu 2.6 2.6 2.6 3.9 5.3 5.0 5.6 3.8 2.6 2.2 2.8 3.1 42.1 Sursa: Geografia României, 1983; Văduva, 2003 144 8.5.5. Numărul mediu lunar si anual de zile cu precipitaŃii ≥ 20.0 mm Cel mai mare număr de zile cu precipitaŃii ≥ 20.0 mm se înregistrează în regiunea montană. Desi în semestrul rece numărul lor este subunitar, în semestrul cald ajunge până la 1.9-2.1 zile. Continentalismul uscatului dobrogean pe de o parte si rolul jucat de apele mării, pe de altă parte, contribuie la diminuarea exagerată a numărului de zile cu cantităŃi ≥ 20.0 mm, în această regiune. Astfel, la nici o staŃie si în nici o lună nu s-a înregistrat mai mult de o zi. Cele mai multe zile cu astfel de precipitaŃii se înregistrează în iunie-august si noiembrie pe litoral si în mai-iunie-iulie în partea centrală si vestică

a Podisului Dobrogei, iar cele mai scăzute (0.1 zile) în ianuariefebruarie, când astfel de zile pot lipsi (Văduva, 2003). Anual se realizează 2.4-3.6 zile cu precipitaŃii ≥ 20.0 mm pe uscatul dobrogean, 0.3 zile pe litoral si 14.5 zile la Vârfu Omu. 145 9. VÂNTUL Regimul vântului este determinat, de interdependenŃa dintre particularităŃile circulaŃiei generale a atmosferei si de particularităŃile suprafeŃei active. Miscarea maselor de aer este generată de acŃiunea principalilor centri barici ai continentului european: anticiclonul azoric, mai ales în semestrul cald, anticiclonul est-european, mai ales în semestrul rece, si ciclonii mediteraneeni posibili în tot anul, cu deosebire iarna. Atât viteza, cât si direcŃia de unde bate vântul sunt întotdeauna în funcŃie de mărimea si sensul gradientului baric orizontal care apare între două mase de aer cu caracteristici fizice diferite care traversează sau staŃionează pe teritoriul respectiv. De aceea, de la o perioadă la alta, atât direcŃia, cât si viteza vântului se modifică mult si alternează cu intervale de calm (łâstea si colab. 1967 ; Miha, Pătăchie, 1983). 9.1. FRECVENłA VÂNTULUI PE DIRECłII În funcŃie de dispunerea si amplasarea centrilor barici care dirijează circulaŃia atmosferei deasupra Ńării noastre, frecvenŃa vântului si a calmului înregistrează mari variaŃii, în timp si spaŃiu, cu atât mai mult cu cât acest element climatic se caracterizează printr-o mare discontinuitate. Pe fondul circulaŃiei dominante apar unele modificări locale ale direcŃiei vântului, impuse de particularităŃile suprafeŃei subiacente si, în special, de lanŃul MunŃilor CarpaŃi. Astfel, pe înălŃimile carpatice la circa 2500 m, domină vânturile de vest, în proporŃie de 67%. Pe măsură ce scade altitudinea (la circa 1800 m), această dominanŃă scade la 60%, intervenind diferenŃe între expoziŃiile versanŃilor si între orientările culmilor. Pe versanŃii cu diferite expoziŃii direcŃiile dominante sunt date de expunerea acestora faŃă de circulaŃia maselor de aer. Văile si depresiunile canalizează vânturi uneori cu direcŃii, periodic sau concomitent, opuse (exemplu pe defileul Oltului, Culoarul Rucăr-Bran, pe valea Prahovei s.a.), iar vânturile circulaŃiei generale, ajunse la marginile CarpaŃilor, pătrund 146 în interior pe văile largi, ca de exemplu vânturile de est pe valea Moldovei, BistriŃei sau pe Trotus si pasul Oituz. În Podisul Moldovei, domină vânturile de NV în jumătatea nordică si cele din sud în cealaltă jumătate. În exteriorul CarpaŃilor de Curbură se resimte mai puŃin direcŃia dinspre nord si se trece la o direcŃie dinspre NE. În sudul Meridionalilor vânturile dominante bat dinspre NE (în partea estică), apoi dinspre nord (în partea centrală) si dinspre NV (în partea de vest). În Podisul Transilvaniei, masele de aer pătrund peste Poarta Someseană, pe Culoarul Muresului, peste pasuri si culmi mai joase

(exemplu, peste Apuseni), dar si prin „iesirile” spre Brasov peste Persani. În această regiune, vânturile dominante au următoarele direcŃii: SV-NE în culoarele Orăstie-Aiud, NV-SE în Podisul Somesan; N-S si NE-SV în Câmpia Transilvaniei si Podisul Târnavelor. În Câmpia Română, dominante rămân vânturile de vest (în vest) si est (în est) si de interferenŃă în Câmpia Teleormanului, dar si cu modificări la extremităŃi, respectiv vânturi de NV (în vest) si de N (în est). În lungul văii Dunărea domină vânturile pe direcŃie est-vest, dar dinspre nord peste BălŃi si NV pe distanŃa GalaŃi-Tulcea. În Podisul Dobrogei si mai ales pe litoralul Mării Negre, cea mai mare frecvenŃă revine vânturilor de vest (16.4%), nord (13.6%) si nord-est (12%) urmate de cele de sud (11.8%), nord-vest (10.9%) si sud-est (10.1%) la ConstanŃa, iar la Mangalia frecvenŃa cea mai mare revine vânturilor de vest (19.6%), nord-vest (16.3%), sud-est (13.4%) si nord-est (11.4%), (Văduva, 2003). În Câmpia de Vest predomină mai ales vânturile de nord, urmate de cele de sud si sud-vest. 9.2. VITEZA VÂNTULUI Reprezintă cea de a doua caracteristică esenŃială a vântului si depinde în mod direct de valoarea gradientului baric orizontal. Anual, cele mai mari viteze ale vântului sunt semnalate în regiunile montane înalte. Pe măsură ce scade altitudinea scade si viteza vântului. Astfel, viteza medie anuală pe înălŃimile carpatice cele mai mari variază între 8.0 si 10.5 m/s. La altitudini de 1800-2000 m, viteza medie anuală variază în jur de 6 m/s, iar pe versanŃii cu expunere 147 favorabilă invaziilor maselor de aer din semestrul rece al anului, în jur de 5 m/s. Pe versanŃii adăpostiŃi, viteza variază între 2-3 m/s, iar în depresiunile intramontane, în jur de 1 m/s. În Podisul Transilvaniei, viteza vântului se reduce până la 2-2.5 m/s, în partea sudică si sudvestică si 1.6-2.2 m/s în restul podisului. La exteriorul arcului carpatic, cele mai mari medii anuale ale vitezei vântului se remarcă la gurile Dunării (7 m/s), pe litoral, sudestul Câmpiei Siretului Inferior si Podisul Bârladului (4.1-5.0 m/s). În Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Delta Dunării si în Bărăgan, viteza vântului scade sub 4 m/s. În celelalte regiuni ale Ńării viteza se reduce la mai puŃin de 3 m/s. Viteze mai mici de 1 m/s caracterizează numai depresiunile carpatice închise (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). Vitezele medii maxime sunt în martie-aprilie, în majoritatea Ńării, când solul fiind relativ dezgolit vântul provoacă o mare evaporare; pe vârfurile montane înalte se atinge o viteză maximă în februarie, iar pe litoral în ianuarie. În august si septembrie domină regimul anticiclonal si viteza vântului este minimă. 9.3. CALMUL ATMOSFERIC Scade ca durată de la câmpie spre culmile montane si de la vest spre est. Cel mai îndelungat calm (>75%) se produce în depresiunile intracarpatice mici (Voineasa). În depresiunile mai mari, cu frecvenŃă

mare a inversiunilor de temperatură (Giurgeu, Baraolt), ca si în Depresiunea GurahonŃ, Târgu Jiu-Câmpu Mare, în Culoarul Muresului calmul variază între 60.1 si 69.9%. Valori mari (>40%) se întâlnesc si în interiorul Podisului Transilvaniei, ca si în unele culoare de vale. Calmul cel mai redus este la Ńărmul Mării Negre, la Sulina (13%) si pe crestele munŃilor de >2 500 m (9.2%), unde vânturile sunt dominante. În regiunile de câmpie din vestul si estul României, mai expuse vântului, calmul este de circa 20-30%, iar în cele sudice si sud-vestice, mai adăpostite, de 25-40% (Atlas-Mediu si reŃeaua electrică de transport, 2002), (fig. 9.1.). 148 Fig. 9.1. DirecŃiile dominante ale vântului si calmul atmosferic 149 9.4. VÂNTURILE LOCALE Pe lângă vânturile dominante, pe teritoriul României se produc si vânturi locale. Acestea iau nastere datorită perturbaŃiilor termice sau mecanice care se produc în circulaŃia generală a atmosferei, datorită influenŃei suprafeŃei active (Geografia României, Geografia Fizică, I, 1983, Ciulache, 1987). După factorul generator se cunosc vânturi locale cu periodicitate zilnică (brizele), determinate de încălzirea inegală a diferitelor tipuri de suprafeŃe active, si vânturi locale care se dezvoltă sub influenŃa circulaŃiei atmosferice (crivăŃul, vântul negru), acestea din urmă capătă caracter de risc (Posea, 2003). CrivăŃul apare în estul si sud-estul Ńării, la periferia anticiclonului Est European, având direcŃie NE-SV; bate dominant iarna, este rece si uscat, aduce ger, polei, viscole, troieniri de zăpadă, doboară arbori si conductori electrici, întrerupe circulaŃia. Din cauza CarpaŃilor Orientali si a deschiderii estice a Câmpiei Române bate si peste Dobrogea, litoralul Mării Negre si estul Câmpiei Române. Pătrunde pe văi în CarpaŃii Orientali, unde trece peste pasuri si culmi mai joase în depresiunile Brasov, Ciuc si Gheorgheni, sub numele de Nemira. BăltăreŃul se resimte mai rar, primăvara si toamna, mai ales peste bălŃile Dunării, cu ploi mărunte, venind din direcŃie estică sau sud-estică. În mod excepŃional apare si iarna, producând ploi. Îsi are originea în ciclonii mediteraneeni si pe Marea Neagră. Suhoveiul este un vânt fierbinte si uscat specific stepelor rusesti, dar îl întâlnim si în sudul si estul României, în mod deosebit vara, unde provoacă furtuni, praf, secetă. În Câmpia Română este numit Sărăcilă, sau Traistă-n băŃ, iar în Dobrogea, Vântul Negru. Munteanul bate dinspre MunŃii Buzăului peste Bărăganul central-nordic, cu ploi torenŃiale si grindină, provocat de ciclonii mediteraneeni. Austrul afectează sudul Ńării ca vânt uscat. Se formează la periferia unei arii anticiclonale situată peste Peninsula Balcanică, atunci când în Transilvania se instalează un minim barometric. Bate din vest, sud-vest si sud, aproape tot anul, iarna aducând ger, vara secetă, iar

primăvara usucă puternic solul. 150 Vânturile de tip foëhn sunt cele mai răspândite si provin dominant din circulaŃia generală de vest si sud-est care escaladează CarpaŃii si apoi coboară pe versanŃii opusi ca vânturi calde si uscate. Se simt în mod deosebit, influenŃând caracterele mediului local, la periferia CarpaŃilor si SubcarpaŃilor de Curbură, în sud-estul Apusenilor, în nordul MunŃilor Făgăras (unde se numeste Vântul Mare sau Mâncătorul de Zăpadă), în lanŃul depresiunilor Maramures, Gheorgheni, Ciuc, peste SubcarpaŃii Moldovei si în MunŃii Banatului, unde se numeste Cosova si se resimte puternic în Depresiunea OraviŃa. În această ultimă depresiune vântul are uneori viteze mari, putând provoca dislocări de arbori si alte pagube, dar determină aici si ierni blânde si foarte scurte. Brizele sunt vânturi opuse de zi-noapte, rezultate din încălzirea foarte diferenŃiată a unor suprafeŃe subiacente apropiate. Cele mai tipice sunt brizele marine, care bat pe litoral, ziua dinspre mare către uscat (între orele 10-20), iar noaptea în sens invers (între orele 23-8). Afectează litoralul dobrogean pe o lăŃime de 25 km în sud si până la 70 km în nord. Cu o intensitate mult redusă există si brize lacustre, urbane, de pădure si suprafeŃe despădurite, brize dunărene, sau între diferite culturi si locuri necultivate. Importante sunt însă si brizele de munte, numite si vânturi de munte-vale, caracterizate prin fluxuri de aer care urcă ziua pe văi si pe versanŃi către culmi, iar noaptea au un mers invers (Pop, 1988). 151 10. FENOMENE CLIMATICE DE RISC ParticularităŃile circulaŃiei generale a atmosferei de la un sezon la altul determină producerea diverselor fenomene si procese meteorologice (Geografia României, I, 1983). În sezonul rece al anului sunt caracteristice fenomenele de îngheŃ, polei, brumă, chiciură, depuneri de gheaŃă pe conductorii aerieni, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă si ceaŃa. Pentru toate fenomenele din acest sezon sunt caracteristice temperaturile negative si advecŃiile de aer rece polar sau arctic. În sezonul cald al anului sunt prezente fenomenele de rouă, grindină, ploi torenŃiale si orajele; în toate cazurile fiind caracteristice temperaturile negative, advecŃiile de aer fierbinte tropical si continentalizarea maselor de aer oceanic (Bogdan, Niculescu, 1999, Geografia României, I, 1983). În afara fenomenelor prezentate anterior, care se produc fie în semestrul cald, fie în cel rece, fenomenele de uscăciune si secetă si cele de exces de umiditate sunt posibile în tot anul, pe tot teritoriul Ńării. 10.1. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE ÎN SEMESTRUL RECE AL ANULUI 10.1.1. ÎngheŃul si bruma ÎngheŃul se produce când temperatura aerului si a solului a scăzut sub 0°C. Această temperatură poate fi provocată de advecŃia aerului

rece sau de efectele răcirii radiative din timpul nopŃii sau în cazul cumulizării efectelor proceselor advective cu cele radiative (Ciulache, Ionac, 1995; Iancu, 1999). Bruma este un fenomen meteorologic care se produce sub forma unui depozit de gheaŃă, cu aspect cristalin, deseori sub formă de solzi, ace de gheaŃă, pene, evantai (łâstea si colab., 1965). Bruma se produce în nopŃile senine, calme si reci de primăvară, toamnă si iarnă, prin sublimarea vaporilor de apă din aer, pe obiectele a căror temperatură scade sub 0°C, ca urmare a răcirii radiative nocturne (Ciulache, Ionac, 152 1995). Producerea brumei presupune întotdeauna prezenŃa îngheŃului, în timp ce, îngheŃul nu presupune întotdeauna bruma (Bogdan, Niculescu, 1999). Depunerile de brumă sunt favorizate de: temperaturi sub 0°C, timp senin si linistit (regim anticiclonic), sau vânt slab (între 0 si 2m/s), umezeala relativă peste 80% si condiŃii locale avantajoase (văi umede, versanŃi expusi advecŃiei aerului rece etc.). Ea dispare prin evaporare si, foarte rar, prin topire. Cauzele genetice ale îngheŃurilor După cauzele care îl provoacă, îngheŃul este de trei feluri: advectiv, radiativ si mixt (Ciulache, Ionac, 1995; Ciulache, Ionac, 2003). ÎngheŃul advectiv se formează ca urmare a invaziilor aerului rece de la latitudini mari. Este mai frecvent iarna dar produce si pagube importante în prima jumătate a primăverii. ÎngheŃul radiativ se datorează răcirii radiative nocturne intense a suprafeŃei terestre. ÎngheŃul mixt (advectiv-radiativ) ia nastere datorită invaziei aerului rece de la latitudini superioare, care continuă să se răcească prin procesul răcirii radiative nocturne. ApariŃia, frecvenŃa si persistenŃa acestui fenomen depind atât de înălŃimea Soarelui deasupra orizontului, de circulaŃia generală a atmosferei cât si de înălŃimea, expoziŃia si forma reliefului, vecinătatea bazinelor de apă, natura suprafeŃei terestre si tipul de vegetaŃie. Caracteristicile suprafeŃei active care influenŃează apariŃia unor arii mai reduse sau extinse cu îngheŃ, sunt: PrezenŃa Mării Negre si a fluviului Dunărea care reduc riscul de îngheŃ. Pe teritoriile limitrofe acestora, cu soluri mai umede, se remarcă o răcire nocturnă mult mai lentă, întârziată de fluxul de căldură orientat dinspre straturile mai adânci spre suprafaŃă, prin conductibilitate calorică. Asa se explică faptul că pe litoral pericolul de îngheŃ este mai mic decât în restul Ńării. Relieful, prin caracteristicile sale (forme, fragmentare, expoziŃie, etc.), influenŃează foarte mult distribuŃia teritorială a fenomenului de îngheŃ. Astfel, în depresiunile si văile bine închise îngheŃurile au cele mai mari frecvenŃe si persistenŃe. 153 ExpoziŃia versanŃilor, joacă un rol major în accentuarea sau diminuarea fenomenului de îngheŃ. Pe pantele cu expoziŃie sudică si

sud-estică îngheŃul este mai puternic decât pe cele cu expunere vestică si sud-vestică din cauza faptului că sunt mai reci, iar trecerea la temperaturi ridicate se face foarte repede. Pe pantele cu expoziŃie nordică, unde încălzirea este mai lentă din cauza absenŃei radiaŃiei solare, o mare parte din timp, îngheŃurile timpurii de toamnă si cele târzii de primăvară sunt mai severe. Fragmentarea reliefului favorizează apariŃia mai timpurie si dispariŃia mai întârziată a îngheŃului. Efectele de foehn de pe versanŃii adăpostiŃi diminuează frecvenŃa si intensitatea îngheŃului. PrezenŃa solurilor bălane diminuează frecvenŃa îngheŃurilor. Solurile uscate si afânate îngheaŃă mai usor decât cele umede si bătătorite din cauza aerului aflat în spaŃiile lacunare care are căldură specifică mică si conductibilitate calorică redusă. PrezenŃa apei în sol, reduce pericolul de îngheŃ prin cresterea căldurii specifice si conductibilităŃii calorice a solurilor. Covorul vegetal, preluând rolul de suprafaŃă activă principală atenuează încălzirea puternică a solului în timpul zilei. Comparativ cu solul lipsit de vegetaŃie si cresterea minimelor termice în timpul nopŃii, ducând la scăderea frecvenŃei acestui fenomen. Aceste condiŃii locale introduc nuanŃe moderatoare în aria de apariŃie, în durata si intensitatea fenomenului de îngheŃ (Clima R.P.R, 1962). N. Topor (1958), stabileste 10 procese sinoptice care favorizează producerea îngheŃurilor si a brumelor (fig.10.1.). MenŃionăm, în continuare, cele mai importante cinci procese sinoptice: AdvecŃia aerului rece generat de anticiclonul est-european, situat în Câmpia Rusă sosit aici pe o componentă ultrapolară (fig. 10.2.). AdvecŃia aerului rece din nord-vest, pe o componentă polară generată de anticiclonul Scandinav; în această situaŃie toată Ńara este afectată de îngheŃ (fig. 10.3.). AdvecŃia aerului rece de la vest la est. În acest caz, îngheŃurile se produc în Câmpia si Dealurile Vestice, pe versanŃii vestici ai MunŃilor Apuseni, ai CarpaŃilor Meridionali si Orientali, în Câmpia Moldovei, iar pe versanŃii cu efecte foehnale si în regiunile din sudul 154 si sud-estul Ńării adăpostite de barajul orografic asemenea fenomene nu se produc (fig. 10.4.). advecŃia determinată de anticiclonii cantonaŃi în partea vestică si centrală a Europei – îngheŃul afectează partea nordică a Ńării (fig. 10.5). advecŃiile generate de anticiclonii situaŃi în Peninsula Scandinavică (fig.10.6) – îngheŃul afectează cea mai mare parte a României, excepŃie făcând Podisul Transilvaniei, MunŃii Poiana Ruscă, Câmpia de Vest si partea sudică a Câmpiei Olteniei. ÎngheŃul poate deveni un fenomen de risc cu urmări grave pentru economia Ńării, în următoarele condiŃii: când apare toamna devreme (afectând culturile care încă se

mai găsesc pe câmp - legume, porumb, floarea-soarelui etc.) si primăvara târziu (afectând culturile aflate la începutul perioadei de vegetaŃie, pomii fructiferi si viŃa de vie); când are origine mixtă (advectiv-radiativă); când apare atât pe suprafaŃa solului cât si în aer; când este însoŃit de fenomene meteorologice de iarnă (brumă, polei, lapoviŃă, ninsoare). când are caracter general la nivelul României. În vederea diminuării pagubelor provocate de îngheŃurile si brumele timpurii de toamnă si târzii de primăvară, se impune luarea unor măsuri concrete, prin acoperirea culturilor de câmp cu folii de polietilenă, paie, frunze etc. Iar pentru pomii fructiferi si viŃa de vie se poate utiliza metoda fumigaŃiei si cea a irigării. Octavia Bogdan (1999), realizează harta expunerii terenurilor faŃă de riscul îngheŃului si brumei pe baza temperaturii medii a lunii ianuarie si a parametrilor caracteristici îngheŃului si brumei, stabilind 5 trepte de vulnerabilitate faŃă de îngheŃ, la care sunt expuse teritoriile Ńării, astfel (fig. 10.7): 1. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mică (t° = 0…-1°C) – sunt situate în zona litorală, unde Marea Neagră are rol de moderator termic, iar temperatura aerului chiar si în luna ianuarie are valori pozitive (0.6°C la ConstanŃa si 1.0°C la Mangalia), (Văduva, 2003). 2. Teritorii cu vulnerabilitate mică (t° = -1…-2°C) – se remarcă în regiunile cu influenŃe submediteraneene si în dealurile de Vest care sunt ceva mai înalte fiind situate deasupra stratului de inversiune. 155 Fig. 10.1. Traiectoriile urmate de masele de aer care produc îngheŃuri si brume toamna si primăvara (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) Fig. 10.2. Aria îngheŃurilor si brumelor care se propagă dinspre nord-estul Europei (Câmpia Rusă), (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 156 Fig. 10.3. Aria îngheŃurilor si brumelor care se propagă dinspre nord-vest (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999 ) Fig. 10.4. Aria îngheŃurilor si brumelor care se propagă dinspre pusta maghiară (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 157 Fig. 10.5. Aria îngheŃurilor si brumelor care se propagă Europa Centrală si de Vest (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) Fig. 10.6. Aria îngheŃurilor si brumelor care se propagă dinspre Europa de Nord (după Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 158 Fig. 10.7. Vulnerabilitatea teritoriilor României faŃă de îngheŃ si brumă: 1. foarte mică; 2. mică; 3. intermediară; 4. mare; 5. combinată. 3. Teritorii cu vulnerabilitate intermediară (t° = – 2…–3°C) – sunt cele din Câmpia Olteniei, Piemontul si SubcarpaŃii Getici,

regiunile adăpostite de curbura CarpaŃilor si în Câmpia de Vest unde sunt prezente influenŃele oceanice. 4. Teritorii cu vulnerabilitate mare (t° = – 3…– 4°C) – sunt situate în partea central-estică a Câmpiei Române, în cea mai mare parte a Podisului Moldovei, cu influenŃe continentale si în partea nordvestică a României aflată sub influenŃa advecŃiilor aerului polar si arctic din nord, est si nord-est. 5. Teritorii cu vulnerabilitate combinată – sunt specifice terenurilor muntoase. Principalii parametri care caracterizează îngheŃul si bruma Datele medii de producere a îngheŃului si brumei – sunt variabile în timp si spaŃiu datorită desfăsurării altitudinale în trepte a teritoriului Ńării noastre. 159 Data medie a primului îngheŃ de toamnă. Este din ce în ce mai timpurie pe măsura cresterii altitudinii. Aceasta, se instalează cel mai devreme în regiunile montane si depresiunile intramontane înainte de 1.X (25.IX-1.X); în SubcarpaŃi, Dealurile de Vest si Depresiunea Transilvaniei, între 1 si 11.X; în Câmpia Română si Câmpia de Vest între 21.X si 1.XI, în timp ce, pe litoral, îngheŃul este cel mai întârziat, după 5.XI la Mangalia (Clima R.P.R, 1962; Bogdan, Niculescu, 1999; Iancu, 2000). Data medie de producere a primei brume de toamnă. Comparativ cu datele medii de producere a îngheŃului, toamna, bruma poate apărea fie concomitent cu îngheŃul, fie ceva mai târziu dar niciodată mai înainte. Aceasta datorită faptului că pentru producerea brumei sunt necesare temperaturi negative. Bruma, apare, ca dată medie, cel mai timpurii în regiunile muntoase (înainte de 1.IX) si cel mai târziu pe litoral, începând din prima decadă a lunii noiembrie (10.XI la Mangalia), (Geografia României, I, 1983; Iancu, 1999). Data medie de producere a ultimului îngheŃ de primăvară. Acesta are loc din ce în ce mai târziu pe măsură ce creste altitudinea. Astfel, în regiunea de litoral si în Lunca Dunării, ultimul îngheŃ se produce ca dată medie primăvara, înainte de 1 aprilie (30.III la Mangalia), (Iancu, 2000), în Câmpia Română de la vest de Olt si Dobrogea, acesta se situează între 1 si 15.IV (2.IV la Adamclisi; 15. IV la Valu lui Traian); în Câmpia Română la est de Olt, Câmpia de Vest, Podisul Moldovei si Getic, între 11 si 21.IV; în regiunile Subcarpatice si în Podisul Transilvaniei între 21.IV si 1.V, iar în regiunea montană, poate întârzia până la 1.VI, în unele locuri datorită condiŃiilor meteorologice favorabile poate persista întregul an. Data medie de producere a ultimei brume de primăvară – are loc înainte cu circa o săptămână faŃă de data medie a ultimului îngheŃ, iar cele mai târzii brume de primăvară sunt posibile si mai târziu, respectiv în a doua decadă a lunii aprilie, pe litoral. Ele dispar înaintea datelor de producere a celor mai târzii îngheŃuri, sau concomitent cu acestea. Data medie a intervalului cu îngheŃ. Intervalul cuprins între

data medie de producere a primului îngheŃ de toamnă si data medie de dispariŃie a acestuia primăvara constituie intervalul mediu anual în care îngheŃul este posibil (Bogdan, Niculescu, 1999). Durata lui este în funcŃie de influenŃele climatice exterioare si de altitudine. Cea mai mică durată a intervalului posibil cu îngheŃ este pe litoral, sub 150 zile 160 (146 la Mangalia), (Iancu, 1999), ea se măreste pe măsură ce altitudinea creste, astfel că, în Podisul Dobrogei ajunge până la 180 zile (175 zile la Adamclisi; 180 zile la Valu lui Traian); în Câmpia Română la est de Olt, Câmpia de Vest, Podisul Getic si parŃial Podisul Moldovei este cuprinsă între 165-185 zile; în regiunile subcarpatice, Dealurile de Vest si Podisul Transilvaniei, aceasta variază între 185 si peste 205 zile, iar pe munŃii înalŃi între 205 si peste 285 zile. În acest interval, îngheŃul nu este continuu, ci sporadic. Data medie a intervalului fără îngheŃ. Reprezintă perioada de timp dintre data medie a ultimului îngheŃ de primăvară si data medie a primului îngheŃ de toamnă (Clima R.P.R, 1962). Cea mai mare durată medie a intervalului fără îngheŃ se înregistrează pe litoral (229 zile la Mangalia), ca urmare a influenŃei mării, iar cea mai mică, în regiunile muntoase si depresionare (sub 100 zile), ca urmare a influenŃei uscatului. Data medie a intervalului fără brumă. Variază între 231 zile la Mangalia si 246 zile la ConstanŃa pe litoralul Mării Negre. Se observă cum intervalul mediu anual fără brumă este mai mare decât cel fără îngheŃ ca urmare a condiŃiilor specifice în care se formează bruma (Iancu, 1999). 10.1.2. Chiciura Chiciura este un fenomen hidrometeorologic care apare pe timp ceŃos si cu vânt la temperaturi negative ale aerului, prin sublimarea vaporilor sau îngheŃarea picăturilor suprarăcite la contactul cu obiectele expuse vântului, mai ales pe cele verticale sau suspendate în aer (Dumitrescu, 1976, Văduva, 2003).Depunerile de chiciură au loc în cazul advecŃiei maselor de aer arctic maritim si în condiŃiile răcirii radiative nocturne a aerului temperat maritim. Ele se pot produce în orice regiune din România, fără să se formeze în fiecare an si în fiecare lună de iarnă. Cel mai favorabil interval, pentru depunerile de chiciură, este situat între 1 octombrie si 1 mai. Numărul mediu anual de zile cu chiciură variază de la 80 zile (81 zile la Vf. Omu), în regiunile cu altitudini de peste 2500 m, la 10-20 zile în regiunile deluroase si de podis, ajungând la 2-3 zile pe litoralul Mării Negre. Numărul mediu anual de zile cu chiciură, a fost de 5-10 zile pe litoral, 10-13 zile pe văi, în culoare si în depresiunile intracarpatice, 161 120-180 de zile la peste 800 m altitudine (112 zile la Vlădeasa, 181 zile la łarcu si Vf. Omu, 165 zile la LăcăuŃ) (Geografia României, I, 1983). În cursul anului cele mai numeroase zile cu chiciură se realizează

în luna ianuarie, pentru regiunile joase si februarie, pentru regiunile montane (ca urmare a propagării cu întârziere a răcirii aerului). Depunerile de chiciură pot atinge grosimi de 20-30 cm, ceea ce înseamnă o greutate de 4-6 kg pe metru linear de conductor. În România cea mai mare greutate maximă a fost determinată la Vf. Omu, în noiembrie 1961, fiind de 13.224 g/l m de conductor. Depunerile de chiciură pot constitui un pericol real, producând avarii conductorilor electrici, stâlpilor de susŃinere a acestor fire si arborilor, atunci când acestea sunt însoŃite de vânturi intense. 10.1.3. Poleiul Este o depunere de gheaŃă, omogenă si transparentă care rezultă în urma îngheŃării picăturilor suprarăcite de ploaie sau burniŃă, pe sol sau pe obiectele a căror temperatură este negativă. El se formează în condiŃiile trecerii fronturilor sau advecŃiei maselor de aer cald si umed peste suprafeŃe cu temperaturi negative (Clima R.P.R, 1962). Desi are o frecvenŃă redusă se poate forma în orice regiune a Ńării. RepartiŃia lui teritorială evidenŃiază legătura care există între acesta si condiŃiile fizico-geografice locale, dar si expunerea faŃă de anumite componente ale circulaŃiei generale a atmosferei. Poleiul apare mai ales la sfârsitul toamnei-începutul primăverii, după o perioadă de răcire accentuată (care favorizează menŃinerea temperaturilor negative ale solului), pe fondul unei încălziri asociate trecerii unui front cald, cu precipitaŃii lichide (advecŃii de aer polar dinspre vest sau de aer maritim tropical dinspre SV). Durata depunerii de polei nu este prea mare, ea fiind, de obicei, de ordinul câtorva ore. Din punct de vedere meteorologic, poleiul nu trebuie confundat cu gheŃa de la sol formată în urma mai multor procese: prin îngheŃarea ulterioară a precipitaŃiilor lichide; ca urmare a îngheŃării apei rezultate din topirea parŃială sau totală a stratului de zăpadă preexistent; prin bătătorirea zăpezii de pe carosabil în urma circulaŃie rutiere. În informaŃiile trensmise de mass-media nu prea se face diferenŃierea între aceste procese, orice suprafaŃă alunecoasă de pe carosabil fiind denumită ca „polei” (Moldovan, 2003). 162 Numărul mediu anual de zile cu polei pe sol este mai mare de 5 zile în regiunea montană la altitudini mari si variază între 4-5 zile pe pantele joase montane si dealurile înalte; valori medii de 3-5 zile anual, sunt obŃinute pentru regiunile joase de câmpie. În regiunile Subcarpatice, de-a lungul Dunării si în partea centrală a Deltei Dunării, poleiul se produce în medie 3-4 zile anual. În sud-vestul Câmpiei Banatului si pe litoralul Mării Negre, din cauza regimului termic moderat specific acestor regiuni, se remarcă cea mai mică frecvenŃă a zilelor cu polei (2 zile/an). Numărul maxim anual de zile cu polei în regiunea montană este dublu faŃă de cel mediu (8-10 zile) mai ales în anii în care au fost condiŃii favorabile pentru producerea acestui fenomen. În regiunile de câmpie, producerea poleiului se poate realiza de două sau trei ori mai mult (10-15 zile) decât valoarea medie, iar pe litoral de trei sau patru

ori mai mult (7-9 zile) decât valoarea medie. Poleiul produce pagube importante prin dificultăŃile pe care le impune circulaŃiei rutiere, prin ruperea stâlpilor de telegraf si a crengilor copacilor, dar si prin prăbusirea conductorilor aerieni si întreruperea comunicaŃiilor. 10.1.4. Depuneri de gheaŃă pe conductorii aerieni Depunerile de gheaŃă au o importanŃă deosebită în producerea avariilor din sistemul energetic naŃional si cel al telecomunicaŃiilor. Depunerile de gheaŃă pot fi (Atlas - Mediul si reŃeaua electrică de transport, 2002): simple-când rezultă dintr-un singur tip de depunere (brumă, chiciură, polei, lapoviŃă, zăpadă umedă); complexe-când rezultă dintr-o combinaŃie de depuneri succesive si suprapuse. Cauza principală de formare a depunerilor de gheaŃă o constituie starea atmosferei determinată de circulaŃia generală a maselor de aer si anume: înlocuirea unui câmp depresionar cu un câmp anticiclonic în extindere sau invers, înlocuirea unui câmp anticiclonic care se află în retragere cu un câmp depresionar în extindere, fenomen ce determină îngheŃul si sublimarea vaporilor de apă care dau nastere la diferite tipuri de depuneri (Bălescu, 1962). 163 Depunerile de gheaŃă pe conductori apar pe diverse căi, astfel (łâstea si colab. 1965, łepes, 1968, Bogdan, Mihai, Teodoreanu, 1974): din cauza apei suprarăcite care se află în aer sub formă de ceaŃă, aer ceŃos, burniŃă sau ploaie care determină chiciura tare si bruma; prin trecerea directă sub formă de ace de gheaŃă a vaporilor de apă din aer (sublimare) care formează chiciura moale, cristalină sau pufoasă; prin topirea pe conductori a fulgilor de zăpadă umedă (lapoviŃa) si a îngheŃării ulterioare a acestora; prin îngheŃarea picăturilor fine de ploaie (burniŃă) suprarăcite pe conductorii aerieni ca si prin îngheŃarea picăturilor de ploaie ce cad peste o suprafaŃă suprarăcită care formează poleiul. Octavia Bogdan si colab. (2002), realizează harta ariilor vulnerabile la depunerile de gheaŃă pe baza intervalului favorabil depunerilor de gheaŃă, numărului mediu si maxim anual de zile cu depuneri de gheaŃă, diametrului si greutăŃii maxime a acesteia, stabilind 5 trepte de vulnerabilitate la depunerile de gheaŃă, la care sunt expuse teritoriile Ńării, astfel: 1. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mică – sunt situate în zona litorală, Delta Dunării si BălŃile Dunării ca efect al influenŃei moderatoare a apei si în câmpia piemontană de la curbură cu efecte de foehn. 2. Teritorii cu vulnerabilitate mică – sunt situate în Podisul Dobrogei, Podisul Moldovei, Câmpia Română si sud-vestul Transilvaniei. 3. Teritorii cu vulnerabilitate medie – sunt cele din regiunea

SubcarpaŃilor, Podisului Transilvaniei, Câmpiei si Dealurilor de Vest. 4. Teritorii cu vulnerabilitate mare – sunt situate în zona montană cu altitudini medii. 5. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mare – caracterizează zona alpină (la peste 1800 m altitudine). Principalii parametri care caracterizează depunerile de gheaŃă Datele medii de producere a depunerilor de gheaŃă Prima depunere de gheaŃă, ca dată medie, se plasează în lunile noiembrie-decembrie în regiunea de câmpie; ianuarie pentru litoralul Mării Negre, SubcarpaŃii Getici si cei de la Curbură; a doua decadă a lunii octombrie pentru culmile muntoase cu înălŃimi mai mici de 1500 m; a doua decadă a lunii septembrie pentru culmile muntoase mai mari 164 de 1700-1800 m, în timp ce, la altitudini de peste 2000 m, astfel de depuneri sunt posibile tot anul. Ultima depunere de gheaŃă, ca dată medie, se formează pe cea mai mare parte a teritoriului României, în a doua jumătate a lunii martie, excepŃie făcând Dobrogea, litoralul Mării Negre, Delta Dunării, SubcarpaŃii Getici si cei de la Curbură când apare în februarie sau chiar ianuarie. Numărul mediu anual de zile cu depuneri de gheaŃă Numărul mediu anual al zilelor cu depuneri de gheaŃă variază între 10 zile pe litoral, 10-20 de zile în regiunea de câmpie si 20-30 de zile în dealurile subcarpatice si în podisuri si peste 30 de zile în regiunile de munte (Geografia României, I, 1983). Numărul maxim anual de zile cu depuneri de gheaŃă variază între 10 zile pe litoral si în SubcarpaŃii de la Curbură, 20-30 de zile în regiunile de câmpie si dealuri joase si 150-200 zile pe culmile muntoase cele mai înalte. Grosimea maximă a depunerilor de gheaŃă, variază între 5 cm pe Valea Dunării, peste 5.5 cm în regiunile de câmpie, 70-80 cm în regiunile montane, ajungând până la 1m la altitudini de peste 2000 m (Geografia României, I, 1983; Bogdan, Niculescu, 1999). Greutatea maximă a depunerilor de gheaŃă. Aceasta, se măsoară în grame sau kilograme/1 m lungime de cablu si poate varia de la 250g/m cablu în regiunile cu efect de foehn până la 5000g/m cablu în regiunea montană. La înălŃimi mai mari de 1800-2000 m, unde sunt condiŃiile cele mai favorabile de formare a depunerilor de gheaŃă, greutatea depunerii poate depăsi 10 000 g/m cablu, asa cum s-a întâmplat în noiembrie 1961, la Vf. Omu (13 224g). 10.1.5. Ninsoarea Este un hidrometeor reprezentat printr-o precipitaŃie sub formă de zăpadă (Ciulache, Ionac, 2003). În regiunile de câmpie, cele mai timpurii ninsori apar din septembrie, iar cele mai târzii, în aprilie, în timp ce, în regiunea montană acestea au caracter episodic putând să apară chiar si vara. 165

Data medie de producere a primei ninsori corespunde cu data când temperatura medie zilnică scade sub 2-3°C, iar cea a ultimei ninsori, cu data când aceeasi temperatură trece peste 5°C, pentru fiecare regiune (Clima R.P.R, vol. I, 1962). Numărul mediu de zile cu ninsoare variază între 10-12 zile pe litoral, 15-20 de zile în regiunea de câmpie, 20-30 de zile în regiunea de deal si peste 40 zile în regiunea montană, ajungând până la 100 de zile pe cele mai mari înălŃimi ale CarpaŃilor (101 zile la Vf. Omu si Vlădeasa), (Gugiuman, Stoian, 1972). 10.1.6. Stratul de zăpadă Este pătura de zăpadă care acoperă iarna suprafaŃa solului si a gheŃii, definindu-se prin gradul de acoperire, caracterul asezării, grosimea, densitatea si conŃinutul în apă (Ciulache, Ionac, 2003). Pentru formarea stratului de zăpadă este necesar ca temperatura aerului si a solului să fie negativă, ninsoarea să fie suficientă si să domine calmul atmosferic. În situaŃia în care stratul de zăpadă este viscolit si grosimea lui este foarte mare el capătă aspect de risc climatic. Cauzele genetice care determină apariŃia stratului de zăpadă sunt de ordin dinamic, consecinŃă a circulaŃiei generale a atmosferei în interacŃiune cu particularităŃile suprafeŃei active care influenŃează caracterul depunerii (Bogdan, Niculescu, 1999). Formarea stratului de zăpadă este condiŃionată de prezenŃa ninsorilor. Ele sunt rezultanta interacŃiunii maselor de aer rece polar si arctic (generate de anticiclonul scandinav, groenlandez, est-european si siberian care are o frecvenŃă mai mică) cu aerul cald tropical (generat de ciclonii mediteraneeni cu evoluŃie normală sau retrogradă). RepartiŃia teritorială a stratului de zăpadă variază în funcŃie de particularităŃile suprafeŃei active si de vânt. Cu cât suprafaŃa activă este mai neomogenă si vântul mai tare cu atât stratul de zăpadă este mai discontinuu. În regiunile de câmpie lipsite de obstacole majore stratul de zăpadă este subŃire si spulberat de vânt, în timp ce, în regiunile montane el se caracterizează prin grosimi mari, îndeosebi în formele negative de relief (depresiuni, culoare de vale). 166 La începutul semestrului rece, stratul de zăpadă nu se formează întotdeauna începând cu prima ninsoare întrucât temperatura nu este suficient de coborâtă, cantitatea de precipitaŃii este redusă si nu este posibilă acumularea zăpezii. El se formează mai târziu decât data de producere a primelor ninsori, atunci când se întrunesc condiŃii optime si dispare primăvara mai devreme, comparativ cu data medie a ultimei ninsori. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este, în general, variabil. În regiunea montană, datorită acŃiunii vântului, orientării pantelor, depunerea stratului de zăpadă este foarte diferită. Anual, în regiunea de munte, numărul zilelor cu strat de zăpadă depăseste 100, în timp ce, pe cele mai mari înălŃimi depăseste 150-200 de zile (216 zile la Vf. Omu).

Pe măsură ce altitudinea scade, numărul zilelor cu strat de zăpadă se reduce, ajungând în regiunea de deal si câmpie la 65-75 zile, respectiv 50-70 zile. Cel mai mic număr de zile cu strat de zăpadă se produce pe litoral, sub 25 de zile, din cauza influenŃei moderatoare a Mării Negre si în Bărăgan, unde este spulberat de crivăŃ. Numărul maxim anual de zile cu strat de zăpadă a fost de 2-3 ori mai mare decât numărul mediu, culminând cu iarna 1953-1954 (70100 de zile pe Valea Dunării, 80-100 de zile în Câmpia Română, 100115 zile în SubcarpaŃi, 200 de zile la munte), singurul caz al secolului trecut, în care durata stratului de zăpadă a coincis cu intervalul posibil producerii acestuia (Geografia României, I, 1983). Grosimea stratului de zăpadă creste treptat spre sfârsitul iernii, când atinge valoarea maximă si scade cu repeziciune în prima parte a primăverii ca urmare a cresterii bruste a temperaturii aerului si solului. Cea mai mare grosime medie decadică se înregistrează la: sfârsitul lunii ianuarie (5-20 cm) în partea sudică a Câmpiei de Vest, sudul Câmpiei Române, sudul Dobrogei si în SubcarpaŃii de la Curbură aflaŃi sub influenŃa efectelor foehnale; începutul lunii februarie pentru nordul Dobrogei, sudul Moldovei si Podisul Transilvaniei (10-20cm); în decada a treia a lunii martie si prima decadă a lunii aprilie, pentru culmile cele mai înalte ale CarpaŃilor (50-100 cm). Grosimea maximă absolută a variat de la 40-50 cm pe litoral, la 60-80 cm în regiunile deluroase, 120-170 cm în Câmpia Română si 167 Podisul Getic si 250-350 cm la munte (Geografia României, I, 1983), ajungând până la 2-6 m înălŃime în cazul troienelor formate în locurile adăpostite datorită viscolelor din partea sudică si estică a României în iernile 1953-1954 si 1955-1956. Stratul de zăpadă, ca fenomen climatic de risc, poate avea influenŃă negativă, atât prin absenŃa cât si prin prezenŃa lui. AbsenŃa stratului de zăpadă, în timpul iernii, favorizează instalarea îngheŃurilor puternice si degradarea culturilor agricole, însămânŃate toamna. PrezenŃa stratului de zăpadă, poate deveni fenomen de risc în următoarele condiŃii: 1. când se formează în extrasezon si este asociat cu îngheŃul determină degerături culturilor agricole; 2. când se depune pe versanŃi despăduriŃi, unde este în echilibru instabil si poate determina avalanse (ex: avalansa din ianuarie 2004 de pe Valea Morarilor din Bucegi); 3. când topirea lui este bruscă, producând zăpoare pe Dunăre care împiedică navigaŃia (iarna anului 1988); 4. când rezerva de apă din sol este excedentară, în perioada premergătoare formării stratului de zăpadă, iar infiltraŃia apei este limitată ducând la producerea inundaŃiilor; 5. când este consecinŃa unei ninsori însoŃite de viscole puternice (ex. viscolul din 23-25 decembrie 2003) care determină înzăpeziri si implică costuri mari de consum de energie pentru deszăpezire si restabilirea

circulaŃiei si legăturilor prin cablu. 10.1.7. Viscolul Viscolul este un fenomen meteorologicde risc deosebit de complex, care se caracterizează prin căderi abundente de zăpadă însoŃite de vânturi cu viteze mari. Asadar, viscolul se defineste ca un transport de zăpadă deasupra suprafeŃei pământului provocat de vânt suficient de puternic si turbulent, însoŃit sau nu de ninsoare (łâstea si colab. 1965; Bălescu, Besleagă, 1962). Viscolul este caracteristic anotimpului de iarnă, dar poate să apară la începutul si sfârsitul sezoanelor de tranziŃie, respectiv foarte târziu toamna si foarte devreme primăvara. 168 Dintre factorii de risc asociaŃi viscolului amintim: • vizibilitatea redusă care determină accidente în lanŃ; • vântul puternic, care determină spulberarea zăpezii (din spaŃiile deschise si acumularea ei în locuri adăpostite) si are efecte mecanice deosebit de importante (ruperea crengilor arborilor si a conductorilor aerieni etc.); • scăderea temperaturii aerului care determină degerături culturilor agricole în perioada de vegetaŃie; • depunerile groase de gheaŃă pe conductorii aerieni (care au ca efect întreruperea energiei electrice), pe sosele (întrerupând transportul rutier), pe vegetaŃie (distrugând Ńesuturile vegetale, corzile viŃei de vie, ramurile copacilor) etc. Viscolele au fost clasificate în funcŃie de viteza vântului astfel: moderate (< 10 m/s), puternice (11-15 m/s) si violente (>15 m/s). Viscolul produce o serie de efecte negative asupra stării de sănătate a populaŃiei, mediului si economiei. Din cauza temperaturilor scăzute înregistrate în timpul viscolului pot apărea îmbolnăviri ale aparatului respirator si cardio-vascular, dar si ale ochilor prin contactul direct cu particulele de gheaŃă sau din cauza albedoului foarte mare al zăpezii. Zăpada spulberată produce dificultăŃi serioase transporturilor rutiere, feroviare, dar si celor aeriene. De asemenea, sunt afectate si transporturile navale, din cauza valurilor mari produse de vânt, sau datorită îngheŃurilor, favorizate de temperaturile foarte scăzute (îngheŃul Dunării în ianuarie 1986). Viscolul provoacă spulberarea zăpezii (cu rol termoizolator si de rezervă de apă) de pe suprafeŃele cultivate, care, ulterior sunt supuse îngheŃului si/sau sunt private de rezerva de apă necesară parcurgerii fazelor vegetative de primăvară. Prin depunerile de zăpadă si ploaie îngheŃată, viscolul provoacă ruperea ramurilor arborilor, ruperea cablurilor electrice, telefonice si telegrafice. Alte consecinŃe negative survin în urma topirii stratului de zăpadă provocat de viscol care poate determina inundaŃii catastrofale. În vederea diminuării pagubelor provocate de viscole, se impune luarea unor măsuri, atât de ordin preventiv, cât si de combatere propriu-zisă (Ciulache, Ionac, 1995, Moldovan, 2003, Văduva, 2004).

Măsurile de ordin preventiv sunt, la rândul lor pe termen lung si pe termen scurt. Măsurile preventive pe termen lung se referă la: plantaŃii de perdele forestiere; instalarea de parazăpezi în lungul principalelor căi rutiere si ferate; constituirea rezervei de hrană pentru 169 oameni si animale; pregătirea materialelor antiderapante (nisip, sare) si a parcului de autoutilitare care intervin în astfel de situaŃii. Măsurile preventive pe termen scurt se referă la: elaborarea unor prognoze cât mai exacte; adăpostirea animalelor; împrăstierea de material antiderapant; soferirii care trebuie să plece la drum trebuie să aibă masinile echipate cu lanŃuri, să posede telefon mobil, saci de dormit, lopeŃi, apă si hrană. Măsurile de combatere a viscolului constau în: dezăpezirea arterelor de circulaŃie, asigurarea alimentării cu energie electrică si termică si acordarea de asistenŃă medicală persoanelor care au nevoie. În România, viscolul se poate produce în orice regiune, dar zonele cele mai afectate sunt cele din sudul si estul Ńării expuse advecŃiilor maselor de aer polar sau arctic (purtate la nivelul solului de crivăŃul din est si nord-est), care se interferează cu aerul tropical cald si umed (transportat de curenŃii de altitudine din sud si sud-vest situate în faŃa barajului orografic al CarpaŃilor (Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei si centrul si estul Câmpiei Române). În celelalte regiuni viscolul devine un fenomen rar si ocazional. SituaŃiile sinoptice, care generează fenomenul de viscol, sunt asociate, la nivelul suprafeŃei terestre, cu o advecŃie de aer foarte rece, în condiŃiile existenŃei unui maxim barometric în regiunile situate la N si E de teritoriul României (Anticiclonul Est-Europoan, Anticiclonul Scandinav, brâu anticiclonic extins zonal). Tot la nivelul solului are loc si o advecŃie de aer maritim tropical, cald si umed, facilitată de un ciclon mediteranean (retrograd), centrat în zona Mării Negre. În altitudine trebuie să existe o dorsală sau un nucleu de aer foarte rece, cu deplasare dinspre NNE. În aceste condiŃii, la nivelul solului se va constata prezenŃa unui vânt foarte puternic, dinspre NNE sau NE (CrivăŃul), vitezele înregistrate putând fi cuprinse între 50-60 si 180 km/h (Moldovan, 2003). Numărul mediu anual de zile cu viscol, comparativ cu durata intervalului posibil cu fenomene de viscol este foarte mic. Cele mai puŃine zile cu viscol (1-2 zile) se produc în Depresiunea Transilvaniei si Câmpia Banato-Crisană, iar cele mai multe în regiunile extracarpatice, cu maximul în Bărăgan (5-7 zile anual), urmat de Podisul Bârladului (cu 5 zile/an), cea mai mare parte a Câmpiei Române si Dobrogea (3-4 zile cu viscol). 170 Viscolul apare cel mai frecvent în perioada noiembrie - martie, el putând să se producă mai rar si în octombrie sau aprilie. Arterele de circulaŃie cele mai afectate de viscol, sunt cele situate pe direcŃia crivăŃului, dintre care menŃionăm (Bogdan, Niculescu, 1999; Văduva, 2004; Văduva, VlăduŃ. 2008):

• Autostrada Soarelui • Bucuresti-Lehliu-ConstanŃa • Bucuresti-Ploiesti • Bucuresti-Alexandria • Bucuresti-Buzău-Suceava • Bucuresti-Giurgiu • Buzău-Făurei-Fetesti • Făurei-Tecuci • Făurei-GalaŃi • Buzău-Brăila • Urziceni-Slobozia • Urziceni-Buzău-Brăila • Iasi-Pascani • GalaŃi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iasi. Aceste artere de circulaŃie sunt afectate de aproape toate viscolele puternice care au loc în sud-estul României. În timpul viscolelor din 1-4 februarie 1954 si 4-7 ianuarie 1966 aceste artere au fost impracticabile 7-10 zile consecutive din cauza înzăpezirilor, întreruperii legăturilor telefonice si telegrafice (Bogdan, Niculescu, 1999). Sunt si situaŃii recente, ca în decembrie 2003, când viscolul a menŃinut întreruptă circulaŃia timp de 2-3 zile consecutiv, din cauza neintervenŃiei la timp pentru deszăpezire si ianuarie (22-23 ianuarie la ConstanŃa) 2004, când viteza vântului în timpul viscolului a depăsit 100-120 km/h, rupând acoperisurile blocurilor, iar resturile acestora au rupt crengile arborilor si au afectat autoturismele staŃionate în apropiere (Văduva, 2005). De asemenea, în perioada 23-27 februarie 2007 drumurile au fost închise în Moldova din cauza viscolului, în unele locuri zăpada depăsind un metru iar temperaturile au scăzut sub -20°C (-26°C la RădăuŃi în noaptea de 23-24 februarie 2007). Viscolul poate fi considerat ca unul din cele mai agresive riscuri climatice din 171 România atât prin intensitatea condiŃiilor genetice, cât si prin efectele negative produse de acesta. Octavia Bogdan (1999), realizează harta expunerii teritoriilor la riscul viscolului, pe baza numărul anual de zile cu viscol (N) si al grosimii maxime absolute a stratului de zăpadă (G cm), stabilind patru trepte de vulnerabilitate la care sunt supuse terenurile României, astfel (fig. 10.8.): 1. Terenuri cu vulnerabilitate mică (N = 1-2 zile; G = 60-120 cm) caracterizează partea vestică si centrală a României. 2. Terenuri cu vulnerabilitate intermediară (N = 2 -3 zile; G = 100-125 cm) – cuprind terenurile situate în zonele de tranziŃie, dintre cele cu vulnerabilitate mică si mare. 3. Terenuri cu vulnerabilitate mare (N = 4-9 zile; G = 120 -175 cm) sunt teritoriile aflate în estul si sud-estul Ńării. 4. Terenuri cu vulnerabilitate combinată (mică în depresiuni datorită adăpostului si mare pe culmile muntoase).

Fig. 10.8. Vulnerabilitatea teritoriilor României la viscol: 1. mică; 2. intermediară; 3. mare; 4. combinată (Bogdan, Niculescu, 1999). 172 10.1.8. CeaŃa Este un ansamblu de picături mici de apă sau de cristale fine de gheaŃă (sau ambele), aflate în suspensie în stratul de aer din imediată apropiere a suprafeŃei terestre. Când densitatea ceŃii este mare, vizibilitatea orizontală se reduce la mai puŃin de 1km. CeaŃa are, în general, aspectul unui văl albicios care acoperă peisajul. În atmosfera regiunilor industriale, cu emanaŃii puternice de fum si praf, ceaŃa capătă o nuanŃă galben murdară, devenind mult mai stabilă. Ea începe să se formeze chiar la o umiditate a aerului mai mică de 100%, datorită nucleelor de condensare aflate în suspensie în atmosferă. Atât structura cât si caracteristicile microfizice ale ceŃii sunt identice cu cele ale norilor de care se deosebeste numai prin faptul că se află în contact cu suprafaŃa terestră, în timp ce, norii au baza la o anumită înălŃime deasupra acesteia. CeaŃa este alcătuită numai din picături de apă, atunci când temperatura punctului de rouă este pozitivă; din picături de apă suprarăcite si cristale de gheaŃă, la temperaturi cuprinse între 0 si -40°C si numai din cristale de gheaŃă, când temperaturile scad sub -40°C. Picăturile de apă, care alcătuiesc ceaŃa au dimensiuni variabile cu raza cuprinsă între 1 si 60 μ, când temperaturile sunt pozitive si sub 5μ, când temperaturile sunt negative. În cazul aerului ceŃos picăturile au raza sub 1μ. În funcŃie de condiŃiile sinoptice în care apare, ceŃurile pot fi grupate în trei categorii: ceŃuri din interiorul aceleiasi mase de aer, ceŃuri frontale si ceŃuri urbane. Fiecare prezintă mai multe subtipuri cu mai multe variante, astfel (Măhăra, 2001): • CEAłA DIN INTERIORUL ACELEIASI MASE DE AER CEAłA DE RĂCIRE, se diferenŃiază prin modul de răcire a aerului sub punctul de rouă, care este, de fapt, ceaŃa radiativă. CEAłA DE ADVECłIE, se formează prin deplasarea aerului rece peste regiuni mai calde, acvatice sau invers. 173 În funcŃie de modul cum se produce advecŃia, deosebim: CeaŃa de răcire a aerului tropical, se formează iarna, când aerul tropical maritim pătrunde prin advecŃie peste suprafeŃele mai reci de la latitudini superioare. CeaŃa de litoral, se formează vara, când aerul continental cald se deplasează peste regiunile litorale mai reci, sau iarna, când aerul maritim mai cald se deplasează peste regiunile litorale mai reci. CeaŃa maritimă, se formează în regiunile de contact a doi curenŃi maritimi, unul cald si altul rece. CeaŃa advectiv-radiativă, se formează atunci când aerul se răceste atât pe cale advectivă cât si pe cale radiativă.

CeaŃa de versant, se formează în urma miscărilor ascendente, lente pe versanŃii munŃilor si a răcirilor adiabatice, a maselor de aer umed. CEAłA DE EVAPORAłIE, apare atunci când temperatura aerului este mai rece decât cea a suprafeŃei de evaporare a apei. • CEAłA FRONTALĂ, se formează din cauza umezirii aerului de către precipitaŃiile frontale si a evaporării lor de pe solul umezit. În acest caz, temperatura aerului de la suprafaŃa solului trebuie să fie mai coborâtă decât cea a aerului situat mai sus si decât a ploii ce cade. • CEAłA URBANĂ este un amestec de picături de apă, fum, praf si diverse gaze care alcătuiesc smog-ul. Formarea ei este favorizată de concentraŃia crescută în perimetrul oraselor a nucleelor de condensare, cu accentuate proprietăŃi higroscopice, provenite mai ales în urma arderii incomplete a combustibililor (industriali, casnici, auto), precum si a emisiilor de la diferite unităŃi economice. Totodată, aceste nuclee de condensare au o capacitate radiativă mai ridicată, ceea ce favorizează răcirea lor mai intensă în cursul nopŃii, prin emisie de radiaŃie infrarosie. Astfel, condensarea este accelerată, chiar dacă temperatura aerului este situată deasupra temperaturii punctului de rouă, iar umezeala relativă a aerului este sensibil mai mică de 100% (Moldovan, 2003). RepartiŃia numărului anual de zile cu ceaŃă este diferenŃiată în funcŃie de condiŃiile locale de formare. Cea mai mare frecvenŃă a 174 acestor zile se localizează pe vârfurile cele mai înalte ale CarpaŃilor, unde sunt 250-300 zile pe an (Vf. Omu -288.6 zile). În Podisul Transilvaniei si al Moldovei frecvenŃa acestor zile se reduce la 45-70 zile, iar în partea centrală a Câmpiei Române la 40-70 de zile. Cea mai mică frecvenŃă, 30-40 zile, se remarcă pe litoral si deasupra Deltei Dunării (Mangalia 28.7 zile; Sulina 35.9 zile). Regimul anual al ceŃii se caracterizează pentru regiunile de câmpie si dealuri printr-un maxim în lunile de iarnă si un minim vara. În regiunile montane numărul zilelor cu ceaŃă este mare în toate lunile anului, ajungând la 20 zile lunar pe cele mai mari înălŃimi. FrecvenŃa maximă a acestor zile este în lunile mai si iulie (25 zile), când pe culmile înalte ale CarpaŃilor se dezvoltă intens convecŃia termică ascendentă. Numărul maxim anual de zile cu ceaŃă a depăsit 45-75 de zile pe întreg teritoriul Ńării, culminând pe cele mai mari înălŃimi ale CarpaŃilor (Vf. Omu – 322 de zile, Vf. łarcu -304 zile). 10.2. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE ÎN SEMESTRUL CALD AL ANULUI În semestrul cald al anului datorită advecŃiilor maselor de aer fierbinte tropical, continentalizării maselor de aer oceanic si temperaturilor ridicate au loc o serie de fenomene de risc ca: grindina, ploile torenŃiale, orajele. 10.2.1. Grindina Grindina este un fenomen de risc de scurtă durată si reprezintă

o formă de precipitaŃii solide alcătuite din granule transparente sau opace de gheaŃă (numite popular pietre), cu aspect sferoidal, conic sau neregulat, cu diametru cuprins între 5 si 50 mm si greutatea de la câteva grame până la 300g, care cade din norii Cb în timpul averselor de ploaie. ApariŃia grindinei este legată de prezenŃa norului Cumulonimbus, nor de front rece care determină un contrast termic foarte mare între aerul cald de la sol înălŃat în altitudine si aerul rece din altitudine. 175 Nucleul bobului de grindină (este de fapt bobul de măzăriche) se formează în partea superioară a norului cumulonimbus, în urma sublimării vaporilor de apă. Purtat de curenŃii descendenŃi până în zona mediană a norului, unde predomină picăturile de apă în stare suprarăcită, în jurul bobului de măzăriche moale se depune un strat de gheaŃă transparentă, ca urmare a îngheŃării acestor picături. Transportat de curenŃii ascendenŃi din nou spre partea superioară din nor, bobul de grindină se acoperă cu un strat de gheaŃă opacă, formată prin condensarea solidă a vaporilor de apă pe suprafaŃa sa. CurenŃii descendenŃi aduc din nou bobul de grindină în zona mediană, unde se depune un alt strat de gheaŃă transparentă. În urma repetării acestor miscări ascendente si descendente, bobul de măzăriche ajunge la greutăŃi care înving forŃa curenŃilor ascendenŃi si cade la suprafaŃa terestră. Alte condiŃii necesare formării grindinei sunt: o cantitate mai mare de apă lichidă între baza norului si nivelul de îngheŃ al picăturilor mari; umezeală specifică mare la sol (7-10g/kg); deficit de umezeală mic până la înălŃimi mari; două treimi din masa norului să se situeze mai sus de izoterma de -5°C; temperatura la partea superioară a norului Cb să fie cuprinsă între -30 si -60°C; temperatura maximă la sol să fie mai mare sau cel mult egală cu temperatura de cumulizare, iar nivelul de cumulizare să nu se situeze prea sus (Bălescu, Militaru 1966, citaŃi de Moldovan, 2003). Specific grindinei este faptul că ea cade pe fâsii înguste de teren (lungi de câteva sute de km si late de 10-15 km), iar suprafaŃa activă afectată este îngustă si cu delimitări nete. La latitudini temperate, frecvenŃa maximă a grindinei se realizează în perioada caldă a anului. Grindina, nu se formează niciodată atunci când temperatura la suprafaŃa solului este negativă. Prin efectul mecanic (de lovire), bobul de grindină produce pagube mari pomilor fructiferi, viŃei de vie, legumelor, zarzavaturilor si culturilor agricole, aflate în diferite faze de vegetaŃie, ajungând uneori până la compromiterea totală a acestora. De asemenea, are si alte consecinŃe negative: victime umane, spargerea geamurilor, a Ńiglelor (fig. 10.9.). 176 Fig. 10.9. ConsecinŃele grindinei asupra acoperisurilor locuinŃelor (Foto. Valeriu Rata, www.tarnova.info) Efectele negative asociate grindinei sunt condiŃionate de mai mulŃi factori, cele mai mari pagube apărând în următoarele situaŃii (Bogdan, Niculescu, 1999): când se produc în plin sezon de vegetaŃie,

surprinzând pomii fructiferi în faza de înflorire, viŃa de vie în faza de formare a bobului, culturile înspicate; când este însoŃită de vânturi tari; când dimensiunea bobului de grindină depăseste 10 mm diametru (fig. 10.10.); când durata fenomenului este mare; când densitatea boabelor de grindină pe 1m2 este foarte mare; când formează strat de gheaŃă gros care se menŃine până la câteva zile; când se produce după perioade lungi de secetă cu sol uscat, fapt care favorizează procese intense de eroziune; când diametrul este sub 10 mm, iar durata cuprinsă între 10 si 15 min. 177 Fig. 10.10. Dimensiunea bobului de grindină Sursa: www.stormgasm.com Octavia Bogdan, Elena Niculescu (1999), realizează harta vulnerabilităŃii teritoriilor României faŃă de grindină, pe baza numărului mediu (n) si maxim anual (N) de zile cu grindină, stabilind patru trepte de vulnerabilitate faŃă de grindină la care sunt expuse teritoriile Ńării, astfel (fig 10.11): 1. Teritorii cu vulnerabilitate mică (n<1; N>4 zile). Sunt teritoriile cu influenŃe continentale sau cele cu influenŃe pontice din estul si sud-estul României (Podisul Dobrogei, litoralul, Delta si BălŃile Dunării, Bărăganul, Câmpia Buzău-Siret, culoarele Prutului si Siretului, Câmpia Moldovei) dar si regiunile joase de câmpie din nord-vestul Ńării. 2. Teritorii cu vulnerabilitate intermediară (n = 1-2 zile; N = 4-5 zile). Sunt majoritatea teritoriilor din Câmpia si Dealurile de Vest, sud-vestul Olteniei, vestul Bărăganului, Câmpia dunăreană de terase, Podisul Transilvaniei, Podisul Bârladului, Podisul Sucevei si SubcarpaŃii Moldovei. 178 Fig. 10.11. Vulnerabilitatea teritoriilor României faŃă de grindină: 1. mică; 2. intermediară; 3. mare; 4. combinată 3. Teritorii cu vulnerabilitate mare (n = 2 - 6 zile; N = 5 - 10 zile). Se remarcă în arealul de interferenŃă a circulaŃiei de vest si de est, în sectorul central-sudic al României. Insular apar în împrejurimile oraselor ConstanŃa si Brăila, în Culoarul Timisului, Dealurile Lipovei, Podisul Transilvaniei si Bărăganul Central. 4. Teritorii cu vulnerabilitate combinată (în funcŃie de expoziŃia versanŃilor faŃă de advecŃia aerului umed, sau faŃă de gradul de insolaŃie). Se remarcă în regiunile montane, unde oricât de mare ar fi gradul de vulnerabilitate la grindină, pagubele nu sunt atât de mari ca în cazul terenurilor agricole. În vederea diminuării pagubelor provocate de grindină, se impune luarea unor măsuri imediate de combatere a fenomenului (însămânŃarea norilor Cb cu iodură de argint, transportată în masa norului cu ajutorul rachetelor antigrindină) si cunoasterea cât mai amănunŃită a fenomenului din punct de vedere climatologic (numărul mediu si maxim lunar si anual de zile cu grindină, dimensiunile bobului de grindină, durata medie si maximă a grindinei etc.). 179

Numărul mediu anual al zilelor cu grindină marchează o tendinŃă de scădere a frecvenŃei fenomenului, de la vest spre est, dinspre sectorul cu influenŃe oceanice (cu aer umed si rece), spre cel cu influenŃe ale aerului continental (mai cald si uscat). Zilele cu grindină se reduc pe măsura cresterii gradului de continentalism si cresc odată cu cresterea altitudinii datorită antrenării dinamice a aerului supraîncălzit în miscări ascensionale pe verticală sub influenŃa convecŃiei termo-dinamice. Astfel, cele mai multe zile cu grindină se remarcă în MunŃii CarpaŃi (3-6 zile în CarpaŃii Orientali, 3-11 zile în CarpaŃii Meridionali si 3-5 zile în MunŃii Apuseni). FrecvenŃa scade odată cu reducerea altitudinii (1-2 în regiunile deluroase, Câmpia Banatului, Oltenia si o zi în Bărăgan, Câmpia Siretului Inferior si Podisul Dobrogei) si deasupra suprafeŃelor umede (unde predomină curenŃii descendenŃă), (sub o zi în Delta Dunării, litoralul Mării Negre, marile culoare de vale). În cursul anului, grindina este posibilă din aprilie până în octombrie, pentru toate regiunile Ńării, cu mici diferenŃieri regionale. Astfel, la munte grindina este posibilă în intervalul aprilie-noiembrie; la deal, podis si regiunile subcarpatice, în intervalul februarie-noiembrie, în regiunile de câmpie din februarie până în august, iar pe litoral din martie până în octombrie. În cursul zilei, producerea grindinei este legată de perioada cea mai caldă din zi, de obicei, după amiaza, între orele 14-16, când se realizează încălzirea excesivă a suprafeŃei active, dar poate cădea si noptea si dimineaŃa fiind legată de prezenŃa unor perturbaŃii frontale, puternice, însoŃite de oraje si furtuni violente. Durata grindinei este foarte redusă, de la câteva minute (5 minute) în regiunile de câmpie si pe litoral, până la 15 minute în regiunile de deal si de munte. Au fost însă si situaŃii, în care grindina s-a produs cu o durată excepŃională (Bogdan, Niculescu, 1999): 105 min. la Vf. Omu (9.07.1963); 28 min. la Bucuresti-Băneasa (9.05.1961); 12 min la ConstanŃa (mai 1974). În timpul unui an, grindina poate însuma o durată medie de peste 3 ore la munte, 0.3 ore în regiunile de deal-podis, 0.2 ore în cele de câmpie si 0.1 ore pe litoral (Iliescu, Popa, 1983). 180 Desi este un fenomen rar întâlnit, grindina poate produce calamităŃi naturale de mari proporŃii în foarte scurt timp. Ea poate provoca pagube mari în următoarele condiŃii: când este însoŃită de vânturi tari; când are dimensiuni mari si durata fenomenului este mare; când are dimensiuni mici si durata fenomenului este mare; când surprinde culturile agricole si pomii fructiferi în diferite stadii de dezvoltare afectând buna desfăsurare a ciclului biologic. 10.2.2. Ploile torenŃiale

Sunt rezultatul încălzirii inegale a suprafeŃei terestre si a dinamicii foarte active a aerului umed tropical peste teritoriul Ńării noastre în perioada caldă a anului. Ele se caracterizează prin cantităŃi mari de apă căzute într-un timp foarte scurt, având intensitate mare si consecinŃe asupra modelării versanŃilor si asupra eroziunii si spălării solului de substanŃele nutritive. Cele mai importante averse din acest punct de vedere sunt cele selecŃionate după criteriul Hellmann, care Ńin seama de durata totală, intensitatea medie, cantitatea de apă căzută (Donciu, 1929), după cum se remarcă în tabelul 10.2. Parametrii caracteristici ploilor torenŃiale (averse) care cad pe teritoriul României (intensitate, durată, cantitate) variază teritorial dependent de altitudine, forma de relief, rolul de baraj orografic al CarpaŃilor faŃă de advecŃiile de aer umed si faŃă de radiaŃia solară, ca si de alte condiŃii locale si de timp (Bogdan, Niculescu, 1999). Tabel 10.2. Parametrii ploilor torenŃiale după criteriul Hellmann Ploi torenŃiale Ploi excesiv Durata (minute) de torenŃiale Intensitatea medie (mm/min.) 1…5 1.00 >2.00 6…15 0.80 1.60 16…30 0.60 1.20 31…45 0.50 1.00 46…60 0.40 0.80 61…120 0.30 0.60 121…180 0.20 0.45 >180 0.12 0.30 Sursa: Bogdan, Niculescu, 1999 181 Cele mai puternice averse se produc în regiunile cele mai aride din Ńară, recordul deŃinându-l Bărăganul, cu ploaia produsă la Viziru, la 27.05.1939, care a avut intensitatea medie de 6.63 mm/min. si o durată de trei minute, timp în care s-au înregistrat 19.9 mm apă. Un alt sector cu averse puternice este cel al dunelor de nisip de la Ciuperceni Calafat, unde nisipul se încinge foarte tare, iar frecvenŃa aerului umed tropical, instabil este relativ mare în regiune (ex. ploaia din 28.06.1945 de la Ciupercenii Vechi, cu intensitatea medie de 6.15 mm/min, durata de 2 min, iar cantitatea totală realizată, de 12.3 l/m2 (op. citată). În regiunile de câmpie din vestul României, cu influenŃe oceanice, ploile torenŃiale au intensitate medie mai mică, variind între 0.75 mm/min la Satu Mare si 4.34 mm/min la Arad. Odată cu cresterea altitudinii, intensitatea averselor se reduce, deoarece creste umezeala aerului. În regiunea subcarpatică si de podis s-au realizat averse cu intensităŃi medii de 4 mm/min, iar în regiunea montană, intensitatea medie nu a depăsit 3 mm/min. Durata ploilor torenŃiale este în raport invers proporŃional cu intensitatea acestora. Astfel, cu cât durata este mai mare, intensitatea

este mai mică si invers. Cantitatea de apă realizată este direct proporŃională cu durata si intensitatea ploii. Cea mai mare cantitate de apă se realizează în cazul averselor de origine frontală, când contrastul termo-baric este foarte mare (op. citată). CantităŃile mai mari de 120 mm apă, au avut o durată de până la 60 minute si au fost posibile în regiunile joase, cu altitudini sub 300 m. Dintre ploile torenŃiale cu caracter de risc climatic, care s-au produs în ultimul deceniu al secolului XX si care prin consecinŃele lor au fost cu adevărat devastatoare se remarcă si ploile din vara anului 1991, din luna iulie, lună care este de fel secetoasă. Ea s-a caracterizat prin mai multe intervale ploioase: 1-7; 15-19; 22-23; 26-30 iulie, cu caracter catastrofal pentru partea de est a României. Este si cazul ploii din 3 iulie 1991, care s-a produs în jurul orei 15, când un ciclon cu caracter retrograd cu direcŃia sud-est nord-vest, s-a abătut peste SubcarpaŃii Curburii si mai ales, peste cei ai Moldovei, determinând o aversă deosebit de puternică, însoŃită de furtună, descărcări electrice si 182 grindină (ceva mai mică decât oul de porumbel) care a afectat o bună parte din judeŃul Bacău. În numai 5 minute, ploaia a determinat un strat de apă de 4 m înălŃime, pe văile TărâŃa si Bârnesti, care venea la vale cu tot ce întâlnea în cale: stâlpi de telegraf, copaci, animale, garduri, coteŃe de animale si câteva victime omenesti au fost duse la vale de apele dezlănŃuite. De pe dealurile albite de grindină, se scurgea un perete înalt de 7 m si lat de 15-20 m, care a ras totul în cale, inclusiv locuinŃe umane (Bogdan, Niculescu, 1999). Octavia Bogdan si Elena Niculescu (1999) realizează harta vulnerabilităŃii teritoriilor României faŃă de intensitatea ploilor de vară (inclusiv a celor torenŃiale), luând în considerare intensitatea medie a ploilor (i) si intensitatea maximă medie (l), stabilind patru trepte de vulnerabilitate, astfel: Teritorii cu vulnerabilitate mică (i < 0.03 mm/min; l = < 0.20 mm/min) – sunt cele din vestul si partea centrală a Ńării cu influenŃe oceanice). Teritorii cu vulnerabilitate intermediară (i = 0.03-0.04 mm/min; l = 0.2-0.3 mm/min) – caracterizează cea mai mare parte a teritoriului României (Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Delta Dunării, litoralul Mării Negre, Câmpia Română, SubcarpaŃii Moldovei, jumătatea vestică a Podisului Transilvaniei si Culoarul Orăstiei). Teritorii cu vulnerabilitate mare (i = 0.04-0.05 mm/min; l = > 0.30-0.40 mm/min) – sunt situate în partea central-sudică a României, sudul Câmpiei Moldovei, SubcarpaŃii Getici si ai Curburii, împejurimile oraselor Bucuresti si Iasi. Teritorii cu vulnerabilitate combinată (în funcŃie de expoziŃia versanŃilor) – caracterizează regiunile montane. 10.2.3. Descărcările electrice (orajele) Sunt fenomene de risc de scurtă durată si reprezintă manifestări

luminoase (fulgerul) sau sonore (tunetul) ale unor descărcări electrice discontinui din atmosferă. Manifestarea luminoasă a descărcărilor electrice care are loc în interiorul unui nor sau între doi nori poartă numele de fulger. Manifestarea luminoasă a descărcărilor electrice care are loc între nor si suprafaŃa terestră poartă numele de trăznet. Zgomotul sau bubuitura surdă (efectul sonor) care însoŃeste fulgerul 183 poartă numele de tunet. Fulgerul si tunetul sunt cunoscute împreună sub denumirea de oraje. Tunetul se aude mult mai târziu decât se vede fulgerul din cauză că viteza de propagare a sunetului (340 m/s) este mult mai mică decât cea a luminii (300 000 km/s). Producerea lor este legată în special de prezenŃa norilor Cumulonimbus (deoarece sarcinile electice din interiorul acestor nori au valori suficient de mari -200 000 – 300 000 v/m - care pot da nastere unor descărcări electrice, între puncte situate la distanŃa destul de mari unele faŃă de altele). Orajele sunt însoŃite, de obicei, de precipitaŃii cu caracter de aversă (sub formă de ploaie, grindină, măzăriche etc.) si intensificări ale vântului. După localizarea în spaŃiu si modul de manifestare, fulgerele au fost clasificate astfel (ÎnstrucŃiuni pentru observarea, identificarea si codificarea norilor si a fenomenelor meteorologice, 1986; Ciulache, Ionac, 2003): • Descărcări la sol sau trăznete – au forma unei scântei imense care se formează între nor si suprafaŃa terestră. Ele au o traiectorie sinuoasă si, de obicei, prezintă ramificaŃii orientate în jos, care pleacă dintr-un canal principal net conturat (fulger în linie sau bandă). • Descărcări interne sau fulgere în pânză – se produce în interiorul norului orajos si se manifestă printr-o iluminare difuză, în care nu se poate identifica un canal net delimitat. În această categorie mai intră si fulgerele de căldură care constau din iluminări sau licăriri difuze observate la orizont si provin de la focare orajoase îndepărtate. • Descărcări atmosferice sau fulger linear – se observă sub forma unei descărcări sinuoase, adesea ramificate, care pleacă dintr-un canal bine conturat ce porneste dintr-un nor orajos, fără ca să atingă suprafaŃa terestră. • Fulger globular (fig. 10.12.) – sferă incandescentă cu un diametru mediu de 10 - 20 cm (rareori 1 m) care se formează în timpul descărcărilor electrice de mare intensitate, deplasându-se lent prin aer sau deasupra suprafeŃei terestre si deformându-se la trecerea prin spaŃii înguste, înainte de a dispărea brusc printr-o explozie violentă produsă ca urmare a expansiunii bruste a gazelor comprimate în globul de foc. 184 • Fulger în mătănii/ mărgele – fulger rar având aspectul unui sirag de mărgele luminoase care constituie forma de tranziŃie între fulgerul linear si cel globular din cauza faptului că de-a lungul canalului de descărcare cu aspect de linie frântă apar numeroase puncte de

descărcare electrică de mare intensitate. • Fulger în trepte – descărcare electrică care se propagă prin salturi succesive în interiorul unui canal principal de ionizare. • Fulger - trasor – stadiul iniŃial al unei descărcări electrice, ce se manifestă prin pulsaŃii succesive de linii luminoase, care apar în urma stabilirii unui canal principal de ionizare prin care se propagă, de obicei, descărcarea luminoasă, de la baza norului, spre suprafaŃa terestră. Descărcările electrice sunt periculoase pentru fiinŃele vii (provocând decesul acestora) si produc mari pagube materiale (distrugerea reŃelei de transport a energiei electrice) si de mediu (incendii de diferite tipuri etc.). Pentru prevenirea si combaterea efectelor negative ale descărcărilor electrice se impune amplasarea de paratrăznete si îndepărtarea obiectelor metalice pe care le avem asupra noastră. Persoanele care sunt surprinse, în locuri deschise, de o furtună cu descărcări electrice, este bine să reŃină următoarele recomandări (Stăncescu, Baliff, 1976, citaŃi de Moldovan, 2003): • să nu se caute adăpost sub copacii înalŃi, în imediata vecinătate a unui perete stâncos vertical sau în gura pesterilor; • să coboare cât mai rapid posibil de pe linia crestei; • poziŃia cea mai bună în adăpost este cea ghemuită, cu genunchii la piept; • o încălŃăminte de cauciuc, haine uscate si o pelerină de material plastic oferă o protecŃie mai bună; • într-un automobil, cel mai sigur adăpost este oferit de masina însăsi, având geamurile închise. 185 Fig. 10.12. Fulger globular (sursa: http://www.crytalinks.com/) Prin poziŃia sa pe glob, România se află într-o zonă climatică cu activitate orajoasă moderată. În repartiŃia teritorială a orajelor se 186 remarcă tendinŃa de scădere a frecvenŃei acestora dinspre vest si nordvest spre est si sud-est (în sensul circulaŃiei predominante a atmosferei si continentalizării progresive a maselor de aer), dar si tendinŃa de crestere a frecvenŃei acestora odată cu altitudinea (corespunzător antrenării dinamice a aerului în miscări ascendente), (Geografia României, I, 1983). Pe teritoriul României, numărul mediu anual de zile orajoase are valorile cele mai mari (35-40 de zile) în regiunile de munte, mai ales pe pantele vestice si nordice, ca rezultat al proceselor advective si frontale. De asemenea, pe pantele cu expoziŃie sudică, apar fenomene orajoase, în urma dezvoltării convecŃiei termice. În regiunile depresionare si pe văile adânci intramontane, fenomenele orajoase sunt mai puŃin frecvente decât pe culmile înalte, prezenŃa acestora este legată de miscările descendente ale aerului. Pe pantele sudice ale SubcarpaŃilor Getici si ai Curburii, din cauza intensificării proceselor termice si a instabilităŃii accentuate a

maselor de aer, numărul zilelor cu oraje este ridicat. În Câmpia Banato-Crisană si în partea centrală si vestică a Câmpiei Române, numărul mediu anual al zilelor cu oraje variază între 25 si 35 de zile, iar în Bărăgan, Câmpia Siretului inferior, Câmpia Moldovei si Podisul Dobrogei între 25 si 30 de zile. Pe litoral Mării Negre si în Delta Dunării se înregistrează cel mai mic număr anual de zile orajoase (sub 20), ca urmare a miscărilor descendente ale aerului care se produc în zilele de vară deasupra suprafeŃelor acvatice. Numărul maxim anual al zilelor cu oraje este mai mare cu 10-20 zile decât media anuală, el depăsind 45-65 de zile pentru întreg teritoriul României. ExcepŃie face numai litoralul Mării Negre si Delta Dunării, unde orajele apar în 30-36 de zile anual. În cursul anului, numărul de zile cu oraje atinge un maxim în perioada caldă a anului (mai-august) si un minim în cea rece (noiembriemartie). Durata anuală medie a orajelor atinge cea mai mare valoare (> 80 ore), în regiunea de munte si valoarea cea mai mică (< 20 ore) pe litoral si în Delta Dunării. În cursul anului, cea mai mare durată a orajelor se înregistrează în semestrul cald, în luna iunie (18.1 ore). În semestrul rece, când este frecventă stratificarea stabilă a troposferei, fenomenele orajoase nu se produc decât rar (El. Dumitrescu, 1976). 187 10.2.4. Roua Un alt fenomen climatic deosebit este roua, dar care nu constituie un risc climatic. Roua este o depunere pe sol sau în apropierea lui, de picături de apă rezultate din condensarea vaporilor de apă. Ea apare numai atunci când suprafaŃa pe care se formează, s-a răcit până la temperatura inferioară punctului de rouă (temperatura la care aerul umed trebuie să se răcească ca să devină saturat (Buiuc, 1990). Numărul mediu anual de zile cu rouă variază în funcŃie de frecvenŃa si direcŃia de deplasare a maselor de aer, precum si de gradul de dezvoltare a proceselor locale care duc la formarea de rouă. În depresiunile intracarpatice si intradeluroase, în culoarele văilor, în lunca, bălŃile si Delta Dunării, unde ziua au loc intense procese de evaporaŃie, iar noaptea răciri radiative si inversiuni de temperatură, care determină condensarea vaporilor de apă, numărul mediu anual de zile cu rouă este cel mai lung din întreaga Ńară variind între 100 si 150 de zile (119.1 zile la Hârsova). În regiunile de câmpie, pe măsură ce dispar sursele de evaporaŃie numărul zilelor cu rouă variază între 60 si 130 de zile anual iar în regiunile cu foehn (datorită uscăciunii) si pe litoral (datorită faptului că în timpul nopŃii apa micsorează efectul pierderii căldurii aerului din vecinătatea ei si împiedică condensarea), acestea totalizează 25-60 de zile (50.3 zile la Mangalia), (Văduva, 2003). În regiunile montane (>1500 m), unde vântul este foarte intens se produc cele mai puŃine zile cu rouă (1-40 de zile), iar la peste 2500 m numărul acestora este mai mic de o zi (0.7 zile la Vf. Omu), (tabel 10.1.).

Numărul mediu lunar de zile cu rouă. Creste din luna martie până în septembrie-octombrie, după care scade. În regiunile joase, depunerile de rouă au cea mai mare frecvenŃă în lunile mai, septembrie si octombrie (8-20zile). Aceasta se datorează frecvenŃei mari a timpului anticiclonic, ce caracterizează sfârsitul verii si începutul toamnei si stimulează procesele de răcire radiativă si de condensare a vaporilor de apă. 188 Tabel 10.1. Numărul lunar si anual de zile cu rouă StaŃia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Hârsova 1.4 1.8 5.3 11.8 16.4 18.2 15.8 19.0 19.8 19.0 9.2 3.3 119.1 Adamclisi 0.8 0.3 2.6 7.1 11.3 13.2 10.7 10.9 15.0 15.1 6.9 2.2 96.1 Mangalia 0.2 0.8 3.1 7.6 8.6 6.2 2.8 3.8 5.4 6.7 3.6 1.5 50.3 Vf. Omu 0.1 0.3 0.2 0.1 0.7 Vlădeasa 0.1 0.5 1.1 3.7 4.7 3.2 3.4 2.0 0.9 19.6 Iasi 0.5 0.7 1.7 1.5 1.4 0.8 1.3 1.9 3.3 5.1 3.7 1.9 23.8 Sursa: Geografia României, I, 1983; Văduva, 2003 În lunile septembrie-octombrie, când se instalează seceta de toamnă, frecvenŃa mai mare a picăturilor de rouă poate suplini într-o oarecare măsură, necesarul de apă al plantelor. 10.3. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE ÎN TOT ANUL Dintre fenomenele climatice de risc posibile în tot anul, amintim: fenomenele de uscăciune si secetă; fenomenele cu exces de umezeală. Dintre acestea vor fi tratate numai fenomenele de uscăciune si secetă. Fenomenele de uscăciune si secetă Definirea fenomenului de secetă O sumară trecere în revistă a câtorva definiŃii ale secetei poate ilustra faptul că, privite fie si numai prin prisma deficitului de precipitaŃii, concepŃiile asupra acestui fenomen diferă foarte mult. Astfel, după diversi autori, prin secetă se înŃelege (Geicu, 2001): • Zece zile cu precipitaŃii mai mici de 5 mm (Brounov, începutul secolului); • 21 de zile sau mai mult în care precipitaŃiile reprezintă cel mult 30% din media regiunii. Secetă extremă când precipitaŃiile nu ating 10% din normala pe 21 de zile sau mai mult (Henry, 1906); • Cel puŃin 14 zile consecutive în intervalul rece (octombriemartie) si cel puŃin 10 zile consecutive în intervalul cald (aprilieseptembrie), (după Hellmann, citat de Donciu, 1928). Este metoda folosită cel mai frecvent în literatura românească; • perioadă de 15 zile fără precipitaŃii (Cole, 1933); 189 • Perioada în care precipitaŃiile anuale reprezintă 75% din medie sau când precipitaŃiile lunare reprezintă 60% din cantitatea medie (Bates, 1935); • Orice perioadă în care precipitaŃiile reprezintă mai puŃin de

85% din cantitatea normală (Hoyt, 1936); • Trei sau mai multe luni consecutive cu deficit mai mare de 50% din cantitatea medie de precipitaŃii (Baldiwin-Wiseman, 1941); • perioadă cu precipitaŃii sub o anumită limită, foarte coborâtă (de exemplu 2.5 mm în 48 de ore), (Blumenstock, 1942); • perioadă de 20 de zile consecutive (sau mai multe) din sezonul martie-septembrie inclusiv, în care precipitaŃiile zilnice nu au atins niciodată 6.4 mm (Conrad, 1944); • perioadă cu vânt puternic, precipitaŃii scăzute, temperatură ridicată si cu umezeală relativă foarte coborâtă (Condra, 1944); • zi în care umezeala disponibilă din sol a scăzut sub un anumit procent din capacitatea solului (Van Baven-Verlinden, 1956) ; • Rezultatul incapacităŃii resurselor de apă de a acoperi consumurile (Gibbs, 1984). Cauzele secetelor sunt deosebit de complexe. La apariŃia secetelor pot contribui oricare dintre componenŃii interni (schimbarea compoziŃiei atmosferei, variabilitatea sistemului cuplat atmosferă-oceancriosferă) sau externi (modificări ale orbitei Pământului, schimbări în cadrul fluxului solar, modificări în repartiŃia, forma, suprafaŃa si configuraŃia oceanelor si continentelor, vulcanismul) care definesc si influenŃează sistemul climatic al Pământului (Moldovan, 2003). Cea mai importantă cauză meteorologică a apariŃiei deficitului de precipitaŃii este predominarea timpului anticiclonic. Secetele pot fi clasificate în mai multe tipuri în funcŃie de: faza de evoluŃie, durată si perioada din an în care apar. Lambert si colab. 1990 (citat de Moldovan, 2003) clasifică seceta astfel: atmosfrică, pedologică, freatică, hidrologică (potamologică) si hidraulică. Ciulache, Ionac (1995) si Bogdan, Niculescu (1999) clasifică secetele în trei categorii: atmosferică, pedosferică si mixtă. 190 Das si colab. 2003 (citat de Bălteanu, Serban, 2005) separă: seceta meteorologică, hidrologică, agricolă si socio-economică. Povară (2004) stabileste următoarele tipuri de secetă: atmosferică, a solului (edafică, pedologică sau pedosferică), hidrologică, hidrogeologică, mixtă si agricolă. Seceta atmosferică se caracterizează prin lipsa precipitaŃiilor, scăderea umezelii relative a aerului sub 40% în condiŃiile unor temperaturi ridicate si viteze mari ale vântului (ambele măresc evapotranspiraŃia si reduc rezerva de apă din sol). Seceta pedosferică se datorează scăderii rezervei de apă accesibilă plantelor până la nivelul coeficientului de ofilire. Seceta freatică apare atunci când rezerva de apă subterană este epuizată, afectând pânza freatică si secarea izvoarelor. Seceta hidrologică se datorează absenŃei precipitaŃiilor si temperaturilor ridicate ducând la secarea pâraielor si a râurilor. Seceta hidraulică se referă la scăderea drastică a rezervei de apă utilă din lacurile de acumulare. Seceta mixtă este o asociere a tuturor tipurilor

de secetă menŃionate. Dintre toate tipurile de secetă cea agricolă este cea mai complexă deoarece la declansarea ei contribuie mai multe medii naturale: atmosfera, hidrosfera, pedosfera si biosfera. În funcŃie de durata lor, secetele pot fi clasificate în: episodice, quasipermanente si permanente. Ele apar în regiuni cu climate specifice (temperat – continental, arid si semiarid). În funcŃie de perioada din an în care apar pot fi diferenŃiate secete de iarnă, primăvară, vară si toamnă (Bogdan, Niculescu, 1999). Seceta de iarnă provoacă diminuarea rezervei de apă din sol necesară declansării procesului de vegetaŃie la începutul primăverii. Seceta de primăvară se dezvoltă pe seama rezervelor reduse din timpul iernii si întârzie procesul de vegetaŃie. Ea este asociată si cu alte fenomene de risc cum ar fi vânturile puternice si furtunile de praf. Seceta de vară are efecte negative asupra culturilor în funcŃie de tipul si fenofaza acestora. Seceta de toamnă afectează semănăturile de toamnă în primele faze de vegetaŃie făcându-le să intre în iarnă, insuficient dezvoltate, cu o rezistenŃă mică la temperaturile scăzute din timpul iernii care urmează, ceea ce poate conduce la necesitatea reînsămânŃării cu alte culturi în perioada de primăvară. 191 Seceta, ariditatea si desertificarea Secetele sunt fenomene complexe, cu manifestare lentă, care angrenează, în funcŃie de durată si intensitatea lor, un număr variat de componente ale mediului geografic. Secetele se manifestă prin efecte asupra mediului atmosferic, cât si asupra învelisului de sol, învelisului vegetal, asupra lumii animale, ca si asupra resurselor de apă; de aceea, nu întâmplător se vorbeste de secetă atmosferică, hidrologică si agricolă. Seceta este asociată în mod obisnuit, cu lipsa precipitaŃiilor atmosferice pe o perioadă suficient de lungă pentru a provoca efecte negative vizibile asupra diferitelor componente ale mediului geografic si în primul rând asupra vegetaŃiei, solului si hidrografiei. Două componente atmosferice (care intră în ecuaŃia bilanŃului hidric), prezintă o importanŃă majoră pentru definirea secetei: precipitaŃiile atmosferice, reprezentând componenta activă si evapotranspiraŃia, reprezentând componenta pasivă a bilanŃului. Pentru a deosebi seceta de ariditate, care definesc un deficit hidric, trebuie făcute următoarele precizări. Seceta reprezintă un fenomen si de aceea este determinată în timp; ariditatea reprezintă o caracteristică a unui anumit loc, ca urmare a persistenŃei secetei reducerii nivelului freatic ceea ce corespunde unei determinări în spaŃiu (deci are un caracter local sau regional), la acestea contribuind si impactul antropic (Vasenciuc, 2001, Geicu, 2002). CirculaŃia generală a atmosferei este foarte importantă în ambele situaŃii; dacă în cazul secetei accentul cade pe perturbaŃiile care apar în circulaŃia maselor de aer, în cazul aridităŃii consecvenŃa cu care se manifestă un anumit tip de circulaŃie si într-o oarecare măsură impactul antropic, joacă rolul definitoriu (Strategia naŃională si programul

de acŃiune privind combaterea desertificării, degradării terenurilor si secetei (2000)). Instabilitatea raporturilor dintre principalii centri barici (Anticiclonii Azoric, Est-european, nord-Scandinav si din sud-vestul Asiei) determină variaŃii importante în durata menŃinerii unui anumit context meteorologic; astfel, se pot înregistra, atât durate însemnate cu circulaŃie ciclonică, aducătoare de precipitaŃii abundente si perioade importante cu regim anticiclonic, specific manifestării fenomenului de secetă, cât si trecerii rapide de la regimul anticiclonic la circulaŃia ciclonică si invers, cu modificările specifice în starea timpului. 192 Seceta si ariditatea se diferenŃiază si prin acŃiunea lor asupra componentelor mediului natural si în primul rând asupra învelisului vegetal, astfel manifestarea secetei poate impune cel mult adaptări ale speciilor existente, în timp ce ariditatea are efect restrictiv în această privinŃă (de exemplu, vegetaŃia forestieră nu se poate dezvolta normal în spaŃii cu precipitaŃii sub pragul de 400 mm/an), (Geicu, 2001). Anomaliile climatice, cu modificări semnificative în distribuŃia spaŃio-temporală, pot fi cauza prelungirii episoadelor aride, cresterii temperaturii si intensităŃii vântului. În mod similar, presiunea antropică duce la suprautilizarea resurselor naturale terestre si la extinderea suprafeŃelor cultivate, dincolo de limitele între care echilibrul ommediu poate fi menŃinut (Vasenciuc, 2001). Lipsa cantităŃilor de precipitaŃii în anumite regiuni si intervale de timp, generează fenomene de uscăciune, iar dacă acestea persistă, se instalează seceta (seceta atmosferică). Complexul de fenomene care participă la declansarea secetelor includ si rezerva de apă din sol accesibilă plantelor, umezeală si temperatura aerului, evapotranspiraŃia, viteza vântului etc., acestia reprezentând principalii parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos. Dacă seceta atmosferică persistă, atunci se instalează seceta pedosferică. Seceta se caracterizează si prin alŃi parametri cum sunt: parametri care definesc caracteristicile suprafeŃei active, factori care definesc particularităŃile fiziologice ale plantei (soiul si faza de vegetaŃie, gradul de rezistenŃă la uscăciune), ca si factorii care evidenŃiază influenŃa antropică asupra mediului (starea terenului si agrotehnica folosită, care pot facilita epuizarea apei din sol) (Donciu, 1928, Agrometeorologie, 1970, Bogdan, 1978 si 1980, Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983 etc.). Perioada lipsită de precipitaŃii facilitează absorŃia energiei solare de către sol, în proporŃie de circa 44%, care prin transformarea ei în căldură, duce în mod inevitabil la supraîncălzirea acestuia si a aerului. În acest mod creste evapotranspiraŃia, rezultanta directă fiind reducerea treptată a rezervei de apă accesibilă plantei (Donciu, Gogorici, 1973). Reducerea umezelii din sol si aer este determinată si de vânturile calde si uscate, cu viteze mari (Fetov si colab., 1963). 193

Uscăciunea si seceta este diferenŃiată si de tipul de sol afectat, de relieful variat, de tipul de culturi si plante din regiunea în care se manifestă aceste fenomene. Deoarece, absenŃa precipitaŃiilor se poate face resimŃită în orice anotimp, se poate vorbi despre seceta de iarnă, primăvară, vară sau toamnă cu consecinŃe diferenŃiate, în raport de stadiul culturilor, secete care influenŃează calitatea vieŃii (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983, Bogdan, Niculescu, 1999). Cercetările efectuate de ultimele două autoare (1995, 1999) au relevat următoarele: În Podisul Central Moldovenesc, fenomenele de uscăciune si secetă afectează arii care ajung până la 500 m altitudine datorită influenŃelor continentale de ariditate mai puternice, din estul continentului. Regiunile mai înalte din dealuri, podisuri, subcarpaŃi si CarpaŃi nu sunt afectate de aceste fenomene din cauza altitudinii si uneori a influenŃelor moderatoare din vest. În aceste regiuni sunt prezente numai perioadele umede, excedentare pluviometric, excepŃie făcând numai sud-vestul Podisului Transilvaniei cu efecte foehnale unde se produc numai fenomene de uscăciune în 1-2 luni/an. În regiunile de câmpie si dealuri din vestul Ńării, se produc numai fenomene de uscăciune (2-3 luni în Câmpia Banatului si Câmpia Muresului, 1-2 luni în Câmpia Crisurilor si în Dealurile Banatului, sub o lună în Câmpia Somesului, Dealurile Crisene si Somesene), datorită influenŃelor oceanice, vestice. În regiunile situate în sudul si sud-estul Ńării, fenomenele de uscăciune si secetă sunt mult mai nuanŃate regional, din cauza influenŃelor continentale de ariditate, submediteraneene si pontice si a efectelor de foehn de la Curbură. Fenomenele de uscăciune au o durată de 3-4 luni/an, în Câmpia Olteniei, din care 1-2 luni sunt fenomene de secetă. În Câmpia piemontană Pitesti si Târgoviste unde altitudinea este mai mare (300m), durata fenomenelor de uscăciune se reduce la o lună si chiar mai puŃin. Durata fenomenelor de uscăciune si secetă creste spre sud-estul României, astfel că, în Bărăgan ajunge la 3-4 luni (din care 1-2 cu fenomene de secetă), în Podisul Dobrogei la 4-5 luni (din care 2-3 luni cu fenomene de secetă) pe latura dunăreană si 6 luni (din care peste 3 luni cu fenomene de secetă) pe cea maritimă datorită influenŃelor continentale excesive si a celor 194 pontice. În prezent, în Podisul Dobrogei de Sud, seceta si aridizarea sunt riscuri climatice, nu numai posibile, ci chiar reale; ele au o succesiune neperiodică în timp, dar cu frecvenŃa cea mai mare din România. Desertificarea este un risc climatic care indică o tendinŃă posibilă de evoluŃie a peisajului dobrogean, dacă nu se iau măsurile corespunzătoare la momentul oportun, de combatere a fenomenelor de uscăciune, secetă, aridizare (Văduva, 2003). Cea mai mare durată a fenomenelor de uscăciune si secetă se remarcă în Delta Dunării si pe litoralul Mării Negre, unde depăseste 6 luni consecutive. Ele sunt rezultatul influenŃelor suprafeŃelor de apă,

care determină curenŃi de aer descendenŃi în timpul zilei (ce destramă sistemele noroase) si ascendenŃi noaptea, precipitaŃii insuficiente si deci, apariŃia si persistenŃa fenomenelor de uscăciune si secetă în tot semestrul cald al anului (Bogdan, 2001). Autoarea arată că si în condiŃiile precipitaŃiilor scăzute din aceste regiuni, culturile nu suferă de uscăciune din cauza umezelii mari a aerului (rezultată din procesele de evaporaŃie de pe suprafeŃele de apă) si umezelii de la nivelul suprafeŃei active, precum si datorită depunerilor bogate de rouă (Buiuc, 1990). Cu toate că, apar nuanŃări regionale si locale ale duratei acestor fenomene, se remarcă tendinŃa de scădere a acestora de la sud spre nord, odată cu cresterea în latitudine si altitudinea reliefului si de crestere de la vest la est, odată cu diminuarea influenŃelor oceanice si accentuarea celor continentale (Bogdan, Niculescu, 1999). Octavia Bogdan (1999) realizează harta vulnerabilităŃii teritoriilor României faŃă de fenomenele de uscăciune si secetă, pe baza numărului anual al lunilor cu fenomene de uscăciune si secetă (Nu) si de secetă (Ns), stabilind trei grupe de vulnerabilitate pentru teritoriul României, astfel (fig. 10.13.): 1. Teritorii cu vulnerabilitate mică (Nu = <3 luni/an), sunt teritoriile situate în Câmpia si Dealurile de Vest (cu influenŃe oceanice), Podisul si SubcarpaŃii Getici, SubcarpaŃii Curburii si ai Moldovei, Podisul Bârladului (cu precipitaŃii mai ridicate impuse de altitudine), nordul Câmpiei Moldovei (sectorul cu influenŃe baltice), Câmpia Română între Olt si Arges (sectorul de interferenŃă al circulaŃiei de vest cu cea de est), unde se remarcă numai fenomene de uscăciune. 195 2. Teritorii cu vulnerabilitate intermediară (Nu = 3-4.5 luni/an; Ns = >3.5 luni/an), caracterizează sud-vestul Câmpiei Române (cu influenŃe submediteraneene), Bărăganul, Câmpia Buzău-Siret si Podisul Dobrogei (cu influenŃe continentale de ariditate), unde se remarcă atât fenomene de uscăciune cât si de secetă. 3. Teritorii cu vulnerabilitatea cea mai mare (Nu = 4.5-6.5 luni/an; Ns = > 3.5 luni/an), cuprind litoralul Mării Negre si Delta Dunării, unde influenŃele continentale si pontice diminuează cantitatea de precipitaŃii; fenomenele de uscăciune si secetă au perioada cea mai lungă din an (6 luni respectiv 3 luni). La latitudini mai mari de 700 m apar teritorii cu umiditate excedentară, fără fenomene de uscăciune si secetă. Fig. 10.13. Vulnerabilitatea teritoriilor României faŃă de fenomenele de uscăciune si secetă: 1. mică; 2. intermediară; 3. mare; 4. teritorii cu umiditate excedentară 196 11. REGIONAREA CLIMATICĂ SI TOPOCLIMATELE Pentru a putea face o astfel de caracterizare se impune cunoasterea noŃiunilor de: regionare climatică si topoclimate. Regionarea climatică este, de fapt, o sinteză a tuturor parametrilor

climatici (temperatura aerului, precipitaŃiile atmosferice, umezeala aerului, nebulozitatea atmosferică, durata de strălucire a Soarelui, regimul vântului etc.), în care, trebuie să se aibă în vedere treptele de relief, suprafaŃa activă subiacentă si factorii dinamici care în mod frecvent afectează România. Topoclimatele reprezintă unităŃi teritoriale caracteristice diferitelor peisaje geografice cu grad diferit de complexitate, care păstrează particularităŃi relativ omogene pentru fiecare tip de topoclimat. În raport cu acest grad de complexitate s-au deosebit topoclimate complexe corespunzătoare unor peisaje geografice complexe (ex. topoclimatul Bărăganului de Est, a SubcarpaŃilor de Curbură, a grupei MunŃilor Bucegi etc.), si topoclimate elementare care se includ în topoclimatele, corespunzând celor mai simple peisaje geografice (Bogdan si colab. 1977, Bogdan, 1983). În caracterizarea climatică si topoclimatică a teritoriului României s-au folosit următoarele trepte taxonomice (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983): 1. zona climatică – este determinată de modul de distribuire a radiaŃiei solare pe Glob (România este încadrată în zona temperat continentală); 2. sectoarele de provincie climatică – au fost individualizate pe baza influenŃei circulaŃiei generale a atmosferei, care se suprapun peste influenŃele radiaŃiei solare. Pe fondul climatului temperat-continental se remarcă mai multe sectoare de provincie climatică. Acestea sunt: • sectoare de provincie climatică cu influenŃe: − oceanice (în partea nord-vestică si centrală a Ńării); − submediteraneene (sud-vestul Ńării si sud-vestul Podisului Oltinei); − de tranziŃie de la influenŃele oceanice si submediteraneene la cele de ariditate (în partea central-sudică, între Jiu si Arges); − de ariditate (în sud-estul Ńării); 197 − baltice (în nord-est); − pontice (sud-estul extrem al României, respectiv litoralul Mării Negre). Toate aceste sectoare se diferenŃiază unele de altele prin anumite particularităŃi de circulaŃie, care generează procese atmosferice diferite si cu consecinŃe din cele mai variate. 3. Ńinuturile climatice (corespunzătoare etajelor climatice) – au fost individualizate în conformitate cu zonalitatea altitudinală, scoŃând în evidenŃă treptele majore de relief (litoral, câmpie, deal, munte); 4. subŃinuturile climatice – au fost individualizate în funcŃie de caracteristicile climatice generale din fiecare treaptă de relief, proprii unităŃilor mari de relief (ex. Câmpia Română, Câmpia Banato-Crisană, CarpaŃii Meridionali etc.); 5. districtele climatice – au fost diferenŃiate pe baza condiŃiilor

climatice relativ omogene care generează dezvoltarea unui anumit tip de vegetaŃie spontană, în fiecare subŃinut (districtul climatic cu vegetaŃie higrofilă; de stepă; de silvostepă; de pădure; de pădure si pajisti montane si alpine, ca efect al dezvoltării latitudinale si altitudinale a vegetaŃiei în funcŃie de climă); 6. topoclimatele complexe – au fost delimitate în cadrul districtelor climatice pe baza condiŃiilor climatice relativ asemănătoare (ex. topoclimatul complex al Câmpiei de terase a Dunării, al MunŃilor Bucegi etc); caracterizarea lor prin indici cantitativi poate fi urmărită în Harta topoclimatică a R.S.R, scara 1: 1 500 000 (Atlas R.S.R, 1977); 7. topoclimatele elementare – au fost delimitate în cadrul topoclimatelor complexe pe baza condiŃiilor climatice asemănătoare, caracteristice peisajelor geografice elementare, cu suprafaŃă activă relativ omogenă (ex. topoclimatele elementare de crov, luncă, terase, cuestă, lac etc). Multitudinea acestor topoclimate a impus tipizarea si cartarea lor, fie prin areale, fie prin semne (op. citată). Pentru a da valoare practică mai mare hărŃii, s-au mai consemnat unele fenomene si elemente cu importanŃă locală (inversiuni de temperatură, secete, viscole, vânturi locale, cantităŃi maxime de precipitaŃii în 24 de ore), de asemenea, mult generalizate la scara de faŃă. În scop didactic prezentăm o hartă a regionării climatice si topoclimatelor simplificată publicată în România. Mediu si reŃeaua electrică de transport. Atlas Geografic (fig. 11.1.) 198 Fig. 11.1. Caracterizarea climatică 199 11.1. CARACTERIZAREA TOPOCLIMATELOR O caracterizare generală a topoclimatelor României s-a efectuat prima dată în Geografia României, I, Geografia Fizică (1983). Conform acesteia, fiecărui etaj climatic îi corespunde un anumit tip de topoclimate (fig. 11.1.). Astfel, etajului climatic de câmpiei îi corespund topoclimatele de câmpie (si litoral), celui de deal, topoclimatele de deal si podis, celui de munte, topoclimatele de munte. La acestea se mai adaugă topoclimatele urbane care se detasează cu particularităŃi specifice, pe fondul etajelor climatice, cu deosebirea că aici variaŃiile calitative ale fenomenelor climatice sunt date, pe de o parte, de etajul climatic în care se găsesc amplasate orasele, iar pe de alta, de particularităŃile structurii suprafeŃei urbane, fapt ce face ca si deosebirile cantitative dintre topoclimatele urbane să fie evidente (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). 11.1.1. Topoclimatele de câmpie În această grupă au fost incluse topoclimatele complexe si topoclimatele elementare din etajul climatic de câmpie, cuprins între 7 si 200 m altitudine. Trăsătura definitorie a acestora este dată de marea uniformitate a valorilor unora din parametri meteorologici. Din cauza valorilor ridicate ale bilanŃului radiativ si a celui

caloric încălzirile în regiunea de câmpie sunt mai intense decât în celelalte trepte de relief iar durata intervalului cald din cursul anului este mai mare. Datorită advecŃiei maselor de aer cald, tropical (care determină predominarea timpului senin si secetos) transportate de ciclonii de pe Marea Mediterană care se deplasează spre nord-est, temperaturile maxime înregistrează valori destul de ridicate. Într-o astfel de situaŃie sinoptică, s-au aflat si staŃiile din sudul României, la 10 august 1951, când s-a atins si temperatura maximă record de 44.5°C, la staŃia Ion Sion din Bărăganul de Nord. De asemenea, aici se produc si cele mai coborâte temperaturi minime în aer (Alexandria, –34.8°C) si pe suprafaŃa solului (sub – 30.0°C). 200 Tot aici amplitudini termice absolute ale temperaturii aerului (peste 70-77°C), (din cauza deplasări maselor de aer arctic si uscat tropical) si solului (90-100°C), au valorile cele mai mari din Ńară. PrecipitaŃiile medii anuale, însumează 600-650 mm în Câmpia de Vest si scad la valori mai mici de 500 mm, în estul Câmpiei Române, ca urmare a cresterii gradului de continentalism. În partea sud-estică a României, fenomenele de uscăciune si secetă au cea mai mare frecvenŃă, durată si intensitate, fiind frecvente în tot timpul anului, dar în mod deosebit la începutul sezonului de vegetaŃie si chiar vara, în unele cazuri si iarna. Mediile anuale ale radiaŃiei solare directe (Bucuresti, 768Wm-2), duratei strălucirii Soarelui (Calafat 2308.8 ore) si temperaturii aerului (Bucuresti, 11°C) sunt mai ridicate în Câmpia Română si mai coborâte în Câmpia de Vest, iar cele ale umezelii relative (Drobeta-Turnu Severin, 74%) si precipitaŃiilor atmosferice (Alexandria, 537 mm) sunt mai reduse în Câmpia Română faŃă de Câmpia de Vest. Neomogenitatea suprafeŃei active, caracteristicile reŃelei hidrografice si ale bazinelor de apă, particularităŃile sezoniere si anuale ale vegetaŃiei naturale si ale culturilor agricole determină la rândul lor numeroase topoclimate elementare de câmpie ca de exemplu: topoclimatul de vale, luncă, crov, terasă, câmp, dune, iaz etc. (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). Principalele particularităŃi ale acestor topoclimate elementare sunt: • umezeala mai mare din lunci, în jurul lacurilor, a limanelor fluviale, a iazurilor (ca urmare a proceselor de evaporaŃie); • uscăciune mai mare pe terase si îndeosebi pe câmp; • calmul mai mare în luncile orientate perpendicular pe direcŃia vântului dominant si vânturi din toate direcŃiile pe câmp; • strat de zăpadă mai gros si uniform în lunci, în crovuri si în pădure si foarte discontinuu pe câmp; • regim termic moderat în lunci, în împrejurimile bazinelor de apă si în culturile irigate si cu mari contraste pe terenurile uscate (dune

de nisip, miriste, câmp). 201 11.1.2. Topoclimatele de deltă si litoral În această grupă au fost incluse topoclimatele complexe (Delta propriu-zisă, complexul lacustru Razim Sinoie si litoralul Mării Negre) si elementare de deltă si litoral din etajul climatic de câmpie, cuprins între 0 si 5 (7) m altitudine. Acesta este un topoclimat care se caracterizează prin aspecte tranzitorii de la cele specifice suprafeŃelor de apă la cele specifice suprafeŃelor de uscat. ParticularităŃile acestuia derivă din faptul că litoralul împrumută ceva, atât din clima mării, cât si din cea a uscatului dobrogean, iar vântul în advecŃie transportă si alte mase de aer venite de la distanŃă cu diferite caracteristici (Bogdan, Iancu, 2002). Cea mai mare influentă o are suprafaŃa întinsă de apă din partea de est, respectiv Marea Neagră. Principala caracteristică constă în rolul de „rezervor termic” al acvatoriului marin de pe platforma continentală aflată la mică adâncime care permite înmagazinarea, stocarea si cedarea treptată a căldurii în spaŃiul de aer adiacent, proces ce se face lent, în timp, fiind întârziat faŃă de încălzirea uscatului. Astfel, în timpul semestrului rece al anului, căldura cedată întreŃine aici temperaturi mai ridicate, media lunii ianuarie fiind cuprinsă între 1°C la Mangalia (unica regiune din Ńară unde valorile temperaturii medii nu scad sub 0°C), –1°C în delta fluvio-maritimă si –1.5°C în cea fluvială. În semestrul cald al anului, apa se încălzeste mai greu, pe suprafaŃa ei au loc procese de evaporaŃie, care cresc umezeala relativă a aerului la peste 80%, astfel că se menŃin temperaturi moderate; temperatura lunii iulie este de 22°C (Bogdan, Iancu, 2002). Comparativ cu regiunile de câmpie din sud-estul României, pe litoral, temperatura medie a aerului din luna cea mai rece este cu 1-1.5°C mai ridicată, iar din luna cea mai caldă cu tot atâta mai redusă. În aceste condiŃii, amplitudinea medie anuală este cuprinsă între 21.7°C la Mangalia si 22.1°C la Năvodari (Văduva, 2003). În timpul proceselor de evaporaŃie se consumă o bună cantitate de căldură ceea ce determină inversiuni termice de evaporaŃie (Bogdan, 1989) care au drept consecinŃă destrămarea sistemelor noroase si 202 cresterea duratei de strălucire a Soarelui până la peste 2250 ore de însorire anual. O altă caracteristică importantă a topoclimatului de deltă si litoral este aceea că influenŃa Mării Negre se resimte asupra tuturor parametrilor climatici, dar proporŃional cu distanŃa de la Ńărm, diminuându-se treptat spre interiorul uscatului. Tâstea si colab. (1967) au demonstrat că această influenŃă, marcată de paralelismul liniilor principalilor parametri climatici cu linia de Ńărm, se resimte peste uscatul dobrogean până la 25-30 km

depărtare de linia de Ńărm, dar cel mai mult pe primii 5 km. Procesele si fenomenele topoclimatice sunt într-o continuă interdependenŃă. Datorită diferenŃelor de încălzire dintre suprafeŃele de apă si cele de uscat, se creează gradienŃi barici orizontali care se materializează în circulaŃia locală a aerului sub formă de briză, cu o periodicitate diurnă: ziua dinspre mare spre uscat si noaptea invers, favorizând astfel, transportul vaporilor de apă peste regiunile de uscat si omogenizarea temperaturilor. Neacsa si colab. (1974) au demonstrat că, în cursul a 24 ore, brizele se rotesc conform acelor unui mecanism de ceasornic trecând prin toate direcŃiile. Astfel, între orele 10 si 20, acesta bate dinspre mare (briza de zi sau briza de mare), aducând aerul mai rece, mai dens si mai greu care se dirijează dinspre apă spre uscat pe la sol, în timp ce, în altitudine, aerul mai cald, mai uscat si mai puŃin dens se dirijează în sens invers, formând antebriza (Pop, 1988). Între orele 23 si 8, briza bate dinspre uscat spre mare (briza de noapte sau briza de uscat), deoarece procesele de răcire radiativă sunt mai puternice pe suprafaŃa continentală limitrofă, în timp ce apele mării rămân mai calde; acum, în altitudine, antebriza se dirijează în sens invers, dinspre mare, spre uscat. Intervalele de timp cuprinse între orele 20 si 23 seara, ca si între 8 si 10 dimineaŃa sunt intervale când se realizează un echilibru termic între uscat si mare; sunt momente de izotermie, când valorile termice se omogenizează deasupra celor două suprafeŃe topoclimatice. 203 Tabel 11.1.Principalii parametri climatici caracteristici litoralului Mării Negre (Văduva, 2003) Parametri climatici Litoral Temperatura medie anuală (ºC) 11.5-11.6 Temperatura medie a lunii ianuarie 0.6-1.0 Temperatura medie a lunii iulie 21.8-22.3 Amplitudinea medie anuală 20.8-21.7 Temperatura maximă absolută 36.9-37.0 Temperatura minimă absolută -22.2 ...-17.4 Amplitudinea absolută 54.3-59.2 Temperatura medie anuală a solului 13.7 Temperatura medie a lunii ianuarie 0.9-1.5 Temperatura medie a lunii iulie 27.2 - 27.8 Amplitudinea medie anuală 13.7 Temperatura maximă absolută 64.0-68.0 Temperatura minimă absolută -56.0...-19.4 Amplitudinea absolută 25.7-26.9 Numărul anual de zile de vară 50.1-58.7 Nebulozitatea medie anuală (zecimi) 5.0-5.4 Umezeala relativă medie anuală (%) >80 PrecipitaŃiile medii anuale 406 - 408 PrecipitaŃiile în intervalul X-III (mm) 192-198 PrecipitaŃiile în intervalul IV-IX(mm) 208-214

PrecipitaŃiile în iunie / noiembrie 42-44 Vânturile dominante V FrecvenŃa medie a calmului (%) 12.1-14.5 Viteza medie a vântului (m/s) indiferent de direcŃie 3.9-4.4 Numărul anual de zile cu rouă 4.2 Primul îngheŃ după 5.XI Ultimul îngheŃ înainte de 30.III Durata intervalului fără îngheŃ (zile) 229 Numărul anual de zile cu brumă 20.8-31.0 Numărul anual de zile cu viscol 1.1-3.5 Luni aride după climogramele Peguy V,VI,VII,VIII,IX,X Luni cu tendinŃă de ariditate după climogramele Peguy III,IV,XI Perioadele de secetă după climogramele Walter - Lieth în lunile VII-X Perioadele de uscăciune după climogramele Walter - Lieth în lunile: III-XI Indicele de ariditate „Emm. de Martonne” 18.8-19 Indicele de ariditate “R” 0.45 204 Barajul termic al Mării Negre (Bâzâc, 1983) generat de inversiunile de temperatură determină predominarea curenŃilor de aer descendenŃi, care duc la destrămarea sistemelor noroase si deci, la reducerea nebulozităŃii sub 5 zecimi si a cantităŃilor de precipitaŃii sub 400 mm. Aici s-a consemnat cea mai mare cantitate de precipitaŃii căzută în 24 de ore de 530.6mm la 29 august 1924, la C. A.Rosetti, pe Grindul Letea, în delta fluvio-maritimă, alături de cea de 219.2 mm înregistrată la Sulina, la aceeasi dată (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). În ciuda umezelii mari a aerului din zona litorală, indicele de ariditate „Emm de Martonne” este <19, ceea ce indică un grad de continentalism foarte accentuat predominarea vegetaŃiei de stepă si prezenŃa unei reŃele hidrografice autohtone, cu regim temporar de scurgere. Cu toate acestea, datorită răcirii radiative intense de pe uscatul dobrogean si a umezelii relative ridicate în sezonul cald (>76%) au loc depuneri bogate de rouă care contribuie cu 1/5 până la 1/4 la refacerea umezelii productive a solului, astfel că plantele nu suferă prea mult de secetă (Buiuc, 1990). 11.1.3. Topoclimatele de dealuri si podisuri În această grupă au fost incluse topoclimatele de deal si podis din etajul respectiv, cuprins între altitudinile de 300 si 800 m. Acestea prezintă caracteristici climatice intermediare între regiunea montană si cea de câmpie. Principalele caracteristici ale topoclimatelor de deal si podis pun în evidenŃă zonalitatea verticală a elementelor climatice: temperatura medie anuală cuprinsă între 8 si 10°C, precipitaŃiile medii anuale de 600-850 mm, umezeala relativă mai mare de 75%, vânturi influenŃate de barajul orografic (Geografia României, I, Geografia

Fizică, 1983). Izoterma anuală de 10°C si cea a lunii ianuarie de –3°C marchează limita Câmpiei Române în nord-estul Ńării, cea de –2°C în sudvestul Câmpiei Olteniei si Câmpia Banatului. La altitudini mai mici de 400 m, verile sunt mai calde (20-21°C în iulie), iernile mai blânde (-2°C în ianuarie), intervalul cu îngheŃ mai scurt (170-180 zile), comparativ cu dealurile mai înalte de 400 m, precipitaŃiile, relativ bogate (500-750 mm în sud si est, 650-850 mm în vest). 205 PrecipitaŃiile atmosferice cad în cea mai mare parte a anului sub formă lichidă; iarna nu sunt mai mult de 20 zile cu ninsoare, iar stratul de zăpadă se menŃine, în medie, între 15-17 zile în Dealurile de Vest si 25-30 zile în Podisul si SubcarpaŃii Moldovei. Temperatura minimă absolută are valori mai ridicate în Dealurile de Vest decât în celelalte regiuni de dealuri si podisuri aflate sub influenŃa advecŃiilor maselor de aer rece, continental. Regiunile în care sunt prezente procesele foehnale, se caracterizează prin valori termice mai ridicate, predominarea timpului senin, cantităŃi de precipitaŃii mai reduse si topirea timpurie a stratului de zăpadă. Caracteristicile suprafeŃei active permit evidenŃierea a numeroase topoclimate elementare (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983): • de culmi deluroase caracterizate prin vânt; • de versanŃi cu diferite expoziŃii, cu o repartiŃie neuniformă a radiaŃiei solare; • de depresiuni subcarpatice si colinare (cu predominare mare a calmului, cu însorire mai bună în cele din sud, cu ceŃuri frecvente în cele din vest, cu inversiuni termice mai frecvente si intense în cele din est; • de suprafeŃe calcaroase în SubcarpaŃii Getici si Dealul IstriŃa (cu albedou mai mare) • de culoare depresionare cu ventilaŃie mare a aerului; • de lunci si lacuri (cu umezeală mai mare); • de terase (mai uscate si mai vântoase); • de pădure si pajiste; • de localităŃi rurale si urbane; • de staŃiuni balneare (cu condiŃii optime pentru cura de ape minerale si climatoterapie). Dintre fenomenele climatice cu importanŃă locală amintim: • scurgerile de aer pe versanŃi; • inversiunile de temperatură; • însorirea mai bună pe versanŃii sudici; • efectele de foehn (SubcarpaŃii Getici, SubcarpaŃii Curburii, sud-vestul Podisului Transilvaniei); • vânturile locale de munte-vale. 206 11.1.4. Topoclimatele de munte

În această grupă au fost incluse toate topoclimatele complexe si elementare care se dezvoltă îndeosebi pe verticală în cadrul etajului climatic de munte, cuprins între altitudinile de 800-2 500 m. Elementele climatice se diferenŃiază în funcŃie de altitudine, de expoziŃia si înclinarea versanŃilor si de formele de relief. La altitudini cuprinse între 800 si 1900 m în CarpaŃii Meridionali si 600 si 1750 m în grupa nordică a CarpaŃilor Orientali, temperaturile medii anuale ale aerului sunt pozitive (Predeal 4.8°C), durata strălucirii Soarelui are valori sub 1800 ore (Sinaia 1606.3 ore), precipitaŃiile atmosferice sunt abundente îndeosebi pe versanŃii cu expunere vestică (Parâng 950 mm). Pe pantele adăpostite de vânt, unde sunt frecvente procesele foehnale, temperatura aerului si durata de strălucire a Soarelui sunt în crestere, iar precipitaŃiile atmosferice, umezeala aerului si nebulozitatea au valori foarte scăzute. La altitudini mai mari de 1900 m în CarpaŃii Meridionali si 1800 m în grupa nordică a CarpaŃilor Orientali, clima este aspră si umedă. Temperaturile medii anuale sunt negative (<-2°C), durata de strălucire a Soarelui are valori mai mici de 1500 ore (Vf. Omu 1434.1 ore), precipitaŃiile medii anuale sunt însemnate cantitativ (depăsesc 1200 mm/an) si cad în cea mai mare parte a anului sub formă de zăpadă, numărul mediu al zilelor cu îngheŃ depăseste 250 (Vf. Omu, 256 zile), iar vânturile puternice spulberă zăpada de pe versanŃii expusi acumulândo în locurile adăpostite, unde poate depăsi 7-8 m. łinând seama de complexitatea si diversitatea suprafeŃei subiacente montane, alături de topoclimatele complexe au fost identificate o serie de topoclimate elementare ca (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983): • topoclimatele de culoar si defileu, caracterizate prin canalizarea permanentă a aerului în lungul lor, prin umiditate ridicată si temperaturi reduse; • topoclimatele lacurilor naturale si artificiale, caracterizate prin regim termic moderat, umiditate ridicată, circulaŃia locală a aerului sub forma vânturilor locale de munte-vale; • topoclimatul culmilor montane, ale căror particularităŃi sunt dependente de orientare, masivitate, altitudine, grad de fragmentare etc., caracterizate prin regim termic relativ moderat, circulaŃie intensă 207 a aerului, fenomene meteorologice de iarnă cu frecvenŃă, durată si intensitate mari etc.; • topoclimatul versanŃilor cu expunere nordică si al celor cu expunere sudică, diferenŃiaŃi în raport cu gradul de umezire si umbrire; • topoclimatul versanŃilor cu expunere vestică si al celor cu expunere estică faŃă de advecŃia maselor de aer maritim si continental, diferenŃiaŃi prin cantitatea de precipitaŃii, gradul de umezeală, ceaŃă, nebulozitate mai ridicată pe versanŃii vestici, unde si regimul termic este mai moderat, comparativ cu cei cu expunere estică care au un

grad mai mare de uscăciune; • topoclimatul de depresiune este pus în evidenŃă, mai ales, prin frecvenŃa si intensitatea mai mare a inversiunilor termice, umiditatea aerului ridicată, ceaŃa frecventă, stabilitatea atmosferică mare, calm atmosferic peste 40%. 11.1.5. Topoclimatele urbane În această grupă au fost incluse toate topoclimatele determinate de particularităŃile suprafeŃei active urbane1 (densitatea si înălŃimea clădirilor, reŃeaua stradală, obiectivele industriale, spaŃiile verzi, locurile de agrement etc.) care au determinat o nouă calitate a mediului (Gugiuman, Cotrău, 1975; Erhan, 1979 etc.) capabile să diferenŃieze orasul de regiunea în care este amplasat. Printre particularităŃile climatice ale oraselor se înscriu: temperatura aerului în general mai ridicată (valorile cresc de la periferie spre centrul orasului); temperatura pe suprafaŃa activă variază foarte mult în raport cu mozaicul de suprafeŃe componente; umezeala relativă a aerului, mai redusă (valorile scad de la periferie spre centru); viteza vântului se diminuează treptat în acelasi sens, iar direcŃia se modifică conform reŃelei stradale; datorită contrastului termic dintre oras si regiunea limitrofă, în jurul marilor orase se formează briza urbană; precipitaŃiile sunt mai bogate datorită cantităŃilor mari de aerosoli (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983). 1 SuprafaŃa activă urbană este o nouă calitate a suprafeŃei active iniŃiale (Bogdan si colab, 1987), modificată antropic prin construcŃiile edilitare, prin trama stradală, platforme industriale, lacuri si parcuri de agrement amenajate etc. 208 12. ÎNCĂLZIREA CLIMEI ÎN ROMÂNIA În general, încălzirea climei se înscrie în tabloul general al modificărilor climatice globale, încălzirea fiind mai pronunŃată în perioada de iarnă (Văduva, 2005). Acest fenomen este mai accentuat în unele regiuni – ca urmare a influenŃei unor factori locali, cum ar fi urbanizarea – si mai estompat în alte regiuni – ca urmare a existenŃei lanŃului carpatic. Cercetările făcute de specialistii în domeniu, pe baza datelor meteorologice de peste 100 ani, demonstrează că încălzirea globală la nivelul României, din ultimul secol a fost de +0.3°C, mai pronunŃată în jumătatea estică, ajungând până la 0.8°C la Bucuresti Filaret, ConstanŃa si Roman, sau 0.7°C la Baia Mare (ca urmare a efectului poluării asupra temperaturii aerului) (fig. 12.1.) (Busuioc, 2003). Pentru staŃiile situate în regiunea de nord a Transilvaniei, tendinŃele de evoluŃie ale temperaturilor maxime si minime anuale pentru perioada 1961-2000, sunt pozitive pentru toate staŃiile analizate, având valori cuprinse între 0.5 - 1.73°C la cele minime si 0.28 - 0.36°C la cele maxime. Calculele privind probabilitatea anuală si perioada de retur arată că în perspectivă, toate staŃiile, mai puŃin cele de munte, au sanse mari de peste 91% de a atinge si depăsi 30°C cu o probabilitate anuală cea mai mare de 5.7% pentru staŃia Sighet si 5.4% pentru Baia Mare,

depăsind în următorii 18 ani vechiul record din ultimii 40 de ani (de 35.8°C si respectiv 36.9°C) (Hauer, Pavai, 2003). De asemenea, se evidenŃiază anumite diferenŃieri si la nivel de sezoane (Busuioc, 2003). Încălzirea cea mai pronunŃată se remarcă în anotimpul de iarnă, cu precădere în regiunile extracarpatice, ajungând până la 1.9°C la Bucuresti Filaret, cauzată si de influenŃa urbană. Vara se constată existenŃa unor oscilaŃii cu perioade lungi de timp care se suprapun peste tendinŃa generală de variaŃie. Toamna a fost evidenŃiată printr-o răcire semnificativă în jumătatea de vest a României, iar primăvara abaterile anotimpuale sunt cuprinse între +1.1°C si +1.4°C (Săraru, 2002). Pentru precipitaŃiile atmosferice, din secolul trecut, se remarcă a diminuare a cantităŃii lor anuale (Busuioc, 2003). Fac excepŃie regiunile 209 situate în partea sud – vestică si unele staŃii din estul României (Iasi, ConstanŃa), unde s-a remarcat o tendinŃă de crestere (sub influenŃa topoclimatului urban) (fig. 12.2). Pentru staŃiile de munte din România, se remarcă de asemenea, o descrestere a cantităŃilor de precipitaŃii din perioada 1961-2000, dar se observă o crestere evidentă, în special pe versanŃii sudici ai CarpaŃilor Meridionali (în apropiere de Sinaia) si în etajul alpin (staŃia Vf. Omu). De asemenea, se constată precipitaŃii abundente în intervale scurte de timp, cu caracter torenŃial si intensitate mare (Săraru, 2002, citat de Bălteanu, Serban, 2004). La nivel de sezoane schimbări semnificative au fost evidenŃiate pentru iarnă si toamnă, ca si în cazul temperaturii (Busuioc, 2003). Dar, cele mai mari anomalii termice si pluviometrice s-au produs în perioada 2000-2007, când perioade lungi de secetă au alternat cu perioade scurte de ploi cu caracter torenŃial, generând inundaŃii si pagube materiale. Anul 2000 a fost deosebit de cald, fiind caracterizat prin temperaturi excesive si secete care au cuprins tot teritoriul Ńării. Înregistrările din reŃeaua ANM au pus în evidenŃă că vara anului 2000 a fost cea mai secetoase din ultimii 100 de ani (fiind depăsită în ceea ce priveste intensitatea anomaliei termice doar de vara 1946), iar primăvara s-a situat printre primele 7 cele mai secetoase din aceeasi perioadă. Si vara anului 2007 s-a caracterizat prin temperaturi foarte ridicate (>35°C, în majoritatea judeŃelor din sudul si estul României), prin secete generalizate, care au produs numeroase incendii, pierderi de vieŃi umane si numeroase pagube materiale (Văduva, VlăduŃ, 2008). Studiile efectuate de către cercetătorii români asupra tendinŃei de variaŃie a climei, nu scot în evidenŃă variaŃii semnificative ale principalelor elemente climatice care să conducă la ideea schimbării climei actuale cu un alt tip de climă. Modificările climatice pe care le suportă România, în contextul schimbărilor climatice globale, sunt reprezentate de fenomenelor hidrometeorologice extreme (tornade, valuri de căldură, valuri de frig, secete excepŃionale, inundaŃii catastrofale) care au luat amploare în ultimele decenii ale secolului XX si începutul secolului XXI. 210

Fig. 12.1. TendinŃa temperaturii medii anuale în România (°C/1901-2000) (Busuioc, 2003) Fig. 12.2. TendinŃa lineară a cantităŃii anuale de precipitaŃii în România (mm)(1901-2000) (Busuioc, 2003) 211 EvoluŃia climei în viitor O serie de organisme internaŃionale (OMM etc.), sunt de părere că, în viitor, clima va suferi un proces de încălzire generat de activitatea antropică. Au fost imaginate mai multe scenarii cu consecinŃe diferite. Astfel, în România, au fost utilizate o serie de scenarii (Busuioc, 2003; Cuculeanu si colab., 2003) care se bazează pe cresterea concentraŃiei de CO2. Cele mai noi versiuni de modele iau în considerare si alŃi factori cum ar fi cresterea concentraŃiei de aerosoli si diferite scenarii de evoluŃie economico-socială (Busuioc, 2003). Pe baza acestor scenarii au fost calculate posibilele schimbări de temperatură si precipitaŃii pentru anotimpurile de vară si iarnă, pe perioada 1991-2099, faŃă de intervalul de referinŃă 1961-1990. Astfel, s-a constatat o crestere semnificativă a precipitaŃiilor pentru perioada de vară, faŃă de cea de iarnă, iar pentru temperatura aerului, o crestere de 2°C iarna, iar pentru vară, aceasta a fost mai pronunŃată (+ 3.5°C în nordul României; +4.3°C în sud si +3.2°C pe litoral). Al treilea Raport de Evaluare al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări climatice (iunie, 1992), arată că temperatura medie globală, în perioada 1990 - 2100, ar putea creste cu 1.4 până la 5.8°C, ceea ce ar însemna cea mai mare rată de crestere din ultimii 10.000 de ani. Pe plan mondial se apreciază că si în cazul punerii sub control a gazelor cu efect de seră, tot se va produce o crestere a temperaturii medii a planetei cu 50-90% datorită inerŃiei specifice a sistemului terestru care are nevoie de timp pentru a se echilibra cu sistemul atmosferic. În funcŃie de nivelul de stabilizare, temperatura ar putea creste cu 3 – 8°C după ce starea de echilibru a fost atinsă (Farcas, Croitoru, 2003). De asemenea, o serie de specialisti din cadrul ANM, afirmă că, în cazul apei Oceanului Planetar, nivelul acestuia va continua să crească câteva secole după stabilizarea concentraŃiei de CO2, cresterea putând atinge 2m spre mijlocul mileniului III (Ivanovici, Busuioc, Diaconu, 2003). 212 213 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Apăvăloae, M., Pârvulescu, I., Apostol, L. (1997), Caracteristici ale cantităŃilor de precipitaŃii atmosferice în 24 de ore în SubcarpaŃii Moldovei si Culoarul Siretului, Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”/1993-1994, Univ. „Alex. I. Cuza” Iasi, nr. 13-14, p. 53-68 Apostol, L. (1987), ConsideraŃii asupra raportului între cantităŃile semestriale de precipitaŃii în România, Lucrările Seminarului

Geografic „Dimitrie Cantemir”, nr. 7/1986, Univ. Al. I. Cuza, Iasi, p. 53-63 Apostol, L. (2000), PrecipitaŃiile atmosferice în SubcarpaŃii Moldovei, Ed. UniversităŃii Suceava, 235p. Apostol, L., Apăvăloae, M. (1997), Temperatura suprafeŃei solului în SubcarpaŃii Moldovei, Analele UniversităŃii „Stefan cel Mare”, SecŃiunea geogr.-geol., an VI, Suceava, p. 61-68 Bâzâc, Gh. (1972), Unele caracteristici ale mecanismului circulaŃiei de briză si efectele acesteia în zona de influenŃă a bazinului Mării Negre, Hidrotehnica, nr. 17, p. 605-613 Bâzâc, Gh. (1983), InfluenŃa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Editura Academiei, Bucuresti, 179p. Bălteanu, D. (1992), Natural Hazards in Romania, RRGeogr., 36, p. 46-55 Bălescu, O.,I., Besleagă, N.(1962), Viscolele în RPR, CSA, IM, Bucuresti, 120p Berbecel, O., Stancu, M., Ciovica, N.,Jianu, V., Apetroaei, St., Socor, Elena, Rogodjan, Iulia, Eftimescu, Maria (1970), Agrometeorologie, Editura Ceres, Bucuresti Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iarnă si de vară Editura StiinŃifică si Enciclopedică, Bucuresti. 214 Bogdan, Octavia, Dragota, Carmen (1997), Calmul atmosferic în România, Analele Univ. din Oradea, Seria geografie, t.VII, p. 96-104 Bogdan, Octavia, Niculescu Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega InternaŃional, Bucuresti, 280 p. Bogdan, Octavia, Văduva-Iancu, Iulica (2004), Some aspects of dryness and drought phenomena in the South Dobrogea Plateau highlighted by means of Walter-Lieth climmogrames, Lucrările Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir”, Volum dedicate împlinirii a 100 de ani de învăŃământ geographic al Univ. Al. I. Cuza, nr. 23-24/2002-2003, p. 199-208, Iasi Bogdan, Octavia, Văduva, Iulica, Moise, Maria (2004), Unele caracteristici termice si pluviometrice ale Depresiunii intracolinare Târgu Jiu-Câmpu Mare, Analele Univ. „Spiru Haret”, nr. 7, pp. 25-32 Bordei -Ion, N.(1979), CarpaŃii de Curbură si norii de undă, S.C. Meteo, partea I, p. 173-184 Bordei -Ion, N.(1979), Foëhnul carpatic de curbură si distribuŃia precipitaŃiilor în Bărăgan,, S.C. Meteo, partea I, p. 185-198 Buiuc, M. (1990), Estimări ale depunerilor de rouă în România, Studii si Cercetări, Meteorologie, 4, IMH,Bucuresti, pp. 119-125 Busuioc, AristiŃa (2003), Schimbări climatice – Perspective globale si regionale,ANM, Bucuresti Cazacu, G. (1979), Rolul circulatiei atmosferice si al reliefului în producerea precipitaŃiilor pe teritoriul RSR, SC. Meteorologie, partea I, IMH, Bucuresti

Ciulache, S. (1971), Topoclimatologie si microclimatologie, Centru de multiplicare al Univ din Bucuresti, 360 p Ciulache, S. (2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul României, Com. de Geogr., IV, Bucuresti, pp. 127-132 Drăghici, I. (1986), Frontogeneza de coastă a Mării Negre, St. si Cercetări, Meteorologie, IMH, pp. 167-186 Drăghici, I., Cordoneanu, E., Banciu, D. (1990), Asupra dinamicii crivăŃului, S.C. Meteo. 4, IMH, Bucuresti, p. 55-74 Dumitrescu, Elena (1976), Curs de climatologie, litografiat, Bucuresti 215 Dumitru, Claudia (2002), Studiu fizici-geografic cu privire specială asupra caracteristicilor climatice ale Câmpiei dintre Olt si Arges (Câmpia Argeseană),mss Erhan, Elena (1997), Nebulozitatea si durata de strălucire a Soarelui la Iasi în ultimii 50 de ani, Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”/1993-1994, Univ. „Alex. I. Cuza” Iasi, nr. 13-14, p. 43-52 Fetov, V., Mihai, Elena, Cristescu, St. (1963), Caracterizarea climatologică a Suhoveiului în Câmpia Română, Culegere de lucrări ale I.M./1961, Bucuresti, p.166-174 Geicu, A. (2001), Secetele în România, Teză de doctorat, Bucuresti Gugiuman, (1975), Elemente de climatologie urbană, Editura Academiei, Bucuresti, 158 p. Ielenicz, M.(1999), Podisurile României, Editura FundaŃiei România de Mâine, 243p. Iancu, Iulica (2002),Umezeala relativă a aerului în Podisul Dobrogei de Sud, Comunicări de Geografie, vol. V, Universitatea din Bucuresti Iancu, Iulica (2002), CantităŃi deficitare de precipitaŃii în Podisul Dobrogei de Sud, Comunicări de Geografie, vol. VI, Universitatea din Bucuresti Iancu, Iulica, Rîsnoveanu, Geta (2002), Variabilitatea neperiodică a temperaturii medii a aerului în Podisul Dobrogei de Sud, Analele UniversităŃii „Spiru Haret”, nr. 6 Iliescu, Maria, Stăncescu, I.(1973),Fenomenele orajoase din perioada rece a anului în RSR, Hidrotehnica, nr. 18, Bucuresti Iliescu, Maria, Olteanu, V., Mirea, C., Caraiman, M. (1978b), FrecvenŃa datelor de producere a fenomenelor orajoase pe teritoriul României,S.C. Meteorologie, partea I, Bucuresti, p. 579-586 Ioan, C.(1929), Indicele de ariditate în România, Buletinul lunar al observ. Meteor., seria II, vol IX, I.M, Bucuresti. Ionescu, Mariana, Povară, Rodica, Tuinea, PetruŃa, Mihoc, Cornelia, Burcea, Gabriela (1992), Criterii pentru stabilirea perioadelor secetoase în agricultură, S.C. Meteo.(6), IM, Bucuresti, p. 211-220 Ionescu-Sisesti, G. (1946), Seceta anului 1946, Buletinul Facultatii Agronomice Bucuresti, an II, 3-4 216 Măhăra, Gh. (1979), CirculaŃia generală a atmosferei, Editura

StiinŃifică si Enciclopedică, Bucuresti Măhăra, Gh. (2001), Meteorologie,Editura Univ. din Oradea Mihai, Elena, Cristescu, Stefania, Fetov, V.(1962), Caracterizarea climatologică a vântului uscat si fierbinte – suhovei – în Moldova si Dobrogea, IMH, 245 – 265, Bucuresti. Mihăilescu, I., F. (1986), Particularites de la repartition des precipitations atmosferiques dans la Doubroudja du Sud (Roumanie), Freiburger Geo. Hefte, Hft 26, Internat. Simpos. on Urban and Local Climatology, Freiburg (Br.), Deutschland, pp. 342-351 Moise, Maria (2003), Factorii genetici ai climei în depresiunile subcarpatice oltene, referat în cadrul stagiului de doctorantură. Moldovan, F., BreŃan, M.(1989), ConsideraŃii asupra regimului precipitaŃiilor atmosferice la două staŃii meteorologice din masivul Vlădeasa, S.C. Meteo.(3), Bucuresti, p. 201-211 Munteanu, I. (1988), Despre problema apariŃiei procesului de aridizare în Ńara noastră-cazul studiu al Dobrogei Nordice, Lucrările St. ale SCCI, Dobrogea, Valu lui Traian, IX, Bucuresti, pp. 41-48 Neacsa, O., Popovici, C., Popa,G., Tuinea, P.(1974), Unele particularităŃi climatice ale litoralului românesc al Mării Negre, St. Clim.,1, IMH, pp. 277-286, Bucuresti Neacsa, O., Frimescu, M.(1981), Climatologie si aerologie, Ed. Didactică si Pedagogică, Bucuresti Neamu, Gh., Teodoreanu, Elena, Mihai, Elena, Bogdan, Octavia (1970), Harta topoclimatică a Deltei Dunării, Progresele Stiintei, vol. 6, nr. 4, p. 154-160 Niculescu, Elena (1993), Răciri si încălziri masive în ultimul secol, S.C. Geogr., XL, Bucuresti, p. 73-81 Niculescu, Elena(1996), Extreme pluviometrice pe teritoriul României in ultimul secol, S.C. Geogr., t. XLIII, p. 63-68 Oprea, C. (2001), Climatul radiativ pe teritoriul României,Teza de doctorat (mss) Pătăchie, Iulia, Călinescu, Ghe. (1971), Umezeala relativă a aerului în Dobrogea, Culegere de lucrări de meteorologie, 185 – 195, Bucuresti, 1974. 217 Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I. (1984), Podisul Dobrogei si Delta Dunării, Editura St. si Encicl., Bucuresti, 1984 Povară, Rodica (2000), Riscul meteorologic în agricultură, Ed. Economică, 248 p. Povară, Rodica (2001), Extreme meteorologice în anul agricol 19981999 pe teritoriul României, Com. de Geogr., V, Bucuresti, pp. 285-290 Precupanu, Daniela, Larion (1998),Caracteristici ale duratei de strălucire a Soarelui si nebulozităŃii la Vaslui, Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”/1997-1998, Univ. „Alex. I. Cuza” Iasi, nr.17-18, p. 49-55

Stoenescu, St. (1958), Câteva caracteristici ale regimului precipitaŃiilor din RPR, MHGA, nr. 2-3 Stoica, C. (1962), PrecipitaŃiile atmosferice in regim anticiclonic, Culegere de lucrari ale IM/1960, CSA, p. 43-66 Stoian, Rodica, Doneaud, A., Besleagă, N., Bocaniciu, Iulia (1966), InfluenŃa particularităŃilor orografice ale teritoriului RSR si ale direcŃiei de circulaŃie în prevederea precipitaŃiilor, Simp. Internat. PrecipitaŃiile atmosferice. Element al bilantului apei. Metode de determinare. I.M, CSA, p. 45-55 Teodoreanu, Elena (1989), The importance air dynamics for health and spa cure in costal resorts, RRGGG, Geographie, t. 33, Bucuresti, p. 59-66 Topor, N. (1958), Bruma si îngheŃul, Editura Agrosilvica de stat, Bucuresti, 140 p. Topor, N. (1964), Ani ploiosi si secetosi în R.P.R., C. S. A., I.M., Bucuresti. Topor, N., Stoica, C. (1965), Tipuri de circulaŃie si centri de acŃiune atmosferică deasupra Europei, C. S. A., I.M., Bucuresti. Tâstea, D. (1959), Câteva date asupra stratului de zăpadă stabil, Meteor. hidr. gosp. apelor , an. IV, nr. 4 Tâstea, D., Sârbu, Valeria, RaŃ, Tereza (1967), Scurtă caracterizare a climei Dobrogei cu referire specială la zona de litoral, Culegere de lucrări ale I.M., 249 – 291, Bucuresti. Văduva-Iancu, Iulica (2002), Caracteristici ale vitezei vântului în Podisul Dobrogei de Sud, Revista Forum Geografic, Editura Universitaria, Craiova, nr.1, pp.48-53 218 Văduva-Iancu, Iulica, Boengiu, S. (2002), Caracteristici pluviometrice negative în Podisul Dobrogei de Sud (1961-2000), Analele Univ. din Craiova, vol.5, pp. 51-58 Văduva-Iancu, Iulica (2002), Wind speed characteristics in the South Dobroudja Plateau/Caracteristici ale vitezei vântului în Podisul Dobrogei de Sud, Studii si cercetări de geografie si protecŃia mediului, Revista Forum Geografic, Editura Universitaria, nr. 1, pp. 48-53 Văduva-Iancu, Iulica (2002), CantităŃi deficitare de precipitaŃii în Podisul Dobrogei de Sud, Comunicări de Geografie, VI, Univ. din Bucuresti, pp. 189-194. Văduva-Iancu, Iulica (2002), ConsideraŃii asupra fenomenelor de uscăciune si secetă din Podisul Dobrogei de Sud, Analele Univ. din Târgoviste, p. 101-107 Văduva-Iancu, Iulica (2002), TendinŃa de evoluŃie a precipitaŃiilor atmosferice în Podisul Dobrogei de Sud, Comunicări de Geografie, vol.VII, Ed. Univ. din Bucuresti, p. 165-170 Văduva, Iulica (2003 a), L’évolution des phénomènes de temps sec et sécheresse dans le plateau de Dobroudja du Sud – Roumanie, AIC, Polonia, p. 113-117 Văduva, Iulica (2003 b), Temperatura aerului în luna ianuarie în

Podisul Dobrogei de Sud/Air temperature in January within the South Dobroudja Plateau (1961-2000), Revista Forum Geografic, Ed. Universitaria, Craiova, pp. 34-40 Văduva, Iulica (2003 c), Caracterizarea climatică si topoclimatică a Podisului Dobrogei de Sud, Analele Univ. din Craiova, pp. 99-112. Văduva, Iulica (2003 d), Fenomene de uscăciune si secetă din Podisul Dobrogei de Sud evidenŃiate cu ajutorul Indicelui Standardizat de precipitaŃii, Comunicări de Geografie, VIII, p.125-130 Văduva, Iulica (2004), Trăsături specifice ale circulaŃiei generale a atmosferei în Podisul Dobrogei de Sud, Revista Orizonturi geografice, Craiova, pp. 184-188 Văduva, Iulica (2004), Aspecte ale duratei de strălucire a Soarelui la câteva staŃii din Podisul Dobrogei de sud, Revista geografica, Institutul de Geografie, T.X -2003- seria nouă, pp. 27-32 219 Văduva, Iulica (2004), The pluviometric characterisation, according to the standardized anomaly of precipitation during the last 25 years of the 20th century in the northern part of Oltenia , Analele Univ. Târgoviste Văduva, Iulica (2004), Caracteristici ale temperaturii suprafeŃei solului în Podisul Dobrogei de Sud, Lucrările Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir”, Volum dedicate împlinirii a 100 de ani de învăŃământ geographic al Univ. Al. I. Cuza, nr. 2324/2002-2003, p. 163-172, Iasi Văduva, Iulica (2004), Clima României – Note de curs. Editura Universitară, Bucuresti, 170 p. Văduva, Iulica (2004), Les quantites moyennes mensuelles des precipitations dans le Plateau du Dobroudja du Sud , al XVII-lea Colocviu International de climatologie, FranŃa, Caen, pp. 381-384 Văduva, Iulica (2005), Caracteristici climatice generale ale Podisului Dobrogei de Sud, Editura Universitară, Bucuresti, 225p. Văduva, Iulica, Geta, Rîsnoveanu (2005), Variabilitatea neperiodică a temperaturii aerului în Podisul Dobrogei de Sud, Analele Univ. „Spiru Haret”, nr. 6/2003., p. 35-40 Văduva, Iulica (2005), Caracteristicile bioclimatice ale litoralului Mării Negre, în vederea dezvoltarii turismului, Revista Geografică, T. XI-2004-Seria nouă, Bucuresti, pp. 95-100 Văduva, Iulica (2005), Les particularités de l’humidité relative de l’air dans le sud et sud-est de la Roumanie, Climat urbain, ville et architecture, Italia, Gênes, pp. 353-356 Văduva, Iulica (2006), Anomalies recentes dans le regime des precipitations atmospheriques en Roumanie, portant sur le littoral de la Mer Noire, Les risques lies au temps et au climat, FranŃa, Epernay, pp. 537-540 Văduva, Iulica (2008), Fenomene de uscăciune si secetă în Podisul Dobrogei de Sud, Editura Universitară, Bucuresti, 225 p. Văduva, Iulica, VlăduŃ, Alina (2008), Fenomene hidrometeorologice

extreme, Edit. FundaŃiei România de Mâine, Bucuresti, 166p. *** (1949), Atlas climatologic, I, Regimul precipitaŃiilor, I.M., Bucuresti. *** (1949), Atlas climatologic, II, Regimul temperaturii, I.M., Bucuresti. 220 *** (1949), Atlas climatologic, III, Regimul vântului, I.M., Bucuresti. *** (1962, 1966), Clima RPR/RSR, I (283p) *** (1972-1979), Atlasul geografic al R.S.R, Editura Academiei Române, Bucuresti. *** (1982), Enciclopedia geografică a R.S.R., Editura StiinŃifică si Enciclopedică, Bucuresti. *** (1983), Geografia României, I, Geografia Fizică, Ed. Academiei Române, Cap. Clima, pp. 195-292, sc. 1: 200 000, Bucuresti. *** (1984), Un secol de la înfiinŃarea serviciului meteorologic al României, INMH *** (2002), România. Mediu si reŃeaua electrică de transport

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful