Vi

K 42

FĂRÂME FILOZOFICE
Fărâme filozofice (1844) şi contiiiuarea acesteia Postscriptum neştiinţif»: conclusiv (1846) se impun ca operele

FARAME FILOZOFICE

W

/ V

centrale ale gândirii kierkegaardiene; în parte pentru că în ele -se concentrează întreaga tematică a creaţiei lui S0ren Kierkegaard (S.K.) şi în parte fiindcă autorul lor comun, Johannes Climacus. era pseudonimul cei mai apropiat iui S.K. Tot „în aceffie opere întâlnim şi cea mai desăvârşită argumentaţie contra h eg elian ism u lu i, împotriva căruia ^Kierkegaard luptase încă de la începuturile creaţiei sale [.. .1 ■ Pentru S.K. diferenţa dintre filozofia idealistă şi creştinism este absolută, cele două concepţii fiind calitativ diferite [...] μ In timp ce Hegel reconciiiază filozofia şi creştinismul, temporalitatea, muritorul şi veşnicia (uitând însă — în graba
' V ... 1 ■ · -

sistematizării sal« atotcuprinzătoare — de om), punctul de plecare al lui Kierkegaard a fost şi-a rămas întotdeauna creştinismul şi individul singular, insul. UFFE ANDREASEN

EDITURA AMARCORD

Această carte apare sponsorizată de FUNDAŢIA PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ (OPEN SOCIETY FOUNDATION)

S0REN KIERKEGAARD

SCRIERI
II
(FĂRÂME FILOZOFICE) Traducere din limba daneză
de .

ADRIAN ARSINEVICI

EDITURA

Titlu original: Johannes Climacus, Philosophiske Smuler © - 1999. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiei, nr. 3, sc. B, ap. 5, (Tel/Fax: 056/146 645), 1900/Tiimşoara - ROMÂNIA, e-mail: amarcord@mail.dnttm.ro
EDITURA AMARCORD Timişoara, 1999

\

ţţţitofbpţiffe<Bmulw
«Her

< i j& & ntnlf
Sil
S p fx u m r e d i a m c n e .

CUPRINS
Cuvânt înainte.............................................. ................. ...............9 Cuvântul traducătorului .................................... .............. ,.......... 13 Fărâm e Filozofice sau O Fărâm ă de Filozofie....... ................... 21 Prefaţă............................................................................;.......... 25 Propositio....................................................................... ........... 29 Capitolul I Proiect de gândire............................... .......... ....................30 a) Ştarea precedentă.............................................. ............ 34 b) învăţătorul............................... ..................................... 35 c) Discipolul........................................................... ............ 39 Capitolul II Zeul ca învăţător şi mântuitor............................................. 44

llbgtMt ot

S. ÎUriu o rt. S c ga
ftm Hr «irt* f> fciltrtgBt>M|mw ft fir n mţBttifcffctt: >»cilrtt<

tu « iaftHst letwlfcrf mttt K|t(t ni rr M E W * ? M *n

n t ţttwtf; Im mm l|||i re r*if €«*

tai UaiwrSwiboeienMn S. S. Kci(cl.

irţll i 1844.

0 ş!k *ftv ri.

Capitolul III Paradoxul absolut................................. ............... ..............59 Supliment Indignarea pe paradox............................................. ........... 72 Capitolul IV Relaţia discipolului contemporan..............................i.......... 78
'.0

Pagina interioară de la ediţia princeps

Interludiu * Este trecutul mai necesar decât viitorul?..............................95 Devenire... ,....................................................................... 96 Istoricul...................................................................... 99 Trecutul........................................................................... 100 Conceperea [înţelegerea] trecutului... ................................102

Supliment ......................... ............................................................................. 110 Capitolul V

Discipolul de mâna a d o u a ............................................................. 113 Discipolul de mâna a doua în deosebirea-i faţă de sine în su şi. 114 Prima generatie de discipoli secundari........................................116 Ultim a generaţie............................................................................ 119 Com paraţie..................... .................................................................. 123 Chestiunea discipolului de mâna a doua......................................124
M ora la ............................................................................................................136 N o t e ................................... ,........................................................................... 137 Cronologie Kierkegaard ..............................................................................175

CUVÂNT

ÎNAINTE

Două opere filozofice capitale

Fărâme Filozofice (1844) şi continuarea acesteia Post scriptum neştiinţific conclusiv (1846) se impun ca operele centrale ale gândirii kierkegaardiene ; în parte pentru ca în ele se concentrează întreaga tematică a creaţiei lu i S0ren Kierkegaard (SK) şi în parte fiindcă autorul lor comun, Johannes Climacus (vezi Note, 1), era pseudonimul cel mai apropiat lui SK. Tot în aceste opere întâlnim şi cea mai desăvârşită argumentaţie contra hegelianismului, împotriva căruia Kierkegaard luptase încă de la începuturile creaţiei sale. Problematica operei Fărâme Filozofice priveşte relaţia dintre idealismul filozofic şi creştinism ', diferenţiere pe căre - mediind-o - Hegel o exclusese din sistemul său. L a Hegel această diferenţă nu era absolută ; SK, care citise tezele lui J. L. Heiberg (1791-1860), elevul danez al lui Hegel, unde acesta împărtăşea ideea m aestrului p riv in d „unitatea mereu crescândă dintre gândirea omenească şi cea divină, ce nu cunoaşte nici un hotar“, se opunea unor asemenea idei. Kierkegaard, folosindu-se de toată ascuţimea logicii şi ironiei sale, l-a combătut consecvent pe Hegel. Pentru S K diferenţa dintre filozofia idealistă şi creştinism este absolută, cele două concepţii fiin d calitativ diferite.

Kierkegaard adevărul nu există a priori.p rin Isus). Deosebirea dintre filozofia lui Hegel şi a lui Kierkegaard rezidă. In vremea lui S K exponentul cel mai cunoscut al filozofiei idealiste era Hegel.de om)J. D in care se dezvoltă apoi întregul creştinism. In filozofia idealistă.că sistemul dezvoltat este identic cu creştinismul. dovedeşte superioritatea spirituală a lui Kierkegaard. Dovada ce doreşte să ne-o prezinte ne este comunicată în mod indirect.Form a de prezentare a F ă râ m elo r. trebuie să devină întâi o fiinţă omenească. devenind adevărul său personal [abia] în clipa^ în care acesta se apropie şi se dăruieşte creştinismului. cel numit zeul.. ci-i este transmis om ului din afară ( istoric . G ylden dal. UFFE ANDREASEN I Extras din D an sk L itteratu r H istorie. „convertire“. Copenhaga. 984. \In timp ce Hegel reconciliază filo zo fia şi creştinism ul. „(po)căinţă“. cineva care. „renaştere“ etc. clipa. clipa nu este ceva însemnat. Kierkegaard a fost şi-a rămas întotdeauna creştinismul şi individul singular. antiteză. or tocmai acest extraordinar paradox constituie trăsătura de bază a creştinismului. că ea. lipsită de importanţă. p rin urmare. căruia nu i se spune însă pe nume înainte de a ajunge la ultimele pagini. să presupunem. sau că ar putea fi îmbinată cu creştinismul) era cât se poate de semnificativ. p unctul de plecare a l lu i .în graba sistem a tiză rii sale atotcuprinzătoare . Pentru Hegel manifestarea ideii divine în timp avusese deja loc. clipa fiind. insul. ceea ce însă ar însemna că omul va trebui să devină un om nou. Urmează o înlănţuire logică de idei. fapt pentru care el consideră că sarcina filozofiei este să descrie modul de dezvoltare al acestei idei pe parcursul celor trei trepte : teză. unde Johannes Climacus ne destăinuitşte . lui Platon. sinteză. după ce a trăit un timp în neadevăr. De aceea cel care îi dă adevărul. la adevăr. III. în punctele lor de plecare diferite. zice Johannes Climacus. încetul cu încetul. tem poralitatea.^ dialogul MenonJ Haideţi însă. T ra d u cere a p r o b a tă de E d itu r a G y ld e n d a l. conform căruia omul posedă el însuşi adevărul. la urma urmelor. motiv pentru care el este fundamental diferit de idealismul socratic. primeşte acum adevărul din afară. 4 12-413. Concluzia este deci următoarea : creştinismul se bazează pe clipă-. motiv pentru care atacul îndreptat de Fărâme filozofice împotriva celor susţinute de hegelianism (că filozofia ar f i compatibilă. Vol. m u rito ru l şi veşnicia (u itâ n d însă . · . Prezentarea temei aminteşte de forma de comunicare dialectică socratică (arta m oşitului) cu ajutorul căreia ascultătorii (citito rii) sunt călăuziţi. deoarece omul este în posesia adevărului încă de la naştere (în special cf. formulată la începuturile ei de către Socrate.· „îm plinirea vrem ii“. doar aşa ca un experiment de gândire. Pentru . are însemnătate hotărâtoare . p p.lucrul pe care cititorul îl ghicise cu m ult înainte . Categoriile care ne sunt prezentate în felul acesta sunt numite mai apoi „păcat“..

iar Kierkegaard era doar un nume enigm atic. Dostoievski fusese de m ult tradus în româneşte şi era un scriitor cunoscut. ajung inseparabile în duo. Kafka şi Joyce sau cei trei autori analizaţi în cartea de mai sus. dar necitit de nimeni. citat de mulţi. asemeni vocii j ' j ( ' ! < i | j ' 956264 . Filozoful. de m ult tradus şi cunoscut m ultor copii şi adulţi din toată lumea. Wordsworth şi Coleridge etc. Interesul meu pentru S K a fost stârnit acum mai bine de douăzeci de ani de o carte găsită la Biblioteca Universi­ tăţii din Cluj. Kierkegaard (SK ) însă fusese conştient de p ropria-i valoare cu m ult înaintea contemporanilor săi. Dostoevsky. Unele nume. 1969). fără să fi atins însă populari­ tatea lui Andersen. The S even th S olitu d e .CUVÂNTUL TRADUCĂTORULUI Danezul cel mai celebru din lume este. Nietzsche and Kierkegaard.care însă a ajuns cunoscut graţie unui englez. Castor şi Pollux. a proxim a tiv. (Dagmar. Pe locutfintâi în conştiinţa danezilor tronează. fuseseră condamnate de criticii literari ai tim pului la veşnică pomenire ă trois. scriitorul şi teologul S0ren Aabye Kierkegaard (1813-1855) este considerat la el acasă drept aproape cel mai faimos autor naţional. ca de pildă cele ale lui Stan şi Bran. unde eram atunci student. Cartea se numea. modest şi de necontestat. „con fin ii“. fără îndoială. povestitorul Hans Christian Andersen. despre Nietzsche se spunea *că era prea reacţionar ca să merite să fie studiat. Hamlet . „estetic“. „adevăratele“ spuse ale lui Kierkegaard însă. Altele ca Proust. Se vorbea de „etic“. „stagii“.

dar îţi mai 'produce şi / greaţă. Insul şi clipa. definite aici. cuvinte străine (greceşti. De obicei. dar nu imposibil. sunt solicitante. P. Opera pseudonimă Fărâme filozofice („autorul“ ei fiind Johannes Climacus2 este a şasea operă. Fărâme. captivant . S tilu l lui Kierkegaard este în general vioi.. Care. de la sfârşitul cărţii. de explicat. nici măcar autorul (sau pseudonimul său) n-are de spus un ultim cuvânt. sunt termeni folojsiţi jmai apoi şi în alte scrieri ( Conceptul de Anxietdte) fără a fi redefiniţi.român. înainte de 1990.. originalitate. E. lucru . Traducerea cărţii de faţă se datoreşte dorinţei de a-l prezenta aproape direct pe S K cititorilor români. la 150 de ani de la data publicării textului original este greu. or tocmai această latură am vrut s-o prezint întâi cititorilor români. care traduceri însă trebuie făcute din original. atât contemporanii lui SK. 1984. este o operă încare şi latura filozofică a gândirii lui S K este pregnantă. lungimea unor propoziţii are motivaţie dramatică. odată ce a hotărât înţelesul unui termen „cheie“. ca prin ceaţă. S K voia ca operele sale să fie citite tare şi intonate... pentru o asemenea întreprindere şi lipsa unui dicţionar danez . vezi de exemplu : Ori!ori. După părerea multoţ cunoscători.arătării tatălui lui Hamlet. Unul dintre m arii traducători ai antichităţii. individul [Individei] izolat de gloată. indianul Kumarajiva (344— 413)/afirmă : cu autoironie că a citi o traducere e la fel cd a mânca o mâncare pe care ţi-a mestecat-o întâi altcineva . numită autoironie ) 1 D icţionar danez-rom ân.. lucru pe care l-am visat de mulţi ani. reformulări.. S K rămâne credincios alegerii făcute. spiritualitatea şi de însemnătatea lui trebuia prezentat şi publicului român. F ig u ra şi caracteristicile insului^ătt^vrea sălse libereze. „cărţulie“. dar uneori încărcată. Munteanu. A icine prezintă şi defineşte S K : insul [den/hun E nkelte]. cu multe repetiţ. Fraze fiare şi pentru danezi. latine. folosind consecvent acelaşi sens pe tot parcursul. pentru a le înţelege nu este suficient să ştii daneza sau să fii danez./Şxpresia italiană : Traduttore . Cei care nu-l pot citi în originfil vbr trebui să se mulţumească cu traduceri. precum şi datorită unor lipsuri obiective : lipsa de interes a'Şditurilor româneşti. Bucureşti.o conversaţi^ făjră sfârşit în care nimeni. Frică şi cutremur sunt mai fam iliare urechii româneşti1 M otivul pentru care ? Fărâm ele. Voi menţiona doar câteva din ele. precum şi mulţi partizani ai intraductibilităţiiyhe fac atenţi la. om ul spirtfuăr^mwjţs diry isteria de masă. fapţiil m o traducere este o violare ă-fiinţei unui text.. Cititorul este deci avertizat asupra unor fraze ce trebuiesc descifrate. ci trebuie ca S K să te intereseze în mod special. protejăt de' naturaleţea şi modul unic de exprimare din limba originară. în afara numeroaselor referinţe religioase (recomandabilă deci teologilor). germane: şi fraze lungi împănate de paranteze şi digresiuni. cât şi cevtie azi. Don M iguel de Unamuno a învăţat-o pântru ca să-l poată citi pe Ibsen şi „a fost recompensat p rin a-J/'citi pe Kierkegaard“. publicate în 13 iunie 1844.. H 0 ybye. Prim ul (excelent) dicţionar1 a apăput îri 1984. Ca să-l poată citi pe /Kierkegaard în original. Este limpede că un autor de calibrul. a lui SK.. i.. ironic. De ce traducem acum acest titlu când altele. a (re)trezit în ultimul timp interesul general aljcititorilor din multe ţări recent eliberate de sub regimuri ţotalitare. Kjserulf. ca să nu mai vorbesc de traducător. N u atât de ermetică ca a „in a m icu lu i“ său Hegel. Lexicul lui S K are darul şi amarul său. 2 Pentru explicaţii privind numele „autorului“ vezi nota 1. V. Dorinţa mea de a încerca să-l traduc pe S K nu a putut fi concretizată mai piainte din cauza dificultăţii de a-i înţelege limbajul. binecunoscute celor interesaţi de filozofia extstenuală. altfel sunt lipsite inevitabil de. Rainer M aria Rilke a învăţat/limba/daneză. Că prima traducere se face abia acum. Limba lui elte^însă deseori dificilă pentru cititorul atent. răzbăteau greu : voalate.nil ţiumai căÂu mai are acelaşi gust. de pe malul celălalt.traditore. m i-au fost recomandate ca o bună traducere de început şi introducere în opera kierkegaardiană sunt mai multe.

In încheiere aş vrea să adresez m ulţum iri tuturor celor care m-au ajutat să duc la capăt această lucrare. „calitate“. referitoare la cuvintele pomenite.. în prim ul rând. Peter. „caracteristică“.care deseori dă de furcă traducătorului. să redau aceste caracteristici. sunt explicate la sfârşitul lucrării. jocurile de cuvinte. ca D igt şi at digte [„poezie“. germană sau engleză. „determinare“] l-am tradus însă după cum cerea contextul (şi conform recomandării specialiştilor în materie de lim bă a lui S K ) drept : „determinaţie“. după părerea mea. Bolintineanu sau N. Cuvinte mai greu de transpus. Frazele lungi şi echivoce sunt aidoma celor din original .. rămâne la aprecierea cititorului. Longdum Press Ltd. Bălcescu. în cazul unui cuvânt ca Forhold [relaţie. Cu alte cuvinte. şi cu „a clip i“ . Pentru a reda-o. în scrierile de mai târziu.. dar şi pe cea de „raport“.atunci când limba română dispune de corespondente „directe“ mai apropiate de cuvintele daneze. N. pe-cât posibil. să-l lăsăm însă pe S0ren Kierkegaard să le descurce. a compune“ folosite de zece ori şi Forargelse [ofensă. Metoda de traducere folosită este. Bănuindu-şi parcă „brevitatea“ vieţii (42 de ani). faciliteze. în general. vezi N ota tradu cătorulu i. M u lţi din termenii kierkegaardieni româneşti „încetăţeniţi“ sunt traducerea versiunii lor în lim bile franceză. Câteva exemple : un cuvânt „radical“ ca 0jeblik l-am tradus consecvent. expliciteze. . Lector Oskar Borgman Hansen de la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Aarhus. mai mult varianta „relaţie“. „definiţie“. O bună parte a form ulărilor mai prolixe sunt o redare a originalului şi nu în mod necesar greşeala traducătorului. să fie credincios autorului şi nicidecum să-şi permită să simplifice. Alexandrescu. D. S K a scris şi a editat totul „în viteză“. Un alt lucru care se pierde este savoarea istorică a textului. în ce . sau ambigue.T. dar reluând lucrurile pe care le considera insuficient „clarifi­ cate“. în ciuda faptului că pe româneşte „moment“pare uneori mai potrivit stilistic. am decis să explic motivul alegerii unor variante româneşti noi. iar uneori pe amândouă pentru a-i aminti cititorului cuvântul-sursă. Motiv insuficient. 1991). să redea fidel textul original. Aceasta deoarece cuvântul are legătură semantică cu „ochi“. Contemporaneitatea de mâna întâi sau a doua poate fi atât un avantaj cât şi un dezavantaj. aşa-numita traducere sem antică. In s titu tu lu i de L im b i Romanice al Universităţii Aarhus pentru înţelegerea şi ajutorul acordat ia r le c to rilo r P o v l Skaarup şi K nud Larsen p en tru nenumăratele sugestii stilistice. folosit de mai bine de douăzeci de ori. Am încercat. măsură l-am putut realiza. De vreme ce traducerea în română a lui S K este încă în faza de „pionerat“. de a-i păstra . 0je. opţiune făcută uneori în defavoarea unor termeni poate mai fam iliari. Schimbarea de ritm sau de stil voios /ironic /încărcat se datorează deseori stării psihice a autorului. S K nu creează un meta-limbaj. nu au putut fi traduse la înălţimea lim bii textului original. Putem spune că. Aluziile. (Multilingual Matters 74. prin intermediul cărora au pătruns în română. care m-a învăţat cum să-l citesc şi înţeleg pe SK. „poem“ şi „a născoci. o limbă tehnică filozofică. indignare. sau să prezinte propria-ι interpretare sau înţelegere a textului. ] scandal]. cu atât mai apropiată de aceasta va trebui să fie şi cea a traducerii“3 Acesta este deci proiectul meu. raport] am folosit două variante. privăndu-l de posibilitatea de a folosi sinonime. S K îşi permite să jongleze şi să se folosească de toată gama înţelesurilor acestora. cu o singură variantă : „clipă“. Cuvântul Bestemmelse [„definire“. conform terminologiei lingvistului Peter Newmark. Participanţilor la colocviul „Kierkegaard“ organizat de Universitatea din Odense. ar fi trebuit să cunosc lim bajul contemporanilor români ai lui SK.. ci dă cuvintelor uzuale încărcătura şi conotaţiile dorite de el. conform căreia „cu cât mai importantă este limba textului original. fără să „corecteze“ cele scrise anterior. care 3 Newmark. pe tot parcursul. A b o u t Translation. înţepăturile la adresa contemporanilor săi. am considerat că datoria traducătorului este. deci al celor din vremea lui Gr.

S0ren Kierkegaards Skrifter. Conform metodei lui P. voi. Blicher. marea majoritate. Au fost îndepăr­ tate (m u lt prea) multele greşeli de tipar şi îndreptate greşelile strecurate în ediţia daneză din 1963. la Iaşi. însăşi metoda de traducere a devenit. lector Flemming Harrits de la Institutul de Lim bi Nordice pentru ajutorul prietenos. & translated by Howard H. cât şi volumul de comentarii adiacent. Schulz şi K.-Opera kierkegaardiană. H. A. F. Frică şi Cutremur ş. Johannes Climacus. J. 1985. care va cuprinde şi alte opere. lectorului Vagn Andersen de la Facultatea de Teologie pentru clarificarea legă tu rilor biblice . Prezenta orientare fiind de a „elibera“ sintaxa traducerii de tiparele textului original. adăugate notelor. Scrieri“ a Editurii Amarcord. dar mai exigentă faţă de „expresivitatea“ şi inteligibilitatea tradu­ cerii în sine. Frică şi Cutremur. traducător şi specialist în SK. Knudsen. S0ren Kierkegaards Skrifter. H. Olesen. T.a. va înlesni cititorului „captivat“ de SK înţelegerea atât a volumului anterior cât şi al celor în curs de apariţie : Repetarea. deja existente. Fărâme Filozofice. Centrul mi-a permis folosirea noului text şi comentariu la acesta fără pretenţii de onorar. Hong. Traducerile viitoare se vor baza exclusiv pe această nouă ediţie. mai concret. C ititoru l va înţelege m otivul pom enirii tuturor numelor.. îmbunătăţite a operei (în baza experienţei de traducător S K acumulată în ultim ii trei ani) şi unei atitudini mai puţin exigente faţă de puterea de adaptare a cititorului la un text oricum dificil. Fărâme Filozofice constituie volumul Π din Seria „S0ren Kierkegaard. sper. într-un fel.m-au încurajat să continui ceea ce începusem . numerotate de la 1 la 211. Prima (mea) traducere românească a scrierii Fărâme Filozofice a apărut în martie 1995. 1998). K4. credincioasă textului original . nota 3) . by S 0 ren Kierkegaard.aceasta ar însemna. Hong and Edna H. 4 P h ilo so p h ica l F rag m en ts.. Garff. H. este un „serial“ (înţelegerea fiecărei opere fiind facilitată şi presupunând cunoaşterea vieţii lui SK şi a operelor sale anterioare). Newmark mai sus citate (vezi opera cit. J. la fel şi notele explicative subpaginale (*)· Lucrurile menţionate între paranteze pătrate [ ]. (Re)citirea Fărâmelor. folosită iniţial (vezi mai jos. de către Editura AMARCORD. Ediţia este îngrijită şi editată de „Centrul de Cercetări S K “ al Universităţii din Copenhaga. în măsura în Zare un asemenea lucru nu afectează sensul şi stilul textului original. Ravn. de la P. mai „maleabilă“. al cărei com itet de editare este compus din N -J. . De foarte mare folos revizuirii mi-a fost noua (conside­ rată. anume : traducerea cuvintelor străine şi adăugirile gramatical /explica­ tive aparţin traducătorului. De mare ajutor (comparativ) şi inspiraţie mi-a fost traducerea engleză4 (şi notele) atât de. se datorează în parte interdependenţei dintre aceasta şi Conceptul de Anxietate (apărută -în -1998). Kondrup. Parte din acestea au fost. Reeditarea cărţii. Notele la prezenta ediţie. gest pentru care‘ atât eu cât şi cititorii îi suntem recunoscători. TV (care cuprinde operele : Repetarea. Parantezele rotunde ( ) sunt ale lui SK. Cappel0rn.S. ed. Princeton. după părerea‘ multora care au' studiat-o. cea mai corectă) ediţie daneză din 1998. Mortensen. Conceptul de Anxietate şi Cuvânt înainte). la Editura Synposion. J. erudit şi pentru răbdarea lui. mai profundă şi plurivalentă. ADRIAN ARSINEVICI în versiunea prezentă textul a fost rescris cu noua ortografie românească de către traducător. sunt plasate la sfârşitul lucrării.şi totuşi „liberă“. îndrum ătorului meu lingvistic. 0 combinare intuitivă a strictei traduceri semantice cu una mai comunicativă şi mai vie. Aceasta datorită unei înţelegeri. Noul volum de comentarii (K4) aruncă o lumină inedită asupra scrierilor. New Jersey.

în rest. ele (legăturile biblice. Când aceasta . în special) au fost inserate. Danemarca 11 iunie. scopul trim iterilor fiind nu de a deranja fluenţa citirii. 1998 . Institutul Cultural Danez .sfârşit. Det Danske K ulturinstitut .0stpuljen.n u a fost posibil.din motive grafice . între paranteze pătrate [ ]. sprijinul ce mi s-a acordat a fost mai degrabă moral decât concret. ADRIAN ARSINEVICI Risskov. Cer deci iertare cititorului tracasat de multele întreruperi vizuale ale lecturii. în textul propriu-zis.m i-a subvenţionat deplasarea şi cheltuielile de întreţinere în România cu ocazia editării cărţii. cât de a înlesni înţelegerea acestui text nu întotdeauna facil.

(M a i bine spânzurat decât prost însurat: Shakespeare .

m-aş abţine să slujesc sistemului.. fost atunci mai bine să ne fi văzut de ale noastre? Nu-i chiar darul oricui ca gândurile care-1 macină să se . propriis auspiciis. prin inspiraţia proprie. pe propria cheltuială]. creând doar încurcături. Dar şi ce am prestat îmi este pe măsură. asemenea magistrului lui Holberg4 volente deo [prin voia Domnului] .. sau măcar relativ erou. aş vrea s-o mai continui cu încă vreo şaptesprezece. Eu. chiar să scrie foliante. ex animi sententia [după sentinţa sufletului] şi motive serioase. Şi totuşi n-aş vrea nici să mă fac vinovat de άπραγμοσύνη6 [inactivitate. nu că. proprio Marte. participa drept colaborator ori însoţitor voluntar. amestecându-ne şi noi. care spre deosebire de nobilul roman5 merito magis quam ignavia [mai mult prin merit decât prin trândăvie]. mai ales în perioade frământate.Fărâme Filozofice PREFAŢĂ3 sau O Fărâmă de Filozofie de JOHANNES CLIMACUS editată de S. n-ar fi. Atât rămâne şi nimic mai mult.. t şi care în antichitate se plătea chiar cu moartea. ori cel puţin ca trâmbiţaş absolut. neparticipare la viaţa publică]. fără pretenţia de a participa la aspiraţia ştiinţifică care dă dreptul de a parcurge.chiar dacă şi eu. Este.ne poate el interesa . Ce ne facem însă dacă. traversa. care sigur că este oricând o crimă contra statului. concluziona. introduce. ci sunt pierde-vară din indolenţă. proprio stipendio. după cum nici cineva care scrie un lucru de dat gata în jumătate de oră n-ar scrie altceva. cum .. şi rămâne. KIERKEGAARD Se poate oare stabili un punct de plecare istoric al unei conştiinţe veşnice . se poate făuri o fericire veşnică pe baza unei mărturii istorice? ..__ Ceea ce vă oferim aici este doar o cărţulie. ca erou. doar o cărţulie . ne-am face vinovaţi de o nelegiuire şi mai mare..altfel decât istoric . [prin propriile puteri.

ori să-şi închipuie că autorul acesteia.asta deşi. de amestecul unui asemenea scandalagiu nătărău1 care să mă smulgă din 2 automulţumirea şi indolenţa-mi de autor de cărţulii. Care-mi este atunci părerea?. contemplându-şi cercurile? Oare nu soldatului roman. Iar întrebat de ce-o făcea. pe mine şi cărţulia mea. cărţulia-mi. tulumbele se avântară pe străzi“ — cu toate că Fredericia n-are decât o tulumbă şi probabil că nici mai mult de-o stradă. d. Eră şi Epocă. asta dacă explicaţia lui Aristotel9 . îmi rostogolesc butoiul ca să nu fiu eu singurul pierde-vară între atîţia oameni harnici“. Cum şi cumsecadea urbe Fredericia [orăşel danez] a trebuit să facă haz de necaz citind în jurnal ştirea despre un incendiu la faţa locului : „Toba bătu alarma. Epocă. până-1 dă gata pe om. Chelălăind probabil toată ziua bună ziua în aiitifon antistrofic (ori de câte ori îl făcea cineva să creadă că acum începe o eră nouă1 . a avea o părere este şi prea mult şi prea puţin.şi-a zbierat din el până şi puţintică de quantum satis [atât cât este de ajuns] minte sănătoasă cu care fusese cu atâta zgârcenie înzestrat. îşi face giumbuşlucurile dându-se peste cap în orice clipă. văzând ^şa ceva. Epocă şi Eră. asemeni unui saltimbanc la iarmaroc. Pentru mine. presupune o siguranţă şi bunăstare a existenţei. celălalt adunând bolovani. ar fi de neconceput să-i poată trece cuiva prin cap să-l socotească pe Diogene salvatorul şi binefăcătorul cetăţii.. Ca să se 0 poată întâmpla aşa ceva. Acesta este şi cazul meu în lumea spiritului . împiedicând cititorul bun şi cumsecade să caute nestânjenit în cărţulie ceva care să-i fie de folos . lucru care nu şi-l poate permite cineva pe drumuri zi ^i noapte. Sistemul. i-a spus aceste frumoase cuvinte nolite1pertürbare circulos meos [să nu cumva să-mi strici cercurile]? Qel care însă n-are fericirea asta. din scumpa noastră urbe de reşedinţă . n-aduce nici pe departe a bătaie de tobă de alarma. Ziarul obligându-ne aşadar să tragem concluzia că singura tulumbă a executat manevre importante pe stradă. zic eu. lucrul cel mai primejdios ce s-ar putea întâmpla celor " întreprinse de mine) "să acorde semnificaţie mondială unei cărţulii. şi-a adunat în grabă poalele mantiei şi-a început să-şi rostogolească cu râvnă butoiul în susul şi-n josul străzilor. ci de parcă ar fi . care l-a omorât. Şi tot imposibil ar fi să-i trecă cuiva prin cap (or ăsta-i. până a fost blagoslovit cu ceea ce am putea numi Sminteala Chelălăită a în a ltei Nebunii al cărei simptom este chelălăiala. Diogene8 . trăind ca şi cum fiecare-i zi ar fi .. atât de fericit încât aproape' să-ţi fie greu să hotărăşti în ce măsură-şi face griji de dragul lui. nimic nu poate fi mai indiferent decât care-mi este părerea. m.nu numai ca a 29-a lui februarie. a răspuns : „am şi eu ocupaţia mea.o zi ce cade numai o dată la o mie de ani| în timp ce conceptul.) . fPreafericitul se află într-o stare de exaltare iraţională. care cade numai o dată la 4 ani. o 1 epocă nouă ş. Când Corintul era ameninţat de asediul lui Filip şi toţi locuitorii erau în plină activitate. Un astfel de comportament nu se face măcar vinovat de nici un fel de neînţelegere . al treilea dregând zidul. ar trebui ca vinovatul să fie neobişnuit de prost de la natură.Copenhaga . în loc să se deplaseze la locul incendiului . Nu şedea şi Arhimede cât se poate de netulburat.că arta sofistă este cea cu care câştigi bani .potrivească fericit cu interesul general. a. Asta să nu mă întrebe nimeni şi să nu mă întrebe nici dacă am o părere .ar fi multaşteptatul sistematizator Salamon Goldkalb1 . va trebui să îşi găsească alt exemplu de urmat. care chelălăială este compusă din aceste cuvinte : Eră. iar autorul ei nici vorbă să fie înclinat de-a începe să bată toba. iar pe mine să mă pună în situaţia penibil de tragi-comică să trebuiască să fac haz de propriu-mi necaz. aşa cum viaţa pământească presupune să ai nevastă şi copii. de-o asemenea situaţie. ca să pot dansa uşor întotdeauna în . sau de dragul general. căci pentru ea m-am format şi mă formez. chelălăiala convulsivă. fără să aibă însă şi un venit fix. Să mă ferească cerul. Cel puţin un asemenea comportament nu este sofist. unul lustruindu-şi armele.este justă. în timpul luării Siracuzei.

când erudiţia pe care o am de oferit „nu-i de ajuns nici măcar pentru cursul de 1 drahmă.care-a fost încredinţată unui nevrednic.Dacă am vreo răsplată pentru asta. . nu. păcat atunci de politeţea lui .ca aceea de a avea o părere. căcijdeea morţii e o dansatoare iscusită. Dacă însă ar fi cineva care să fie atât de politicos încât să presupună că aş avea o părere. cel pe care-1 slujesc este . vă rog. Orice om e prea greoi pentru mine . de 50 de drahme“ (Cratylos)1 . de aceea. fiind singurul lucru pe care-1 pot face pentru idee. . slujind altarul. şi de părerea lui . doar fiindcă era părerea mea.. pe care-o pun la bătaie cuin se iveşte vreo dificultate.cum zic bancherii — bun de plată. dac-ar merge cu galanteria până acolo încât să şi adopte această părere. per âeos obsecro [implor în numele zeilor] să nu vină nimeni să mi se-ncline. pe cât se poate. fiindcă nu dansez. 4 Singurul lucru pe care-1 am e viaţa mea. în cinstea zeului şi. dansatoarea mea.dacă n-o mai fi având şi alta decât pe a mea/Viaţa mea pot s-o pun în joc. renunţând la fericirea casnică şi stima civică. Care face dansul uşor . } J. dacă. mă înfrupt şi eu1 din cele puse pe altar?. acea communio bonorum [comuniunea celor buni] şi armonia plăcerilor .slujba gândirii. Atâta ştiu şi eu. ce să mai vorbim de cel mare. întrebarea este formulată de omul neştiutor care nu ştie nici măcar ce i-a dat ocazia să întrebe în felul acesta. şi pentru propria-m i plăcere. de viaţa mea pot să-mi bat joc cu toată seriozitatea . C.de a altuia. dar bun într-alt fel decât înţeleg bancherii. Asta eu 3 hotăresc..

Aici dăm de dificultatea la care ne face atenţi Socrate în „Menon“1 (§ 80. valabile toate într-o anumită măsură. dacă e nevoie. 6 Fiindcă dacă adevărul trebuie învăţat.luaţi seama . bineînţeles. Theaitetos. definită drept cunoaştere (cf. filozofii au şi ei o mulţime de idei. stare în virtutea unei stări anterioare) sau. Menon. Aceasta dacă nu ne jucăm cu întâmplătorul ci reflectăm asupra absolutului şi renunţăm din străfundul inimii la a înţelege în jumătăţi de măsură care lucru pare să constituie plăcerea oamenilor şi secretul sistemului2 . când lumea deţine pozitivul.gândirea speculativă2 veche şi 1 modernă : o veşnică creaţie . o veşnică devenire zeiască.această idee gTeaeă străbate-mereu. la sfârşit) ca „o propoziţie cu 7 chef de harţă“ [eristikön logon] . el trebuie deci căutat. . încât neştiutorului trebuie doar să i se amintească ca să-şi dea singur seama de ce ştie.regresiv1 . fără deci a reflecta la diversele stări ale pre-existentei . de altfel inexplicabilă. şi Socrate o înţelesese. introdus din afară. monoteistul numai unul . o înviere trecătoare . realizând (şi) artistic lucrurile pe care le înţelesese. ea rămâne totuşi adevărata relaţie de la om la om. Unde bineînţeles că are veşnic dreptate . Socrate are numai una. în funcţie de care starea sa prezentă nu mai este inexplicabilă). aproape cum zice politeistul când vrea să ia în derâdere riegativitatea monoteistului . devenind o dovadă a nemuririi sufletului. Care a fost o întrebare socratică. la rândul ei. care este absolută. Euthydemos)1 . ci se afla în el. Adevărul nu-i este. deşi oamenilor le dădea impresia de om ciudat (ατοπώτατος . o veşnică desprindere din tată . trebuind învăţat. iar ceea ce nu ştie nu poate căuta fiindcă n-ar şti ce să caute. trebuie desigur să presupunem că nu există. Platon. cum că un om nu are cum căuta ceea ce ştie. un veşnic auto-sacrificiu . sau o dovadă a pre9 existenţei2 sufletului*. sau care-a devenit aşa ceva datorită întrebării socratice : poate fi învăţată virtutea? Virtutea fiind. iar fapta ce-o săvârşea era o misiune divină (Cf. Cum se zice şi-n zilele noastre. după nevoie. veşnicele „pre“-uri ale acestei gândiri aproximative sunt aidoma veşnicelor „post“-uri ale aproximaţiei corespunzătoare. Protagoras. γεννάν δέ άπεκώλνσεν Theaitet. Εϊ a fost şi-a rămas un mamoş . Contradicţia existenţei este clarificată statuându-se. § 150) [zeul mă sileşte să slujesc ca mamoş. dar . Ibate aceste idei constituie acea idee greacă a reamintirii. Gorgias. fiindcă o ştie. Or 3 Socrate era un mamoş examinat însuşi de zeu . 0 De aici se vede şi cu ce minunată consecvenţă şi-a rămas Socrate credincios sieşi. de care însă nu ne dăm seama întotdeauna deoarece am ajuns la ele trecând dincolo de ele. Despicând ideea într-o enumerare a diverselor stări de preexistenţă. Idee pe care Socrate o dezvoltă mai departe şi-n care se concentrează de fapt patosul grec.CAPITOLUL I Proiect de gândire A Poate fi învăţat adevărul? Vom începe cu această întrebare. un „pre“ (că individul ar fi ajuns la prezenta. iar voia divină era. dar mi-a interzis să nasc]. nu pentru că „n-ar fi avut pozitivul“2 . statuând un „post“ (individul va fi mai bine plasat pe o altă planetă. Socrate1 chibzuieşte asupra dificultăţii conform 8 căreia orice învăţare şi căutare nu este decât aducereaminte. politeistul având. el neputând căuta ce ştie. o mulţime de zei. că zeul îi interzisese să nască (μαιενεσθαί με ό θεός άναγκάζει. ci pentru că îşi dăduse seama 2 că relaţia aceasta era cea mai înaltă relaţie pe care o poate adopta cineva faţă de vreun alt om**. „Apologia“). § 149). chiar să se fi dat vreodată un punct de plecare divin. o judecată isprăvită. aşadar. deoarece între /\/ Gândirea absolută a ideii (gândului). şi că la fel nu are cum căuta nici ceea ce nu ştie .

rară-n zilele noastre când preotul este mai ceva decât dascălul. când adevărul meu propriu era în mine. ci se simte la fel de înrudit cu un tăbăcar. să fi fost — n-a folosit nimănui. fiind ■ .. Dacă” ar fi“ să-mi închipui că m-aş întâlni cu Socrate. 21)2 filozofând însă 4 la fel de absolut cu oricine ar fi stat de vorbă. rar întâlnită mărinimie. Clitofon este de părere că acest comportament trebuie să se datoreze fie faptului că Socrate nu ştie mai mult. ba chiar ceva tulbure. ori (în cazul c-aş fi exaltat . 5. ca şi cum individul ar datora. acesta este umanismul lui nobil desăvârşit. ei n-ar constitui nici. (Cf. în ce priveşte virtutea. în virtutea acestora. şi datorită mie a ieşit la iveală . nimeni nu-1 depăşeşte pe Socrate. Şi mai avea Socrate şi curajul şi sângele rece de-a se încrede în sine. atunci faptul că l-am învăţat-de la Socrate. fie că mi-o doresc şPo doresc oricui. fără să vină şi alţii coadă după el? Dacă-n felul ăsta se-nvaţă adevărul. ci stă doar la taclale^în concepţia socratică fiecare om se are în centru pe sine. cu „mai dă-mi. pentru care şi-a dat repede seama că „fizica nu este treaba oamenilor. chiar dacă-1 poate ajuta s-o facă. uite că s-a reuşit mai bine altfel ./ Ideea finală a acestui veşnic * Citez un pasaj din Clitofon doar ca o remarcă a unei a treie persoane. . cu târguială şi precupeţeală. învăţătorul altuia. Aşa se înţelegea Socrate pe sine. . ceva în care deosebirea pământească dospeşte aproape voluptuos. ce nu face companie vanitos doar cu capete luminate. Aceasta este profunzimea gândirii socratice.convins că la fel ar-fi trebuit să se-auto-înţeleagă fiecare om . iar. acest dialog fiind considerat drept neautentic. ocazional. el tot ar întreba. şi nici Socrate nu mi l-ar fi putut da. Cu jumătăţi de gânduri. înţelegându-şi. nici dacă învăţătura lui Socrate sau a lui Prodicos a fost cutare şi cutare. Şi-n timp ce nimeni n-a 5 fost cu adevărat vreodată o autoritate. patos]) de care numai stoicul ne putea avertiza. deoarece cunoaşterea de sine este cunoaştere divină. când tot al doilea om este o autoritate. La fel nu mă poate interesa. Clitofon se.pe cât de umil pe atât de mândru. propria relaţie faţă de ins . retroactiv. atunci el nemaifiind prietenul şi cu atât mai puţin. 9 . orice punct de plecare în . fie ea frumoasă. înseamnă că nu dă. fiindcă ce-i sigur e sigur. întotdeauna. de data asta nimic mai mult decât ocazia. Prodicos sau cu slujnica într-o altă viaţă. învăţă­ ■ torul nu este nici el mai mult de atât. ceea ce Socrate'exprimă3 îndrăzneţ când zice că. în general. iar toate deosebirile acestea şi toată grămada de autoritate sunt mediate într-o demenţă comună şi-ntr-un commune naufragium [naufragiu comun]2 . parcă totuşi nu i-ar datora . Exaltarea aceasta însă. ceea ce înseamnă că din 1 clipa în care considera că a recomandat suficient virtutea. jsă fi fost 0 şi-n iad.„timp este eo ipso întâmplător. în privinţa altora. să-şi facă acolitul să-i urmeze calea.oameni μαιεύεσθαι [a moşi] este lucrul suprem. fie şi pentru omul cel mai nătărău. pieritor. Socrate nu făcea decât s-o încurajeze (προτετραμμένος)'2'. iar dacă-şi dă învăţătura sau pe sine într-un alt fel. cine-a auzit vreodat’ de un nebun care s-o ia la drum..mă poate preocupa doar din punct de vedere istoric. ori. în timp ce. pe de altă parte. el lasă pe fiecare în voia lui. cu adevăraţ. de aceea a început să filozofeze despre etică prin ateliere [prăvălii] şi în piaţă“ (Diogenes Laertios II. Relaţia mea cu Socrate şi Prodicos n-are de ce să mă preocupe în ce priveşte veşnica-mi fericire. altfel decât istoric. — Din punct de vedere socratic. această (εύκαταφορία εις πάθος2 [predispoziţie la 7 pasiune. plânge că. de-a fi doar ocazia. cu biciul*. § 410) 2 . n-ajunge nici la conceptul revelaţiei. sau de la o 6 slujnică . aşa cum nici vizitiul nu poate trage povara calului. naşterea îi este dată numai zeului.exaltarea aceasta nu-i decât o iluzie. ci ia.ca un Platon) poetic. ca în posesia adevărului ce-1 aveam încă de la început. ar zice Socrate. celuilalt ceva. şi dacă nimeni n-a reuşit. într-o anumită măsură. chiar fără să am mărinimia socratică şi dăruirea d e vin e socratică pentru a-i gândi nimicnicia . să-ţi dau“. sau de la Prodicos2 . iar lumea întreagă se centrează numai în jurul lui. O. fără să-mi dau însă seama. fie că nu vrea să comunice mai mult. cu vorbe aiurea care explică totul în afară de : ce este această „anumită măsură“. ea fiind dată.

act de conştiinţă la care se aplică principiul socratic cum că învăţătorul este doar ocazia. O r de aşa ceva nu este în stare nici un om. Ba.să deţină el însuşi adevărul. iată cum va trebui exprimată dificultatea. blipa va trebui să aibă semnificaţie hotărâtoare în timp3 .la 4 urma urmei -Fcîrice om are [deţine] adevărul. (Dacă lucrurile nu stau astfel. exact în acelaşi „acum“ clipa aceea este ascunsă 1 în veşnicie3 . prezeiiţa condiţiei. asta chiar să-l fi ştiut lumea întreagă^ (Odată de acord cu presupunerea clipei.CPropriu-mi neadevăr îl pot descoperi numai la mine. fiind un „nimic“. deoarece învăţăcelul este tocmai neadevăru^nvăţătorul poate însă deveni ocazia ce-1 face să-şLaminteăscă că el este neadevărul^ Reflectând însă la aceasta. a luat fiinţă în clipa aceasta. în acest (din urmă) caz. Εϊ trebuie deci definit ca fiind în afara adevărului (deci nu îndreptându-se către acesta ca prozelit. b) învăţătorul . atunci clipa poate fi înţeleasă numai socratic. La drept vorbind. învăţăcelul este tocmai exclus de la/din adevăr. condiţia şi întrebarea conţinând condiţionatul şi răspunsul..) 3 ^Cel ce însă-i dă învăţăcelului nu numai adevărul ci şi condiţia nu este învăţător)Orice act de învăţare presupiine. învăţăcelul nu-şi dă seama că ştiuse adevărul dinainte. învăţătorul tocmai şi-l respinge pe învăţăcel de lâ sine.deoarece veşnicia* care mai înainte nu exista. el nu ar avea decât să-şi amintească . când era neştiutor de faptul că era neadevărul. gândirea socratică a anulat [ ophoevede] de fapt disjuncţia3 . ca să nu o pot uita nici 3 o clipă. în lipsa ei învăţătorul nu este în stare de nimic deoarece.) ÎPentru ca învăţăcelul să dobândească adevărul. condiţia de a înţelege-adevărul fiind aceeaşi" ca a întreba de acesta. în aşa fel înglobată în ea încât . ci îndepărtându-se de el) sau ca neadevăr. la care va ajunge el singuri Punctul de plecare. Aceasta era deci-explicaţiă~iui. ci să-l recreeze pe învăţăcel. numai zeul3 însuşi poate face 5 aşa ceva. \ dacă învăţăcelul şi-ar fi propria-şi condiţie de-a în ţelege' adevărul. Pentru ca aceasta să capete semnificaţie hotărâtoare. nemaiexistând nici „aici“ şi nici„acolo“. Haideţi acum ca. în caz că nu vrem s-o explicăm socratic. nu numai atâţ^ [tot acesta] va trebui să-i dea şi condiţia să-l înţeleagă . fie el şi zeu.cum s-ar zice 2 . el trebuie nu să-l transforme. { Ca lucrurile să stea altminteri. el nu-1 va putea face să-şi amintească că ştie de fapt adevărul. nici măcar sub formă de neştiinţă (în care caz clipa n-ar fi decât cea a ocaziefTlBa nici măcar s-o caute n-are voie .să n-o pot găsi nici dacă“ aş căuta-o. amintindu-i aşa ceva. deoarece se dovedise c ă . aceasta rămâne şi singura analogie cu s£)cratismul. fiindcă exact în clipa în care-mi dau seama că (fără să-mi dau seama) ştiusem adevărul de-o veşnicie3 . lucru la fel de imposibil . Asta indiferent ce ar fi el. Abia când îl descopăr eu. Cum să i se amintească aceasta. ori la ce-i ajută să i se amintească un lucru pe care nu-1 ştia şi la care nici nu putea reflecta? · ) IJDacă învăţătorul trebuie să fie ocazia care să-i aducă aminte învăţăcelului. iar consecinţele acesteia asupra clipei le-am văzut. temporal. cäutätorül ei nu are voie să fi posedat adevărul înainte de clipa respectivă. este el descoperit şi nu înainte. în ultima instanţă. Εϊ este deci neadevărul. fie că nu-1 avem. Intorcându-se însă în sine. ci doar un ubique et nusquam [oriunde şi nicăieri]. în a in te de-a începe să-l înveţe. să vedem care este situaţia privind întrebarea : în ce măsură se poate învăţa adevărul? ? a) Starea precedentă Să pornim de la dificultatea socratică : cum să putem căuta adevărul. acesta trebuie să-i fie adus de către învăţător .fie că-1 avem. nici în timp şi nici în veşnicie . ci îşi descoperă rjeadevărul. mai mult ca înainte.întrebat fiind că cel întrebat trebuie. pornind de la această presupunere.

condiţia adevărului fiind o condiţie esenţială. iar clipa n-ar dobândi importanţă hotărâtoare. îl * Haideţi s-o luăm însă cu binişorul. adevărat că atunci când aveai banii ai fi putut să-ţi cumperi la fel de bine cartea ca şi jucăria. îl salvează pe învăţăcel de nelibertate. de pildă. a fi legat. ar mai fi putut să-şi cumpere din aceiaşi bani şi cartea? Nicidecum. el ne-ar putea părea über . or fiind vorba de el însuşi. bineînţeles. dacă el şi-ar fi cumpărat jucăria. Εϊ neştiind că se legase singur şi că. creat. bineînţeles. Ca s-o facă. care în clipa eliberării ar dispărea fară urmă. desigur. căci ce mă leagă ar trebui (dacă doreşte) să-mi poată da şi dramul . chestia curioasă cu nelibertatea este că odată cumpărată nu mai are nici o valoare. de fapt. facându-1 rob al păcatului [Ioan 8. din care acel învăţător a făcut om când. -Neadevărul se află prin urmare nu numai în afara adevărului. răspunsul. dar şi grăbindu-te prea tare treci uneori pe lângă el.o dată cu adevărul . acest preţ fiind libera alegere a sufletului şi renunţarea la a alege. clipa nu va mai dobândi semnificaţie hotărâtoare . deci hai să zicem că doreşte. Εϊ şi-a ales atunci nelibertatea . Ce-ar gândi oare copilul : „ce ciudat“! Taman aşa a fost şi când om ul: putea să-şi cumpere. Acuma. fiindcă pi fi în/cu tine înseamnă să fii liber. i-a dat şi adevărul) . însă din propria-i vină (altfel.iCum să numim însă această stare.de om legat . Să zicem însă că atât de temeinic i s-ar aminti de lucrul căruia învăţătorul îi fusese ocazie (cine-ar îndrăzni să uite aşa ceva) încât şi-ar reaminti. dacă ar veni acum să-l întrebe pe zeu dacă nu i-o poate schimba. el nu se va putea dezlega singur. că el foloseşte puterea libertăţii în slujba nelibertăţii. el va ţrebui să fie lipsit de . în care el este. S-ar fi putut duce însă la librar. a fi exclus. E adevărat că uneori mergând încet nu-ţi atingi ţelul. sau o carte bună sau o jucărie. or tocmai aceasta ar fi» trebuit să fie ipoteză noastră. trebuie. In care caz (adică în caz că-şi doreşte să poată face singur [ce-şi dorise]) starea lui . fiindcă a fi liber ele adevăr înseamnă. (Or tocmai acesta-i şi adevărul. Haideţi să vorbim puţin greceşte despre aceasta3 . să i se fi întâmplat din pricina lui. Şi totuşi el este neliber' legat şi exclus . libertatea şi nelibertatea. jucăria ta n-are nici o valoare. tot singur* se eliberase. acţionând drept ocazie. ^Cum să numim însă un asemenea învăţător . iar a fi exclus din/de tine însuţi înseamnă. nu-i aşa. liber . conform celor spuse mai înainte. ceea ce e aparte cu jucăria este că. j ^învăţătorul este deci tocmai zeul care. acum. chiar dacă ai plătit-o la fel de scump. Dacă ar fi putut pierde condiţia. trebuie întâi să şi-o dorească. odată cumpărată. fapt a cărui expresie este că şi-a ratat şi îşi ratează singur condiţia. rămânem tot la socratism). condiţie. nu se poate nici elibera singur . conform ipotezei.Dacă învăţăcelul există. de a fi neadevărul şi d e 'l'fi din propria-i vină? Haideţi s-o numim păcate § s D eci învăţătorul este zeul care dă condiţia şi dă adevărul. -UGum să numim acum un asemenea învăţător care . N-ar zice acesta oare : „ciudat!“ Sau dacă două armate duşmane ar sta faţă-n faţă şi ar veni un cavaler pe care amândouă . bineînţeles că va trebui să fie capabil s-o facă. Să zicem că a fost odată un copil căruia 6 i s-au făcut cadou ceva bani de care să-şi poată cumpăra. de bună seamă. pe care să-l întrebe dacă n-ar vrea să-i schimbe jucăria. Legându-se însă pe siiie. Deci. ceea ce este o contradicţie.îi mai dă o dată condiţia? Haideţi să-l numim salvatorul fiind acela care. fiind desigur de acord că definiţia de învăţător am depă­ şit-o deja de mult. ci este polemic faţă de adevăr.devine o stare trecută. Dacă învăţăcelul se află în neadevăr. o dată cu condiţia. îşi pierde toată valoarea. iar condiţia de-a înţelege adevărul trebuie să-i fi fost dată de către zeu (înainte de care el fiind doar un anim al. în locul căreia să-i dea cartea. ocazionează să i se amintească învăţăcelului că este neadevărul. el nu se va putea elibera. deci. ar fi : „fără îndoială că a fost odată când ai fi putut să-ţi cumperi ce voiai. fiindcă-şi cheltuise deja banii. el nu s-ar fi putut afla acolo). şi din propria lui vină. dacă starea de pierdere a condiţiei nu i s-ar datora lui însuşi. Dacă gândim în felul ăsta. în felul ăsta sporeşte şi puterea unificanţă a nelibertăţii. Ceea ce nu i s-ar fi putut întâm pla din pricina zeului (deoarece este o contradicţie) şi nici din întâm plare (întrucât este o contradicţie ca un lucru inferior să poată învinge ceva superior). cu acelaşi'preţ. fiindcă nu-i nici o grabă. care costau la fel de mult amândouă. ar însemna că el doar din întâmplare poseda condiţia.34]). Să zicem că librarul i-ar fi răspuns : dragul meu copil. el a fost. dacă însă clipa trebuie să aibă importanţă hotărâtoare (iar dacă nu presupunem aşa ceva. şi nu din cauza lui. deci să fi fost privat de ea.

ar fi rămas cu piatra-n mână. dar de judecat nu-1 poate judeca . Nu i-ar spune oare învingătorul : „Dragul meu. el pe învăţător nu-1 va putea uita niciodată.dar de aceeaşi calitate ca înainte). la început însă era în puterea lor dacă să devină unul sau celălalt. celui ce încă n-o primise. şi totuşi e plină de veşnicie. totuşi. fiindcă prin nelibertate el se făcuse vinovat de ceva.salvează de el însuşi . fiind parcă anume croit pentru schimbarea despre care vorbim. doar om fusese şi înainte . 9 convertirea aceasta nu poate avea loc fără să i se întipărească în conştiinţă. aidoma celui care (fiind) odată în posesia condiţiei. şi totuşi e hotărâtoare.precum clipa-n clipa următoare. deoarece-1 izbăveşte _ pe cel ce singur se întemniţase. jGondiţia-i odată încredinţată.ceva cât se poate de ciudat! Dacă lucrurile ar fi stat într-alt fel. fară să-şi dea seama.pasul său i se îndreaptă în direcţia opusă. aidoma „săgeţii . s-ar scufunda din nou în sine-şi. Chiar dacă învăţăcelul. acum însă toate s-au schimbat“. Iar dacă ar fi să se întâlnească într-o altă viaţă. altul . conştient deci de aceasta îşi ia el bun rămas de la starea anterioară. la urma [armatele] l-ar ruga să li se alăture. de aceea l-am şi ales. sau fără să devină conştient că din propria-i vină era el aşa . nu. dar uitând că Dumnezeu este.. ^ Ia r acum clipa. Cine-şi poate însă lua bun rămas fără tristeţe-n suflet? Tristeţea aceasta însă . lucru. O asemenea clipă îşi are propria-i natură. învăţător ci judecător.4] Λ c) Discipolul Dacă discipolul este neadevărul (altfel iar ne-am întoarce la socratism) şi.. este adevărat că odată ai fi putut alege altfel. care primeşte acum condiţia şi adevărul./Altfel aruncatul pietrei ar deveni o iluzie. dar nu fusese văzut din cauza ceţii. dacă clipa n-ar fi avut importanţă hotărâtoare. cartea. N-ar fi . învăţătorul acela i-ar mai putea da condiţia o dată ^altfel s-ar purta însă cu cel care o primise deja o dată. dar. acum eşti ostatecul meu. care alungă mânia faţăliei cBîe 'de care se făcuse vinovat. un mântuitor. însuşindu-şi bine condiţia.’(C e mai este lucrul cel mai înalt. mult mai profund decât orice meschinărie deplasată şi iluzie exaltată. în ciuda 7 aruncatului său. el ţinând de fapt cu cei al căror ostatec îşi închipuia acum că este. el nu devine om abia acum. iar dacă cel învăţător îi dă condiţia şi adevărul. bineînţeles. Dacă insă era în neadevăr din propfria-i vin ă3 . iar el ar alege ö parte.’el(devine un om de o altă calitate. A r fi adus ca ostatec în faţa învingătorului faţă de care ar avea proasta inspiraţie să-şi ofere serviciile punând condiţiile ce-i fuseseră oferite la început. ar trebui să fie atât de socratic. încât să-şi dea seama că el nu poate să-i dea învăţăcelului esenţialul. zburătoare“ a scepticilor. nu ca să facem o glumă (c-ar deveni. O asemenea clipă va trebui însă să aibă şi un nume aparte. Pe un asemenea învăţător învăţăcelul nu-1 va putea uita niciodată . Un asemenea învăţător însă nu mai este. Sigur că este scurtă şi vremelnică asemeni clipei. s-a scufundat în ^ nelibertate. nu însă şi după ce-a aruncat-x)“ (Aristotel)3 . ^üum să-i zicem însă unui asemenea învăţător? Un învăţător poate aprecia dacă învăţăcelul progresează sau ba. trecută . căci nimeni nu-i atât de ' groaznic întemniţat şi din nici o întemniţare nu-i mai cu neputinţă de scăpat decât din cea în care se ţine insul pe sine! Şi cu această încă n-am spus tot ce trebuia spus . de fapt. în clipa în care-ar face-o. deci face calea-ntoarsa^Haideţi să numim această schimbare convertire] chiar dacă n-am mai folosit acest cuvânt până acuma . întocmai celui care aruncă o piatră şi care este stăpân pe ea înainte de-a arunca-o. ar însemna că copilul a cumpărat. deoarece aceasta. haideţi să-i zicem : îm p lin irea vremii [Galateni 4. Ostatecul trebuie să fi luptat atunci. nici să-l facă dispărut socratic nu va putea . iar aruncătorul. n-a zburat. primind însă condiţia . zăpăcit. se adânceşte cu ea în adevăr. chipurile. atunci el~ chiar este uri împăciuitor [făcător de pace].. urmelor. „Desfrânatul şi virtuosul nu sunt stăpâni pe poftele lor. ca să nu ne deranjeze. asta înseamnă că se îndepărta mereu de adevăr . pe care l-am mai putea numi şi : un om nou± (Dacă era însă neadevărul. dacă acel Celălalt nu este adevăr?·. ar fi înfrânt şi luat ostatec. primitorul ei va trebui să dea întotdeauna socoteală. un om.în clipă . credea că ar fi cumpărat jucăria. dar devine un alt om. de partea cealaltă. trecătoare cum e şi clipa.

căci. când cel născut gândeşte că este născut. La fel ar trebui să stea lucrurile şi cu renaşterea. să-şi atragă zeul din nou de partea sa. atunci nici amintirea nu i-ar putea veni în ajutor. care n-apucă să răspundă niciodată. o iuţime grozavă la dat răspuns.!Să fie cazul oare mai dificil dacă ne-fiinţa anterioară renaşterii conţine mai multă fiinţă decât nefiinţa anterioară naşterii? Şi cine. un ins. dacă este locuită. cum să nu fie? Cine să fie însă cel care să se gândească la acestea? Cel ce-i născut. uitând de orice alt lucru-n astă lume. Vrem. aşa cum erau ultragiaţi pe el şi cei care . nu-i aşa. oameni şi el însuşi.uitând de sine . Deci. ar fi .. datorită acestui învăţător el trebuind (asemeni celui care .. mă rog. înainte de-a răspunde. Iprin care el vine pe lume pentru a doua oară.. dacă mai^sunt şi alţi oameni în ea . Este de conceput a fi născut? Bineînţeles. vorbim tot numai socratic. ci şi cel ce dovedeşte. ce altceva să fie pocăinţa. asta o va decide clipâ\care se pricepuse deja să-l facă să-şi dea seama că el era neadevărul). înapoi. dar fără încetineala de dorit la cumpănirea dificultăţii . iniţial. mai intransigent decât Minos4 . iar dacă ar avea ideea fixă c-ar fi ajuns mult mai departe decât acesta.^Dacă merge el mai departe. şi ar fi cât se poate de ridicol să i se năzărească cuiva care-i ne-renăscut. iar acum o dată cu coiîdiţia primeşte şi adevărul. nevrând. [Chestiunea este dacă] cele aici dezvoltate sunt într-adevăr de conceput? Să nu ne pripim cu răspunsul. Chiar dacă cel care este. nu numai acela rămâne dator cu răspunsul.înainte de-a o explica. Haideţi să-i zicem acestei tranziţii renaşterea. să gândească aşa? Bineînţeles că cel renăscut. ori cel ce-i nenăscut? A l doilea caz este bineînţeles absurd şi nici n-ar putea să-i treacă nimănui prin minte. dar renăscut en masse. nu-i aşa? Dacă omul ar fi. Aechus şi Radamante .fără de care. el totuşi se naşte. fiindcă-i prea pretenţios în cugetare. este tocmai cea a naşterii. aceastaînsă. cu atât mai puţin va reuşi. chit că (neînţelegând nici noi ce spunem) ne_-nchipuim că am ajuns mult mai departe decât cel înţelept sărac cu duhul ce incoruptibil judeca între zei. Dacă însă clipa trebuie să aibă semnificaţie hotărâtoare . Dacă nu înţelege aceasta atunci e bun de trimis lui Socrate. 0 ruptura s-a produs. aşa nu datorează nici renăscutul nimic nici unui om .prinşi de el cu câte-o nerozie . în posesia condiţiei înţelegerii adevărului. care priveşte. de botezat. exact ca la: naştere.o absurditate să o facă cel ne-renăscut. Aşa cum cel moşit socratic s-a născut pe sine. sau ba. ca de la „a nu fi“ la „a fi“.. o schimbare. şi care . ce-i drept.Ia drept vorbind . groaznic ce l-ar mai mâhni pe înţelept . ar gândi că Dumnezeu este prin faptul că şi el este.nu datora nimic nicicui. dar grăbind totuşi pasul către cele aflate înainte-i! ! Iar dacă el era în neadevăr. înseamnă că el suferă. sigur că poţi fi botezat en masse. nu se poate naşte. iar dacă n-ar g|jo. ce-i drept. iarfomul nu se mai poate întoarce înapoi şi nu-i va face plăcere să-şi amintească de lucrul ce i-1 reaminteşte memoria . să întrebăm „cine“ să fie cel ce trebuie să răspundă la întrebare. niciodată. Haideţi să numim o asemenea tristeţe pocăinţă .uitase lumea întreagă) să uite de sine. cu propriile-i puteri. o fiinţă omenească care nu ştie nimic despre lumea în care se naşte . în nici un caz celui născut. chit că folosim cuvinte m ulte şi ciudate. vrând.ar fi fost în stare să-l muşte zdravăn (έπειδαν uva λήρον αντων .e tristeţea cuiva ce s-a aflat timp îndelungat în starea dinainte. de la a nu fi la a fi. el se gândeşte bineînţeles la acea tranziţie de la „a nu fi“ la „a fl“. Tranziţia. acelui divin învăţător îi datorează însă to tu l. cu toate acestea.de bunăseamă .di aşa. Fiind în neadevăr el va trebui să gândească aşa despre sine.

Că* el abia mai târziu o înţelege. eşti cel mai caraghios dintre toţi făcătorii de proiecte . chiar dacă ar fi să treacă pe 2 la toţi? Şi totuşi. un berbec pe care l-ai fi putut vedea păscând dimineaţa gratis pe imaş“. faţă de care 1 nu trebuie să ia poziţie. doar n-o să vrei să tăgăduieşti şi faptul că de inventat a fost totuşi inventat. dacă starea sa anterioară ar fi fost de „a fi“.In clipă devine omul | 1 conştient că s-a născut. ne alegem.de „a nu fi“. Doar pentru că ştim să folosim praful de puşcă. starek sa anterioară. După cum am mai arătat şi înainte. cum s-ar zice. când cineva proiectează nerozii.\Tranziţia aceasta însă este tocmai cea a renaşterii. Deci n-ai să te-nfurii pe mine fiindcă îmi atribui. Eşti ca tipul care-ţi ia bani să-ţi arate. mincinos. dar nu poate da de nimeni care să nu-i zică : «Vezi la vecinu»4 . Theaitetos § 151. pentru el. tu te comporţi însă ca un târâie-brâu care ia bani ca să-ţi arate ceva sub nasul tuturor. sau mai degrabă. dar dacă aş presupune că ar fi fost inventat de cineva. ciudăţenia aceasta mă farmecă nespus. la fel de tare te-nfurii şi când. vreau să-ţi acord meritul invenţiei ţie.άφαιρωμαι cf.. deoarece pune la încercare corectitudinea ipotezei.„Pardon. âă-riii voie să mă revanşez cu un nöu proiectiAşa-i că praful de puşcă a fost inventat de multe secole? Sigur c-ar fi caraghios să-mi dau aere că eu l-aş fi inventat}. în nici un caz. de lă^fa nu fi [exista]> la <a fi [exista]>. într-o după-masa. Aşa că înfurie-te cât pofteşti pe mine şi pe oricare om care pretinde că l-ar fi inventat. .)4 . nu-i nevoie însă ca din cauza asta să te înfurii şi pe idee". dar te-nfurie că-mi atribui mincinos ceea ce nu i se cuvine nimănui. Nu ţi se pare ciudat că există câte-un lucru pe care-1 ştie oricine. proiectul! Dar s-ar putea cineva să zică : . zău că-mi crapă obrazul de ruşine! Dacă zicem însă că am fost atât de caraghios. în clipă devine el conştient de renaşterea sâ'jJ starea lui anterioară fiind nu-i aşa . de către un om? Fiindcă în acest caz. era de „a nu fi“ .rol hotărâtor. să-l reducem la părţile-i componente. vreau să fiu atât de politicos încât să presupun că ţu mi-ai inventat proiectul. mincinos.Un timp ce patosul grec se concentrează asupra amintirii^ patosul proiectului nostru se concentrează asupra clipei · i # ceea ce nu ar trebui să fie de mirare.ăsta-i cel mai caraghios proiect din toate proiectele. ştie Ia fel de bine că nu el l-a inventat. atunci clipa n-ar fi dobândit. jAr fi inacceptabil să-i ceri unui om să descopere singur că nu există. ceva ce i se cuvine altcuiva. nu-i oare ceva cât se* poate de patetic să iei fiinţă din „a nu fi“? J î * * Acesta-mi este. dar o [şi] demonstrează. asta nu-nseamnă că l-am şi inventat. la fel de bine ca orice alt om. tot caraghios aş fi şi atunci? Uite. puteam să-l inventez şi eu. n-are nimic cu cazul. . măcar cu adevărul că el a fost cel ce le-a proiectat . Iar dacă tăgăduieşti aşa ceva. întotdeauna. mai multă politeţe nici nu-mi poţi pretinde. aşadar.

mi-ar surâde atunci Socrate şi negreşit ar spune :£Dragul meu. încă mai năvalnic ca la 7 coribanţi48. ce pe nimeni nu seduce. precum nici discipolul nu pretinde că învăţătorul i-ar datora ceva/ Şi dacă.rămânând ceea ce Aristotel numea ακίνητος παντα . pe când . se arătă ca învăţătorul Socrate. ce pe nimeni nu amăgeşte. Ce l-a pus atunci în mişcare. seducător ce-mi eşti!“ iŞi dacă n-aş voi să-l înţeleg. căci viaţa şi împrejurările îi dau ocazia să ajungă învăţător. format de poporul din care se trăgea. Născut în împrejurări anume. întotdeauna şi în aceeaşi măsură atât autopatică4 cât şi simpatică. Implinindu-şi fapta.Socrate eraJipsit de-pozitiv. iar dacă patima adorării mele n-aş putea-o domoli decât îmbrăţişându-1 pe acest bărbat minunat. să-i fie de folos discipolului. la care iubea [tocmai] 6 zeiescul. ascultându-1 pe Socrate. şi începu să înveţe el . După ce trăise un timp ca Socrate. un imbold. nici măcar pe cel care şi-ar da şi fericirea veşnică numai să fie amăgit. Εϊ însuşi înrâurit de împrejurări. învăţătorul dă discipolului ocazia să se înţeleagă pe sine . rară modestie. nici strălucitoare ca să răsplătească splendoarea învăţăturii. fiind la fel de preţuite. râvnind să fii tocmai acela ce mă înţelege cel mai bine. şi 4 un învăţător. rară în zilele noastre când care mai de care îl întrece pe Socrate când e să se preţuiască pe sine. când judeca nu se lăsa corupt nici mortiO. nici măcar pe cel ce foloseşte toată arta seducerii4 pentru a se lăsa sedus! 9 Zeul însă n-are nevoie de nici un discipol pentru a se înţelege pe sine . aş avea exaltarea lui Platon şi inima mi-ar bate năvalnic ca la Alcibiade4 . cu gură de moarte învăţătorul nu are nici o pretenţie la sufletul discipolului. nici o ocazie nu îl poate deci face să creadă că ocazia este pe potriva hotărârii. ironia lui rece nu m-ar duce oate la disperare. OLceasta este relaţia cea mai înaltă de la om la o m .'/când îi tocmai aurul şi onorurile lumii sunt recompensa ei. făcându-1 să ni se arate? Εϊ. rară-n zilele noastre când banii parcă niciodată nu ajung. iar coroana de lauri niciodată nu este destul de bogată. la rându-i dând altora ocazie să înveţe câte ceva. posturi de onoare sau bani pentru învăţătura sa. se mişcă neapărat de la sine . or tocmai aşa era şi înţelegerea socratică. Numai să vedem dacă această lipsă poate lămuri cumva îngustimea lui care trebuie că venea din râvna sa pentru omenesc şi din faptul că se disciplina cu aceeaşi pizmă zeiască4 cu care-i disciplina şi pe alţii. Aşa înţelegea şi 5 Socrate lucrurile şi de aceea nu voia să accepte distincţii. când ar sta să-mi explice cum că şi el mi-ar datora tot pe atât cât eu însumi lui? Rară cinste. odată ajuns la o vârstă mai matură simţi o chemare lăuntrică.CAPITOLUL II Zeul ca învăţător şi mântuitor (Üh experiment poetic)4 3 Să-l privim în grabă pe Socrate4 care era. vezi bine. Relaţia lui este. Vremurile noastre au însă pozitivul şi la ăsta ne pricepem.în felul lui . aşadar. acela din a. interveni la rându-i în cursul lor.cărui înfocată îmbrăţişare să nu mă mai pot desprinde. satisfăcea deopotrivă propria-i cerinţă. precum şi pe aceea a oamenilor celorlalţi faţă de el. când ora-i păru potrivită. la mine tu slăveşti înţelepciunea. In atare înţeles.pe alţii. discipolul dă ocazie învăţătorului să se înţeleagă pe sine. prefăcut iubit ce-mi eşti. Rară loialitate. să fie simţitor faţă de alţii şi să găsească desfătare sub cataplasma caldă a admiraţiei lor. învăţătorul se află într-o relaţie de schimb reciproc.

oricine ştie ce înseamnă acest cuvânt: că îndrăgostiţii nu se pot lua. unde nu mai avem nici zeu. despre care Polos nu vorbea deloc (cf. când sunt regeşti. 1. Fără de -înţelegere perfectă învăţătorul nu mai este zeul.Inima regelu i era neîntinată de înţelepciunea. iar scopul . atât el . o contradicţie dacă motivul zeului n-ar corespunde cu scopul.cât şi oricare altul . nici hotărâre veşnică şi nici clipă. despre care vorbeşte lumea . încă din copilărie. cüä' a omului superior.. desăvârşită în timp. trebuie să vină deci din veşnicie. Iar dacă nu din trebuinţă se mişcă. Vom vorbi însă despre un alt fel de dragoste nefericită. clipa nu se arată .κινεί [ nemişcat. N-o fi avut Socrate măcar un avantaj.tocmai fiindcă aceasta nu îşi are împlinirea trebuinţei în afară. pot fi atât de multe.aveau. Gorgias).voi să desfăşor covorul vorbei pentru ca 3 desenul să nu se ascundă în sul? Să-zicem. deci. şi care acum .iubea o fată sărmană.. yÜ efericirea 1 îndrăgostiţilor nu stă în neputinţa de a se lua. ce altceva decât iubirea . băutură. căci numai dragostea egalează diferitul. . deci. de fapt. iar dacă-n continuare vom sugera o astfel de analogie. ar fi. precum răspunsul în pustiu la strigăt [Ioan. o facem pentru a trezi firea să înţeleagă divinulj Să. în esenţă. ce-s dQar un simplu poet. chiar dacă aceasta. Dragostea trebuie. v Dar să nu ne pripim.fost un^ rege care. |Această nesfârşit mai adâncă durere este.de a şi-l câştiga . neştiutoare . mângâierea fiindu-ne că aceasta nu înseamnă neapărat că ne-am chinuit degeaba. auzind-mi începutul ca de poveste şi nicidecum sistematic5 . Dacă însă se mişcă 0 de la sine înseamnă că nu trebuinţa îl mişcă . aşijderi scopul său trebuie să fie tot iubirea . atunci iar ne întoarcfem la socratism. şi care pentru cei mândri nu e decât o glumă cu îndrăgostiţi care. desigur. căci nefericirea aceasta are ca ţintă inima dragostei şi răneşte veşnic. \Clipa apare tocmai în relaţia dintre hotărârea veşnică şTocazia neegalărjDacă lucrurile nu stau în acest fel. nu precum cealaltă nefericire care răneşte doar exteriorul şi vremelnicul. Din dragoste trebuie. căreia nici o relaţie omenească nu-i poate corespunde. Această dragoste este însă nefericită din temelii. că. doctori şi alte asemenea fleacuri. după cum motivul său este iubirea. de!. atâta vreme cât el nu vrea să nimicească diferenţa. dar pe care.. să-mi văd şi eu de mâncare şi băutură şi să nu trebuiască a mă însoţi cu-regii ale căror gânduri. atunci. 19— 23].. nu este aşa de simplu.ca şi cum nemaiputând răbda tăcerea ar trebui să izbucnească în cuvânt. nu sunt întotdeauna aidoma celor ale unui oarecare? N-o să mi se ierte-oare mie.o-nghite aducerea aminte în veşnicia ei. ce nu se află în raport egal de reciprocitate cu ocazia. el fiind singurul în măsură să înţeleagă şi neînţelegerea . numai în egalitate sau unitate se află înţelegerea. ci de-a nu > se putea înţelegejO r durerea aceasta este fără îndoială nesfârşit mai adâncă decât cealaltă. ci în sine. acolo unde ocazia şi ceea ce este ocazionat corespund întru totul. care nu voise lucrul ce-i fusese făcut posibil. câteodată nu se pot căsători. desigur 1 că şi preaînvăţatului Polos5 îi era lehamite că Socrate 2 vorbea numai de mâncare. iar motivele. vorbind urupic aiurea. doar. chiar dacă unora li s-ar părea că ne pierdem vremea în loc să ajungem la o hotărâre .Mult s-a vorbit în lume despre dragoste nefericită. zicem c-a fost un rege care iubea o fată sărmană. deoarece cei doi îşi sunt atât de neegali încât ceea ce pare atât de simplu. or. ca zeul să hotărască veşnic astfel . Hotărârea lui. ceea ce-mi este peste puteri. putem să ne-o închipuim şi pe pământ.dacă nu vrem să căutăm motivul la învăţăcel. să fie faţă de cel care învaţă. căreia nu-i corespunde pe deplin niciJ un fel de relaţie pământească. ce-1 pune atunci în mişcare.amintindu-mi frumoasele cuvinte ale lui Temistocle5 . pune totul în mişcare]5 .a. da. este numai a zeului şi-a nimănui altuia. atât de trambiţată.-deci xă. putinţa zeului de a se face înţeles. cunoştinţele necesare? Şi n-ar fi oare de dorit. se transformă tocmai în clipă . Probabil că cititorul şi-a pierdut deja răbdarea.

pentru care n-o să-i ajungă o viaţă ca şă-ţi mulţumească“. tocmai pentru ca o' m B eE ^ ’p e n tm H rl era mm^greu să-i fie b i n e % ^ r J s ß i t J : a Ä Ä .mai fLatunci măreţia amorului? Mai 5 fericită era atunci dacă rămânea în cotlonul ei. nici chip de Cezar.ştiind cum că este aproape cu neputinţş. fiindcă cei doi nu se pot înţelege. orice ţară străină tremura de măreţia-i şi n-ar fi cutezat să nu trimită soli cu "urări de cununie fericită. întrucât însă clipa trebuie să aibă importanţă hotărâ­ toare (fără de care ne-am reîntoarce la socratism. fund o nimeni.O grijă se deşteptă atunci în sufletul regelui : cine să şi viseze aşa ceva. Cel care nici măcar nu bănuieşte această durere are up. fată sărm anăQ ar dacă temerea ş-ar împlini.15]. Ce mai belşug şi prisos de durere se află aici. Dacă aceasta nu poate fi realizată. Ii fu uşor să-şi ducă la capăt hotărârea. Singur se lupta cu in im a -i îndurerată : fi-va oare fata astfel fericită. îi faci 0 binefacere fetei. unde-ar. tot aşa . iar învăţătura fără rost.fiind cu toate acestea obiectul iubirii zeului care vrea să îi fie învăţător şi e preocupat de realizarea egalităţii. i-ar lua gândul de la rege adem enindu-iJ.o. Nici un linge-blide de la curte n-ar fi îndrăznit· să-l jignească. ce dă poeţilor destul de lucru. Hi. dacă amintirea l-a r deştepta şi“ câteodată.. prin care curteanul ar fi stârnit desigur mânia regelui care ar fi pus să-l execute pentru crimă de lezmajestate faţă de iubită. să i-1 trimitem lui Socrate ori cuiva care se pricepe şi mai bine să facă^din inegal egal. am putea desigur presupune [existenţa a] o deosebire spirituală . fiindcă amorul ovaţionează5 când îi uneşte pe 4 v cei egali. pricinuind . sau daca vreodată 1 s-ar furişa pe lângă suflet precum moartea peste morminte5 .. un seamăn de-al ei.care să Facă înţelegerea imposibilă . ştiind că-1 poate respinge pe învăţăcel.aâânca-i durerea ce mocneşte în dragostea aceasta nefericită..aceştia însă uită. durere pe care mulţimea de limbi omeneşti nici măcar n-o pomeneşte. încât nu bănuieşte o asemenea durere. vai!.întrucât oricum el n-are nevoie de învăţăcel . ba încă din propria-i vină . dan. ?ar dacă nici ea nu-1 înţelege..] a durerii ascunse. i. fără de care înţelegerea şi egalitatea sunt pierdute. zglobie'de dimineaţa până seara. suflet josnic. Bineînţeles că unii vor zice că zeului i-ar putea fi totuna . dragostea va fi nefericită. Chiar dacă fata ar fi mulţumită şi. făcându-le formulele fermecătoare de mare trebuinţă.întreaga limbă omenească atât de egoistă este..de greutăţile pe care intelectul le descoperă să captiveze inima. iar ea ’nainte vreme . ca să nu-i fie zdrobit capul [Facerea 3. dovedesc cât de departe sunt de la a-1 înţelege .şi-n felul ăsta . asta nu l-ar mulţumi pe rege.. cine ar îndrăzni s-o şi trezească? Dar să nu-1 punem pe om s-o încerce. Tocmai de aceea-şi oprise zeul durerea aceasta de nemăsurat. vorbind aşa aiurea despre firea omenească. aşteptând doar vremea secerişului ca gândul regelui să-i bată pleava îngrijorării de pe sămânţă. că se poate lipsi de el. sau mai bine-zis. ca ăjurisă-n pârg şi aplecată parcă sub povara propriei rodnicii. . orice curtean i-ar fi spus negreşit: „Măria Ta. chiar dacă ne închipuim că-1 depăşim). iar dragostea este nefericită. ca un ban fără valoare ce nu poartă pecete. fără caracter.nu-i«mai vină-n minte ceea ce regele atât de mult ar fi vrut şă^uite : _că rege era el. Instrunească-se deci lirele şi cântul poeţilor înceapă. că învăţăcelul este sortit pierzaniei din propria-i vină. dar încrezătoare în dragoste. dar triumfează când îi face egali în amor pe [cei] neegali. că-1 poate lăsa să se scufunde . nici de zeu5 . căci toţi demnitarii se temeau de mânia lui şi n-ar fi îndrăznit să cârtească . găsi-va în ea destulă încredere în sine pentru ca nicicând . ei uită tocmai că zeul îl iubeşte pe învăţăcel! Şi după cum durerea cea regească e de găsit numai într-un suflet regesc. şă păstreze trează încrederea în sine a învăţăcelului. iubita. s-o fi făcut. în î n c h i d e r e a în jsin e [Indesluttethed. să fie „sărbătoare când amorul îşi serbează triumful. asemeni unei rivale protejate.suferinţa regelui. învăţăcelul se află prin urmare în neadevăr. mulţumită în coliba-i simplă. dacă nu un rege care gândeşte regeşte? Nu vorbi nimănui despre îngrijorarea-i . 6 .să.

chit că nimeni nu-1 înţelegea. să-l bucure cu o mie de ani de veselie (căci pentru el o mie. şi adevărul. I-a face zeului plăcere să împodobească crinul mai măreţ ca Solomon5 .. lăsând soarele măreţiei sale să se înalţe asupra colibei ei. In ochii lui. să uite neînţelegerea. ar fi fost o. ci pe cea a fetei . ce nu se mulţumesc cu iluzii. nu devine şi g rija sa de nedescris? A fost odată un popor preapriceput la cele d iv in e . de ani5 sunt ca o singură zi). făcând-o să uite de sine în adoraţia admiraţiei. privindu-şi veşmintele-i măreţe.[uniunea] aceasta desigur că nu poate fi adevărul. pe rege însă nu putea să-l mulţumească. dacă . cel mai cumplit e când. sedus de propria-i inimă? Dar nobilul rege întrezărise deja dificultatea . Uniunea trebuie. luând totul în deşert. chit că remuşcarea umbla să-i rănească sufletul. fără de griji ca răsuflarea lui. sau de nu-i cumva de teapa celor a ce trebuie daţi afară din casa durerii. îl poftim şi pe poet.trădare.cea a fetei şi-a învăţăcelului par a fi aşa. se înşela . Or. cu cântăreţii de flaut şi alţj. dar dacă vine vorba şi de o înţelegere. fermecat de veşminte. asemenea fetei sărmane. . Dacă însă clipa trebuie să aibă im portan ţă h otărâtoare. în nebunia-i poate.. cine ştie. ce oare altceva era neştiinţa lui dacă nu expresia reunită a dragdstei faţă de învăţăcel? Această uniune fiind concomitent. s-ar simţi preafericit că stăpâneşte:!< ? A. să-I ridice-n slăvi. şi mai greu i-ar fi fost însă s-o înşele.Cine să priceapă însă această tris tă 9 contradicţie : că a nu se arăta [revela] înseamnă moartea dragostei. Să ni-1 amintim din nou pe Socrate. pricepându-se la oameni îşi dăduse deja seama că fata.Odată ce sarcina a fost stabilită.! Sarcina poetului este să găsească o soluţie. Aceasta " este deci iubirea nesfârşită. gândind socratic.25]. Uniunea s-ar putea înfăptui dacă zeul i s-ar arăta învăţăcelului primindu-i adorarea. pentru ca clipa să capete importanţă hotărâtoare . nici nu-ţi dai seama cât de mult te înşeli. de nu cumva a fost deja poftit în altă parte. gândurile lor ades se-ndreaptă către acestea. firea oamenilor atât de des oftează după putere şi tărie. In felul acesta. l-ar putea predispune pe învăţăcel să se socotească deja preaferice . poate că în aparenţă . cum să nu fie minunat să-şi găsească brusc fericirea. doar fiindcă privirea zeului s-a oprit asupra l u i . 23 . Care. el nedorindu-şi propria-i proslăvire. fiindcă vlăstarul crinului e gingaş şi uşor de frânt. să trebuiască să i-1 refuze. 8 tristă ar fi iluzia crinului dacă.. cât de greu trebuie 0 să-i fie să-i refuze ucenicului lucrul după care acesta oftează din tot sufletul. de aceea-i era durerea atât de grea. dar vai! Asta. vai. Sigur că zeul vrea să şi-l apropie pe învăţăcel. Uniunea se înfăptuieşte printr-o urcare. în loc să stea cum stă acum pe câmp nepăsător. Tot aşa i s-ar fi putut arăta şi regele fetei sărmane în toată splendoarea lui. un punct de unire unde dragostea-i înţeleasă-n adevăr. s-ar gj&li şi nu ar mai avea încredere să-şi ridice capul. cea care nu se mulţumeşte cu ceea ce obiectul ei. minunat să-i vină zeului „în ajutor“. tocmai pentru că el este cel iubit. după cum am mai văzut. luminând locul în care i se înfăţişase. ___ _____ . înfăptuită într-alt fel. să se creadă iubit din pricina lor. ei nici visând că nu doar bucurie e în ceruri-ci şi tristeţe6 .scandalagii. care popor credea că vederea zeului însemna m oartea5 . Atunci. Dimpotrivă. fiindcă ea nu-1 înţelegea . de parcă dobândirea lor le-ar lămuri pe toate. aşadar. pentru a face loc bucuriei [Matei 9. pe calea asta dragostea nu va fi fericită. ar fi putut-o mulţumi pe fată . lăsându-1 să-şi uite de sine. să-l facă. deoarece învăţăcelul îi datorează învăţătorului totul. a-ţi arăta iubirea doar în chip nedesăvârşit. jucâridu-se cu vântul. B. iar a se arăta e moartea persoanei iubite? O. în tumultul 7 voioşiei. dar nu şi cea a învăţătorului sau a regelui. iar îngrijorarea zeului şi-a biruit durerea. Tocmai de aceasta este îngrijorat şi z e u l. totuşi.

\Despre cine se naşte prin a muri din ce în ce mai mult’’ putem fără-ndoială spune . Iar dacă uniunea e de neînfăptuit printr-o suire. ae ce să facă zeul vreo deosebire? Pentru a înfăptui aceast > uniune. La fel şi dragostea zeului. că-i datorează totul. pe cel renăscut. privirea-i odihneşte îngrijorată pe neamul omenesc.învăţătorul. caci vlăstarul firav al insului se striveşte iute ca firul de iarba.din nou este-nghiţită de către amintire.Banchetul. X.7]. că în ţele g e vin ovă ţia neadevărului. Adevărul este deci că învăţăcelul îi datorează totul şi tocmai aceasta face înţelegerea atât de dificilă. a căror înfăţişare prefăcută erau doar un so i de înşelăciune. în timp ce zi şi oră sunt pline de durerea învăţăcelului ce i se împărtăşeşte. Lucrul cel mai înalt între oameni este de a se ajuta . subţire. ba te dă de gol. şi aducând lumină. care .din ce în ce mai puţin . înfăţişarea aceasta de sluga nu este o prefăcătorie [o pretenţie]. Aceasta referindu-se nu la relaţia dintre învăţător şi discipol. dar devine totuşi plin de încredere în sine. să fii egalul celui iubit. cum s-ar zice. născându-1 deci pe învăţăcel. dar îi este pasul mai atent d e c â t purtat 1. aşa cum l-am mai numit. Galateni 2. egal. care X trebuie s ă -l includă chiar pe cel mai sărm an . acesta. Iată-1 cum stă colo . ceea ce purtase îndelung în sine (§ 209C)6 . ca egalul celui mai sărman.a r şovăi şi Ş1' ^ . că este redus la nimic . ca mantia de sărăntoc ce deghizează regele. sau. la rândul lui. pe el ofensaţi2 1 să nu calce. iar cel care. Ce viaţă. rieţărmurirea dragostei este să vrei. d e . Or /cel mai sărman între sărmani este cel ce trebuie să slujeasca altora* ceea ce înseamnă că zeul se va arata sub chip de slugă [„rob“ . dar 1. ci-i înfăţişarea sa adevărata. ci pe. zeul trebuie să fie egalul acestuia ÎînvăţăceluiuU· Arătându-se. a se teme de pierzania fiecăruia şi a nu putea să mântuiască-n faptă d e c â t pe unulr . care tocmai de aceea cam fâlfâie pe el şi-l dă în vileag . a da naştere îi este hărăzit numai zeului.1Atotpu­ ternicia dragostei hotărâte este să reuşeşti ce n-au reuşit nici regele şi nici Socrate. a lui Socrate.în^această naştere . durere curată.deşi urzită din nimic . dar încrederea în sine triumfă totuşi în adevăr. sa încercăm atunci printr-o coborâre. E zeul.că s-ar naşte. contemplând-o în Frumosul în-sine şi dând astfel naştere multor cuvântări frumoase şi gânduri m ăreţe πολλούς καί καλούς λόγους και μεγαλοπρεπείς τίκτει και διανοήματα έν φιλοσοφία άφθόνω [el dă naştere atât la discursuri cât şi la gânduri multe. că înţelege adevărul. oamenii-n ţărână. Unde? Cum d e nu-1 vezi.ba te ascunde. nu din glum a ci serios şi cu adevărat.nu câ picioru-i să nu iz b e a s c ă . dragoste curată şi durere curată : a voi să exprime unitatea dragostei şi a nu fi înţeles . Dar nu acea d ragoste născătoare despre care Socrate ştia să vorbească atât de frumos la ocazii festive. § 2IO D ). l-ar lăsa să creadă că într-adevăr i-ar fi dator cu ceva. ci permite inimosului din el să le dea naştere. trebuie să fie nu doar ajutătoare ci născătoare. dacă vrea să fie învăţător. Pe mcj 2 un'om nu îndrăzneşte să şi-l lase de t e a m ă s ă nu-i ofenseze2 1 E zeul. producerea (naşterea) ei fiind doar scoaterea la lumină a ceea ce există deja. în loc să-l ajute pe discipol în a fi el însuşi. nu-i o prefăcătorie«ga mantia de vara. pana şi cu cel mai sărman. pe mâini de îngeri . el nu le naşte.IGondiţia şi-o are deci 1 în sine. născând. cuvânt prin care indicam trecerea de la „a nu fi“ la „a fi“. atunci dragostea învăţătorului ar fi doar cea a unui înşelător. neţinând seama de Frumosul dispersat. Aşa stă deci şi zeul pe pământ. dacă Socrate nu se însoţea numai cu capete lum inate. iar că adevărul îi dă lib erta te. deci. dă singur naştere expresiilor frumosului. Fie deci învăţăcelu . frumoase“ şi măreţe într-o nesecată“ aspiraţie pentru cunoaşterea cea mai profundă] (. a cărui dragoste este născătoare. Εϊ ştie că învăţăcelul este n e a d e v ă r u l şi că dacă acesta ar face vreo greşeală.fără a fi nimicit. când tot mai răspicat i se reaminteşte că există. astfel încât clipa . acolo? E zeul ce nici capul n-are unde şi-l odihni6. în dragostea-i atotputernică. ci la relaţia dintre autodidact şi Frumos .zeul.

mai amară ca fierea este însă pentru muritor infam ia morţii. la care eu să-mi spun că-1 înţeleg mai bine... De sădeşti ghinda stejarului într-o .f Chiar dacă durerea-mi mai adâncă ar fi decât a maesei Când sabia6 inima-i străpunge. dar ascunzându-i că ar fi fost nevoie.aşa fiind. chiar să fi fost în ochii lui mai încântător decât dintre femei cea mai curată . sau să se cruţe. căruia din dragoste i-a devenit mântuitor! Dar înfăţişarea de slugă nu-i era prefăcută. chiar şi dacă învăţăcelul n-ar înţelege. O. ci vrea în dragoste să-i fie egal chiar celui mai sărman. deşi chiar şi ea-i nevoiaşă.3]. dar pentru nemuritor. să se-arate în alt fel. să-l chinuie setea. desăvârşit egal al celui mai sărman . I înfăţişarea de slugă nu era prefăcută. tu doar pe atotputernicul ce minuni înfăptuieşte îl iubeşti şi nu pe cel care s-a înjosit să-ţi fie deopotrivă“. cer şi pământ să le porţi printr-un atotputernic „să fie“ [Facerea 1. dragostea care dă totul. oare nu ia şi el parte. mai acră ca oţetul .. măcar că nu-ţi dai seama!“ Sau dacă o dată doar şi-ar întinde mâna poruncă dând „să fie“. căci suferinţa aceasta a lui era şi pentru mine .. ştiind că pentru el oricare cale mai uşoară ar fi fost doar o înşelătorie. să le rabde pe toate. chiar să-mi găsesc un loc şi mai umil6 decât la picioarele lui şi chiar 4 să ştiu să şed mai umil ca femeia a cărei inimă a ales doar ce-i era de trebuinţă . şi chiar să-l iubesc mai cinstit ca sluga credincioasă ce-1 iubeşte până la ultima picătură de sânge . cum să-i treacă lui prin minte că zeul i se va revela în felul acesta. iată omul! căci nu suferinţa morţii îi este suferinţă. ceea ce pricinuieşte însă întreaga suferinţă este dragostea. ar fi putut să fi rămas ca şi neştiutoare că întrega-le înţelegere era doar amăgire. chiar de fiecare lacrimă a mea ar fi mai de preţ decât lacrimile multe ale păcătoasei iertate . acră băutură. de aceea trebuie să-şT dea duhul în moarte şi pământul din nou să-l părăsească.fireşte l-aş vedea plângându-mă. să te întrebi îngrijorat . uşuratică..'du-te căci al Satanei eşti. iară nenorocirea mea ar fi mai mişcătoare ca a aceluia ce speranţa-şi răstigneşte şi crucea doar păstrează . întristat de moarte atunci l-aş vedea şi îndurerat de mine. pricinuindu-i cea mai grozavă hotărâre .să te întremeze neînţelegerea celui iubit! Ό . ci se schimbă pe sine). tristeţea-i fiind şi aceea de-a nu-1 fi înţeles. n-o fi având şi el un rol în această istorie a suferinţei. fPen tru dragostea zeului. iar starea-mi mai 5 cumplită decât a credinciosului când puterea credinţei îi plezneşte.de l-aş ruga să se cruţe şi să rămână.deşi învăţăcelul este omul cel mai sărman . Minunată dăruire.. de l-aş ruga să-şi schimbe hotărârea. făcând să se năruie totul .cât mai uşor de îndurat i-ar fi aceasta decât povara putinţei de-a ofensa neamul omenesc. să fie părăsit în moarte [Matei 27. ce treabă am eu cu tine.pierde încrederea-n sine. cum să-i treacă prin minte să se joace uşuratic cu durerea zeului. iar dacă aceasta nu ar fi.mă iubeşti cu adevărat? el care ştie de unde pândeşte primejdia.priviţi-1. orice altfel de revelaţie ar fi fost o înşelătorie. sau că-1 iubesc mai mult . ca vinovat să suferi. el m-ar privi atunci şi-ar zice : „omule.! O. ci toată viaţa asta nu-i decât o poveste a suferinţei. de aceea şi trebuie să le sufere zeul pe toate. născocind ieşirea dragostei ca să poată născoci apoi intrarea mâniei? Dar învăţăcelul. şi dragostea-i cea care suferă.46]. (Care constituie neadevărul păgânismului. darmite să suferi când eşti nevinovat! Aşa şi cu poetul . >Pentru dragoste orice altă revelaţie ar fi fost o înşelătorie pentru că : sau ar fi trebuit să-l schimbe întâi pe învăţăcel (or dragostea nu-1 schimbă pe cel iubit. Şi chiar să-mi fie ochii mai plini de lacrimi decât ai femeii păcătoase6 ce se 3 căieşte. destul şi-o frântură de vreme. tocmai pentru că zeul e zelos nu pentru binele lui. sau. l-aş auzi zicând : „cum poţi să-mi fii aşa necredincios şi dragostea aşa să mi-o m âhneşti. să flămânzească-n pustie. chiar dacă nu rolul învăţătorului? Bineînţeles că are. ce mângâiere la ceas de restrişte. cum să fie! O. amară cupa.

ci l-am furat de la neam şi. ca o naştere grea! Dar şi relaţia înţelegerii. cu toate că nu eram altceva decât un ins oarecare.. ci fiindcă am furat zeitatea. ba mi se umple chiar de adorare . cât de firavă şi-n orice clipă pe muchie de -neînţelegere. ba chiar un hoţ infam care şi-a dat ifose de zeu . aşa că t.oală de lut. probabil de aceea mi-ai 8 numit plagiatul „cel mai infam“ fiindcă nu l-am furat de la un singur om. care mă judeci. acum chiar te-nţeleg şi-nţeleg că-ţi e mânia îndreptăţită. [du digter] e plagiatul cel mai infam ce s-a 3 văzut vreodată . să-ţi dau . chiar dacă. mai bine zis. or tocmai asta-i şi grija zeului . fiindcă e mai uşor de descoperit. ar fi fost într-adevăr ciudat să fi fost doar vreo plăsmuire omenească. în orice caz. ţi se părea . că ea nu se datorează nici unui om şi nici neamului omenesc .dă-mi. în faţa m inunii? Şi dacă tot stăm amândoi în faţa minunii.în vers .când anxietăţile vinei vor să tulbure pacea dragostei! Iar relaţia neînţelegerii. Cine să fie însă „poetul“ care-a plăsmuit-o? Dacă aş fi atât de politicos încât să te consider pe dumneata. nici mai mult nici mai puţin. nu-i aşa. 2. sau să-l dea pe zeu drept egalul lui . sau că am furat-o de la neam. făcându-mă să mă înroşesc de ce-mi fusese dat sa aud. ele crapă [Matei 9. dacă torni vinul nou în burdufuri vechi.17] . sau. ale cărei solemne tăceri gâlceava omenescă . cum să-i vină însă ideea că zeul s-ar fi plăsmuit [pe sine] ca egalul om ului. cum am mai spus-o şi cum ai spus-o chiar şi tu. y >c J * Acuma dacă cineva ar zice6 : „Plăsmuirea asta a 7 dumitale4 . Bineînţeles că omului i-ar putea veni ideea să se dea . sau. cuvântul acesta. dacă m-aş duce de la unul la altul pe la toţi. să cazi cu faţa-n colb când vocea zelui cutremură munţii6 . la început. Nu ţi se pare că ne-am băgat într-un caz dificil? "Chiar dacă. înseamnă că. ale cărei vorbe grozave nesfârşit .e-nţeleg. dar dacă zeul se sădeşte în slăbiciunea omenească.drept egalul zeului. arogant. mi-am dat ifose c-aş fi întregul neam omenesc? Dacă lucrurile stau aşa. după cum ar şti fiecare că nu el ar fi compus-o. cu vorba-ţi iute la mânie. Nii-i oare totul minunat. cum să-i poată veni omului ideea ca preafericitul zeu ar putea avea nevoie de el? Zău că ast ar fi ideea cea mai neroadă. Dacă nu există nici un poet..^atât de simplu că plăsmuirea mea ar fi fost cel mai infam plagiat. ba tocmai că hoţia mea e mai puţin vătămătoare. strică oala . o.de-a sta aşa. iară să vrei. o idee atât de neroadă încât nu i-ar fi putut căşuna nimănui. i-ar zice cu adoraţie : „ideea aceasta nu mi s-a suit în inimă“ [1 Corint. fără ca acesta să devină omul cel nou şi oala nouă! Cât de anevoioasă este însă devenirea [înnoirea] aceasta. ca şi cum pe ea aş fi răpit-o şi huliţ-o. 6 nu-i chiar aşa îngrozitor cât a sta cu el de parcă ţi-ar fi seamăn . Iar sufletul mi-e cuprins de-o mirare nouă. fiind. poate plăsmuirea aceasta e ca un proverb al cărui autor e neştiut. 9] dar că ar găsi-o oricum : ideea cea minunată şi prea-frumoasă. probabil că te-ai mânia din nou. cât de îngrozitoare . fură şi el de la alt poet. la mintea oricărui copil“. deşi sunt doar un om oarecare (ba chiar un hoţ infam). la fel de infami suntem deci cu toţii . şi asta ar fi ciudat. am putea spune cam aşa : că fiecare era la fel de „cât pe ce“ s-o compună. deşi o [plăsmuire] poezie este. dragule.n-au cum s-o tulbure. iar dacă zeul nu s-ar fi arătat. el ar fi ştiut tuturor. şi ce-aş putea conchide de aici? Că ar fi fost creaţia [plăsmuirea] neamului omenesc? N-ar fi ciudat? Păi dacă ar fi fost compusă de tot neamul omenesc. ca şi cum ai auzi cântec de flaut fără să existe vreun flautist. nu-i tocmai el cuvânt vestitor de fericire pe ale mele buze? Nu ne aflăm cumva. Să nu-mi crape obrazul de ruşine auzindu-mi că sunt un mincinos? Dar de ce şi „cel mai infam“? Orice poet care fură.. fiindu-i împărtăşită de către zeu. care pare a fi creaţia6 întregii omenirii . că i-ai fi poetul. Probabil deci că nu-i vorba defel de o creaţie poetică oarecare. Sau. mi-ai numit comportarea „cel mai infam plagiat“ nu fiindcă am furat de la un om oarecare.

hărăzit de la natură să se împărtăşească din ceva zeiesc (cf. dan. Acesta 1 pare un paradox. că vrea să descopere un lucrtrpe care nu-1 poate . ci minunea.acoperă vrajba omenească . Să nu gândim însă rău de paradox fiindcă' rparadoxul e pasiunea gândirii. C APITO LU L JII Paradoxul absolut6 9 (O toană metafizică) Deşi Socrate şi-a dat toată silinţa să adune cunoştinţe asupra omului şi să se cunoască pe sine însuşi şi deşi de sute de ani este ridicat în slăvi drept omul care cu siguranţă a cunoscut omul cel mai bine. iar gânditorul fără paradox ieste ca şi îndrăgostitul fără pasiune : un tip mediocru. Aceasta este deci Iculmea paradoxului gândirii. Phaidros7 § 229E). să-ţi dau“. într-un fel sau altul. sau poate o fiin ţă aşa mai 0 prietenoasă şi mai simplă. altfel deci plăsmuită decât orice altă plăsmuire omenească. şi tot aşa. el recunoaşte că motivul pentru care totuşi nu era dispus să gândească asupra naturii unor creaturi de felul lui Pegas sau al Gorgonelor se afla în aceea că nu era tocmai lămurit cu sine însuşi: n-o fi fost tocmai el (cunoscătorul de oameni) un monstru încă mai ciudat decât Tifon7 . nefiind doar „un poem“. pasiunea cea mai înaltă a intelectului este de-a dori şocul2 1 1 l[Anst0det./ ICulmea oricărei pasiuni este însă de a-şi dori întotdeauna propria pieire.â la : „mai dă-mi. indiferent că. iartă-mi atunci şi tu ciudata-mi rătăcire de a fi plăsmuit-o. şocul îi va putea deveni şi propria-i pieire.]. O rătăcire doar a fost.

afirmă că totul este pe măsura omului.. numai o condiţie.cum rămăsese şi Socrate .. ce-i lasă pe poeţi cuvântul doar să-l ia în locul lor. faţă de cineva care-i lipseşte. este o cădere continuă . N-o să fim nici atât de răutăcioşi sau de spirituali ca Sextus Empiricus7 . de fapt. o epigramă ce s-a scris singură. conclude cât 3 se poate de just că : „omul este un câine“. pe care-o presupune drept un d a t: iubeşte-te pe tine însuţi7 ! pentru a-ţi putea mai apoi 8 porunci să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. lucru. la mintea oricui. după cum se ştie. sau a pus la îndoială. or. dăm acestei afirmaţii forma dubitativă. este doar o exagerare. 2 Măcar de-ar fi aşa! Ceea ce ştia şi Democrit. ce merge dimineaţa la birou şi vine la prânz acasă. Ştim aşadar ce este omul. care lucru. în vremurile noastre teocentrice7 . După * cum şi mersul fiin ţei umane. fiind deci ceea ce ştie toată lumea .^ Omul trăieşte netulburat în sine. când iată că se trezeşte < ' paradoxul dragostei de sine [amorului propriu] ca iubire / fată de altul. nu numai dificilă. să făcem o propunere îndrăzneaţă . în aşa fel acţionează asupra omului şi a cunoaşterii de sine mai sus amintitul paradox al intelectului. încât cel ce credea că se cunoştea pe sine. nici mai mult nici mai puţin. martori sunt şi îndră­ 9 gostiţii înşişi. d. fiindu-i mai folositoare decât toate elucubraţiile ce-s scrise uneori asupra ei? Propunerea este demnă aşadar de luat în considerare.) Aşa cum prin acest paradox al iubirii îndrăgostitul se schimbă de aproape nu se mai recunoaşte singur (martori la aceasta sunt poeţii7 . ia să presupunem că am şti ce este un om*. or nici unul dintre acestea nu este om“. cui să-i poată trece prin cap o asemenea cădere permanentă. . m. pe cât de' epigramatic pe atât de adevărat. a. Iată-ne aici cu ceea ce întreaga filozofie greacă a căutat. deci în nici un caz în sens socratic. gata să facă tranziţia (conţinută în cuvântul „a învăţa“7 ). care înseamnă că acesta ar fi măsura pentru ceilalţi. o plantă ş. luând lucrurile de unde 6 le lăsase acesta [Empiricus]. sau a postulat. devenind deci adevărul. anume. avocaţii amorului . mersul lui înainte fiind nimic altceva decât mediaţia . poate deveni mereu mai bogată şi mai plină de înţeles. că insul şi-ar fi propria măsură. cine-ar putea însă spune că. dar 5 chiar imposibilă. cazul ar fi fost atât de bine clarificat încât să nu ne simţim cu musca pe căciulă cu gândul la bietul de Socrate şi la situaţia hd penibilă? în capcana scepticismului grec timpuriu sau târziu.n-o să fim atât de răutăcioşi . fără să fi picat în cap vreodată! Haideţi. 4 Nu-i oare demn de remarcat cum stăteau lucrurile la greci. conform inform aţiilor naturaliştilor. după părerea "oricărui om chibzuit şi cumsecade. ca să îqpepem totuşi cumva. criteriul adevărului7 . iar Protagoras7 . sau a fructificat. Asta-i deci paradoxul amorului. care. dacă 7 ar fî să ne închipuim o religie a iubirii. Dacă însă nu susţinem ferm doctrina socratică a amintirii şi cea conform căreia fiecare om singular este şi Omul.. nu-i oare un fel de mostră concisă a sensului grecităţii. dar şi din alt motiv. pe care l-am explicat deja în ambele capitole precedente .gândi singură. dacă vreţi totuşi să-l explicaţi pe Socrate într-un-alt fel decât am făcut-07luaţi seama să nu cădeţi" Vi se pare probabil ridicol că „presupunând“ aşa ceva. iar ştiinţa aceasta. acum pasiunea paradoxală a intelectului care doreşte şocul [Anst0det]2n şi-şi doreşte. iată-1 atunci şi pe Sextus Empiricus. Ceea ce. el definind omul în felul următor : „omul este ceea ce ştie toată lumea“ şi continuă „toata lumea ştie ce este un câine. căci se trezeşte. a cărei valoare eu ar trebui să fiu ultimul care să o ponegresc. (Amorul propriu este motivul şi mormântul7 oricărei-iubiri^de aceea. de altfel. . prezentă pretutindeni în gândire. Pasiunea aceasta a gândirii este.în măsura în care insul ce gândeşte nu este numai el însuşi [ci mai mult]. La care însă intelectul rămâne nemişcat . un cal. din obicei. nicidecum trăirea). aceasta ar presupune. nu remarcă nimeni. ştiind toată lumea ce este un câine ergo. cu toate acestea. în zilele noastre. şi'în dea a insului . fără să se înţeleagă pe sine cum trebuie. propria pieire.

faptele însă nu dovedesc existenţa lui. hă7 ce-i şi mai rău peiiiruTutezătorii care se încumetă s-o facă.din fapte că sunt ale lui Napoleon. tocmai pentru că este o presupunere) ci ceva sigur [categoric]. ci dinspre existenţă. a. înainte de-a fi înţeles cuvântul „lui“. totul ar deveni o imposibilitate. este un/ rău fă că tor. vezi Doamne. în secret. de aici se trage. ών τυγχάνω πολυπλοκώ τερον και μάλλον έπιτεθνμμένον. fie că o dovedeşte. Or I între zeu şi faptele lui există un raport: absolut. care înseamnă că nu există nici un raport absolut între el şi faptele lui. acestea există.şa că eu nu ^ demonstrez că există o piatră. 230 A ). ειτε τι θηρίον. de cea a zeului.este imposibil s-o dovedim. Haideţi să-i spunem acestui necunoscut zeul. formulez în schimb definiţia unui concept. atunci au într-adevăr motiv să se grăbească. Doar n-o ffä-i treacă intelectului prin minte să vrea să şi dovedească că acest necunoscut [zeul] există. atunci înseamnă că nu m-am exprimat în modul cel mai fericit. De unde rezultă probabil căfnu pot conchide de la fapte la existenţi ] Dacă numesc faptele. Dacă ar fi aşa. trebuie să se pripească să dovedească că ea există. îngrijoraţi de propria-le soartă. fie că mă mişc în lumea concret senzorială fie în cea a ideilor/%. dacă te preocupă. întreaga demonstraţie devenind mereu cu totul altceva. din clipa în 1care-mi încep demonstraţia. dacă însă există . pe care l-ar şti. [N u aceste lucruri cercetez. 62 _· devenind o dezvoltare conclusivă suplimentară a concluziei de la care (trag eu concluzia) pornisem. care bineînţeles că există. sau o vieţuitoare mai blândă şi mai simplă a cărei natură are o latură zeiască şi lipsită de pasiune]. nu voi putea dovedi niciodată . Care nu este vreun om. dacă prin expresia „a dovedi existenţa zeului“ vreau să dovedesc că necunoscutul care există este zeul. bineînţeles că existenţa lui îi explică faptele. cu atât mai puţin o existenţă. N-ar fi cât se poate de ciudat dacă cineva ar vrea să dovedească existenţa lui Napoleou din faptele acestuia. είτε ήμερώτερον τε και άπλούστερον ζφ ον. se-nţelege că' dacă el n-ar exista. deoarece. F ie că vrem să num im e x is te n ţa un accessorium sau veşnicul prius8 . am presupus deja că el exista. θείας τίνος και άτνφον μ οίρ α ς φύσει μετέχον (P h a id ro s . Ooar un nume pe care i-1 dăm de la noi. ci un concept. la urma urmelor. f "Ce este însă necunoscutul acesta de care se izbeşte intelectul îifpasiunea-i paradoxală. nu-ţi aduce deloc celebritate. m. fiindcă în felul acesta nu dovedesc nimic. când am presupus că obiectul în chestiune există.este o nebunie să vrem s-o dovedim . Dimpotrivă. în caz că nu cumva nutreşte. fapteFelui N ăpoleo^lituncidăvăSa este superfluă. că nici el şi nici persoana în cauză nu există. înainte de a fi dovedit că existau. ffiu deci concluzionez mereu# nu înspre existenţă. de dovedit ea nu poate 1 fi demonstrată. mai ales când cel în chestiune şi-a dat seama de riscul im plicat. d. / ci că âtfuzatul. fie că nu. fiindcă i-am pomenit deja numele . dacă zeul nu există . ci pe mine însumi. l-am presupus fiind nu ceva îndoielnic (o presupunere neputând fi îndoielnică. dacă povestirile mitice sunt adevărate. Napoleon nefiind decât insul. în afara cazului în care. n-avem nici un motiv să ne pripim . sau de altceva. S-o luăm cu binişorul.nu mai este chiar aşa sigur dacă n-o fi chiar el vreun animal mai ciudat plăsmuit decât Tifon sau dacă fiinţa-i n-o fi având vreo latură mai blândă şi zeiască (σκοπώ8 ον ταυτα αλλα 0 εμαύτον. „Zeu“ este “ nu un nume. tulburându-1 şi pe om în cunoaşterea-i de sine? Este necunoscutul. ignorând însă aşa ceva. altcineva putând săvârşi la fel de bine aceleaşi fapte. De vreme ce. In general. altfel n-aş putea-o nici măcar lua din loc . e vorbă de un soi de dificultate care.precum cei care. sau vreun alt lucru pe care-1 ştie. ci că ceva care există este j ~" o piatrâjftribunalul nu dovedeşte că există un răufăcător. a vrea să-dovedeşti că ceva este [exista] e o ehestiune"dificilă. probabil [zicala] h . perfida idee că. voi fi eu un animal mai ciudat şi mai pasionat decât Tifon. dar (pur ideal) pot dovedi că a sem en ea fapte sunt ale unui mare general ş.

Existenţei faptice 6 îi sunt indiferente toate diferenţierile caracteristicilor esenţei.în acelaşi timp . cu ajutorul gândului. cât se poate de just. q u o m a g is necessariam . nici dacă-1 raportăm la «altceva nu putem spune că ar avea existenţă mai multă sau mai puţină. până şi cele care încă n-au fost ridicate. dacă există. puteavom trece vreodată de aceste încercări? Nu din această rânduială a lucrurilor am să dovedesc eu existenţa zeului. Ceea ce lipseşte aici este o distincţie între existenţa faptică şi existenţa ideală8 . Păi atunci n-o dovedesc din fapte. n-are nici un sens.chiar dacă nu perfect . dacă nu din alt motiv atunci din acela că sunt tocmai în curs de a o demonstra. hop şi existenţa! Faptul că-i dau drumul este şi el ceva. bunătatea sau înţelepciunea providenţei să fie ceva la nasul nostru? Oare nu întâmpinăm aici încercările cele mai grozave. deoarece este un salt. Deci cu cât e un lucru mai perfect. să vedem însă cum procedează. Dar existenţa aceasta îi este şi esenţă.în felul urm ător: dacă Dumnezeu este posibil. la urma urmelor. Că lucrurile. Necesarul are idealitatea cea mai înaltă. nu m ai vorbesc despre existenţă.dialectic . cum stă în cap. lucrul acesta a fost exprimat . cu atât mai mult există . ceva groaznic care să-mi spulbere fărâma de dovadă. eo perfectior“. în ce priveşte existenţa faptică. e t con tra . ci numai dezvolt idealitatea pe care eu am presupus-o . La fel şi dovada . dialectica valabilă aici este cea hamletiană8 : a fi. să mergem însă mai departe. să vorbeşti despre existenţă mai multă sau mai puţină. e sse . existenţa nu se arată. luaţi vă rog seama. are tot atâta existenţă cât profunzimea lui Spinoza deoarece. trebuie deci să-i dai drumul. meine Zuthat [contribuţia mea] . cât o fi ea de scurtă-lungă nici nu-i nevoie să fie. In vremurile de demult. ba ar mai trebui . Aceasta este adâncimea lui Spinoza. adâncindu-se în conceptul de Dumnezeu vrea să extragă din el.idealitatea lui Dumnezeu în existenţa faptică. In P rin cip ia philoşoph ise C artesian ae [P rin cipiile filozofiei carteziene] intereseze mai întâi de dificultate. acest „chiar acum“ trebuie luat în considerare. la fel de bine se ştie şi că el evită totalmente dificultatea. existenţa. perfecţiunea lui constă însă în faptul de-a conţine mai mult esse. 9 Cum îi dai drumul . de ce n-am lua în considerare clipa aceasta mititică.că. cu atât mai multă este. decât că eu am presupus că zeul există. în raport cu existenţa faptică. deci aşa cum ele nu ni se înfăţişează nemijlocit. se. Cum decurge acum existenţa zeului din dovadă? Să fie oare atât de simplu? N-o fi oare la fel ca păpuşile carteziene8 ? Cum îi dai păpuşii drumul. ce altceva să fie însă un asemenea lucru. deci cu cât un lucru este mai perfect. O muscă. iar.să trăiesc mereu in suspenso [în aşteptare] să nu intervină cumva. qu as hom ines ex superstitione et ignorantia perfectiones vocare voluerunt. iar tot ce este participă la existenţă fără gelozie meschină. Acest limbaj. dar fără să se vorbesc despre existenţă la m odul ideal. presupunând că voi reuşi s-o realizez . . care e de fapt 5 neclar. dificultatea fiind aceea de a „pune mâna“ pe existenţa faptică. tautologia „la locul ei“. sau a nu fi. o fi vorbind. Propoziţia lui Spinoza este cât se poate 8 de corectă. tocmai chiar acum să fie . Dacă cineva ar vrea să-l facă uitat. nu există defel. tocmai de aceea nu poate deveni dialectica în determinările faptice ale existenţei. A vorbi despre existenţă mai multă sau mai puţină. aşadar. Idealitatea am presupus-o încă de la început. Dând însă drumul dovezii. deci despre o diferenţă în gradul de-a fi. e cât se poate de adevărat. Din care fapte s-o dovedesc atunci? Din faptele văzute la modul ideal. la modul ideal. ba încrezându-mă în aceasta îndrăznesc să mai şi sfidez toate obiecţiile. la el : essentia involvit existentiam [esenţa implică existenţa]*®^ Deci faptele zeieşti pot fi înfăptuite doar de zeu . Chrysippos9 0 1 Spinoza. de m-aş apuca.. Cât o fi momentul acesta de mitititel. este. eo majorem e x is te n tia m et m a g is n e c e s sa ria m i n v o lv i t. brusc. cu cât are mai'multă existenţăs cu atât este mai perfecfc Ceea ce este o tautologie care devine şi mai evidentă într-o notă. tocmai pentru că este. participă în aceeaşi măsură la totul. existentiam res sua natu ra involvit. care să fie însă faptele zeieşti? Nemijlocit. D e-ndată în să ce Pars I Propositio VII L em m a I el zice: „quo res83 sua natura perfectior est. şi că am început având încredere în el. S e d p e r perfectionem intelligo tantum realitatem sive esse. n-aş putea să-i dau de capăt niciodată. devine şi mai derutant când această distincţie nu se mai face . Εϊ explică perfectio prin realitas. tocmai de aceea şi este. Dar. nu ca atribut întâmplător ci ca determinare a esenţei. cu atât are mai multă existenţă . Asta în ce priveşte tautologia. faptele din care vreau să îi dovedesc existenţa. referitor la existenţa faptică. el este eo ipso necesar (Leibniz)8 . are tot atâta existenţă ca şi zeul. nota I I: quod hic 84 non loquim u r d e p u lch ritu d in e et a liis perfectionibus. atâta timp cât îmi susţin dovada (rămânând în continuare cel care demonstrează). ceea ce vrea să zică: cu cât este mai multă. comportă altminteri. am să mă folosesc de o mică anecdotă9 pentru a arăta că el totuşi există. şi de a introduce . iar remarca stupidă ce-o notez aici. Oare înţelepciunea naturii.hai să-i zicem pe şleau. ce-o fi vorbind profund Spinoza. ci despre esenţă37.

din partea mea poţi nu numai să te opreşti. nu se face. a superiorităţii].în calitate9 . el aruncă —cum s-ar zice ... Mai departe nu poate ajunge.“ . nimic mai breaz.fiindcă zeul probabil că nii există. fiindcă o asemenea afirmaţie ar implica tocmai o relaţie.— şi-n parte.. cine-şi zice însă în sine. chiar dacă ea a conceput necunoscutul. atunci nu va reuşi nici măcar să înceapă vreodată .este însă cel ce nu are nici un a semn parEicularHe recunoaştere?\Tdată definit ca absolut diferit. dacă ar fi zeul. el nu este la fel de nedecis asupra existenţei. despre care se zvoneşte9 că ar fi 5 prezentat dovada fizico-teleologică9 a existenţei zeului.[Crisip] experimenta oprirea progresiei sau a regresiei unui sorit9 .când categoria mişcării este înlocuită de cea a repaosului . şi-am să v-o dovedesc eu. prin urmare. că existenţa reiese . diferitul absoluCjDiferitul absolut . Paradoxala pasiune a intelectului se ciocneşte [st0der an]2 1 mereu de acest necunoscut^ care .năvodul. deşi-i este. Ce să fie însă necunoscutul acesta .Nimeni nu s-a prea ocupat de asemenea lucruri în antichitate.nu se poate stăpâni să nu vină până aici şi să se preocupe de acesta. aşa cum' gândeşte ea însăşi! Neputându-se transcende absolut pe sine. neputându-se autonega absolut. un lucru care uneori nu necesită nici o dovadă. atunci ar înţelege-o mai bine. 6 n-a facut-o. ci chiar să te întinzi şi să tragi un somn că tot nu ajiită . pentru a prinde ideea finalităţii . dacă însă lucrurile ar sta de la început aşa. somnul nu te scapă de necaz. fiind deci .există. La care Crisip îi spuse că ar putea să se oprească o clipă din numărat şi atunci. ca pe o graniţă .chiar şi din dovadă printr-un salt) va dovedi. cel care vrea să dovedească existenţa zeului (în alt sens decât de a-şi elucida sieşi conceptul de „zeu“. Nebunul îşi zice în sinea lui că nu-i nici un Dumnezeu. în clipa în care-şi începe demonstraţia. Socrate.ce-i drept . zicând că necunoscutul acela nu există. chiar natura găseşte multe mijloace să ne înspăimânte şi multe pretexte să ne răpească atenţia. sau neexistenţei zeului . ) |Ce este atunci necunoscutul? Este graniţa [limita] la care ajungem mereu.deoarece de 7 cunoscut nu îl putem cunoaşte. 1 dar este totuşi necunoscut. şi stimulentul. când te trezeşti o luăm din nou de unde te-ai oprit'f Aşa se şi întâmplă. sau le zice oamenilor : „aveţi puţină răbdare. aceasta ar însemna (pentru noi) doar că el este necunoscutul? Nici chiar afirm aţia că ar fi „necunoscut“9 . deoarece intelectul nu poate nici măcar gândi diferitul absolut . pare a fi gata să ni se reveleze . Să-şi descrie relaţia faţă de el. chit că se hazardează să fandeze via negationis [pe cale negaţiei] sau via eminentiae [pe calea emmenţei. Intelectul nu ajunge mai departe. dar nu-i este dat. presupunere cu care vrea să inoculeze ideea finalităţii în natură. Să-l fi ' întrebat cineva de ce a făcut-o. La vorba zeului. iar dacă l-am putea cunoaşte nu am putea afirma aşa ceva . profită însă de sine şi gândeşte diferenţa în sine.şi diferitul. nu există fer til = este]. gândind în sineHDacă însă necunoscutul (zeul) nu este numai o graniţă. limită.nu satisface defel pasiunea. în a&Slaşi timp. în lipsă de altceva. chiar să fi avut loc. ei bine.. dar . de deasupra lui [sublimul].chiar că este un înţelept de zile mari*! Dacă. atunci ideea de diferit este zăpăcită * Minunat subiect pentru o comedie burlescă! . gândeşte doar la lucrul mai presus de el. Carneade însă îi răspunse: „te rog să nu te „deranjezi. în parte de teama eşecului . fiindcă nu are nimic cu ce să înceapă. cel puţin. şi. just.1 . Igraniţa însă este tocmai calvarul pasiunii. . Lui Carneade9 nu-i putea intra însă 2 3 4 în cap apariţia adevărată a calităţii. i-ar fi spus cu siguranţă că nu avea curajul să se-ncumete la o asemenea expediţie de explorare fără să se fi asigurat întâi că-şi avea zeul la spate. şi fără acea reservatio finalis [rezervă ultimă] deja indicată. atunci. Εϊ presupune pururi că zeul există. Prin urmare. iar ce-ai visat n-ajută când eşti treaz.atunci nu va avea cum s-o dovedească .în paradoxalitatea sa .

confundându-se. un ins. îrTgRimă. iar în străfundul fricii de zeu pândesc dement toanele arbitra­ rului care ştie că tocmai el a creat zeul. Există deci un om. cum să priceapă intelectul aşa ceva? Aici s-ar părea că ne aflăm în faţa unui paradox^Pentru a afla simplul lucru că zeul este diferitul. dacă zeul este absolut diferit de om. prin faptul că intelectul s-a înşelat pe sine. Păgânismul a fost destul de bogat în materie de invenţii fantastice . el tot n-ar putea-o înţelege. este atât de ilogică. minte să mă sperii de-o asemenea toană. prin urmare n-o poate nici măcar afla. se va întâmpla . cu diferenţa. omul are nevoie de zeu . ca apoi să mai afle şi că zeul este absolut diferit de el. Omul acesta mai este şi zeul. o ia până la urmă razna şi confundă diferitul cu asemănătorul. deoarece. dar şi serios. mai presus de toate. fiindcă atunci ar^trebuLsă-cunosc zeul şi diferenţa .diferenţei şi egalităţii . a crescut ca alţi oameni. Diferenţa aceasta nu se poate însă păstra. De câte ori se întâmplă aşa ceva e vorba doar de ceva arbitrar . Dacă diferenţa nu poate fi păstrată. după care am căzuflîe”"icord. în ce priveşte presupunerea scoasă în relief mai înainte". fără să ai presupuneri? Doar n-oi fi vrând să negi consecinţa celor aici dezvoltate : că intelectul. Iar. o contradicţie). las’ că te ştiu eu. anume : că omul. „Tocmai asta trebuie să şi faci . ridicolul etc. Pare frumos să vrei să trăieşti ca păsările cerului. devine mai limpede în consecinţă . ci faptului că îşi es£e dator însuşi. De unde însă pare să rezulte altceva. îşi câştigă pâinea. Iar dacă zeul trebuie să fie absolut deosebit de om. atunci şi omul este absolut diferit de zeu. căci cum să şi poată el înţelege absolüt diferitul? Dacă aceasta nu este limpede imediat. va trebui s-o afle de la zeu . Ilntelectul ni l-a făcut pe zeu cât se poate de apropiat. or.ce li s-a întâmplat şi celorlalte opoziţii dialectice asemănătoare : ele sunt/devin identice. chiar s-o fi aflat. Or intelectul nu poate afla aşa ceva de unul singur (un asemenea lucru ar fi. dacă trebuie să afle*'' într-adevăr ceva despre necunoscut (zeul). şi din propria-i vipă-. fiindcă intelectul a făcut-o egală lucrului de care era diferită. de cea absOluEajLucrul acesta l-am expus în cele precedente cam aşa : că Qöiul ar fi fost neadevărul. De unde-o ştiu? De ştiut n-am cum s-o ştiu . lucrul acesta nu se poate datora faptului că omul îi este dator zeului (cu care el tocmai că se înrudeşte). are grija zilei de mâine . care-i atât de ciudată. încât ar fi trebuit să-mi golesc conştiinţa de tot ce aveam în ea ca să-mi căşuneze“. destul de consecvent. dacă rezişti până atunci.cum îi şade bine omului. doar nu crezi că mi-ar putea trece prin. zeul ajunge cel mai mare înşelător. dacă trebuie s-o afle. sau trăieşti din bunul altora. şi ai putea sfârşi tare trist : sau mori de foame. Necunoscutul este atunci într-o όιασπορά [diaspora]9 iar intelectul are de făcut 8 plăcuta alegere între ceea ce-i este la îndemână şi ceea ce poate născoci imaginaţia (monstruosul. sau faptului de care singur s-a făcut vinovaţi Care este însă acum diferenţa? Păi care alta decât^ ă c a tw romul fiind chiar el vinovat de diferenţă. şi "totuşi egal de îndepărtatn * * * Acuma s-ar putea să zică cineva : „Eşti cam cu toane. încât nu i-ar fi putut trece nimănui prin minte şi care. privind auto­ ironia intelectului . etc. dar nu se poate. trebuie să afle că este diferit de el. după cum am mai văzut. e admisibil oare să vrei să-ţi păstrezi toate presupunerile avute în conştiinţă şi cu toate acestea să vrei să spui că gândeşti la conştiinţă. definind necunoscutul drept diferit.de diferitele idei asupra diferitului. neavând nici un semn de recunoaştere. care arată la fel ca alţi oameni. se însoară. fără să ţin cont dacă era istorică sau ba.). sau de ridicolă.aş vrea s-o scot în relief doar prin câteva trăsături. că ar fi fost prea de tot să-i pretinzi omului să descopere acesî . absolut diferit de el. Diferenţa s-a agăţat scai de intelect şi aşa mi ţi l-a zăpăcit încât acesta nici nu mai'ştie cine e. or diferenţa n-o cunosc.

de aceea se şi înţeleg unul pe altul ^înţelegerea aceasta însă există numai în clipa pasiuniij Haideţi să privim la relaţia amorului.pozitiv. Tot aşa şi cu relaţia paradoxului faţă de intelect.lucru de unul singur. fiindcă nu iuţeala învinge ci justeţea. Or el. iar dacă arţagul ni se trage de la răspunsul dat la o întrebare. Ceea ce-şi doreşte şi amorul1 0 care 0. amorul propriu îi face să se codească în faţa amorului. vrând să anuleze această diferenţă absolută în egalitate absolută“ :'"] Să fie însă de conceput un asemenea paradox? Să nu ne pripim. în pasiunea clipei. chiar dacă aceasta nu-i decât o imagine nedesăvârşită. Paradoxul devine astfel· şi mai groaznic sau. pasiunea aceasta fiind tocmai amorul. şi. punând astfel amorul la [grea] încercare. conform licenţei noastre poetice date4 3 [D ig te ] asta şi voia . nu va fi fost tocmai el vreun monstru încă mai ciudat decât Tifon sau oare nu cumva zăcea ceva zeiesc în el. ci doar luat ostatec. neputându-1 pricepe şi neîncumetându-se să-l încerce deoarece aşa ceva le-ar însemna. acelaşi paradox are un caracter atât de dublu. scoţând în relie f diferenţa absolută a păcatului. Numai zeul [l-ar putea învăţa] . . Or tocmai pieirea aceasta a intelectului o vrea şi paradoxul. Ce-i mai lipsea? Conştiinţa păcatului. atâta doar că această pasiune are un alt nume. Amorul propriu constituie baza iubirii. în pasiunea sa paradoxală. Lucru la care intelectul nu gândeşte* n-are cum i se năzări. sau mai bine-zis : să-ncercăm să-i găsim noi un nume. simte însă că îi va fi pieirea. nu mai ştia nimic. care la apogeul pasiunii sale paradoxale îşi vrea tocmai propria pieire. jlntelectul are mult de obiectat împotriva lu i. ambele aceste forţe să se înţeleagă reciproc. ce contează [pentru el] că.dacă ar vrea să fie învăţător. o voia ca să-i fie egal insului şi ca acesta să-l poată înţelege pe deplin. încât îl face să ni se pară absolut : negativ. Chiar dacă amorul propriu este la pământ. intelectul îşi vrea toţuşi propria pieire. cunoscătorul de oameni rămase cam descumpănit. pe cât ar fi putut-o învăţa el de la altul. pe alţii. fiind spolia opima [pradă de război] a amorului. Aşa şi patima amorului. iar când i sejjesteşte. Iată-ne revenind la acelaşi lucru. nu-i aşa. face ca. pe care la fel de puţin i-ar fi putut-o el explica altui om. CIB'chindu-se de diferenţă. . nu-1 poate înţelege. De ce n-ar putea gândi la fel şi îndrăgostitul. el nu este încă'nimicit. să nu fim arţăgoşi ca unii la cursele de cai. pe de altă parte însă. dar putând reînvia încă o dată. pieirea.

în fond. ca de la distanţă. la fel se mai zice şi a su feri o ofensă [a t ta ge F o ra rg e lse ] (identitate în tre cea activă şi cea su ferin dă). deoarece. chiar când sărbătoreşte insolentă triumful lipsei de spirit.ea tot suferindă este .' puterea întâmplării este neputincioasă). Ofensa. sau să-şi smulgă săgeata care a rănit-o*. îneordându-şi arcul satirei ţinteşte. Cuvântul „afecţiune“ ne face să ne gândim. Aşa şi ofensa . o lovitură [a t tage A n s t 0 d. fericită-n acea pasiune căreia. d a n . se poate exprima cum pofteşte. sfidarea etc. fericită ca înţelegerea amanţilor.S U P L IM E N T Indignarea21 pe paradox 1 (O iluzie acustică) Dacă paradoxul şi intelectul se ciocnesc unul de altul înţelegându-şi reciproc deosebirile. In greacă se num eşte : σ κ α ν ό α λις εσ θ α ι [ s k a n d a liz e s th a i] . ea-i veşnic suferindă . ceea ce l-a făcut. Am face bine să discernem însă între ofensa suferindă şi cga in-acţiune. Se zice „a fi ofensat“ [ a t fo ra r g e s ] ceea ce exprimă de fapt numai starea. dacă pot să-i zic aşa (care. şi nu chiar de la distanţă. torturându-se să pară indiferentă. cât să nu se lase nimicită. în Limba noastră numeşte. chiar când singură se supune la chinuri. alura lui solidă amintindu-ne de cineva care şi-a rupt spinarea luându-se la harţă cu cineva mai tare decât el. nu un eveniment). . mai ales. că a venit şi i-a răpit ofensatului până şi ultima fărâmă de mângâiere şi bucurie. afecţiunea aceasta drept su ferin ţă m in ta lă . dar să nu tragem· analogia de păr. este rănit. or dragostei acesteia nefericite a intelectulul/Forstand]. la cutezanţa convulsivă care surprinde.el tot suferă.el tot suferind este. chiar când amorul propriu (nu aduce oare aceasta deja a contradicţie. Cuvântul acesta vine de la [σκανόαλον] [scandalon] [A n s t 0 d dan. atunci relaţia [legătura] va fi nefericită . fără'să uităm însă că cea suferindă este* întotdeauna exact atât de activă. Lim ba vorbită dovedeşte şi ea că orice fel de ofensă [F o ra rg else ]2n este suferindă. se aseamănă doar dragostei nefericite datorite neînţelegerii amorului propriu. aici. pe bună dreptate. Dacă ciocnirea nu aduce înţelegere. pe când cea în acţiune este întotdeauna atât de slabă încât nu reuşeşte să se desprindă de crucea de care este pironită. orice ofensă este suferindă*1 1 întocmai ca 0. cu săgeata zeflemelii . Chiar când izbeşte obiectul dragostei de pământ. ca să poată arbora indiferenţa celui călit. numele i-1 vom pune abia mai încolo. scandal. anihilată (ofensa fiind întotdeauna o activitate. ce seamănă a acţiune şi te amăgeşte uşor. chiar şi atunci este [dragostea] suferindă. j^am putea zice mai precis : Ofensă. = şoc. tocmai acesta fiind lucrul pe care amorul propriu îl ascunde cel mai bine. luaţi seama. durerea rănii imprimându-i-însă acea expresie iluzorie de forţă. că i-a dat tărie . făcându-ne să uităm că este o suferinţă. mai mlădios. chiar când se abandonează frivolităţii triumfante a reuşitei (aceasta fiind fom ia cea mai amăgitoare). chiar când. că să te iubeşti pe tine ar fi o suferinţă) se exprimă în actele cele mai nesăbuite. Cum ar fi de pildă : orgoliul. afront]. chit că şade zdrobit. * fapte surprinzătoare . deci în sens de : a suferi un şoc. dragostea nefericită . ea este cea care suferă şocul [ ta g e r A n s t 0 d e t. „în felul lui“. chit că. iar ofensatul.]. hojbându-se la paradox aproape ca un milog împietrit în suferinţa-i. deocamdată. Sensul reiese limpede şi aici din faptul că nu ofeiisa este cea care şochează [ s t 0 d e r a n ]. ferice atunci de ciocnire. nu i-am pus nici un nume .

dar care acum răsună ca un ecou al ofensei.voiam să renunţăm tocmai pentru a descoperi [noi] ceva. la fel este şi paradoxul. bineînţeles. Pentru ca re. răsună din altă parte. 6]. dar este important de susţinut că :(în esenţă. chiar din partea dimpotrivă. pretenţia para­ doxului fiind că intelectul ar fi absurdul. conştiinţa păcatului etc. întocmai supracopertei unei cărţi care nici ea nu face parte esenţială din cartea propriu-zisă . nu este [există]. este consecinţa neadevărului cu care paradoxul ripostează. . Sau : clipa este mereu pe venite. nici pe departe'7 fiindcă atunci ar fi trebuit ca intelectul să fi inventat şi paradoxul. şi tocmai ^ceasta face ca un început în cadrul clipei să fie necesar. ceea ce nu-i decât o maimuţăreală. w Dialectica clipei nu este dificilă. Ofensa rămâne deci în afara paradoxului. clipa ocaziei fiind doar o glum ă.. nu a fost şi nu va so si. ci l-a observat paradoxul. Privită psihologic.la rândul lui . ţine nu de domeniul intelectului ci de cel al paradoxului . în jurul căreia se poartă toată discuţia.âExpresia ofensei este că paradoxul este nebunia. dacă vrem să-i zicem aşa. căci dacă hotărârea trebuie instituită. pe sine. 23].în timp ce . ne reîntoarcem la Socrate. înseamnă că „remarcabilitatea“ intelectului nu este [constituie] nici un fel de semn de remarcat [recunoaştere] ca atareg * . hop şi paradoxul. din care însă nu rezultă că s-ar dori. ci limba paradoxului . este ju s t .şi totuşi activ. ea fîîîid ofensă faţă de paradox. cu atât se vede-mai bine cât de mult îi datorează ofensa paradoxului. quia absurdum. prin faptul că ea însăşi îl suferă. de bunăvoie./Omul izbitura] deci pasiv . atunci ofensa poate fi considerată o dovadă in directă a ju steţii paradoxului. nici de desluşit. îndură. Deci punctul de vedere socratic. 44]. că orice păcat este neştiinţă. adevărul [Ioan 14. Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă). clipa trebuind să fie ceva de remarcat . oricât de ciudat ni s-o fi părând. imediat ce am instituit clipa. paradoxul poate fi numit clipă . iar dacă ofensa nu se-nţelege pe sine*.O descriere a acestora nu este în jnteresul celor de faţă . intelectul zice că paradoxul este absurdul. descoperirea [ei]. dezvoltat de intelectul izolat nu descoperă nici paradoxul nici ofensa2 1 1. toate merg de la sine. iată-ne din nou cu clipa. celor precedente) învăţăcelul devine neadevărul. ceea ce este. aşa cum cineva care maimuţăreşte pe altcineva nu inventează nimic. Ofensatul grăieşte nu „dintru ale sale“ [Ioan 8. o iluzie acustică. Ofensa nu este deci invenţia intelectului. atunci (cf. Dacă însă paradoxul este index şi judex sui et falşi [criteriu şi judecător al său şi al falsului].Dar tocmai pentru că ofensa este. nu intelectul este cel care descoperă aceasta.clipa. în loc de cunoaştere de sine. deoarece şocul [A n s t 0 d e n ] paradoxal. luând martoră ofensa. deoarece. ofensa ia naştere [devine existentă] o dată cu paradoxul. la care. iar dacă ia naştere. şi aşa cum adevărul este index sui et falşi [criteriul său propriu şi al falsului]. ci-1 copiază doar pe celălalt pe de-a-ndoaselea. clipa este [tot] nebunia. fiindcă paradoxul este (şi rămâne) paradox. el însuşi. luând de bune toate cele zise de . deoarece [ofensa este socoteala greşită. Ceea ce nu înseamnă că intelectul ar fi inventat el însuşi ofensa [F orargelsen ] . paradoxul fiind . suferindă. iar clipa hotărârii este o nebunie [I Corinteni 1. el.oricum s-ar exprima. de aceea este învăţăcelul. Să recapitulăm deci. cum însă paradoxul a transformat intelectul în absurd.datorită clipei devine învăţăcelul neadevăr. sunetul ei nu-i decât ecoul paradoxului. în neadevăr. Din punct de vedere socratic ea nu-i de văzut. încă o dată.. orice ofensă este o înţelegere greşită a clipei. în timp ce paradoxul este lucrul cel mai improbabili Şi. -Dacă statuăm însă clipa. în forina-i cea mai abreviată.ofensa . ofensa se va nuanţa cât de multiplu posibil în cadrul categoriei de „mai activă“ şi de „mai pasivă“. motivul fiind quia absurdum1 2 [fiindcă este absurd]'}Lucrul acesta însă 0 nu l-a observat intelectul. deoarece. deci. care se cunoştea pe sine însuşi devine deodată descumpănit dobândind. în adevăr. Dacă nu acceptăm clipa. ea este înţeleasă de către paradox. \Ofensa rămâne în afara paradoxului păstrându-şi probabilitatea. ea [neştiinţa] neînţelegându-se. nici vorbă însă.

ba tocmai paradoxul a aşezat intelectul pe scaunul mirării. dar sunt bine ştiute şi oricine ştie ale cui sunt. totul e taman cum zici matale . inventator îi este tocmai paradoxul. Cum însă spusele nu sunt ale mele.^ăci. Nu-i oare ciudat că paradoxul ia. iar iei povestea de la început? Toate cuvintele pe care le pui în gura paradoxului nu sunt deloc ale tale“. Şi tocmai paradoxul zice : „comediile. pâinea de la gura ofensei. care devine astfel o artă din care mori de foame. care-i atât de paradoxal încât nu se sfieşte să declare că intelectul este un prost şi un gogoman. recunosc. să-ndrăznesc tocmai eu. Vezi că mă pricep şi ştiu cum să te prind cu furtul. Păi nu-i aşa? Şi totuşifâre şi ofensa meritul ei . actul II. de distrat ce era. paradoxul fiind. a treia din Hamann. a patra din Lactanţiu1 5 şi. mai mult nici nu pretind. m-a luat cam cu frisoane când le-am scris.“ . chiar să n-aibă fericirea-mi nici un nume fericit să fiu. folosindu-se de-o iluzie acustică. deşi este de acord s-o facă intelectul. diferitul este în bună înţelegere cu intelectuJQPentru a se putea uni într-un terţ este nevoie de diferit'ŢŞîiferit era însă tocmai faptul că intelectul renunţă la sinevparadoxul se predă (halb zog sie ihn19 halb sank er hin) ([jumătate l-a tras ea. cum adică. ca şi cum. care (în cel mai bun caz) zice şi „da“ şi „ba“ despre acelaşi lucru. or mai drag îmi e să aud adevărul din gura unui ipocrit decât de la un înger. Când intelectul vrea să se milostivească de paradox şi să-l ajute să găsească o explicaţie. ei tocmai că nu erau ofensaţi.lucru la fel de bizar ca un oponent [al unei teze] care. ci paradoxul însuşi. jumătate s-a 0. te rog. chiar dacă asxa este partea cea mai puţin importantă ./La fel şi ofensa. deci o teologie [teorie] nu prea grozavă.“ l . l-a apărat (în loc să-l combată) pe autor.„Scuteşte-ne de sofismele tale. . în acea fericită pasiune căreia încă nu i-am dat nici un nume. tocmai el. ba chiar se ţineau scai de paradox. a şasea din Luther1 7 a şaptea este o replică din Regele Lear1 8 0. dragul meu.| iar înţelegerea constă în şcea pasiune — fericita^ căreia bineînţeles că-i vom da şi un nume . fii bun şi spune-mi ale cui sunt?“ . până şi viciile splendide (vitia splendida) [zicală medievală: „Virtutes paganorum splendida vitia“]. chiar dacă.expresie mai grăitoare decât aceasta n-o să găsească ofensa niciodată. Prima e din Tertullian1 3 a doua din Hamann1 4 0. înţelegi foarte bine ce vreau să spun. nu cumva vorbeau .dar cum· aş putea fi eu probabil?“ Ofensa rămâne în afara paradoxului. 0. faţă de care paradoxu-i cel mai josnic şi mai demn de dispreţ . a cincea dintr-o comedie de Shakespeare1 6intitulată : 0 „Totu-i bine când se sfârşeşte cu bine“.paradox.toţi oamenii ăştia . . nu-i prea convine paradoxului.„Cum să fie ale mele. cum ai şi putea crede că spusele tale mi-ar face rău? Dimpotrivă.acesta nu-i o invenţie a intelectului. de mirare e că-ţi închipui că ar fi vorba de-o obiecţie . Nu tot de aceea îi şi avem pe filozofii noştri.„Nimic mai simplu. tot e l : „ce te tot miri atâta. căruia-i răspunde. una care se osteneşte de pomană . care nu-i nici o minune. să îndrăznesc să zic aşa ceva. Când intelectul se umflă-n pene de propria-i măreţie. să facă lucrurile supranaturale banale şi triviale? Că intelectului nu-i poate intra în cap paradoxul. romanele şi minciunile trebuie să fie probabile. că înfăţişează mai clar diferitul . care altfel sunt destul de fricos şi sperios.„Vai. car^-i încredinţează intelectului tot ce-i splendid. scena 5-a.despre relaţia paradoxului cu ofensa? Observă. când sunt ale paradoxului?“. se face că ea singură l-ar fi inventat] * * S-ar putea ca totuşi cineva să zică : „Da’ plicticos mai eşti. a învăţat de la acesta. verosimile . Tot ce zice ea despre paradox. mă bucură nespus fiindcă. deseori 0 citată. * expresiile nu sunt ale tale. Nici nu mă mai recunoşteam .“ „Bineînţeles că văd. minunea? Ceea ce intelectul nu a observat . scufundat el]. nici asta n-a inventat-o intelectul. spune-mi însă. te rog. sau un apostol“. 0. dar vorbind de parcă ar fi fost ofensaţi .

cea ţnai adevărată relaţie este. ceea ce (a avea această posibilitate) nu-i defel o desăvârşire regală. văzându-şi de trea » fără să dea de înţeles stăpânului sau celorlalte slugi # era . deoarece. n-ar fi fost mulţumit să trimită pe altcineva în locul lui. le-a lăsat în urmă. 22]. vrea să zică doar că era . fără a primi şi condiţia. ci-şi vede de drum fară de-a aduna şi împărţi bunuri pământeşti [Matei 6. de ce să dorească să se preumble în lume neŞ^ . înfăţişarea de slugă a zeului nu-i însă doar o deghizare. nu ne-am fi ales cu clipa şi nu am fi avut parte de paradox. cea socratică. orice asemenea înlesni1 . Toate bune şi frumoase. luând înfăţişarea de slu gă.. în esenţă. fără să se uite îndărăt dupăţtot ce atr ^ atenţia oamenilor . umila înfăţişare de slugă. tocmai aceasta e învăţăhtf : zeul trebuind să mai dea învăţăcelului (cf. aceasta deoarece prezenţa zeului. ea putând. Din ceasul în care zeul.ifCu toate că-i doar un om sărmaiV. el s-a prins. oricum. în laţul propriei hotărâri. nu doar şi-l atragă ci şi să-l îndepărteze pe învăţăcel. de care acum (dacă pot să zic aşa) trebuie să se ţină. Cap. la fel de bine.CAPITOLUL _IV ___ Relaţia discipolului contemporan Zeul (ca să ne continuăm aeum „compoziţia poetică“1 0 1) s-a arătat deci ca învăţător. cât şi că nu a reuşit să devină cu adevărat ce voise. 1 nenumăratele legiuni de îngeri pe care. un om de mare nădejde. că vrea. cine-ar îndrăzni să-i atribuie zeului o aseine1^ 1 mânie? Că avea chip de slugă. corpul său nefiind parastatic1 1 ci adevărat. de la om la om. Chiar < »a s-a înjosit1 2 luând chip de slugă. y ■ condiţia.32-34) doar i u^ discipolului căutând-o. tocmai α η această cauză îi şi este [orice asemenea fel de „ajutorai' smulsă cam cu sila. 1. el n-a venit să trăia® 1 ca slugă în leafa unui om anume. în popreai^ _ ’ ca să-l placă [I C orinteni 7. de nimeni? Εϊ va da de înţeles câte ceva despre sine.J ^ Zeul nu a luat însă chip de slugă ca sa-şi bată oam eni. c*1 1 dacă. a devenit slugă. ar putea cel puţin trimite pe cineva înainte. totul s-ar fi păstrat' socratic . nelegat de vreo femeie. asemeni celui ce n-are cuib1 vizuină şi nici nu le caută . Cum s-ar mai putea da în vileag? Εϊ nu are posibilitatea ce-o avea nobilul rege să arate brusc că. neputinţa hotărârii sale. ci este adevărată. esenţialul. Zeul mai avea însă încă un motiv . prin atotputernica hotărâre ä dragostei atotputernice. în raport c în văţătu ra lu i. cum s-ar zice.j absolut nimic. fără grija să-şi îngroape m0 L· ' [Matei 8. Dar dacă zeul nu poate trimite pe nimeni în locul lui. om sărman care nu se deosebea de gloata omenească *** prin veşminte moi1 3 şi nici prin alte chilipiruri şi nici P-ţ. ci îi dovedeşte doar neputinţa. Un asemenea înaintaş nu poate decât s atenţioneze pe învăţăcel. nimic mai mulţ. cea mai înaltă. Dacă zeul n-ar fi venit ' chiar el însuşi. ba (tocmai prezenţa zeului cu chip de oro. n-are grijile' oamenilor de rând. fără de care învăţăcelul n-ar putea înte e|.26-^ ! asemeni celui ce nimic nu are şi nimic nu doreşte a aVe J fără grija hranei . n-are cum să fie întâmplătorul. când s-a înj° j. el era totuşi rege . că nu vrea. aşa cum nici nobilul rege nu s-ar fi mulţumit să trimită în locul lui omu-i cel mai de nădejde din împărăţie. de bună seamă. Bineînţeles că acest trimis n-are de unde să ştie de învăţătura pe care vrea să o dea z e u l.iară grija ca_u sau a unui cămin.ca pasărea cerului . ® înţelegerii nu ajută. se cU^ iai însă oare a fi aşa? Oare nu se ridică el în felul acesta presus de cele cuvenite oamenilor? Se cade oare ca o#* ’ . nim ănui. care să-l atenţioneze pe învăţăcel.

dacă vreunul din învăţătorii fruntaşi ai oraşului”1 6 ar veni în taină la zeu.în harţa vorbei . De-ar fi putut. în sens pur^ocratic. nu. Bineînţeles că şi contemporanul va avea un punct de plecare istoric al conştiinţei sale veşnice. iar măreţia mai splendidă i-ar fi decât încrederea tăcută a crinului [Matei 6. dacă s-ar putea pierde în slujba spiritului încât să nici nu mai viseze de grija hranei şi băuturii. Prin această măreaţă uitare de sine în faptă. dar ce să poţi dovedi cu o compoziţie? E voie oare săjioinărim aşa. \ Prieteni n-are şi nici neamuri. la palatul cârmuitorului .puterea .drept consecinţa clipei -. rNoutatea zilei este începutul veşniciei! -f dacă zeul s-a lăsat născut într-o casă de oaspeţi. aceasta fiindu-i băutură şi mâncareVMunca-i fiind să-i înveţe pe oameni.condiţionându-i fericirea-i veşnică. V). Pentru învăţăcel însă noutatea zilei nu este ocazie de nimic altceva. dacă nu se şi comportă cum se comporta Socrate. atunci zeul. culcat în iesle — să fie contradicţia aceasta mai mare decât că „noutatea zilei este faşa [scutecul] veşniciei“.exact ceea ce presu­ puneam în cazul iniţial . atunci va îndrăzni într-adevăr s-o facă. ar fi îndrăznit s-o fa c ă . Peste tot pe unde învăţătorul se arată.precum pasărea. iarp lip a fiind. dar poate şi prilej de chibzuire serioasă. sau acel învăţător fruntaş ar învăţa ceva. nu ar fi decât ocazia. cine-i om să îndrăznească să exprime aşa ceva? Iar dacă nu este [nimeni]. iar dacă (haideţi să întoarcem consecinţele pe dos) (nu este aşa. nici măc#r un Socrate nu este. «^Apariţia zeului este acum noutatea zilei în piaţă. fiindcă nu zicem că el trebuie să înţeleagă paradoxul. că nevoia nu-i va răvăşi trupul. pofticioasă să poată povesti altora că l-a văzut şi auzit. pe care-1 numim discipol de mâna a doua. ucenicul îi este soră şi frate. Se-nţelege deci cum. ca la urmă să-i asigure o slujbă sigură şi-o pâine. în case. hotărârea veşniciei! Dacă zeul mrrTa [o dată cu ea] şi condiţia înţelegerii ei. cum face ea mereu. dificultatea devine de netrecut mai târziu (Cap. în realitate. ( Cum de ajunge învăţăcelul să înţeleagă acest paradox. ci doar un Socrate care. curioasă să vadă. înseamnă că acest învăţător nu este zeul. iar acest istoric îl va interesa şi-n alt fel decât doar istoric . nici măcar ocazia de a se adânci cu onestitate socratică în sin e.dând prilej la multe vorbe aiurea şi fără noimă. când vine vorba despre relaţia discipolului. 'la adunarea [sinedriul] sfatului. să nu se-ngrijească de nimic. curioasă să audă. unde am arătat că [clipa este paradoxul şi că fără aceasta nu ajungem mai departe.să se îngrijească de cei ce-nvaţă. Să avem imediat grijă să reiasă clar că {întrebare a privind un punct de plecare istoric se aplică şi la discipolul contemporani fiindcă dacă aici n-avem grijă. singura-i nevoinţă fiind să-şi propovăduiască învăţătura. sau l-ar supune unui examen. să zboare după hrană .adevărata ei înfăţişare. fără căpătâi. el fiind contemporan tocmai cu istoricul ce nu vrea să fie clipa ocaziei. or faptul că zeul îi dă el însuşi şi condiţia l-am dezvoltat în cele precedente . iar odihna-i după muncă . ea este veşnicia. curând după aceasta. asta înseamnă că zeul n-a realizat omenescul. căci dacă gloata. începutul veşniciei. căci înţelepţii şi învăţaţii i-ar pune întâi întrebări iscusite. dacă ar fi sigur că lipsa lor nu-1 vor distrage. Dar să-l lăsăm pe zeu plimbându-se prin oraşul în care s-a arătat (nu contează în ca re). i se duce vestea şi cuprinde mulţimea curioasă ca-n mreajă. or cineva ca el iar se va trage dintre cei sărmani. ci ne întoarcem la Socrate. Ori. fie el oare mulţimea asta curioasă? Nicidecum. înainte de-a vrea să înţeleagă mai multe. l-ar invita pe la colocvii. fiind . ba nici măcar. de ce n-ar avea şi el grija zilei de mâine? N-am ştiut cum altfel să-l 3 compunem pe zeu poetic [ digte74 . învăţăcelul. el să fie atunci învăţăcelul? Nicidecum . deja învăţătorul îşi va atrage atenţia mulţimii. înfăşaOn cârpe. 1 pentru a-şi încerca cu el . ci . făcându-1 să regrete că n-a apucat sj^înţeleagă lecţia copilăriei. între care se va afla iar şi învăţăcelul. 28]. se-mbulzeşte mulţimea în jurul lui. sălăşluind oriunde înserăm? întrebarea este. cum să i se poată ea năzări învăţăcelului.

) învăţător peste tot să-l pândească şi cu care să se sfătuiască-n fiecare seară până să ştie chiar cel mai mic semnalment al învăţătorului.ca şi cum . această ştiinţă nu este decât istorică. discipolul ? Nicidecum. Capitolului 1). istoricul este indiferent.ar fi el oare. înseamnă că învăţăcelul este [deja] în posesia ei. ce pe 1. istoricul este doar ocazie. dacă ar fi să insistăm asupra exactităţii absolute a cunoaşterii istorice.încât să devină chiar discipol . paradoxul se predă. n-ar fi apucat să-l mai vadă . nemaiterminând cu proslăvitul.mai ceva ca peştişorul ce urmează rechinul1 7 o sută de iscoade să fi avut în leafă..el de la el . de să nu-ţi mai poţi da seama cu câtă poleială de aur l-a spoit. căci faţă de-o înţelegere veşnică de sine. Să-l -fi acuzat cineva de neseriozitate istorică.discipol. are loc când intelectul şi 5 paradoxul se ciocnesc fericit împreună în clip ă . Dar ia să fi fost şi un contemporan care. caz . lăsând neştiinţa . dacă acesta s-ar mânia pe noi . or dacă el este în posesia condiţiei. o sută alţii în leafă să fi avut. ba chiar a le-cunoaşte pe toate cu siguranţa martorului ocular. pentru el. /Această pasiune trebuie să fie deci acea condiţie menţionata mai înainte. dacă paradoxul nu dă şi condiţia. el va fi în aceeaşi situaţie ca discipolul de mâna a doua . când să-şi dea duhul . în ceva) este-acea pasiune fericită căreia-i fi vom da acum un nume. din martorul ocular. fiece cuvânt de-nvăţătură ce-i ieşea din gură mai însemnat să-i fi fost decât pâinea de toate zilele . sau două de tra i m ai avea. el s-ar fi spălat pe mâini şi cu asta basta. când pentru el clipa era hotărârea veşniciei? Pentru primul contemporan viaţa celuia fusese doar un eveniment istoric . care se ■ p redă. putem lăsa neştiinţa să intre în relaţie cu el. chiar da^ă pentru noi numele nu ' contează.ci deci. să nimicească istoricul istoric[eşte]. unde se afla la orice oră a zilei (căci zelu-i îl făcea să socotească important până şi lucrul cel mai neînsemnat) . Iar dacă zicem că un altul s-ar fi îngrijit numai de învăţătura cuvântată la anume ocazii de cel învăţător.în nici u n . despre tot ce-i datora el celui învăţător. de aceea. am arătat-o deja . discipolul? Nicidecum. pe care să-l urmărească nedespărţit de el . învăţător pe care-1 va putea uita (cf.fiindcă am fi încercat să-i explicăm că acel . cele ştiute despre învăţător nu sunt decât oştiinţă întâmplătoare şi istorică. nu fac . Să nu uităm însă că. învăţăcelului contemporan îi este uşor să ajungă martor ocular istoric.ar vorbi tura-vura în gura mare. migălos să se fi sfătuit cu aceştia ca să poată întocmi cea mai exactă expunere a învăţăturii .. dar. jg. ia r dacă acest contemporan. ceea" ce dovedeşte că. acel învăţător" fuseUe ocazia de-a se-nţelege pe sine. tot aşa. dată tot de paradoxjSă nu uităm deci. femeia de care se lăsase născut.să-l nimicească. din nefericire.ar fi fost oare. bucată cu bucată. o chestiune de m em orieiAtât timp cât veşnicului istoricul stau în afara celuilalt./ / doar să înţeleagă că acesta este paradoxul? Cum are loc aceasta. un asemenea contemporan. pentru al doilea. paradoxul este } prezent şi eUSă zicem c-ar fi fost un contemporan care să-şi fi redus . Vom numi-o : credinţă. Capitolului I ) . a cunoaşte o împrejurare istorică.. ce fiecare slovă din zbor să-i prindă.somnul la minimum. [numai] ca să-l poată urma pe acel învăţător. ca nimic să nu se piardă . împiedicat fiind de treburi. Iar dacă învăţăcelul zelos. De unde reiese imediat că. doar o singură fiinţă omenească este pe deplin informată şi anume. trăind prin ţări străine. se întorsese acasă abia când acel învăţător o zi doar. după cum nici Platon n-ar fi fost altceva decât discipolul lui Socrate. iar terţa unde au loc acestea (ele având loc nu datorită intelectului. într-un sens mai concret. iar clipa este doar cea a ocaziei (Cf. atunci eo ipso el însuşi este adevărul.ajungând la el doar la sfârşit. când 1 intelectul se trage la o parte. ţcâtă vreme clipa e pungtul de plecare al veşniciei. în privinţa naşterii zeului. în a-i putea fi discipol. să ştie ce spusese. această neştiinţă istorică. acesta fiind concediat şi nici datorită paradoxului. care totuşi n-a mers nici chjar pană acolo . învăţăcelului contemporan îi este uşor să obţină orice fel de informaţie istorică.l-ar fi împiedicat oare.

învăţătorul trebuie însă să fie zeul. Pentru a putea da condiţia. iar mulţumirile entuziaste cu care vine . relaţia aceasta n-o poţi exprima cu surle şi trompete şi vorbind alandala. adică mă voi înţelege pe mine însumi deoarece eu. jn c ă o dată.m clipa în care o recunosc . orice cunoaştere fiind sau cunoaşterea veşnicului. pe tine însuţi şi pe ceilalţi. or. ci doar prinlacea fericită pasiune. c-ai fi· plin . iar cel ce i se simte atât de îndatorat lui Socrate. că a încredinţat respectivului un fel de capital pe care uite cum îl valorifică! Dimpotrivă. făcând istoricul veşnic.^ge discipol. Şi chiar dacă de obicei politeţea nu costă bani. îşi poate repudia învăţătorul. fiind o condiţie a înţelegerii adevărului veşnic. iar veşnicia istoricăTpricine înţelege altfel paradoxul. şi că aceasta. prin urmare. deşi nu-i datorau nimic! Căci cel ce pe Socrate-1 înţelege cel mai bine. Se vede uşor (dacă ar fi totuşi nevoie să demonstrăm ce înţelegem p rin : „intelectul este scos din funcţiune“) că ^credinţa nu este o cunoa$tere. pe de altă parte. Venind. odată pentru totdeauna. rămânem tot la aducerea aminte socratică. ce nu se ciocneşte de timp duşmănoasă. Dacă lucrurile nu stau în felul acesta. condiţia . neavând curajul de-a înţelege. obiectul credinţeiTpfecum şi paradoxul. a vrut să aibă măcar nesăbuinţa de-a merge mai departe.chiar fără să fie lacrimogene sau să mişte pe alţii până la lacrimi . fiind el însuşi adevărul şi având condiţia. este eo ipso veşnica condiţie.lbacă. câţi n-au fost atât de politicoşi încât să vrea să-i datoreze atât de mult lui Socrate... nu faci decât să te escrochezi şi pe tine şi pe ceilalţi. dar care este incomensurabilă faţă de determinări vremelnicie [temporale]. din punct de vedere socratic. de fapt.dacă te-ai convins. onoare pe care-a câştigat-o nevrând să se mulţumească doar înţelegându-1.. or paradoxul tocmai că o unifică contradicţia.altă dată . asta. j întreaga voinţă omenească fiind eficace numai în lim itele / condiţiei. ci învăţătorul^ o r tocmai în aceasta constă şi socratismul. el trebuie să fie om4Această contradicţie este. nici o cunoaştere nu poate avea ca obiect o asemenea absurditate : că veşnicul este istoriciff| Dacă recunosc [aprob] învăţătura lui Spinoza.este veşnica presupunere socratică. ca el. că\învăţătorul acela îi dă tot el învăţăcelului şi condiţia1 8 atunci obiectul credinţei devine nu învăţătura.■ de idei . şi bravo lui că şi-a dorit tocmai aşa ceva. 1. onoarea de a-1 fi explicat. prin care temporalul [vremelnicul] şi istoricul sunt excluse ca indiferente . dacă lucrurile nu se comportă socratic.învăţător nu-i fusese decât prilejul . nici mânia-i n-ar folosi deliberării noastre. că învăţăcelul. cu vorbe alandala. politeţea lui e scump plătită. înţelege tocmai că nu-i datorează nimic lui Socrate. cu surle şi trompete. nu fără de mâhnire.sau fiind pură cunoaştere istorică . el nedatorind nici ideile-i şi nici trăncăneala nimănui. ceea ce ar fi preferat şi Socrate. numită de noi credinţă şi al cărei oBiect este paradoxul.* învăţătorul trebuie deci să susţină credinţa neclintit. aşa cum de fapt am şi presupus. tocmai în aceasta constă şi arta şi eroisnml socratic de a ajutora oamenii să poată face aşa ceva. ci învăţătura lu i . desigur.nici proslăvirea. la socratism).idei care. am curajul de-a o voi. Contradicţia este însă că el primeşte condiţia în clipă. le datorezi altcuiva. şi care este şi consecinţa faptului că inteleqtul este scos din funcţiune) că|credinţa nu este un act de voin ţă. acelaşi temei având amândouă .nu Spinoza mă preocupă. voi înţelegeatunci socratismul. iar pentru a-1 £μηβ pe învăţăcel în posesia »acesteia. din parteâ' mea. atunci discipolul îi datorează învăţătorului acela* j totul (ceea ce ar fi imposibil să-i datorezi lui Socrate. O. clipăTj \Gă zeul i-ar fi dat omului. atunci . în timp ce . poate fi cât se poate de sigur că Socrate 1-âr scuti cu plăcere de plată.sunt o neînţelegere . că dumnealui. or.el mă poate preocupa istoriceşte . . credinţa lui în cel învăţător îl face să fie veşnic preocupat de existenţa istorică a acestuia/ Dar dacă presupunem că lucrurile se prezintă aşa cum am presupus (fără de care ne-am întoarce. care €/ zicea el însuşi că nu putea să nască).! Se vede uşor (dacă aFfi totuşi nevoie să demonstrăm. sunt în . când şi-ar da seama. păstreze-şi.

mai minunată şi mai mlădie era ca orice pământeancă. de aceea . or lucrul acesta nu este ceva socratic. ci pentru că primise condiţia de la învăţător. chiar să i se întâmple să-l vadă într-o zi pe învăţător pe stradă fară să-l recunoască imediat. au auzit şi prins cu mâinile. doar fiindcă se simte el năuc şi fiindcă poate strânge şi pe alţii în jurul lui. şi totuşi pare firesc. a celor petrecute. ceea ce face ca minunea să nu fie suspendată niciodată.ştiu eu? . dar atunci con­ temporanul n-are absolut nici un avantaj fiind contem­ poran . căci. toate se comportă. ochiul credinţei el i l-a deschis.în imaginea fidelă a amintirii . dar atunci credinţa este la fel de paradoxală ca paradoxul? Cât se poate de ju s t. pe cei care-au privit. în strălucirea faclelor. Dacă zeul nu i-ar fi dat el însuşi şi condiţia.cât se poate de ambiguă. învăţăcelul ar fi ştiut de la început situaţia cu zeul..zic eu . socratic.totul. în cazul că ambii sunt credincioşi. dar amândoi. care va să zică. Ea fiind cea pe care a privit-o şi pipăit-o cu mâinile sale [I Ioan 1. zeului . deoarece relaţia dintre un contemporan şi un alt con­ temporan. altminteri el n-ar fi ferice. H ai să zicem că acestea s-au întâmplat şi că noi trebuie să ne mulţumim cu povestirea. în aceeaşi situaţie. memoria atunci îi poate readuce înfăţişarea-n minte. .precum a dorinţei celei mai îndrăzneţe. Să zicem. Zeul i-a dat însă dis­ cipolului condiţia să vadă. 1]. care să rămână năuci şi ei de povestea lui. iar tot ce se aplică la paradox se aplică şi la credinţa^In cadrul acestei minuni însă. Să-i vezi însă această înfăţişare exterioară era un lucru înspăimântător: să te-nsoţeşti cu el ca şi cu unul din noi. de ce să nu aducem laudă şi să-i socotim fericiţi pe contemporani? Pe contemporani.holbează năuc la el să nu-şi închipuie că asta ar face din el discipol. cum citim prin cronici de demult. chiar fără să fi ştiut că ştia . ci ceva infinit inferior. înfăţişarea aceasta însă nu este nici chiar atât de importantă încât să-i curmeze credinţa . atât de firesc încât . Iar dacă lucrurile stau aşa şi chibzuim mai bine. din nou. dar acţionând într-alt fel. Şi totul era fermecat. Atunci. Când discipolului îi moare învă­ ţătorul.„Zău că-mi pare firesc.. iar lăudându-1 exprimăm doar faptul că. nici unul nedatorând nimic celuilalt. Or el nu din cauza aceasta crede. la ce bun altfel să mai fii contemporan? Măreţia nunţii împărăteşti şi belşugul bucatelor erau la vederea şi atingerea nemijlocită * . condiţia veşnică fiind. cineva ar fi putut deveni ferice. iar urechea se desfăta în zvon neîncetat de cânt şi strună trem urată. Până şi aerul ce-1 respirai era aromat de mirodenii. .trebuie că şi neamul acela tot ferice să se fi socotit şi e l . cum altfel să-şi aibă robiectul în paradox şi să fie fericită în relaţia-i cu acesta? ^\Credinţa este ea însăşi o minune. Bine.· — Discipolului nu-i este însă indiferentă înfăţişarea exterioară (nu detaliile acesteia). să pregppunem deci că-i aşa. pe burta goală. dată în timp. fără să-şi dea seama cine era acesta. · * * S-ar putea să zică cineva : „bine. încă mai îndrăzneaţă împlinire. că un împărat îşi sărbătorea nunta opt zile-n şir cu cânt şi veselie cum nu se pomenise vreodată. ca până la urmă să devină . Zi şi noapte.el îl vede din nou pe zeu. iar pe regină — la lumina zilei sau a faclelor s-o fi văzut . deoarece înţelesese-de* la-început-~că tocmai el era neadevărul. vorbind omeneşte. toate doar ca să mărească plăcerea bucatelor scumpe întinse din belşug. minunat . dacă presupunem ce ai presupus şi tu despre apariţia zeului. să socotim neamul contemporan ferice de a-1 fi văzut şi auzit“. prin urmare. este cât se poate de socratică. Aşa şi discipolul. ba chiar să meargă împreună cu el o bucată de drum. Totul se comportă socratic. sigur atunci că şi lauda ar putea fi cu totul diferită . noaptea ca ziua se făcea. care ştie că fără de condiţie n-ar fi văzut nimic. iar în orice clipă în care n-ai credinţa să vezi doar înfăţişarea de slugă.

contemporan am fost şi eu.căruia zfeul i-ar fi zis (dacă l-ar fi întâlnit odată.nu era de cunoscut nemijlocit înainte de a fi acordat el însuşi condiţia. «nu te cunosc». deci că poţi fi contemporan şi cu toate acestea. iar el. dacă 1. iar dacă vine vorba să fii contemporan cu el. Ce vrea însă să zică că poţi fi contemporan fără să fii contemporan. ergo. nici în gura altuia nu le-ai pus.a tuturor. ar răspunde cuiva care pretinde că ar fi fost contemporan cu minunata lui nuntă. vorbeşti parcă ţi-ai susţine doctoratul.„Stai o clipă . chiar fară ca împăratul să-l fi cu­ noscut pe e l . şi că deci adevăratul contemporan nu este adevăratul contemporan în virtutea contemporaneităţii nemijlocite. contemporanul poate fi necont'emporan. Iată că iarăşi.(deci nu contemporanul nemijlocit) îl poate cunoaşte.adevărat vă spun că nu ştiu [de unde sunteţil». dacă nu eşti con­ temporan şi cu măreţia. într-o a ltă v ia ţă . necontemporanul (înţeles nemijlocit) trebuie să poată fi şi el contemporan prin acelaşi „alt“ lucru "prin care contemporanul devine' adevăratul contemporan. ar dovedi împăratul oare prin aceasta că celălalt nu i-ar fi fost contemporan?“ . L-am văzut ades. contempo­ raneităţii. iar dacă cineva a fost contemporan la propriu. Fie cum zici tu. puţini [Enkelte] păreau să fi găsit ceva grozav la el. nu mai apuc să scot nici o vorbă . adevăratul contem­ poran. şi că. ci în virtutea altui lucru.despre care vorbim . Dar ia să fi fost un alt fel de măreţie. continui să vorbeşti în felul ăsta. când el numai contemporan nu este. ca dintr-o carte anume. iar inima-i s-a bucurat. şi în uliţele noastre a dat învăţătură . despre care vorbeşti. acesta să fie contemporanul . răspunzând individului. să fii totuşi necontemporan? Ce altceva să vrea să zică decât că nimeni nu poate fi contemporan direct cu un asemenea învăţător şi eveniment.nu-mi dau seama. învăţătorul. vorbeşti ca din carte. de obârşie sărmană. Asta să însemne să fii contemporan şi ăsta să fie contemporanul pe care-1 lăudăm . doar un om de rând. tocmai de aceea-1 şi cunoştea. ce nu era de văzut nemijlocit. cunoaşterea lui hotărând dacă insul îi fusese contemporan sau ba. tragi concluzia că. Cum să-i zicem unui asemenea contemporan ferice. pe uliţele noastre dădea învăţătură. la ce-ţi mai foloseşte atunci să fii contemporan. Necontemporanul însă (în sens nemijlocit) este deci cel din generaţia mai târzie. nimic nu auzise de măreţie. ba chiar. asta să însemne oare a fi contemporan. dar învăţătorul . cum să aducem laudă ochilor şi urechilor sale. în cel mai bun caz. ci din alt motiv. prin urmare. Sau. dar sunt cunoscute tuturor. motiv pentru care insul l-ar fi putut cunoaşte pe împărat. Bineînţeles că împăratul putea fi cunoscut nemijlocit. el a văzut. la fel de adevărat ca faptul că acel contemporan nu-1 cunoscuse pe învăţător. ci voia să-şi cunoască toţi contemporanii. spre nenorocul tău. orice s-ar zice». ade­ văratul contemporan este adevărat nu în virtutea contem­ poraneităţii nemijlocite.„Nicidecum n-ar dovedi împăratul aşa ceva. Adevărat că a fost aşa. Prin urm are: în ciuda. atâta doar că tu foloseşti singularul în loc de plural. spre deosebire de Mitridate1 1 nu se mulţumea să 2. învăţă­ torul trage concluzia că acesta nu-i fusese contemporan lui şi nu-1 cunoscuse pe învăţător? Dacă împăratul. Iar cel ce primea condiţia o primea tocmai de la . ci ar dovedi. ai amestecat nişte cuvinte care nu sunt nici ale tale. ştie doar numele fiecărui soldat. că era nebun. şi nu din motiv că ar fi refuzat cineva să-i dea timp sau ocazie (înţelese în mod nemijlocit). nimic nu văzuse. Nu ţi se pare însă prea de tot când. care a. şi! de Εϊ era cunoscut“1 9 . deşi folosindu-te de acest avantaj (în sens nemijlocit). de aici.cel care poate zice: '«eu am mâncat şi am băut în faţa ochilor lui. Cuvintele biblice10 2 (fiindcă cuvinte biblice sunt) sună cam aşa : «noi am mâncat şi am băut în faţa Sa. «nu te ştiu». cu sau fără ştiinţă. iar cel din generaţia mai târzie ar putea fi. ia r acesta ar fi vru t să facă apel la contemporaneitatea l u i): «N u te ştiu». care-ar putea lipsi chiar dacă prezenţa lui ar fi fost favorizată în măsura cea mai mare de prilejul de a fi privit şi auzit şi chiar dacă (înţeles nemijlocit) el n-ar fi irosit prilejul. ce-au găsit la el . primit condiţia chiar de la învăţător. căci pe el numai acel credincios .

că aduseşi vorba. făcându-1 să vadă măreţia cu ochii credinţei. vreo faptă ciudată de un fel sau altul. căci de găsit ea nu-i nici pe pământ şi nici pe h a rtă . doreşte să fie contemporan (în sens nemijlocit). [tot] de la zeul însuşi. numit de jurişti. ocazia să primească condiţia de la zeu. pentru a nu ne mai întoarce la socratism) devine. iară călătoria-i nu-i decât o glumă.îl recunoşti fiindcă n-are urechi 2 (urechile credinţei). bineînţeles. şi mă bizui pe sprijinul tău . Dacă însă cel din generaţia mai târzie primeşte condiţia tocmai de la zeu. ceea ce numai credinciosul este. sunt prea lungi ca să poată deveni contemporan. cu care trage cu urechea „contemporaneşte“ (în sens nemijlocit).şi decât trage omul o minciună . celui din urmă oferindu-i-se ocazia să vadă numai înfăţişarea de slugă şi. sau nu-i aşa? Probabil că-ţi dai imediat seama ce vreau să zic în felul ăsta? Dacă cre­ dinciosul este credincios şi este cel care-1 cunoaşte pe zeu. jSrPoate fi ocazia ca şi contemporanul să se adâncească socfatic în sine. ce n-aş da să fi fost eu acela care-a descoperit acestea.“ . Ca păsărarul ce. La întocmirea“acestui duplicat te rog să-ţi aperi tu"drepturile" şi să mi te opui. de care nu poate şti sigur (de frică să nu se facă de râs) dacă s-o admire sau să fie indignat. ceea ce înseamnă că învăţătorul cela trebuie să-l fi cunoscut pe fiecare om care-1 cunoştea pe el. Şi expediţiei sale chiar nume sfânt de-i dă. să-l facă pe învăţător s-o mai repete o dată . N-o poate primi de mâna a doua fiindcă. prin care fapt contemporaneitatea sa .“ . ci este contemporan fiind .tu care-ai înţeles totul dintr-o dată. întrezăresc deja şi vastele consecinţe. pentru contepiporan.el nu ţara sfântă (înţeles nemijlocit) a descoperit-o.dispare ca un n im ic j^ ln ultimul rând (care este de fapt şi presupunerea noastră... neştiindu-şi meseria. cum te-ai juca să duci pe cineva cu zăhărelul la uşa babei Cloanţa. adevăratul con­ temporan. nu-şi îngăduie odihnă. Aşa-i. în autopsia13 2 credinţeElîn autopsia aceasta însă orice necontemporan (în"sens 'nemijlocit) este. în cel mai bun caz. Cât despre cineva din generaţia mai târzie. deoarece urechile-i de măgar. că nu spre groaza paradoxului se-ndreaptă. Deşi. mâna a doua ar trebui să fie tocmai zeul. Există însă un lucru pe care nu l-am înţeles cum trebuie. în care caz ce să mai vorbim de mâna a doua. pe care . un «duplicat» al celor dezvoltate şi înţelese de mine până aici.„Şi mai mult aş da însă să fi înţeles cum trebuie. ţi-1 voi arăta imediat. ducă-se atunci! Dar dacă te uiţi după el îţi vei da seama imediat. care îndrugă vrute şi nevrute despre cât de minunat e să fii contemporan (înţeles nemijlocit). pentru contempo­ ranul [privit] ca neadevăr. ceea ce-mi dă mai mult de furcă decât cine-a fost descoperitorul.deoarece este credincios. atunci el este contemporanul. nevrând. doarece te citez prin prezenta sub poena12 1 prceclusi et perpetui [Contemporaneitatea nemijlo­ cită nu poate fi decât ocaziar a) Poate fi ocazia. ci-n salt de maestru balerin se repede să ajungă din timp la cea nuntă împărătească.„Cum să nu-mi dau seama? Acum. creanga. şi ceea ce este fiecare credincios.ca-n drumeţie să i se alăture puhoi .el aleargă. ca acesta să dobândească o cunoştinţă istoric ă jîn privinţa aceasta. deşi mă mir cum de nu mi s-a năzărit şi mie aşa ceva. dacă ar fi să fie aşa. iar altora le predică de întovărăşire . înduioşat poate de propria-i exaltare. contemporanul de la acea nuntă împărătească este mai norocos decât contemporanul învăţătorului. el se dovedeşte a fi un escroc. asta face. la prima ocazie. vreau să-ţi dau pe loc ceva.acesta. precis la fel va trebui · să primească condiţia şi cel din generaţia mai târzie. primind condiţia de la zeul însuşi. încă o dată. Iar dacă cineva din generaţia mai târzie.aidoma falsului Smerdes1 4 . după mers şi-după calea luată. Iar dacă-mi permiţi. şi că insul îl poate cunoaşte pe învăţător numai dacă este cunoscut şi el de către acesta. şi mai iute aleargă decât armăsarul . nici zi nici noapte. contemporanul. cum face un scamator ca să dea spectatorilor ocazia să-i priceapă trucul. aleargă . abia aşteptând s-o ia din loc. Ferice de un asemenea contemporan! Un asemenea contemporan însă nu este martor ocular (în sens nemijlocit).în comparaţie cu veşnicia ce-o descoperă-n sine .

Intr-o singură privinţă m-aş lăsa ispitit să socotesc contemporanul (în sens nemijlocit) ca mai ferice decât cel din generaţia mai târzie. contrară celei în care se află filozofii noştri. chiar să alergi cu cracă încleiată după ea.după pasăre cu creanga-i unsă cu c le i. fiindcă rareori ni se face o favoare de o mie opt sute patruzeci şi trei de a n i. comparativ cu situaţia celui de mai târziu ]. .de dragul iluziei . mai necesar decât fusese? * * Iubit cititor! Presupunem acum că cel învăţător s-a arătat. Lungimea acestui interval o vei hotărî tu însuţi. vom presupune. unde între două acte se intercalează un interval de câţiva ani.“ I N T E R L U D I U 15 2 Este trecutul mai necesar decât viitorul? sau : Posibilul. contrară aceleia * . orches­ tra este pusă să interpreteze o simfonie sau altceva de genul acesta. dându-ne astfel o preocupare şi scurtând timpul (umplându-ni-1). alergi doar creanga. ci să facă din crez vorbărie . să nu fi făcut nici pe departe atât de dificilă posibilitatea raportării lui juste [la eveniment. că este mort şi îngropat şi că trece deci un timp între Capitolul IV şi V. Dacă am presupune că. încât zvonurile neadevărate şi încurcate cu care contemporanul (în sens nemijlocit) avea de furcă. după pasărea ce nu ţi se aşază singură pe cracă. în felul acesta. devenind realitate. şi serios şi în gluniă.ecoul veacurilor. când credinţa trebuie să se fi fost arătat în toată originalitatea şi primordialitatea ei. Pentru a sugera această dispariţie a timpului.prin contrast .uşor de deosebit de orice altceva. cu atât mai mult cu cât .va trebui s-o iau cu binişorul. La fel m-am gândit şi eu să „umplu“ acest interval de timp chibzuind la întrebarea propusă. c-au trecut exact o mie opt sute patruzeci şi trei de ani. voia nu numai să bage vorbărie-n crez. Cum se petrece şi-ntr-o comedie. ceea ce sigur nu i s-ar fi putut întâmpla primei generaţii. Iţi dai seama că . cărora timpul nu le permite altceva decât" să-l pomenească tangenţial. situaţie penibilă. între evenimentul acela şi viaţa celui din generaţia mai târzie-s-ar scurge veacuri.după toate probabilităţile caaeneşti . iar dacă-ţi convine. întocmai ecoului dintr-o singură biserică de-a noastră. or. situaţie penibilă.în care lumea să fi adunat atât de multă vorbă prostească. devine el. fiind . ceea ce iată că mă pune într-o.

însă tot dintr-alt motiv. o dată cu schimbarea devenirii. fără să se schimbe. = nefiinţa] aceasta. fiin d de „a fr‘.care îi încurcă întrebarea. pentru care-mi vei ierta prolixitatea. existenţa reală sau realitatea. Prin asta schimbarea devenirii devine din nou. dan. iar întrebarea ne duce la o μεχάβασις εις άλλο γένος [metabasis eis allo genos. gr. că îru este necesar. să deliberezi. e tocmai Posibilitatea. fTot “ceeă":ce. va trebui totuşi să existe [fie ].îi lasă la ananghie.1 0 tranziţie de la un gefi la 3. cel care pune în­ trebarea. ce poate filmai minunat. titlul. o altă schimbare . rog atent şi ia seama că o fac doar de dragul iluziei. ci şi cel ce este presupus)._deoare^^ prin realitaîe. chiar dacă schimbarea este cea de a înceta să mai existe. altul] deoarece.. nemaifiind defel schimbare . repetând aceleaşi lucruri „despre aceleaşi lucruri“1 6 fii te 2.:3e^ne dSi^SeşîepEocmăi'"prin devenire.pare a fi straniu de distrată. raportându-se lui însuşi în acelaşi fel. esenţa necesarului. căci dacă lucrul în devenire nu rămâne ne­ schimbat în-sine în decursul schimbării devenirii. fiind de acord cu filozo­ fia cea mai nouă1 7 care . nu mai este acelaşi ca planul care devine . noi . or. Dacă găseşti acum că stint cam prolix. devenind astfel incapabil să mai întrebe. gr. neexistenţa [. Orice devenire este o suferinţă. altminteri „lucrul-în-devenire“ nu ar rămâne neschimbat în decursul devenirii . care mai este atunci schimbarea deve­ nirii? Schimbarea aceasta nu are loc în [afectează] esenţă. fiind de la „a nu fi“ la „a fi“. ci în^eâsîeSţa._Păi în cazul . ci o caracteristică a esenţei. iar schimbarea devenirii e tranziţia [trecerea] de la posibilitate la realitate11 fgft 3?] Poate necesarul deveni? Devenirea este o schimbare. or necesarul nu poate suferi^ nu poate suferfiuferinta realităţii . atunci lucrul în devenire nu este acest lucru în devenire. Ci altul. Iar un plan care se schimbă el însuşi [a cărui natură se transformă] în decursul devenirii. Altfel stau lucrurile cu devenirea. mai minunat de măreţ.care este următoarea : că posibilul (m T d o S F ^ sib ilü r^ re gsţe exclus. deoarece singurul lucmjgare nu poate deveni este necesarul. ci în existenţă. Deşi nu m-am îndoit nicicând că ai înţeles foarte bine. deoarece se raportează întotdeauna sie însuşi. în cazul de mai sus.asemenea timpurilor celor mai 2. decât titulatura [denumirea] d e : „filozofia cea mai nouă“ şi „timpurile cele mai noi“? * * δ1 Devenire în ce fel· se schimbă lucrul care devine [ia naştere]. dacă devine..Ikke-Voeren. însă necesarul nu poate fi schimbat nicicum.decât dacă nu ar fi existat defel. decât presupunând că mi-am permis să fiu de părere că acest "caz îţi cere. întrucât necesarul esteTj φ Nu-i atunci necesitatea unitatea posibilităţii a realităiiii^?"-'Celnieam nă asta? Posibilitatea şi‘reâHtatea:sunt cmferite nu în esenţă. gr. deoarece jorice fel de schimbare a presupus întotdeauna un Ceva. confundând punerea în faptă cu.în care se află istoricii pe care nu materia . chiar ţie. pe care lucrul în devenire o abandonează. ori care să fie schimbarea devenirii {κίνησή) [kinesis. Iar o existenţă care este existenţă este. fie se înşală în * privinţa lucrului în devenire. şi dimpotrivă.18 Orice 2]. Insă. in clipa în câre devine rea lese dovedeşte a fi nimic . altă schimbare {άλλοισις) [alloisis.Ţcum saTsepoată crea din această diferenţă o unitate care să fie necesitate. denumirea. ci timpul. pgabilitatea este nimicită [anihilată]. uăsem enea existenţă însă.1 9 presupune că lucrul 2] care suferă schimbarea există. fie vede. suspectându-te că (în privinţa asta) nu te-ai fi înţeles singur cum trebuia. care totuşi este ne-existenţă. desigur. dar care nu este o caracteristică a existenţei. pe care ţi-o vei explica satisfăcător şi cu totul altul într-alt fel. absolut diferită de orice altă schimbare.

care eşt^oialectic in sens de timp. de a nu avea istorie în alt sens.acesta posibilitatea şi realitatea devenind necesitate. Aceasta este imperfecţiunea naturii. deşi nemijlocit pre­ zentă. la acea consideraţie „mai spirituală“1 1 Dificultatea x 4? provine // x din faptul că.. nu ajungem nicăieri în privinţa determinării viitorului.. .făcând abstracţie de ceea ce o consideraţie. numeşte istoria naturii . devin o absolut altă esenţă... ceea ce este pe cât de imposibil pe atât de contradictoriu.îşi vine în ajutor creând două specii de posibil.. fară a te gândi. . că există.... ci reflectăm asupra devenirii ei. de faţă. La fel şi expresiile libertăţii.istoric . Istoricul este însă trecutul (deoarece prezentul la graniţă1 0 [ConßfiielJ^cu S to r n i n-a devenit încă istoric) ..J---------------------. nici chiar consecinţa legii naturii nu explică vreo necesitate a devenirii.. [cumjjsa a deyenit.. mei după ce a devenit. ele vor deveni şi singurele care exclud devenirea.. care nu [mai] este o schimbare. mai spirituală şi mai specială. Pentru a evita să enunţe cumva contrariul. abstractă pentru a fi dialectică (în sensul strict al cuvân­ tului). Greşeala lui constă în a începe cu propoziţia : „tot ce este necesar. .. spaţiul)19 3 nu are nici o altă istorie în afara acesteia. Devenind necesitate. ele însele devenind. Schimbarea devenirii este realitatea.motiv pentru care. Iluzia ® ca'uzelor Mtermediafff este că devenirea pare necesară.) Necesitatea este de sine stătătoare .. Istoricul Tot ceea ce a devenit este eo ipso istoric.. fiindcă atunci înseamnă că n-a devenitTV Orice devenire are loc în libertate. care este trecutul.. către o cauză a liberei acţiuni... Orice cauză sfârşeşte într-o cauză ce âcţfoaeSM'TIteBî*8 ' [contingenţă].. sau necesarul.. căci chiar dacă . fără să aibă însă absolut nici o istorieŢJ + Şi totuşi devenirea poate contineJHfsine o deduhlara. o î ... prezentul). sau pentru că necesarul „este“. îndată ce nu ne lăsăm amăgiţi de expresiile ei.natura are istorie. necesarul existărînsă pentru că este necesar. în ‘ sensM strict 1 al cuvântului. care va-să-zicăo pesibîlitâte de a deveni m S â r u l propriei deveniri.. dar totul dintr-o cauză. la jel de puţin cum nici necesitatea nu devine şi cum nimic nu devine necesar pentru că devine..reflectând asupra esenţei...-------- . indică definitiv înapoi. nimic (din ceea ce devine) nu ia naştere dintr-un motiv § [raţiune]137.. nimic nedevenind necesarmente.\|n sensul de timp1 2 natura este mult prea 4.. deoarece nu putem afirma [predica] posibilul despre necesar). De îndată --------------------. aici împărtăşîîa şrâe devenirea na£uru7 e o posibilitate.... este posibil“. tranziţia are loc prinlibertate. Realul nu este mai necesar decât posibilul^ deoarece" necesarul este absolut deosebit de amândouă..nu putem afirma [predica] nimic despre aceasta. 4 cum să poţi atunci spune că natura.. în„acfiâiSÎa.. (Propoziţia aristotelică13 3 „este posibil“ „este posibil să nu“ „nu este posibil“.. . nu a existenţei . în căzui acesta. pe calea aceasta. ------- FĂRÂME FILOZOFICE „ . ' §2 . adevărul despre ele este că. Lucrul a cărui devenire este devenirea simultană (Nebeneinander [unul lângă altul].. (învăţătura lui Aristotel1 5 despre cele două specii ale posibilului 3 raportate la necesar. în loc de a observa că prima lui propoziţie este incorectă... constă' istoricul..Iar învăţătura despre „propoziţii false şi adevărate (Epicur)1 4 3 nu face decât să ne încurce intervenind aici . Nimic nu există din cauză că este necesar. . ar fi istorică. Nici o devenire nu este necesară .. - · .. ---------- ce reflectăm definitiv asupra devenirii. predicatul decisiv al istoriei poate fi totuşi afirmat. în timp ce perfecţiunea veşniciei este de a nu avea istorie. . fiind singura care există. DeveiijjDea. fiindcă atunci n-ar putea deven i. ba chiar contradictoriul despre necesar . nici înainte de-a deveni. nu din necesitate^6 . Chiar în felul acesta (en masse) privită . iar perfecţiunea ei este de-a avea totuşi o umbră din aceasta (prin faptul că a devenit..

aceasta nefiind exclusă. dar nu din acest motiv este el mai puţin necesar decât trecutul. de ce să fie însă nevoie să fim atât de uituci? . Devenirea istorică „mai specială“ este generată prin intermediul unei cauze ce acţionează relativ liber1 3 care. chiar o tautologie strălucită eare-a slujit superstiţiei ştiinţifice servind-o cu multe semne şi fapte minunate. este deja un caz dificil în logică. el n-ar mai ţine derlibertate. de pildă. . în ce fel. In ştiinţele istorice1 6 ea este 4 o idee fixă. [aceasta] exclude orice schimbarej nu se mulţumeşte cu imuabilitatea trecutului . o rară putere de-a da formă materiei în care. atunci n-ar mai putea fi vorba de trecut şi viitor. la rândul ei. Orice schimbare fiind. A vrea să prezici (profeţeşti) viitorul şi a vrea să înţelegi necesitatea trecutului este unul şi acelaşi lucru. nu vrea să audă de mărturia scriptelor. } Dacă trecutul ar fi devenit necesar. ar fi şi de râs şi de plâns. care este invenţia lui Hegel. dimpotrivă. Comportarea amândurora este cât se poate de consecventă . aidoma şi devenirea.i-a dat lui Hegel ocazi^ să etaleze o rară erudiţie. este dialectică nu numai faţă de o schimbare anterioară. Ce-a fost. aşa cum a fost — şi este deci de neschimbat.să uite să verifice dacă şi concluzia finală. a celui ce. în caz contrar. din care şi rezultă . datorită lui. cele patru monarhii istorico-mondiale (o descoperire ce nu i-a scăpat lui G eert Westphaler şi care-a pus în mişcare şi gurile multor geertwespthalerieni hegelierii târzii)1 7 . a pătruns mişcare „suficientă“. de schimbarea devenirii.care. Dacă necesitatea ar putea interveni [măcar] într-un singur punct. doar dacă este exclusă în fiecare clipă. Sigur că şi trecutul a devenit. Iar dacă trecutul ar fi devenit necesar. stoicul . adică nu mai poate fi schimbat (Chrysippos. * Generaţia profetizantă dispreţuieşte trecutul. având loc a dovedit tocmai că nu era necesar.. O ase­ menea neschimbare nu exclude însă orice fel de schimbare. A mai ocazionat însă şi distragerea minţii învăţăcelului făcându-1 — probabil tocmai din respect şi admiraţie faţă de China şi Persia. filozofii Greciei. iar trecutul n-a devenit [nici el] necesar prin faptul de a fi avut loc ci dimpotrivă. iar faptul că metoda începe prin a deveni imediat concretă — istoria fiind. trimite la o cauză ce acţionează absolut liber [eficientă]. Dacă vrem să considerăm trecutul drept necesar. [ Hvorledes] n-ar fi putut deveni altul? /Imuabilitatea necesarului este însă tocmai de a se raportă“ întotdeauna la sine. m egaritul1 4 Acesta să fie caracterul neschimbător 4 ). 4. fiecare în parte ar fi putut avea ocazia să-şi dea seama de cât de prosteşte se comportaseră.Diodoros.o alarmă falsă*1 5 4. să rezulte oare din aceasta că şi posibilul ei „Cum“.posibilitate care pentru natură constituie întreaga ei realitate. neschimbarea aceasta . n-ar mai aparţine aceleia prin care devenise. §3 Trecutul Ce-a fost.să fie ea oare cea a n ecesităţii? Im u a b ilita tea trecu tu lu i înseam nă că adevăratul ei „Astfel“ [Saaledes] nu poate deveni a ltu l. după cum am arătat. de la 4 . de aici ar rezulta tocmai că şi viitorul era necesar. pocăindu-se. tocmai concretizarea ideii .ci trebuie să fie dialectică şi în sensul unei schimbări superioare. libertatea ar deveni deci o vrăjitorie. vrea să anuleze o realitate. a fost şi nu mai poate fi făcut la loc. gânditorii Evului Mediu. care o anulează.) Viitorul nu a avut încă loc. libertatea însăşi devenind [astfel] o iluzie. o putem face doar uitând că a devenit. va să zică. raportându-se însă lui însuşi mereu în acelaşi mod. (dialectică în sens de timp) exclusă. pricinuind ceea ce înghiţise necesitatea. In acest caz libertatea ar fi la ananghie. Trebuie să susţinem ferm întotdeauna. devenirea este schimbarea realităţii datorită libertăţii. doar moda face ca unei generaţii unul să i se pară mai plauzibil decât celălalt. (Ca. nu-i aşa. Metoda absolută. devenirea . asta nu ne-ar îndreptăţi să tragem concluzia contrară în privinţa viitorului. — -----. făcându-se atunci vinovată de ceva care nu era de domeniul ei. vezi bine. că această devenire istorică propriu-zisă are loc în cadrul unei deve­ niri. iar generaţiei preocupate de înţelegerea necesităţii trecutului nu-i face plăcere să fie întrebată de viitor. a fost. [imuabilitatea] al necesităţii? Neschimbarea trecutului este pricinuită de o schimbare.

ce este devenirea. pe care până şi Hegel trebuie să-l fi socotit drept caz principal. admiră chiar nimic (cum ar şi putea să-i vină să admire o construcţie necesară. ήϊϊ contează) având. Historicophilosophicus. fără să poată totuşi uita de lucrul.să ne trezim dip. (La prima vedere. care este o părere/concepere greşită. construcţiei. nu face decât să se înşele temeinic asupra lui. mulţumindu-i pentru tot ce-i datorau. sau cu zile în urmă. cu atât mai puţin devine el necesar datorită concepţiei cuivâ|tDistanţa în timp face simţul spiritului să se înşele..Contemporanul nu vede necesitatea devenirii. . există numai nemijlocit. vede pătratul rotund. m. necesse est [este necesar ca necesarul să se preceadă pe sine]. ca trecut. o teorie a manifestării1 0 în loc de una a 5. a. n-a devenit necesar prin a deveni (o contradicţie). cum ne raportăm celor-ce-devin ş. incertitudinea devenirii celei mai certe (cea a devenirii) se exprimă doar în această pasiune demnă şi necesară filozofului (Platon . care vrea să-l înţeleagă temeinic construindu-1. Istoricul propriu-zis este mereu trecutul (ceea ce a trecu t. făcând atât de suspectă poziţia celor ce cu plăcere i-ar fi datorat atât de mult spiritului superior. atunci trecutul ar câştiga ce-a pierdut concepţia. mişcat de patimă.A ristotel)1 5 Chiar dacă 5. duplrcum distanţa în spaţiu duce la iluzie senzorială. Ceea ce este dialectic în sens de timp conţine o dedublare. Istoriograful rămâne deci în trecut. la fel cum şi-n logică s-ar fi putut deja răspunde1 8 Ia „ce va să zică tranziţia“ înainte de-a te apuca să seni trei 4 volume unde să demonstrezi tranziţia în cazul determinărilor categoriale. cel care concepe trecutul. părere. . care este discrimen1 9 [semn 4 distinctiv] al devenirii şi deci şi al trecutului — este de înţeles trecutul. dovedea lucrul ce ne fusese promis ferm la început. aana superstiţia gata. ce nu foloseşte nici mijloace de amuzament şi nici scamatorii? Ce vrea să zică că ideea devine concretă. aidoma celui care. narn necessarium se ipso prius sit. căci pretutindeni unde avem devenirea (care sigur că se află în trecut). [abia] atunci vede şi el necesitatea. care este exact aceeaşi ca aceea a viitorului. adică admiraţia1 4 Dacă filozoful nu 5. dacă cu ani. doar pentru ca . singurul lucru ce ne-ar fi putut răsplăti pentru tensiunea deplasată* în care fusesem ţinuţi . d . tocmai faptul că a avut loc constituie şi incertitudinea sa.în momentul capătul fermecatei peregrinări. este un profet de-a îndărătelea (Daub)1 2 5. următor .§4 Conceperea [înţelegerea] trecutului Natura. Orice concepţie. deoarece atunci ar concepe.) Dacă trecutul ar fi să devină necesar fiindcă este conceput aşa. Or.. deoarece este cert şi infailibil că a avut loc. o părere) cât şi obiectul ei (că un asemenea lucru a putut ajunge un obiect al concepţiei). M otiv pentru care. preştiinţa [previziu­ nea] viitorului nu-i imprimă acestuia nici o necesitate (Boeţiu)1 1 cunoaşterea trecutului nu-i dă acestuia nici o 5. atunci el eo ipso n-are a face cu istoricul. pare tentantă. con­ cepţia se transformă în neînţelegere. De ce oare să devenim imediat concreţi. de la distanţă.) Trecutul nu este necesar fiindcă a devenit. . necesitate. dacă nu printr-un nou fel de contra­ dicţie). când însă între observator şi devenire sunt sute de ani. ca determinare a spaţiului. pe care nici măreţia întregii lumi nu l-ar fi putut înlocui.justeţea metodei. după ce a fost prezent. realitatea. Că este profet înseamnă tocmai că la baza certitudinii trecutului zace acea incertitudine. nici o concepţie şi nici o cunoaştere neavând nimic de unde să dea. de ce să începem să experimentăm imediat in concreto? N u s-ar fi putut răspunde oare la această întrebare cu laconicitatea glacială a abstracţiunii. nou cu construcţia secundară şi manifestarea necesară. care era tocmai cazul principal. care va împiedica mereu înţelegerea să considere trecutul ca pe ceva ce ar fi fost aşa de-o veşnicie. făcând ca. deci de sentimentul pătimaş al devenirii. înţelegându-1 altfel [ar însemna că] con­ cepţia s-ar înţelege greşit atât pe sine (că este o concepţie. [înţelege] altceva. acea posibilitate (Leibniz1 3 — lumile 5 posibile) din care-ar fi imposibil să rezulte în mod necesar. Numai prin/în această contradicţie de certitudine şi incertitudine. ’JDacă lucrul conceput se schimbă [suferă schimbare] în concepţie. să poată persista drept [ceva] trecut. Cunoaşterea prezen­ tului nu-i dă acestuia nici o necesitate. despre trecut.

este ceva care se presupune în prealabil. zicând că. Lucrul întâmplat poate fi recunoscut imediat. chiar şi atunci. Scepticismul grec era rezervat (εποχή)1 0 “[suspendarea judecăţii. printr-un act de voinţă. tocmai pentru că τέλος [scopul] se află în afară. chiar să aibă loc. sau de înţeles lumina pe care o aruncă asupra credinţei. asta în caz că nu suntem dezorientaţi cu totul de îndoiala universală hegeliană. fiindcă se vede. nu se cunoaşte deloc.s îdeoarece devenirea nu poate fi percepută nemijlocit. când cel ce percepe vede o stea. prin intermediul ei. în clipa în care vrea să devină conştient că aceasta a devenit. Acelaşi lucru se aplică şi-n cazul unui eveniment. ba chiar îndărătul acestuia. de la neexistenţă [nefiinţă] şi de la mulţimea „cum“-urilor [mo­ dalităţilor] posibile.care este una dublă . . e mai degrabă de natură a înlesni o oarecare îndoială [dubiu] în privinţa măsurii în care s-ar fi îndoit ei cu adevărat de ceva.este şi credinţa . să nu ii avut loc. anulând astfel. de care poate fi vorba aici este unul teleologic. dar că s-a întâmplat. neîncetat^ncertitudinea corespunzătoare incertitudinii devenirii . nil crederea sîeaQa există. Ca şi cum reflexiunea i-ar răpi simţului steaua.. el . chiar dacă admiraţia şi-ar da anticipat consimţământul. devenirea este de fapt [un fel de'î'înşelătorie. ideea aceasta stă la baza scepticismului grec?! Ceea ce. iluzoriu. Oricât de ciudat ni s-ar părea. ci tocmai în progres[ul însuşi]. nem ijlocit. înţelege îndoiala şi. doar prezenţa [poate fi]. al devenirii. Credinţa dea"crede [în] ceea ce nu vede“.fin raport de nemijlocit. ca în cazul progresului imanenţei1 9 5. d a rn ic i de certitudinea care se desprinde din incertitudineTJ jTercepţia şi cunoaşterea nemijlocită nu pot amăgi. iPrezenţa istoricului conţine însă (în sine) devenirea.(Caracterul înşelător al celor întâmplate constă în faptul că^s-au întâmplat. atunci τέλος nu se află în afară. deoarece se înţelesese pe sine . totuşi. >ţ—. patima admiraţiei tot se auto-contrazice. cât şi conceptul de metodă1 7 dovedesc deja suficient că progresul 5. dar în orice progres de genul acesta există în orice clipă o pauză (în care admiraţia se află in pausa18 aşteptând devenirea). ce hegelienii spun despre ea. ar ii trebuit inventată (Baader)1 6 5. lucru pe care l-ar înţelege orice sceptic grec. Este limpede că tot aşa trebuie format şi organul istoricului. căci. steaua devine pentru el îndoielnică. împotriva căreia mai bine să nu predicăm. Impresia nemijlocită a unui fenomen naţural sau a unui eveniment nu este impresia istoricului . sub nasul nostru.m certituăineâ^crEâffiţeîr'm^ pre­ zentă ca anulaFă'7 câîe [ihb^erţiÎudine] corespunde .Atât cuvântul. Percepţia nemijlocită şi cunoaşterea nemijlocită nu pot amăgi. Ceea ce dovedeşte deja că istoricul nu poate deveni obiectul acestora. Că cunoaşterea trecutului este dată. O? J în certitudinea sa. dar crede că steaua a devenit. ei 6 [scepticii] nu se îndoiau în virtutea cunoaşterii.devenitul [ceea ce a devenit] este lucrul cel mai cert. nu-i chiar atât de greu de înţeles.7trebuind să conţină ceva analog.îîl orice seîS ^irelerâ^eveftlrii.« ep o c h e’] . 5 care este cea a devenirii şi posibilităţii. unde tranziţia se face de la nimic. ci în virtutea voinţei (μετριοπαθεΐν . altfel* n-ar mai fi prezenţa istoricului. pentru a reaşeza credinţa pe locu-i [cuvenit]. „nimic-nicia“ · nefiinţei şi posibilitatea „nimic-ită“. Este important să înţelegem lucrul acesta pentru a. chiar să vrea să mintă despre necesitatea devenirii [lucrului devenit] şi să se prostească pe sine. Asta în ceea ce priveşte conceperea [înţelegerea] trecutului. Percepţia [senzorială] şi cunoaşterea nemijlocită nici n-au habar de nesiguranţa cu care credinţa îşi abordează obiectul. el conţinând în sine înşelăciunea devenirii. istoricul având înşine tocmai acel caracter înşelător. Iar dacă numai o cale este posibilă. ceL-face ca până şi lucrul cel mai sigur să fie făcut îndoielnicj încât. cum ne putem însuşi aşa ceva? Istoricul nu poate fi perceput nemijlocit. care este în acela^ timp şi nimic-irea [anihilarea] oricărei alte posibilităţO Tocmai de o asemenea natură.a refuza să aprobe)1 1 Din 6· aceasta deci rezultă că îndoiala poate fi suspendată numai prin libertate. cum s-ar zice.

care aduce cu sine. ~ 'tt 'devenit ·Is-a · născut]. § 107. se vede uşor cum fcredinţa nu este o cunoaştere. deşi când îl scot este tot drept. de exemplu. care cercetează. şi nu pentru a exprima rezultatul negativ al cunoaşterii θετικως15 [thetikos. Treaba lui. nemijlocit. Sluihing] ci o decizie £J5es/uMm^73§iceea. Pentru ei lucrul prin­ cipal era felul de-a gândi [starea mintală]. nu prin cunoaştere. Altfel n -a rm a i crede nimeni niciodată. ea face ca „întâmplatul“ şi „devenitul“ să fie îndoielnice în devenire. sau mai bine-zis. ca s-a întâmplat. el nu ne amăgeşte. ariulându-şi propria incertitudine . punere în paranteză. şi. incertitudinea îndoielii. . 6. Iar dacă.1* .că s-ar trage de la concluzia pe care o trag. gr. Faptul că scepticismul grec a fost numit φιλοσοφία ζητητική άπορηθική σκεπτική [filosofia zetetike1 4 aporetike. ne-ar putea’ părea o concluzie de la efect la cauză.corespun­ zătoare ^limic-niciei“ nefiinţei . Care face ca. deoarece eu nu pot simţi sau şti nemijlocit că ceea ce simt sau ştiu nemijlocit este un efect. tocmai pentru că el voia să se îndoiască. ca pe-o umbră. să ne aducem aminte că concluzia cunoaşterii este de la cauză la efect. cunoaştere întotdeauna numai pentru a proteja structura mintală a gândirii. (τέλος όε οί σκεπτικοί φασι την εποχήν. liniştea. aceasta iară a nega posibilitatea * unui alt „astfel“ .devine obiectul credinţei (unul corespunzând celuilalt). Care lucru aruncă lumină şi asupra credinţei care/ odată ce a decis să creadă. de vreme ce prima expresie a devenirii este tocmai întreruperea continuităţii. a nu vrea să:ţi asumi riscul. de la motiv la consecinţă (Jacobi)1 8 Ceea ce nu este tocmai aşa. riscă să fi fost o ^rătăcire“.că îndoiala ar putea fi atunci suspendată. nici necesarmente nu poate şti cum că a devenit. η σκιάς τρόπον επακολουθεί ή άταραξία) [Scepticii spun ca scopul reprezintă o reţinere. anulând-şî 'deci posibilul „cum“ [mo­ dalitate] al devenirii .nu şi-ar suspenda însă scepticismul. e ca şi cum ai vrea să fii sigur'că ştii înota. De aceea se menţine scepticul mereu in suspenso1 S 6. care era şi lucrul principal.' lib. sau dacă-mi arată un baston care-n apă este frânt. spune întocmai 6. Că este un efect. nemijlocit. care de aproape se vede pătrat. înainte de-a fi intrat în apă. acesta doar „este“. Iar dacă m-aş putea lipsi de a trage mereu concluzii. ci un act de libertate. de la distanţă simţul îmi arată un obiect rotund. analizează]. skeptike ·*· filozofie 6. predicatele acestea nu exprimau caracteristica scepticismului grec. Εϊ nu poate şti. că acesta a devenit. ar fi trebuit să-l fi făcut îndoielnic deja în incertitudinea devenirii. Cartesius1 7 mai târziu. sunt amăgit abia când trag o concluzie în privinţa bastonului şi-a acelui obiect. există nemijlocit şi este conceput [înţeles] nemijlocit. în clipa în care credinţa crede că ä devenit. şi-totuşi ea vrea să creadă. ţ)acă credinţa decide însă aşa. ci prin voinţă. astfelul a' ceea ce a devenit fiind totuşi cel mai cert pentru credinţa^ In măsura în care lucrul care devine istoric prin credinţă.tcrede în „astfeluî“ devenirii [devenire ca stare].Contrar * Atât Platon cât şi Aristotel16 insistă asupra faptului că percepţia nemijlocită 6 şi cunoaşterea nemijlocită iiu pot amăgi. IX. asta-i părerea m ea" . necondiţionat]. pentru a 6 nu fi (sur)prins trăgând o concluzie. nu m-aş înşela niciodată. iar . atunci nu simţul m-a am ăgit. să nu-i punem însă în seamă prostia de-a fi fost de părere că cel ce se îndoieşte o face din necesitate şi că. care s-a folosit de. Concluzia credinţei nu este o concluzie^ [ceva concludent. Contemporanul să vadă deci cu ochii şi aibă b*ae grijă de concluzie. deoarece. atunci îndoiala este suspendată . ci zice că „rătăcirea“ are cu totul un alt motiv . Ceea ce nu este tocmai cazul. Când coi^ u z iă 'crAHTnţfi-j es te : aceasta . în aceeaşi clipă sunt suspendate şi echilibrul şi indiferenţa îndoielii [dubiului]. Scepticul grec1 2 nu 6 neagă corectitudinea simţurilor şi a cunoaşterii nemijlocite. care este puternică şi de neînvins . dubitează. o expresii a voinţejQ Ea crede în devenire.ca istoric . scepticilor greci că „rătăcirea“ (eroarea) se trage de la voinţa ce se pripeşte să tragă concluzii. 1 acestora.ggiştâ.] Diogenes Laertios. ca să afirm că ar fi un efect.pozitiv. [atâta tot]. aproximativ1 9 credinţa şă fie cea mai disputabilă (deoarece 6. iar ca „astfel“-ul ei să fie îndoielnic în „cum“-ul posibil al devenirii.e^e exclusă şi îndoiala. ce-i şi mai prostesc dacă ar fi aşa . chiar să fi fost. starea aceasta fiind tocmai cea pe care şi-o voia.

dar crede că era deva prezent. în loc de nemijlocirea percepţiei şî^cm ioaşterii^câre. Credinţa şi îndoiala [dubiul] nu sunt două specii de cunoaştere care să poată fi definite una-n prelungirea celeilalte . precum cea a contemporanului. acte de cunoaştere. trecutul nu devine necesar nici o clipă. fără [ca în felul acesta] să le transforme într-un lucru care. el nu în virtutea ei îşi etalează scepticismul.^enifei7'P0sî]5îIîÎât^ din care’ a rezultat posibiluITcâfe a devemTrealul.posibilul „cum“ al adevăraţilor i „astfel“ [posibilele modalităţi ale adevăratelor facticităţi]) trebuie să fie la fel pentru el. nici una . drept cel care a devenit. dar nici nu trage vreo concluzie fiindcă nu vrea să se înşele. chiar să se fi scurs milenii între ele. iar îndoiala" [dubiul]^este'protest Tmpot'riW^ cööeltizii^£-W percepţia îieinij^^S^i cunoaşterea nemijlocită. o acomodare omenească. ci. este neistoric.prezentul guranţa aceasta a devenirii ( nimic-nicia nefiinţei . transformându-le în ceva istoric. nemijlocire. mărturia contemporanilor. în virtutea noii sale calităţi.[nefiind. Pentru asta el nu are nici un rezultat. are a face cu esenţa. hotăreşte să se abţină şi să se reţină φιλοσοφία έφεκτική1 0 [filosofia efektike] de la a trage vreo 7 concluzie.dis-putare [părere dublă] sucombă în ea). ea fiind doar un fel de fortificaţie exterioară. fi vorba de reprezentări mai specifice ale acestei posibilităţi. prin a fi devenit). Credinţa este contrarul îndoielii. este prezentul n e in p O c irrdär ceea xe.de . De îndată ce cel din generaţia mai târzie repetă că acesta a devenit (lucru pe care îl face crezând în el). ele având a fa<^j^3^^iŢnînirile anulâfCTEte < i 3dHteuţei:~ f u torul : cu prezentul a v â f id a"J^ce"äö'äf I U înăSttfa în c a r e acesta este văzut din punctul de vedere al determinării anulate a existenţei. nici cel din generaţia mai târzie nu o poate face graţie [încrezându-se în] mărturiei1 1 7. oricum. nu se face să nu fie de acord cu ele. nici măcar unul negativ (care ar însemna să recunoască cunoaşterea). sau cât de puţin se dovedise a-i fi necesar contemporanului care credea. sau nu poate. Deci cel din generaţia mai târzie crede datorită [mtemeindu-se pe] celor împărtăşite de contemporani. Nu i-a mai rămas nici nemijlocire şi nici necesitatea devenirii. însoţeşte întotdeauna devenitul [ceea ce a devenit] rămânând în trecut. ci numai „astfelul“ [facticitatea] cfeuemm. el repetă posibilitatea acestuia. aşa încât menirea esenţei este tocmai' de a exclude'^. ele sunt pasiuni contrariiTlCredinţă este [să ai] aplicaţie pentru devenire. necesitatea? pe de altă parte. acesta fiind un caz de cunoaştere care vizează esenţa nu existenţa . Căci chiar dacă cele povestite în mărturie au suferit schimbări. indiferent dacă aici poate. judecata lui trebuind să se afle in suspenso. şi cea mai puţin disputabilă. fiind la fel de puţin necesar atunci când devenise. care deci credea că [trecutul] ar fi devenit. Cel care se îndoieşte nu heagäfde exemplu. Caracterul nemijlocit al mărturiei. iată-ne şi cu nesiguranţa devenirii. încrezându-se în voinţă. nu pot concepe istoricul). faţă de care are aceeaşi atitudine"ca a~COTijfein|för^ . aceasta deoarece credinţa şi devenirea îşi corespund reciproc. ca pentru cel contemporan. prin urmare.prin faptul că are înţeles îndoit . pentru el. Cel care nu este contemporan cu istoricul are. are istoric este că a deven it: iar ce*trecutul are is to ric e i^ cär devenihd· a Tost m £^rezent~lD^riffâfl~1ee cel din generaţia mai târzie crede în trecut (nu în adevărul acestuia. * * * Deci. doar în sensul în care şi contemporanul ar crede datorită percepţiei nemijlocite şi cunoaşteriiContemporanul nu poate însă crede graţie acestora şi.dintre ele. propria-i existenţă. faptul că mărturia este „acolo“. iar nesi­ . Chiar dacă se foloseşte de dialectică pentru a face contrarul pururi la fel de plauzibil.

Εϊ f s^ e totuşi un fapt istoric. dar numai pentru credinţă. (Conform cej° anterioare) nimeni nu poate deveni contemporan. potrivit pre X SK punerii noastre. efort] al acesteia. Dar aceast ultimă asemănare [de a nu avea nici un fel de contemp°ra . . Εϊ ajunsese 1 cele ştiute" despre zeu. cine-i de această părere tot n-a înţeles că acesta a devenit. ’ că între contemporanul nemijlocit şi cel de mai târziu ou există nici o deosebire. C cu esenţa. contradicţia este din nou prezentă. a cărui contra­ dicţie* este doar cea a devenirii. a cărui contradicţie fiind doar cea de a fi devenit. care nu cuprinde şi devenirea. el neavând [bazându-se pe altceva] decât nemijlocirea percepţiei şi cunoaşterii prezentului. Să revenim însă la fantezia noastră poetică1 4 şi la 7 presupunerea noastră cum că zeul a fost. prin intermediul aducerii amint®’ existenţa zeului nefiind pentru el nicidecum ceva istoric. contradicţia nu este decât nevoia de a admira. primise condiţia chiar de la zeu). In privinţa istoricului direct se adevereşte că acesta nu poate deveni istoric nici pentru percepţia nemijlocită. Acesta este un mod greşit exprimare. nici pentru cunoaştere. să nu ne amăgim cumva că ar fi mai uşor de înţeles că un lucru a devenit. în primul rând.SUPLIMENT Aplicaţie Cele spuse aici se referă la istoricul direct. cu acest fapt istoric./Socrate nu credea că zeul există. contemporaneitatea nemijlocită nu constituie nici un fel de avantaj. în sens direct şi general" ca privind relaţia faţă de istoric. CreditVa "fiind luată aici. ca n isu s al admiraţiei. ci dacă vrem să simţim că zeul a devenit. nu n isu s al devenirii. nu istoric.că ar fi avut puterea să producă ceva1 2 Atât timp cât nimic nü a devenit. n isu sm [străduinţă.. de mai multe ori. după ce a devenit. chiar dacă presupunem că există. Aici ch estiu n e ^ nu este cea a adevărului credinţei. 7. prin care esenţa veşnică a zeulţr este flexionată18 în determinările dialectice ale deventf1 7 *· Aşa stau deci lucrurile cu acel fapt istoric. noi nu credem că zeul există. care este însă obiect1 1 credinţei. deoarece se bazează Pe '^ contradicţie (credinţa în înţeles eminent). decât înainte de a fi devenit. în patima ce reproduce devenirea. Acel fapt istoric (conţinutul fanteziei noastre poetice) îşi are însă propria natură. deoarece. bazează pe o auto-contradicţie1 5 suficient pentru a d o v e d i 7. în care acest cuvânt poate figura numai o singură data» vreau să zic. ca mai apoi credinţa s trebuiască fi luată în sens cât se poate de eminent1 6 se® 7. Chiar să fi fost cunoaşterea sa socratică a divinului foart imperfectă (comparată cu a aceluia care. la fel de puţin pentru contemporan cât şi pentru cel din generaţia mai târzie. vizavi de o auto-contra' dicţie şi de riscul de a consimţi la ea. el nefiind un fapt direct istoric. odată ce un lucru a devenit. la in°dunemijlocit. deoarece/credinţa nu are a fa . ci cu existenţa] iar ipoteza că zeul exista 1 defineşte pe acesta veşnic.[fn sens veşnic. nu trebuie luat aici în sensul volatil care-i intrase în cap lui Hegel şi pe care-1 băgase şi-n căpăţâna altora şi şi-n cel al contradicţiei . ci un fapt care se * Cuvântul de contradicţie. a c e s ta ® are nici contemporan nemijlocit. fiind istoric la puterea î*1 ^ (credinţa în înţeles obişnuit) şi nici contemporan nemijl°cl la puterea a doua nu are. l u^^ acesta nu ne priveşte a ic i. "Istoric este faptul c zeul a devenit (pentru contemporan) ş i ca a fost ceva prezen prin faptul că a devenit (pentru cel din generaţia mai târz^ţOr tocmai în aceasta constă ş i contradicţia. dar numai într-o (singuf^ relaţie. deoarece are a face cu devenirea.

nu-i aşa. pe cât de puţin este necesar ca trecut. probabil că asta-i vrut să zici în ultima noastră discuţie (Cap. sau că întrebând în felul ăsta nu faci decât pe nebunul. aşijderi şi dezideratele ei. să fi văzut simptome ale acestuia . trebuie să se fi repetat des. atunci când a devenit. răspunsul nu te va jena. înghite [anihilează] deosebirea privind prima relaţie [credinţa în sens obişnuit] faţă de cei deosebiţi temporal [cum că orice fel de contemporaneitate este ceva mijlocit]. cele care se întemeiază pe altceva şi nu servind ele ca temei.„Nici vorbă . de obicei. iar acel fapt să fi avut cine ştie ce consecinţe. eu nu apucasem încă să mă înţeleg cum trebuia?“ . întrebarea pare deci imperioasă.„Fără îndoială. Chiar mii de ani să fi trecut. direct]. dificultatea devenind în felul ăsta deosebit de uşoară. Indiferent însă de acestea. iar dacă nu poţi întreba.istoric. aşa ceva nu-1 face mai necesar (iar. deci este la fel de puţin necesar ca viitor.pentru el . sau înaintaşul lui. fel şi fel de pregătiri. I V ) : că în timp ce tu mă înţeleseseşi atât pe mine cât şi toate consecinţele spuselor mele. să fie chiar cu adevărat la fel de justă pe cât ne este la îndemână? Căci dacă s-ar dovedi că întrebarea este nejustă. [neasemănători] din punct de vedere temporal. Chiar să fi văzut contemporanul.faptul cela rămâne la fel de nenecesar. circumstanţă ce. permiţându-i să fie . n-ar trebui să cugetăm întâi şi noi asupra întrebării. conse­ cinţele devin chiar ele doar relativ necesare. ne putem simţi îndreptăţiţi să întrebăm [şi] de un discipol de mâna a doua . de la discipolul contemporan şi până la această discuţie s-au scurs o mie opt sute patruzeci şi trei de ani. dintre' cei cât se poate de deosebiţi. la modul definitiv. înseamnă atunci că n-ai nici un drept să-l acuzi tu de nebunie pe cel care a avut bunul simţ să nu-ţi poată răspunde : or atunci dificultăţile par. cerând să i se explice dificultăţile ce ar putea parveni în caz că discipolul de mâna a doua ar trebui definit prin asemuire şi deosebire faţă de contemporan. bineînţeles.nemijlocit.“ -„Să nu conchidem însă aşa ceva. să fi fost avertizat de el. conform presupunerii noastre. ele întemeindu-se pe acea cauză a liberei acţiuni [liber eficientă] asta ca să nu mai zicem şi lucrul care-ar fi cel mai pe dos : ^* că [faptul) ar fi trebuit să devină necesar datorită con­ secinţelor . Ori de câte ori credinciosul permite acestui fapt să devină obiect al credinţei. C APITO LU L V Discipolul de mâna a doua „Iubit cititor! Deoarece. consecinţele fiind. ce-ar fi să zicem că dificultatea constă în a ne face să ne dăm seama că nu putem întreba în felul acesta? Probabil că ţi-ai dat deja seam a. înlăturate?“ . elrepetă determinările dialectice ale devenirii.

^ / dialectic. deci vrei să spui că ar putea fi vorba şi de un discipol de mâna a 5-a.gineşte acel discipoli seeundari..m.cadrul “ deosebirea păstrăm asemănarea [ LighedJ com unădin paragrafui [Forskjellighed] faţă de contemporan (abia j n ^ esen·^ urm ător vom vedea mai îndeaproape ca. jar devenind secretul mizerabil al veritabilei S P anumită lucrul pe care antichitatea îl socotea. să transforme întrebarea despre discipolul de mâna a doua. ar rezulta de aici cumva că discuţia despre toate aceste deosebiri (în caz că nu s-ar contrazice singură) nu ar trebui să poată fi rezumată la : Umîfcontra categoriei de : discipol contemporan? Frumos ar fi ca şi discuţia să se comporte la fel ca tine? Să fie atât de simplă la minte.“ . aracontemporan cum .într-un sens . ş. a devenit pozitivul. nu doar y1 reţaţjV£ întrerupem acolo unde ne convine. sau să fermecăm pe cineva cu scamatoriile ^ ^ ggk irii. să mă prosteşti cu o altă întrebare? Cum însă. a 7-a ş. ^ sunt puse . deosebtf (c§n(i es^e aici nefiind vreun sorit1 9 din care calitat.d. nu doreşti să continui această discuţie. de aceea alegem şi noi aici P^^-. Contrastele ies în relief cel mai bine Veneraţie de faţă-n faţă. Din dezvoltarea pe care am de gând să ţi-o prezint îţi vei da însă seama că am ţinut cont de schimbul nostru de cuvinte.„Aha. sau întrebând. de o mie opt sute patruzeci şi_.? Dacă. care este edj cu/ de sine. nu vreau nici să spun că întrebarea n-ar fi fost imperioasă.m. în sensul greşit al cuvântului.m.să fi vrut să spun aşa ceva.naiba ştie cum de. ^ _ n-o fi existând cumva vreun confiniu [confl ^β3ρ^θ care punct de frontieră] unde să te poţi tocmi» amim^ ă intelectul precupeţ să poată zice c ă : in profunzime măsură ş.oa^ deoarece nimeni n-ar fi putut fi contemP^n^ cont em_ m om entele. în ^ ^ g tin c ţ ie i. bănuiesc. e just oare să împărţim o perioadă de timp atât de uriaşă în două părţi atât de inegale : contemporanul .cel din generaţia mai târzie. e^ujasc^ 7. în . încât păstrează asemănarea deosebirilor reciproce faţă de un A l t u l . vrem g exprimându-ne pe atât de concis pe cât P0?1 s’ă amuzăm ^ ce nu vorbim istoriceşte ci algebric1 0 nedorl^ ergităţii. deşi în oeCu la tiv ă pu tea fi con sid erată drept verita b il *jn^m plât — dispreţuitul de sofism . drept negativ (parodica toleranţă ce jucruţ fără meschinărie).d. în momentul jncepeaj dacă poraneitatea sfârşea şi necontemporaneitatea . patima devenit o neghiobie.a. conţine numaidecât o nouă întrebare : dacă nu există cumva vreo deosebire între mulţimea [tuturor] celor cuprinşi în categoria de: «discipol de mâna a doua». şi să-ţi dea prilej ca. în loc să-mi aprobi sau dezaprobi propunerea. cuprinsă în cadrul calităţii determinate)sa.a. inÎLeC liază totul măsură. la rândul ei. deosebirea la care vom reflecta este însă de aşa fel. Orice asemenţ3 noastre ar neomenească nu duce la nimic.nu exista nici un cu j. încât să facă ce-ai fost atât de şiret să faci. de teamă să nu degenereze în sofistică şi ciondăneală. cu alte cuvinte. a care antichitatea îl numea pozitiv. Motiv pentru care. să ne vom aduce mereu aminte ca. şi ultima (cea care spatium dat.Forskjellighed = ne-asemănarea]. într-o întrebare cu totul alta.a. am s-o întrerup eu.. .s'® eculaţii. rămânând deci în cadrul asemăna#* ^tâmplare faţă de sine. cu atât mai puţin cu cât ea. e] { j n sor^ apară aşa la o coup de mains [bătaie din pal egte f£cuţ apare numai când faptul de-a fi contemp0 . deosebirea [. ar fi vorba de aşa ceva.“ §1 Discipolul de mâna a doua în deosebirea-i faţă de sine însuşi Deci nu vom reflecta aici asupra relaţiei discipolului secundar faţă de cel contemporan. Şi 8.d. doar ca să mă iau după tine.

fiindu-i mai aproape să obţină o mărturie exactă şi de încredere a celor trecute. i-ar sluji din punct de vedere istoric. . aceasta are (relativ) avantajul de a fî mai apropiată de certitudine^. 8 lucru pe care-1 vom dezvolta mai departe în paragraful următor. el [tiranul] ar da de .cât de mult să zicem că face/preţuieşte? Socoteala o putem face doar raportată la avantajul contemporanului. şi să i se fi năzărit să nu-1 preocupe altceva decât stabilirea adevărului asupra acestui punct.fiind un simplu fapt istoric» ia i-au ajutat toate acestea? Chiar să fi reuşit sa-ş1 P .*" . doar să se gure. înfometându-i spre a-i sili să spună adevărul» Pu •_u' 1 > dibaci. în generaţia cea mai apropiată. un om la care puterea tiranului să se fi îmbinat cu patima tiran u lu i. care să se potrivească litera ^ ^eră şi ceas de cea s. această mărturie oare să fie discipolul? N-ariam >®*ai degrabă . cu orice mijloc. cont de această deosebire relativă (avută de prima generaţie de discipoli secundari. căci patima credinţei. de care un simplu fapt istoric. ia să fi trăit. nem ijlocită. faptul că m ărturia-i era de încredere. în fel şi chip.. nu-i aşa. să se confrunte. Şi datorându-se agerim ii sale. or.. La ce i-ar maLs*1·^ 1 acelui om. cu alte cu vu ^ trebuind să i se amintească mereu că faptui aceia Se întem eia pe-o contradicţie. A fi mai apropiat de ceva este bineînţeles doar o ilu z ie . caci toţ C g se spune despre minunăţia pământească a zeului 1iHnd.°W T· > capacitatea de a nu se încurca în propriile"1 c*uni fiin d u -i dată num ai ră u fă că to ru lu i î nve . dar altfel nu . în raport cu cei de mai târziu) . având grijă să nu permitem deosebirii să ia asemenea proporţii. ascuţită de-o încărcată.11 1 ?0 cu sila nu-1 poţi lua? Chiar să fie faptul.întrebarea privind discipolul de mâna a doua este o întrebare eronată). cât se poate de temeinic . adică acea pati C are este la fel de intensă precum credinţa. a. l-ar face aşa ceva să fie discipol? Să zicem c-ar fi pus mâna pe toţi martorii [la eveniment] care mai erau în viaţă şi pe cei mai apropiaţi lor . că sunt oameni de încredere. cum se încurcă în conT1 . căruia trebuia 1 Se amintească mereu că el nu îl văzuse auzise Pe zeu nemijlocit. IV. unul pe altul. ceea ce trebuie să fi însemnat grozav mult pentru el. [orientându-se] către ceva numai isţonCm j ^ \le că oamenii cei mai cinstiţi şi mai adevăraţi» cu evin obiect al unui tratament inchizitorial s a u al vre^_a fixe a vreunui inchizitor.. a Prim a generaţie de discipoli secundari Ei bine. zicând despre sine că ar fi fost z e u l. Certitudinea aceasta nemijlocită am calculat-o deja în Capitolul IV. de o mărturie de încredere . încât să deranjeze totul. nu văzuse.de οτη simplu. c& s a u . cu toate astea.Sau. sub înfăţişarea de slugă . în tem n iţâ n d u -i. punând să fie interogaţi fiecare-n parte. precum pe cei 70 de tă lm a c i1 2 8.zeul . Vom ţine.de felu-i de-a voi să-şi însuŞ© cu sila lucrul pe care nici banul nu-1 poate cuflipar ’ 7. ati dacă ar vrea să facă să se potrivească absoi oate nimicurile . tap ·~ pe care-1 discutăm . oricine care nu este îndeajuns de apropiat de certitudinea nemijlocită (încât să fie cert nemijlocit) fiind absolut îndepărtat de ea. Dar să facem abstracţie de aceasta. ca uneorj văzuse sau auzise g r e ş it).. fără îndoială că el tot s-ar *nş a· Ba tocmai faptul că certitudinea lui era mai a însuşi contemporanului care văzuse şi auzise (ei ^ Uind să-şi fi dat uşor seama că. de la oameni care pot fi verificaţi. uneori. a luat-o in cţia greşită. ci văzuse doar un om cu înfaţi|?are unHla. avantajul acestuia (certitudinea nemijlocită în sens strict) s-a arătat a fi ambiguu (anceps1 1 = primejdios) încă din Cap. o mărturie complicată.

taman cu tâlcul ăsta. credinţa nu părtineşte nicidecum probabilitatea . ca glumă însă. la despărţire îl mai privim o dată în ochii săi romantici şi ne despărţim de el ca prieten şi frate de cruce pe viaţă şi moarte. 1. Semnificaţia unei asemenea atenţii (care poate deveni şi ofensă) am stabilit-o deja în Cap. având dovada probabilităţii rezultatului având nemijlocit la îndemână consecinţele cu care faptul acela trebuie să fi îmbrăţişat totul. vrea să servească omenirii o dovadă a probabilităţii. de la care însă nu există nici o tranziţie nemijlocită la credinţă.la care am cugetat mai grozav decât oricine care ar încerca să vină să mi le prezinte . un om nobil. mai aproape de epicentrul acelui fapt. ca farsă. Haideţi să zicem că a fi mai aproape de el este (în raport de generaţiile mai târzii) un avantaj. chiar el bine versat în alde astea. fie ca re gen eraţie şi-ar dovedi in d ign area [op vise Forargelse]2n în aceeaşi măsură ca p rim a . iar el.. pentru a o ajuta să pătrundă în improbabil. avantaj doar în raport cu avantajul. ca de sufletul unui seamăn pe care l-am înţeles de-a pururi. vorbe alandâla şi o încercare de-a duce cugetarea cu zăhărelul. II îmbrăţişăm. iar când ea (moartea) este. iar dacă vrem să ducem farsa şi mai departe. din credinţă. aici ca 5 Jpretutindeni.doar obiectul ofensei).iunul dintre noi . Iată ce facem.. ne lăsăm biruţi 'şi încheiem cam în felul acesta: „Aha. abia acuma-mi dau seama că acesta-i lucrul cel mai probabil dintre toate“.dar.chiar să fi ales improbabilul“. deoarece. acea dovadă a probabilităţii. în care decizia1 3 (a)pare mai clară. mişcat. ar fi o calomnie*.drept condiţie a t înţelegem ). Oricât ai fi fost tu educat pentru un asemenea fapt. în loc să ne răspundă foarte liniştit: „Pardon stimate domn. în ciuda tuturor obiecţiunilor . fiindcă dacă n-ar fi fost el vanitos. destul de apropiată. Generaţia aceasta are avantajul relativ de-a fi mai apropiată. după cum s-a arătat. Avantajul este că devii atent. rezultând. să dezvolte la în vă ţă cel cea mai profundă autoreflexiune. cu atât mai mult cu cât el este ceva înfricoşător. şi încearcă şă-mi prezinte o dovadă a probabilităţii. nicidecum vreo comoditate indolentă.nerezonabil este şi rămâne. singurul avantaj însemnat. Avantajul este de-a încerca o stare [trăire]. ci şi de la comunitate . . substanţa acestei convingeri este nerezonabilul.O asemenea farsă este îndreptăţită. este însă o contradicţie) este. ca o simplă consecinţă a atenţiei. nu sunt eu. Ba un asemenea educator. a cărui minte habar să n-aibă de ofensă şi nici credinţă să nu găzduiască. după părerea mea. dacă l-am spune despre credinţă. Zguduitura şi vib raţiile acestuia duc la deşteptarea atenţiei. La care noi îi venim în ajutor. învăţătorul trebuind. aş fi rămas eu ca tembelul în faţa seriozităţii cinstite a convingerii sale.Sau. dar sunteţi un caraghios . întocmai atenţiei. Ceea ce Epicur1 5 zice despre raportul insului faţă de moarte (chiar 8 dacă observaţia lui nu-i decât o foarte slabă consolare) este valabil şi în ce priveşte raportul dintre probabilitate şi improbabilitate: când eu sunt. tocmai te-ar ajuta să ieşi un palavragiu bine dresat. . ea (moartea) nu este. A ceasta deoarece a ten ţia nu părtin eşte nicidecum credinţa . Acelaşi om este deosebit de vanitos.lucru care. încât ar trebui să considerăm că e imposibil să-i treacă cuiva prin minte. el şi-o prezintă incisiv. 8. dacă o luăm în serios. b Ultima generaţie Aceasta se află departe de zguduitură. nobilul nostru n-a făcut decât să rateze totul! . e tare amuzantă. II facem. Nebănuind nimic. din cale afară de nostimă. primeşte felicitări şi mulţumiri nu numai de la demnitarii pricepuţi să preţuiască dovada. toate acestea nu sunt decât. IV.. un om are o convingere. Dacă faptul acela1 4 datorită nesimţirii crase. ca şi cum. după cum cel ce nu crede. dar se bizuie pe consecinţe. ca să dovedim ce? că este improbabil? a te folosi de probabilitate pentru aşa ceva. despre divinitatea sa nemijlocită (divinitatea nefîind o determinare nemijlocită. îl sărutăm şi-i mulţumim ob m eliorem inform ationem [= pentru mai buna informare]. despre minunăţia nemijlocită a faptei sale |(deoarece minunea nu este nemijlocită^ ea fiind [existând] doar pentru credinţă. căci nici un fel de nemijlocire nu te apropie mai mult de acel fapt. îndoielnic. . . folosită. atât de neroadă. ar fi.Cineva. fie că eşti ofensat2 1 fie că ai crede. al contemporanului. sau. tot degeaba. în primul rând. nici ■minunea n-o vede). improbabilul. Lucru care-i reuşeşte din cale-afară de bine. ne aruncăm asupra lui în mod cât se poate de iritant pentru vanitatea lui. n-ar fi degenerat niciodată în pălăvrăgeală omenească. Cum termină. să-şi dea convingerea-n vileag.. vai. Dacă însă faptul acela ar fi *însăşi ideea (oricum ar fi ea înţeleasă mai îndeaproape in concreto) de-a vrea să asociezi o dovadă a probabilităţii cu improbabilul (ca să dovedim ce? că este probabil? păi asta ar însemna că şi conceptul a fost schimbat. Avantajul este cât se poate de dialectic. având. conştiinţa păcatului . Ceea ce este 8 un avantaj. cât se poate de calmi şi de prieteneşte. Εϊ începe să fie jenat şi se ruşinează „pentru a fi presupus nerezonabilul“.

faţă de individ . In înţeles socratic. la fel de plauzibil ca a te naşte de 24 de ani. . cel căruia ea-i devine însă a doua natură trebuie să fi avut şi o primă [natură] . derivate ale faptului) ar dobândi efectul retroactiv de-a recrea paradoxul. concepţia lui Socrate fiind într-adevăr bine intenţionată . aparent. o asemenea aberaţie s-ar simţi foarte lezată. faţă de cea contemporană (iar omul care poate vorbi de consecinţă în acest sens. In care caz toate cele proiectate în Capi. a te naşte însă cu a doua-ţi natură. [Avantajul consecinţelor este. pentru a nu fi ajuns mult mai departe decât socratismul. deci sub forma imanenţei. 8 dacă aşa ceva este de conceput) generaţia mai târzie este de-a dreptul avantajată. Or faptul acela nu respectă nici un fel de dresură. o a doua natură care se referă la un fapt istoric dat în timp. triumful suprem al speculaţiei. nu cu două naturi menite formării naturii omeneşti obişnuite. relaţia 8. In care caz (deci. iar a te naşte cu credinţa este. fiindcă aici nu-i vorba de o primă şi de o a doua natură) este definită în continuitate cu ea însăşi.chiar dacă noi am abandonat-o pentru a descoperi cele proiectate mai înainte . aiurând totuşi despre fericirea de-a fi contemporan cu faptul acela. cu excepţia cazului în care dorim să presupunem că consecinţele (care sunt. nu se mulţumea să se amintească drept fiind înainte de-a fi devenit (veşnicia şi . Or aici totul este istoric şi mergând înainte. natura (singura.pe care nici chiar Socrate n-ar fi fost în stare s-o suprime. fără să sesizeze deloc acea ambiguitate a atenţiei. în veci şi pururea. Până şi metempsihoză are un înţeles. poate că individul s-o fi născând cu ambele naturi deodată. individul exista înainte de-a deveni [se naşte] aducându-şi aminte de sine .de vreme ce credinţa i-a devenit a doua1 7 Iar dacă faptul acela trebuie naturalizat. Deci o zăpăceală [către] înainte şi care are mult în comun cu cea descoperită de către Apollonius din Ţyana1 9 către înapoi. Faptul acela este [există] numai pentru credinţă. întocmai aceluia care confundă certitudinea nemijlocită cu credinţa. chit că bărbierilor şi celor aferaţi el trebuie să li se fi părut fiinţa cea mai scumpă şi dragă. Dac-am putea arăta într-adevăr un individ care să se fi născut cu credinţa. nimeni nu le mai opreşte.poate fi descrisă în felul următor : căWdividul se naşte cu credinţa. dar fără să putem zice că ar avea puterea de-a transforma. din care pot rezulta la fel de bine atât ofensa cât şi credinţa. iar odată ce şi-au dat drumul. adevărul rămâne totuşi că ea [consecinţa] este definibilă doar ca identică şi omogenă cu cauza. iar cel care ia consecinţele la modul nemijlocit se înşală. acesta ar fi o monstruozitate mai vrednică de văzut decât bărbierul din Den Stundesl0sem [Omul aferat]. ca faptul respectiv trebuie naturalizat1 6 încetul cu încetul. Acesta. metamorfoza. fiind. luaţi vă rog seama. ci cu două naturi omeneşti întregi. fiind prea mândru să-şi dorească un discipol care să-l urmeze în virtutea întorsăturii fericite pe care-a luat-o cazul.. el este şi rămâne paradoxul la care nu se poate ajunge prin speculaţie. Desigur că credinţa poate ajunge o a doua natură a omului. refuză să fie „naturalizat” prin protecţia vreunui rege sau profesor.venit pe lume ca paradox absolut. nu-i aşa. este un adevărat non plus ultra de nebunie. deci cu a doua sa natură' Dacă ar fi să ne-ncepem cercetarea în felul acesta. ar începe să jubileze toate aberaţiile din lume deodată . dintre care yna presupune intercalarea unui [fapt] istoric intermediar. spre deosebire de Socrate.Sau. A avea consecinţele sub nas este deci un avantaj la fel de îndoielnic ca şi a avea certitudinea nemijlocită.sunt zăpăcite şi ne trezim nu la socratism ci la o confuzie . aceasta . la urma urmei. putând să-şi însuşească acel fapt cât se poate de degajată. nu i-ar fi cu nimic de folos celui de mai târziu. 8. Bineînţeles că aceste aberaţii trebuie să fi fost inventate mergându-se mai departe [decât Socrate]. ceea ce ar fi la fel de plauzibil ca un fiu care ar dobândi puterea retroactivă de a-şi recrea tatălr Chiar dacă gândim la consecinţă pur logic. care zice că s-ar fi născut în Neuen Buden . mare nerod trebuie să fie). aducerea aminte este deci pre-existenţa (nu amintirea pre-existenţei). doar consecinţe ale unui paradox.-însă.

Prima generaţie de discipoli secundari are avantaj.cum să poată avea loc aşa ceva? Doar nu s-a întâmplat aşa dintr-o lovitură. ca singurul mod de-a putea beneficia de întreaga forţă a consecinţelor să se facă printr-o conversiune [inferenţă imediată]. In acesta cantitatea t este şi ea limitată. condiţia că [tranzacţia] se face în virtutea unui parad j ce nu trebuie confundat cu un bun solid imobiliar. trebui să-l facă ori de câte ori cantitatea vrea să foTi°-e [constituie] calitatea. că ar fi pătruns [s-ar fi infiltrat] până şi lucrul cel mai neînsemnat cu omniprezenţa sa . nu-i aşa. iar apoi să facă socoteală.vorbind omeneşte . ca însuşirea să-mi fie făcută dificl.jto fiind. ci se grăbea să ajungă mai departe. la rândul ei. o uşurare. însă ca şi ideea. Cantitatea fiind varietatea. lucru care (vom renunţa la imaginea noastră. H aideţi să calculăm avantajul consecinţei la maximumul său absolut. la neam acelaşi lucru trebuie exprimat a stfel: că neamul omenesc. o neînţelegere nu poate oare avea şi ea consecinţe.născându-se. să abordeze i“e · revenind la ea din diferite direcţii. cine fusese înainte de-a deveni el însuşi. tristă neînţelegere. a venit şi rândul unei generaţii.continuitatea conştiinţei constituind ideea şi profunzimea gândirii socratice). nu-i aşa. chiar dacă a fost clădită în aşa fel încât. doar ceva plutind în derivă. fiecare generaţie ajunge să se raporteze acelui fapt! Această “ categorie intermediară trebuie deci controlată. vezi bine. conţinu ^ total al consecinţelor fiindu-i încredinţat insului. un neadevăr.şi văzân ^ . Iar dacă faptul acela a fost naturalizat. că dificultatea este de faţă [prezentă]. Or._0 Iar dacă ultimei generaţii. să se îngrij®Ţ să tăie firul. ca aceas ultimă generaţie să se înşele până când au îhceput putrezească bârnele. încât cel ce n-a fost niciodată renaşte . -în viaţa individuală aceasta se exprimă în felul următor : că . trebuind să-şi a i·. ci succesiv. până la urmă. ci J° lăsa la latitudinea fiecăruia să le studieze. nimic neomenesc (ca o naştere în sânul altei naşteri. re-naşterea). a devenit cu totul a ltu l. un avantaj îndoielnic .clădite pe abis. dar că totuşi este definit în continuitate cu primul. şi dintr-un alt motiv. cum adică' succesiv? Bineînţeles datorită fenomenului că. atunci consecinţele n-ar fi decât o neînţelegere. spaţiu-i disponibil nelimitat în interiorul [acestei li#*1 e graniţei. [şi anume] că faptul acela ar fi recreat total lumea.cum am proiectat-o noi . să descopere cele ciudate cazuri de diferenţe relative şi de situaţii reia1 ti cum îl duce fantezia.ar deveni o monstruozitate de necrezut. amintindu-şi. vezi Doamne. Avantajul consecinţei este. aproape prăbuşită sub povara groazei. vieţii ce veşnic îşi ' covoru-i pestrifQasemeni Parcei torcătoare1 0 important es 9. sigur ele sunt . . privind la prima . iar oraşul să se scufunde. Oare n-a fost Veneţia clădită pe mare. i-ar veni să z*c ^ „cine să-şi fi închipuit aşa ceva. asemeni celei de a doua Parce. care sunt clădite pe un paradox. c Comparaţie Nu vom urmări mai departe cele aici dezvoltate. ^ · consecinţele. dar . daca trebuie oricum să-mi însuşesc dificultatea. după intervenţia acestui fapt. deoarece credinţa . In care caz neamul ar trebui să adopte un nume nou. păi atunci naşterea este nu numai naşterea ci este şi re-naşterea.în caz că nu este o simplă consecinţă al faptului pomenit. este întotdeau un avantaj. nu poate fi şi el puternic? Oare nu tot aşa s-a întâmplat cu fiecare generaţie? Dacă tuturor generaţiilor le-ar veni din senin să încredinţeze toată splendoarea consecinţelor ultimei generaţii. deoarece.să fi fost după mintea obiecţiei . care nu şi-a mai dat seama de acest fa p t . toată tărăşenia nu poate .n-are.individul se naşte cu credinţa .

primeşte condiţia chiar~de la zeajDacă J < ceje UL stau în felul acesta (or aceasta am dezvoltâţ-o deja precedente. Aşa cum. . Or. fiindcă atunci am a^e?orjcul un fapt veşnic. luaţi vă rugăr® s . să nu decidă decât soarta relativă a oamenilor. atâta t o t . atunci el este la“Tel de apropiat oricărui tim p i dar. ’ .’ nu în sensul că această condiţie ar fi.atât de grea încât să n-o poţi lua de-o aripă şi să porneşti din loc cu ea“. luaţi vă rugăm seama. numai puerilitatea sau prostia îl pot supraaprecia făcându-1 [ceva] absoluţi b) Dacă faptul acela este im Jfapt veşnic. să luăm seama.Şoarece ^ ţ fi vorba doar de un fapt veşnic. La care bineînţeles că s-ar găsi cineva care să-i răspundă : „Fii drăguţ şi ia-o matale la goană cu ea. §2 Chestiunea discipolului de mâna a doua înainte de-a trece la deliberarea propriu-zisă. ce n^ atunci cu chestiunea discipolului de mâna a doua? ^ cel care are. sau de-a fi cât de aproape posibil. dacă este aşa cum l-am înfăţişat'. în vre. atunci i® . pentru oricine din generaţiile j even{ m ărturia contemporanilor devine ocazia d e -f. .a. luaţiva rZ^c\ seama. ja fD a că faptul acela este considerat un simplu fapt istoric^Stunci cel mai important este să fii contemporan. sau. iar groaza îl va înşfăca.că timpul poate divide relaţia oamenilor faţă ο λ ® adică s-o dividă în mod decisiv . istoflc ^Qar trebuie însă nici înlăturat. nu ca s-o facem să devină a . ce are.este contradictorie i**l]utul lucrul esenţial divizibil la timp este eo ipso liu ^ lSj Un fiindcă de aici ar rezulta că absolutul ar fi el ^ ' ce casus1 1 în viaţă. ea ar fi o contra.la fel şi. un status în raport de altul.\Istoricitatea a. pur şi S rjfen^ [prezentă] la cel căruia-i fusese ocazionată). ^ decisivă pentru indivizi. folosindu-mă de acest cuvânt: „faptul“. împrumutat din [vocabularul] istoric. ca atare. nu uita însă să controlezi întâi dacă lucrul cu care ai luat-o la goană e într-adevăr cel în chestiune . pentru contemporan. deşi declinabil la toate casibus ale vieţii este> mereu acelaşi şi în relaţie permanentă faţă de & ftceVf ’f0 lată C însă mereu status absolutus. sau a putea fi sigui^că te poţi încrede în spusele contemporanilor ş. unde s-a arătat cum contemporane1 nemijlocită este doar ocazia deşi. condiţia de la zeul însuşi (altfel am vorbi Ş < rz·· 0L . pentru a r-(jeea] şi mai precis. de îndată însă ce observă că această uşurinţă este tocmai situaţia precară ce dă naştere dificultăţii. aceasta deoarece credinţa şi istoricul îşi corespund perfect7\ar eu. nu şi n-are puterea vreunei decizii absolute). ine S-o luăm deci de la începutiC el ce. vom face pe loc nişte observaţii. ar noastră discuţie ipotetică este anihilată. o are. această dificultate va corespunde dificultăţii groazei. ° treaga şi istoric. şFaptul absolut este u _aS^a istoric şi. . bineînţei ’ . pentru orientare. la fel de primitiv ca pe prima generaţie de discipoli secundari.diOrice fapt istoric este doar un fapt relativ şi nimic mai mult. fiindcă atunci iată-ne [di® n. fiind tocmai avantajul faptului de a fi contem poran (cum indicasem mai îndeaproape şi în Cap. Dacă nu suntem atenţi la aceasta.primind. deoarece un simplu fapt istoric nu este deloc un fapta . g0iu^ trebuie deci accentuată. condiţia zeul însuşi. IV). princondiţi®’ rurjJe discipol. n-am făcut decât să mă „acomodez“ unui limbaj mai puţin c°Î^efini Dacă faptul acela este un fapt absolut. puterea relativă. de la zeul însuşi. în privinţa contemporaneităţii.primind. cine-a zis vreodat’ că vorba-n vânt n-ar fi iute la picior?“ Ultima generaţie are avantajul uşurinţei.^ uşj 9 acesta. motiv pentru care este firesc ca timpul. atu?clL esta. astfel înţeleasă. faptul absolut es^ . ^ e a) (chiar dacă. obiectul credinţei. nu în credinţă . lSru2ăm devine ocazia de a deveni discipol .m. şi pe el. | a discipol .

Primind deci condiţia de la acesta.la o contradicţie . că un om ar fi un zeu în relaţia sa faţă de alt om? Nu! Modul în care-un om se raportează altuia l-a înţeles Socrate cu un eroism care.să ne distragă atenţia lăcomindu-ne la mărturia celor contemporani. zăpăceală . o asemenea aberaţie ar fi inimaginabilă. nu-i dificil). dacă şi cel din generaţia mai târzie primeşte condiţia tot de la zeu. odată pentru totdeauna. luaţi vă rugăm seama. Cine-ar îndrăzni să-i vină însă cu asemenea baliverne lui Socrate. pentru contemporan. Ce poate face atunci contemporanul pentru cel din generaţia mai târzie? a) Ii poate povesti celui de mai târziu . zeul e zeu. a acelui fapt şi a relaţiei insului faţă de zeu. acesta [din urmă] îl va şi crede. eo ipso. Presupunerea noastră ipotetică. să aibă grijă! Cine însă a înţeles-o. Numai în felul acesta a mers proiectul nostru. nu datorează nim ic altuia. cel de la care insul primeşte condiţia fiind.ibrmaţiei astfel presupuse aceeaşi înţelegere. Acea consecinţă aberantă însă conţine tocmai o contradicţie care nu se mulţumeşte să statueze ceva neacceptabil. dacă însă spun „cred şi am crezut că cutare a avut loc cu toate că pentru intelect aceasta este o nebunie iar pentru inima omenească o ofensă“. unui si acelaşi (cf. la urma urmelor.consecinţa? Să rămânem atenţi şi să nu permitem bizareriei istorice1 2 ca printr-o nouă contradicţie şi spre o nouă 9. doar să-l în ţe le g i. pentru cel de-al treilea. în cadrul diferitului total. Haideţi să presupunem că lucrurile stau altm interi. nevăzând-o cu ochii altora şi văzând doar acelaşi lucru pe care-1 vede orice credincios cu ochii credinţei. deşi. celor anterioare). va înţelege la fel de bine că nu este şi că nici nu poate fi vorba de un discipol de mâna a doua.că sunt inim aginabile. nu conţine însă nici o contradicţie.la mâna în tâi.totulp Că această înţelegere nu este uşoară şi. adică. iar că generaţiile următoare ar trebui să primească acum condiţia de la aceşti contemporani. cere cutezanţă. doar să-ţi închipui c-ai înţeles. că generaţia de discipoli contemporani ar fi primit condiţia de la zeu. în clipa aoeea am făcut într-adevăr tot posibilul să împiedic pe altcineva să mi se definească în continuitate nemijlocită şi să refuz plăcerea oricărei companii. P rin c ip a lu l este însă să dobândeşti . obiectul credinţei şi zeul Ajunge o asemenea aberaţie pentru a speria şi ideea de această presupunere. mai ales. (care este şi presupoziţia noastră ipotetică). cu excepţia cazului în care am zice . idacă contemporanul e cel care trebuie să-i dea celui din generaţia mai târzie şi condiţia. fără să te gândeşti la obiecţiile concrete [ce s-ar putea ivi]. contemporanul devine obiectul credinţei celui din generaţia mai tâ rzie. ci duce . cum că. ca şi cum de ea ar depinde totul (fiindcă odată înhămaţi la aşa ceva nici nu mai terminăm babilonia). Nu. iar cel ce începe să se exerseze în această înţelegere se va surprinde adesea înţelegând greşit. eu povestesc ceva la modul istoric.în cadrul acestui lucru neacceptabil . dar zeului . oricine altceva trebuind [atunci] să se comporte în exact acelaşi fel [ca mine]. iar cel care n-o are de la zeul însuşi. 9 3 . iar faptul acela se bazează pe-o contradicţie). Deoarece când spun : cutare şi cutare a avut loc. nu este discipol. ci este doar o ocazie. că nu-'i uşor de păstrat (fiindcă s-o în ţelegi. care-ar fi atunci .despre faptul acela şi despre relaţia insului' fa ţă de zeu . gândirea putându-se preocupa de ele ca de lucrul cel mai bizar din lume. b) Sub forma aceasta 1. noi aşezând zeul în relaţie cu insul. Pe de altă parte.în cadrul_. nu-i nici o noutate (câ dovadă că nu se dă nici un fel de contemporaneitate nemijlocită. că 'ţin om. iar dacă vrea să se antreneze şi la discuţii cu alţii. în cazul în care este credincios. dar cum că. deoarece credinciosul (el fiind singurul care este discipolul) are neîncetat autopsia [vede cu proprii ochi] credinţei. contemporanul este zeu. Pe de altă parte. iată-ne atunci reîntorşi la socratism. mai departe decât cel al lui Socrate. că şi el a crezut în acel fa p t . ceea ce. este fără dar şi poate . la acel fapt [pomenit] şi la relaţia insului (contemporan şi cel din generaţia mai târzie) faţă de zeu.

el ar face tocmai tot ce-i stă în putinţă ca să-l împiedice pe celălalt să-l adopte nemijlocit. Disensiuni. Dacă am dori să exprimăm relaţia celui de mai târziu faţă de cel contemporan cât se poate de concis. pentru cel de m at1 târziu . aşa cum se mărtu­ risise.. Faptul istoric^căJzeiiLa~-av. pentru cel din generaţia mai târzie. singura autoritate corespunzătoare credinţei). probabil. acest interes va viza atunci. iară doar şi poate. face casă bună cu indolenţa spiritului şi cancanurile urbei europene). contează mult dacă cineva vrea. iar sunetul pentru auz. zeul s-a arătat cu chip de slugă sărmană. asta în ochii oamenilor.fie că crede în Münchhausen. Dacă faptul despre care vorbim ar fi fost un simplu fapt istoric. în esenţă. caracterul istoric [al acesteia}. numai el va credejCine vrea să creadă (adică. va trezi o senzaţie enormă şi va prilejui scrierea multor volume. Ceea ce nu este cazul aici. Sub forma aceasta o va putea face. în loe să vadă fiecare dacă are el însuşi credinţa.[Numai cel ce şi-a primit condiţia chiar de la zeu (lucru ce corespunde pe deplin exigenţei faţă de om. din cauza conciziei. Care istoric? Acel istoric ce nu este doar obiect al Credinţei şi care nu poate fi comunicat de unul altuia. pe cel de mai târziu. încât cel [în cauză] n-ar ajunge niciodată la credinţă. lăsând probabil la latitudinea celui din generaţia mai târzie să se definească în continuitatea vorbăriei. exactitatea istoriografului ar fi fost de mare importanţă. să renunţăm la corectitudine* . fie că crede în virtutea părerii sale şi.am putea spune cel din generaţia mai târzie crede datorită (ocaziei dată dejp'mărturiei contemporanului. să-şi închipuie că crede) doar fiindcă crezuseră [la fel] mulţi oameni de treabă de la munte1 4 (ce ziceau că-s de credinţă. nu jenează aici şi nu afectează cu nimic cazul.Juriştii spun că o crimă capitală „înghite“ toate crÎQjyele mărunte .la fel şi cu credinţa. cum ar fi fost dacă-n loc de zeu ar fi fost vorba de-un om. şi „în virtutea. credinţa neputând fi < distilată nici chiar din detaliul cel mai fin.Mărturia contemporanului este. neadevărul putând ajunge. nu şi-n cei ai zeului. cu siguranţă. nu-i decât un lucru întâmplător. ocazia. taman la fel de departe ca adevărul) atunci el este un caraghios şi. Neamul contemporan a făcut ce trebuia . Lucrul acesta nu îl priveşte defel pe cel de mai târziu. în timp ce. privind credinţa oamenilor cumsecade . căruia i se cere să renunţe la intelect şi care este. să vândă crezul la licitaţie celui ce plăteşte cel mai m u lt. nici de ponos. Iar dacă ce-1 interesează e credibilitatea contemporanului (caz care. [îndeletnicirea] de-a delibera dacă cutare sau cutărică sunt vrednici de Crezut. nu-i este nici de folos. că a trăit printre noi şi a dat învăţătură. acest-mic'anunţ. să fi suportat şi suferit cineva orice pentru credinţă. pe de altă parte.făţişjare„Omenea&că. fără ca. vreunei opinii răspândite. fiindcă pentru cel din generaţia mai târzie. absurditatea ei le înghite pe cele minore cu totul. Chiar dacă generaţia contemporană nu ne-ar fi lăsat nimic altceva în afară de aceste cuvinte : „Noi am crezut că.^ste_ lucruT principal. în schimb. chiar mărturia cea mai preten­ ţioasă nu va însemna în veci nimic. din calcule meschine. credibilitatea contemporanului? Nu în sensul că acesta ar fi avut [sau nu] într-adevăr credinţa.ut^^ Jn. care conţinut este [menit] numai pentru credinţă. exact în acelaşi sens în care culorile sunt [menite] numai pentru văz. aşa cum contemporaneitatea nemijlocită este [ocazie] pentru cel . care altfel ar avea efecţjenant. această nota bene de istorie universală devine ocazie . în virtutea condiţiei primite de el însuşi de la zeii^. restul detaliilor istorice nu sunt chiar atât âe importante.va putea el povesti conţinutul faptului. după care a murit“ ar fi mai mult decât de-ajuns. la dobândirea propriei credinţe . adică să i-1 poată comunica în aşa fe l încât c e lă la lt să-l şi creadă comunicândii-i-1 sub forma crezului. căci spoiala asta înşelătoare de serios. nimeni în afară de el nu poate şti mai mult despre sine decât ceea ce zice el. în anul cutare şi cutare. atât de mult contează aşa ceva. In ce sens îl poate interesa. cine să te şi poată 9 controla mai mult de atâta? chiar să fi îndurat. sub orice altă formă n-ar face decât să vorbească în vânt.

Ceea ce. pe care la început eram înclinat să-l socotesc foarte mare. dinadins. îşi are locul într-o altă observaţie. Dacă mărturia nu este de felul ăsta. pentru contemporan totuşi nu are însemnătate absolută. după cum ţi-ai dat singur seama. contemporaneitatea nemijlocită nu este defel un avantaj hotărâtor. nu ne pripim. c-ai făcut-o. ca să nu fie ispitit să alerge s-o vadă şi s-o perceapă cu ochii-i sim ţitori şi s-o audă cu urechea-i de păm ântean. aşa cum ai zice.“ Chiar aşa şi e s te . asta dacă chibzuim bine. Deci cel din generaţia mai târzie nu poate fi ispitit în felul ăsta. ea va ocaziona exact aceeaşi) ambiguitate a atenţiei pe care-a încercat-o el însuşi. ba ieşind . pentru a fi primii care să povestească ciudăţenia’ . va transmite mărturia în aşa fel ca nimeni să n-o poată lua la modul nemijlocit. nu dorim . din contemporaneitatea sa? în timp ce aici era vorba numai despre măsura în care contemporaneitatea nemijlocită îţi facilitează să devii credincios. nefiind credincios. că n-ai vrut. osteneală. încât contemporanul chiar trebuie să-i dorească sfârşitul. că discipolului i-ar fi de folos plecarea zeului. deoarece cuvântul „eu cred“ (în ciuda intelectului şi-a darului meu de-a inventa) este un aber [dar] foarte ezitant. că n-ai făcut-o 9. Ideea aceasta. contemporaneitatea nemijlocită (privită drept avantaj) pare să devină ceva atât de îndoielnic. tot în cămară ajunge15 amesteci întotdeauna câte-un cuvinţel 9. iar dacă mărturia este ceea ce trebuia să şi fie (mărturia credinciosului). alta) sau a unui filozof.^ nefiind deci vorba de obiectul credinţei. ea este sau a unui istoriograf. generaţia mai târzie se înţelege pe sine. ba chiar periculoasă. povesteşte doar de una. după întorsătura cazului. neputându-se pune întrebarea unui discipol de mâna a doua. lucru ce nu se poate exprima mai răspicat decât zicând că discipolul. prilejuită [ocazionată] de contemporaneitatea nemijlocită. „Bine le mai zici. în caz că este ό mărturie. să dai remarcii un anumit efect.tocmai în câştig. pe de altă parte. înseamnă. imprimându-i această formă. în ultima ta remarcă.în felul ăsta . nici de scriere cu simpatică. de îndată ce zeul a părăsit din nou pământul. chit că. nu lipsit de un anumit interes şi bucuros să nu dau nici de şarade. el neavând decât mărturia contemporanului care. [ea] să nu fi fost . când totul n-ar fi decât pradă de deranj şi o tristă. toţi [discipolii] sunt egali.el ar pierde totul şi s-ar reîntoarce la socratism“. se găseşte în Noul Testament. după ce-a d even it credincios. efectiv. Contempo­ raneitatea aceasta nemijlocită este însă numai ocazia. unde întrebarea devine : „ce avantaj ar putea avea credinciosul contem poran. nefiind deci vorba de obiectul credinţei (asemeni scrierii unui' isto rio g ra f contemporan care. ar face bine să sfârşească. în esenţă. S-ar putea să zică cineva : „Ciudat. prin faptul că ea sfârşeşte. încât putem spune că.contemporan . el nefiind privat de esenţial. va treEvui să spere . ar trebui să-i dorească tocmai sfârşitul. că. a ne întoarce la socratism. s-ar părea oricum că avantajul contemporanului. dacă vorbim amândoi daneză. Ceea ce înseamnă că este o stare intermediară. Credinciosul. Nu numai atât. a fost redus considerabil. vorbeşti de parcă m-aş auzi pe mine.adică să fim dornici să sărim imediat. ca bărbierul din Grecia1 7 să ne punem viaţa-n 9. în vrem e ce contemporanul şi-o are în contemporaneitatea-i nemijlocită nedatorând deci nimic nici unei generaţii. îmi vine să-ţi spun. asemeni asistentului Saft care. joc. dacă s-a înţeles pe sine. Contem poraneitatea nemijlocită este atât de departe de la a fi un avantaj. c-ai vrut. are forma prohibitivă a credinţei1 8 Iată de cefija că cel din 9. zău aşa. ce face ce nu face. în Evanghelia după Ioan1 6 Deşi. dacă nu suntem atât de caraghioşi încât să considerăm o asemenea moarte un m artiriu. λ ^ Nu există discipol de mâna a doua. atât doar că generaţia mai târzie îşi are ocazia în m ărtu ria contemporanului. ţi-am citit până la capăt dizertaţia şi. oricum te suceşti şi învârteşti. In esenţă primul şi ultimul sunt egali. în cel mai bun caz. dar nu-mi permite m odestia. Dar tu. nu suntem curioşi. care deşi are însemnătate şi nu poate fi lăsată pe dinafară fără. care nu-i al tău şi care ne deranjează prin amintirea ce-o trezeşte.

nu-i aşa?“ -„Fără îndoială că este deosebită. sau.„în felul acesta. căci crezul triumfalnic e cel mai ridicol din toate. niciodată la vreme . iar părţile învrăjbite sunt repuse în egalitate.“ . când să mai ai atunci timp să compui versuri triumfante. către cazărmile oraşului. ^r semăna cu o armată gata de atac care în loc s-o ia înainte pe câmpul de luptă. ba dimpotrivă. cum ai exprimat-o şi tu. cu cântări de bucurie. iar cât timp se dau bătălii există [şi] posibilitatea înfrângerii. înainte de toate. fară însă ca din acest motiv să-mi fie indiferentă obiecţia cuiva. indirect. deoarece misiunea este aceeaşi. dacă îndemnul tău ceremonios n-o fi având decât scopul de a-mi porunci. aşa cum zici. un râs sardonic s-ar ricfrca asupra acestei procesiuni demente. şi deci. şi tot aşa îl consider şi acum. împăcare care să facă deosebirea [dintre primii] faţă de toţi ceilalţi strigătoare la cer? Asta n-ar însemna decât să aducă vrajbă. de faptul că zeul se sădeşte în viaţa omului. dacă nu reţin greşit. asta dacă n-ar fi şi mai solemn s-o las baltă. în contemporaneitatea nemijlqcită. o nelinişte ce fa sfârşit numai când se spune : „S-a isprăvit1 9 9. asemeni tonurilor batjocoritoare2 2 ale 0 naturii ceyloneze . căci nimeni nu-i în stare să-şi dea sieşi condiţia şi nici de la alt om [neputând-o] primi. să mă hotărăsc să aduc şi eu o obiecţie. egalitatea este.„Asta-i şi părerea mea .ca mărturia contemporanului să nu fie prea pretenţioasă şi.. să nu umple atâtea cărţi. chiar dacă întreaga generaţie contemporană ar simpatiza cu o asemenea abracadabra. de să acopere tot pământul. va trebui să fie deosebită de prima şi de cea dinainte. te rog să mi-o prezinţi!“^ „Dar solemn mi te-ai mai făcut dintr-o dată! — Chiar dacă situaţia n-ar cere aşa ceva. în orice timp şi-n orice l o c l a fel de grea. chiar să le-o fi interzis tuturor s-o facă ar fi fost în zadar] Iar dacă omenirea ar amuţi.mă faci să-mi amintesc. ce trece prin viaţă cu cântări şi dangăt de clopot. Vezi. sau ocazia să le cânţi! Să fie aşa. De ce-ar lăsa zeul ca puterea timpului să hotărască pe cine să părtinească e f f nu ar fi mai demn din partea lui să facă împăcarea [concilierea] la fel de grea. fiindcă ar aduce o discordie nouă. de limba ţâfnoasă a traducerii (într-o nordică obosită şi-mpelticită de bere) unui pasaj biblic2 0 făcută de un geniu2 1 nu tocmai 0. în caz că o ipoteză poate fi considerată astfel) drept un plan divin. S-ar preta el oare la o asemenea împăcare [numai] cu unii oameni . uite că te mai rog o dată: dacă ai vreo obiecţie justificată. Iar dacă generaţia de credincioşi contemporani n-a avut. Sigur că-mi dau seama că generaţia contemporană trebuie să presimtă şi să sufere profund de durerea ce însoţeşte devenirea acestui paradox.timp să triumfe. . solemnitatea-mi se va trage de la ceea ce pare să distingă generaţia mai târzie de cea contemporană. trece prin viaţă cu cântări şi dangăt de clopot . Ca natura obiecţiei mele să nu dăuneze totuşi solemnităţii. şi deci la fel de uşoară . pentru oricine. tăcere. fără însă ca odihna să dea brânci istoricului să iasă din nou a fa ră . iar credinţa e întotdeauna bătăioasă . chiar nimeni să nu râdă de ea. la fel de grea fiind deci. ba poate că atât de deosebită este încât nici măcar atâta egalitate să nu-i mai fi rămas. ar lua-o triumfătoare înapoi către casă. O asemenea generaţie triumfantă însă. care. nu-i aşa. pentru care nimeni nu va triumfa niciodată asupra credinţei înainte de vreme. ca odată şi odată să-i vină rând şi fericitei generaţii ce. măcar aşa de dragul solemnităţii.Există. de aceea mi-am considerat eu de la început planul (adică. oare. ar trebui. fiindcă atunci totul este iar socratic“. cât constituie condiţia de-a se putea pune măcar în discuţie aşa ceva . nu-1 va avea nici o generaţie . stabilită. n-ar izbucni. Această nouă rânduială a lucrurilor însă trebuie să iasă până la urmă victorioasă. Generaţia aceasta triumfantă. dacă credinţei i-ar trăzni vreodată să înainteze triumfantă en masse. 0 necunoscut. mai cugetă însă şi la faptul că împăciuitorul este zeul însuşi. să culeagă rodul seminţei sădite cu lacrimi de prima generaţie. n-are nevoie să dea ea voie lumii să-şi bată lumea joc de ea în cântece satirice. râsetul înăbuşit . asta să fie oare [generaţia] credincioasă ?|Nu zău.atunci când o dă zeul. condiţia ca diferenţa ei să-mi stânjenească năzuinţa de a realiza egalitatea.

a promite însă sistemul2 5 este ceva serios . a vrut să fie punctul de plecare al conştiinţei veşnice a insului. atât de ipocrit încât să fac pe seriosul pentru a le fi oamenilor pe plac. Dacă.putem spune. acum la sfârşit. 0. după cum n-am să ascund nici că am facut-o dinadins. iar dacă. înainte de-a începe cu el. tare-ar mai fi vrut însă dumnealui să creadă. nevoind ca zeul să se supună umilinţei şi dispreţului. de mai multe ori. tocmai de unde-1 aşteptam cel mai puţin! Ce altceva a făcut şi aşa-zisul credincios din generaţia mai târzie. şi deoarece. nu i-ar * fi convenit nebunia bătăioasă. despre care — în privinţa aceasta . Chiar să fi fost un dialectician mai bun decât sunt. în felul lui. cu cântări şi dangăt de clopot. dacă voi scrie vreodată aşa ceva. începem prin a povesti ce s-a spus şi înainte. executor N ovi Testamenti. expresii de împrumut. intenţionez să-i spun cazului pe nume. am presupus că totul nu era decât o idee trăznită de-a mea. deoarece istoria continuă să crească mereu. singurul fenomen istoric care în ciuda istoricului. că nu s-ar fi trezit în vreo inimă omenească2 6 Lucru de care. ce pe 0. de fapt. a vrut să bazeze fericirea-i veşnică pe relaţia lui faţă de ceva istoric. dacă s-ar fi putut face. nu-i greu de ghicit{Creştinismul este. am şi eu măsura mea . cum aş putea atunci fi. Şi aici am să întrerup. aşa. nici n-ar putea să-i spună. tocmai intransigenţa în privinţa absolutului şi-a distincţiilor absolutului te face un bun dialectician. fară îndoială. Călugării n-au isprăvit în veci povestea istoriei lumii. deoarece au început-o mereu cu facerea lumii. mai aşteptăm după încă una-două scrieri epocale (probabil că sistemul) care ne-au fost deja. iar problemei să-i dau veşmânt istoric. toate vizând faptul că aş fi amestecat. dacă nu ceva şi mai şi decât lucrul pentru care contemporanul. Ce costum istoric va purta paragraful viitor. . am dorit să uit şi. cât se poate de îndoielnic. Pilat din Pont“2 7care. Ceea ce şi este cazul. folosindu-mă de nemărginitul bun-plac al ipotezei. rSr nu pe cel ce s-a coborât ca egal să-ţi fie“. mulţi i-a făcut „oameni cât se poate de serioşi“ atât în ochii proprii cât şi într-ai altora. i se ruga zeului (Cap. Asta dacă voi scrie vreodată vreo urmare . un autor de cărţulii ca mine nefiind (după cum. ba chiar prin istoricitate. prin a suprima şi suprimând principiul contradicţiei2 3 fară să ne dăm seama de lucrul. Aş vrea să mai fac doar o remarcă privind numeroasele tale aluzii. în van. nu tăgăduiesc. într-o anumită măsură 0. nici mitologiei (ea adresându-se doar fanteziei). în cele spuse. II). se bazează pe principiul contradicţiei. lucru ignorat complet în zilele noastre. atunci (nu cum să terminăm) cum să mai şi începem .al existenţei. aşa-zisului credincios din generaţia mai târzie. iar că în urmarea acestei cărţulii. altminteri la fel de adevărată ar fi şi propoziţia opusă : că el nu este suprimat. anunţate ex cathedra2 6 atunci cum să mai apucăm să şi începem?“ 0. discutând relaţia dintre creştinism şi filozofie. [de ce oare] asta fiindcă nici lui. Unui asemenea om nici zeul nu-i va putea spune. promiţându-le marea cu sarea. contradicţiei este suprimat“. merită ceva recunoştinţă 0 din partea creştinismului şi-a filozofiei. accentuat de Aristotel2 4 că propoziţia aceasta : „principiul 0. ambiguu. chit că nu el a inventat mediaţia. la care nu am vrut însă să renunţ înainte de fi cugetat temeinic asupra ei. după cum se ştie. şi. a vrut să-l intereseze şi-n altfel decât numai istoric. ce-i spusese acelui contemporan: „deci tu doar pe atotputernicul ce minunea făcu-1 iubeşti. Deoarece a scrie o cărţulie este tocmai ceva uşuratic . nici cunoaşterii istorice (ea adresându-se doar memoriei) nu le-a venit această idee. vei şi auzi spunându-se despre mine) serios. 'Nici filozofiei (ea adresându-se doar gândirii). Dacă ar fi s-o pornim de la „cel mare gânditor şi înţelept. nu i-ar fi convenit umilinţa şi dispreţul.

în limba română de mitropolit Nicolae Corneanu. este o cu totul altă întrebare pe care nu o putem soluţiona aşa dintr-b răsuflare. Scala paradişi. ) Scara Raiului cuprinde treizeci de capitole (cuvinte) care corespund celor treizeci de trepte ale scării desăvârşirii. (Tradusă prima dată în limba română în secolul XVII de Varlaam. Mănăstire de unde. de mii de ani respectat. Să mergi însă mai departe decât Socrate. cu toate că .după cum reiese din fiecare 0 punct . 1997].. PREFAŢĂ 1 F ă râ m e filozofice. în ciuda orişicui.atribut care l-a încântat pe SK.). a apărut la data de 13 iunie 1844 la Copenhaga Titlul maschează cochet tentativa autorului de a clarifica ce este creştinismul. mă apropii cu inima bătând entuziastă. lat. o nouă hotărâre : clipa. cel puţin.spui acelaşi lucru. fără de care chiar ca n-aş fi îndrăznit să mă prezint la inspecţie în faţa celui. Joh an n es C lim acus (Ioan Scărarul. Nume care i s-a părut potrivit de pus cuiva care ia cerul ^ asalt . Timişoara Editura Amarcord. constituind deci şi dogmatica lui S 0ren Kierkegaard. la vârsta de 20 de ani. numit pe parcurg Climacus. Intre 639-649 este stareţul mănăstirii. . iar mai recent de Nicolae.M O RA LA NOTE Proiectul2 9 acesta merge . chiar este mai adevărat decât cel socratic. e ceva nesocratic2 0 1.de care. asta. Climacos) pseudonimul folosit de SK în această carte. şi o presupunere nouă : conştiinţa pătatului-. precum şj vârstei la care a fost botezat Hristos.. dar nicidecum la fel de bine. fiind îndrumător duhovnicesc al multor asceţi şi mireni. în 1839 el îl numeşte deci pe "'[Scării R a id u lu i. . de vreme ce am adoptat un organ nou : credinţa. şi un nou învăţător : zeul în timp. iar în secolul al Vll-lea scrie cartea Klimaks tu pardeisu (Scara raiului.indiscutabil. ironic . mai departe decât cel socratic. Corneanu*. este“ deci Johannes (Ioan). S in aitu l. Climacus se retrage pentru a petrece 40 de ani de sihăstrie într-0 peşteră.Autorul Fărâmelor. Dacă el. un tratat ascetico-mistic foarte citit în Evul Mediu.în esenţă . scriere plasată central între operele kierkegaardiene. din*®cest motiv. este un personaj istoric un călugăr de la mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai care a trăit între anii 579-649.

despre Socrate). 2. vezi Papirer V B 24. în 1842-1843 SK scrisese deja Johannes Climacus. Papirer IV A 63. ci doar experimentează. 3. Facta et dicta memorabilia. 8 . nedorind să joace un rol de învăţător sau de autoritate. Opinie pe care SK o comentează în motto-ul din prefaţa la Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift [Post-scriptum neştiinţific conclusiv]. „prin voia D om nului“.. legii lui Solon. 4. D io g e n e Diogene din Sinope. 5 . Copenhaga. este primit de locuitorii unui oraş de provincie danez drept bogatul baron Goldkalb. adăugând o prefaţă nouă. mic neguţător evreu falit. a renunţa de a participa la viaţa publică (Xenofon. Din Kong Salamon og J 0 rgen Hattemager. Pseudonimul Climacus îi este deci mai apropiat lui SK* decât alte pseudonim e folosite. eruditul magistru Stygotius îşi prezintă dizertaţia prom iţând totodată. Cartea poate fi citită şi într-o ediţie amplu comentată şi cu prefaţă detaliată de Niels Thulstrup. sc. SK.7 : noii. 9. 3. editată de S. filozof cinic. 1952 (Volum omagial editat de Universitatea din Copenhaga). [Sofistica este o înţelepciune aparentă nu reală/adevărată . 16 . o „încercare poetică“ etc. Climacos (JC) ne previne că el nu este creştin în adevăratul sens. n o b ilu l rom an Salustiu. S a la m o n G oldk alb 1 Pentru prefaţa originală.) A fi reţinut. Cf. Faptul că SK a modificat titlul. J. [Hârtii]). 165a. dacă te scapă de-o căsătorie rea]. Cum trebuie scrisă istoria. S-ar părea că SK a luat cuvântul „merito“ în sensul de : datorită meritelor mele. din 1955. întreaga elucidare realizată în scriere nefiind decât un proces experimental de gândire asemănător. este publicată [cf. atenienii care nu voiau să participe la conflictele civile îşi pierdeau onoarea de cetăţeni. Prefaţă 10.] Cf. (desenele) acestea]. 1825. scena 4. Actul I. mai ales. „many a good hanging has 4. continuarea ei cu încă 4 -5 dizertaţii ulterioare. în m anuscrisul tipărit original titlul era de fa p t: Fărâme filozofice sau O fărâmă de filozofie. M ag istru l lu i H olb erg Ludvig Holberg (1684-1754) scriitor şi dramaturg danez. ci pentru că dă buzna în cer cu ajutorul silogismelor sale (vezi Papirer. a p ra g m o sy n e (gr. cap. cartea VIII. 4. printr-o căsătorie nenorocită. scrierea exprimând nu atât gândirea Scărarului cât propriile-i i d e i . se datoreşte dorinţei sale de a păstra un anume anonimat. II A 335. mai bine spânzurat“. A r isto te l Despre dovezile sofiste.). fiind în aşteptare. m enţiunii de pe pagina de titlu] ca editată de SK. II. ossecro. 21-23 . Despre războiul cu Iugurtha. Memorabilia.H. (400-325 î. cap.). eller [s a u ] De omnibus dubitandum est (Papirer TV Bl) [Hârtii]. lucru accentuat şi de faptul că Fărâmele. 7. Kierkegaard. te conjur.Hegel un fei de Johannes Climacus. istum disturbare [nu-mi deranja. 5. dezvoltarea sa filozofică. în piesa Jacob von Thyboe.. Vezi Lucian din Samosata (120-80 î. . 7. nu pentru că ar escalada cerul.H. lucru subliniat şi de subtitlurile capitolelor : un „proiect“ de gândire. 6. III. Valerius Maximus. pentru a insufla mai multă veracitate pseudonimului. „Comedie a erorilor“ în care Salamon Goldkalb. iar sofistul câştigă bani tocmai pentru o înţelepciune aparentă şi nu reală. vodevil de Ludvig Heiberg. ci să povestesc evenimente trecute). n o lite . prevented a bad marriage“ [bună-i şi spânzurătoarea. „mai mult din motive bune decât din trândăvie (merito magis quam ignavia) mi-am schimbat principiile (şi nu voi să mai slujesc statului. Shakespeare A douăsprezecea noapte. unde se spune : „Decât să [ajungi] în cumetrie sistematică cu toată lumea. spre deosebire de scrierile anterioare. o pseudo-autobiografie în care descrie. Cititorul interesat în înţelegerea acestei scrieri poate consulta şi cartea lui S 0ren H o lm : S 0 ren Kierkegaards Historiefilosofi [Istoria filozofiei lui SK]. actul III.

[dacă aş fi auzit deja discursul de 50 de drahme al lui Prodicos . care au redescoperit învăţătura despre căderea în păcat din pre-existenţă. 13. punct de pornire. Adevărul Gândirea „veche“ [antică] se referă la teologii gnostici alexandrini din sec. i se potrivesc bine lui H egel. „Pe altă planetă“ se referă la discuţiile vrem ii privind posibilitatea vieţii p e ‘alte planete. L. 302 ş. 1 Propositio 5. L. Protagoras. II d. p. Vezi Post Scriptum. în sânul comu­ n ităţii „împăcarea“ este sim pla conştiinţă a veşniciei.. la Origen şi John Scotus Erigena. (tradus aproape cuvânt cu cuvânt până la „ce să caute“).. „ipoteză“. Marheineke. cei ce slujeşte la altar Platon. o nouă eră Se face aluzie la teza de doctorat a lui Hans Lassen Martensen De autonomia Conscientiae sui humanae apărută în 1841 cu titlul danez Den menneskelige Selvbevidstheds Autonomie i vor Tids Dogmatiske Theologie [Autonomia conştiinţei de sine în teologia dogmatică a vremurilor noastre] . Rabalderfjog (dan. a ceea ce s-a întâm plat şi veşnic se va întâm pla“ {Werke. partea a Π-a. cap.concomitent . (Vezi şi cele de mai jos. ba nici măcar pe cel de 1 drahmă nu l-am auzit încă]. încă nu l-am auzit. SK omite anume să facă deosebire între Platon şi Socrate. pre-existenţă m Expresie daneză greu de tradus.. 13. Papirer V.. iar evenimentele trec prin faza de contradicţii pentru a ajunge la o uniune progresivă a opoziţiilor. .tradusă în limba daneză de Lauritz Vilhelm Petersen. 19. Menon 80e. încât nimic nu te-ar mai împiedica să afli adevărul privind adevăratul înţeles şi fel de-a te folosi de cuvinte . ce vesteşte acea eră în teologie care este deja socotită drept punct de plecare“. Datul peste cap al conceptelor este o aluzie la critica adusă de Hegel antinomiilor kantiene. căreia m oartea şi învierea lui Isus reprezintă „istoria absolută a ideii divine. . M artensen. a împăcării reprezentate istoric de H ristos. XVI. 21. Expresia „o înviere trecătoare“ descrie concepţia hegeliană cf. regresiv către înapoi. Hegel cât şi de Baader.H. ediţie jubiliară. Exem plele de concepte speculative date : veşnică creaţie. Socrate.. „Socrate“. 86b. discuţie la care contribuiseră atât hegelianul danez J. Folosit aici în sensul de existenţa [viaţa] dinaintea naşterii. 12.) este deci ştiut mulţumită ream intirii. Menon.despre care el spune că de l-ai auzi ai ajunge cunoscător în materie. Heiberg cât şi episcopul H. 18. dificultate Mai corect . Euthydemos Cele 4 dialoguri platonice menţionate demonstrează că oricine ştie ce este adevărul şi deci nu va trebui să mai înveţe aşa ceva. sufletul poartă cu/în sine (din pre-existenţă) cunoaşterea. 20. în ce priveşte speculaţia modernă. el dă .de înţeles la cine se referă de fapt scrierea sa (Hirsch). fiind nemuritor. Sau mai degrabă : propunere.. CAPITOLUL· I 16 cf. Aici mai aproape de sensul de „început“.pe care însă. Π. 14. B 40..) 17. D eşi SK caracterizează speculaţia veche şi nouă drept variante dubioase ale învăţăturii greceşti a ream intirii. cât şi explicarea întregii istorii făcută de către Hegel. veşnică desprindere din tată. neştiinţific.Platon. student în teologie. este vorba atât de Schelling. Cratylos Platon Opere. cum că gândirea este o uniune a opoziţiilor. inclusiv istoria lui H ristos ca o prezentare a istoriei veşnice a spiritului.1 1 . cf. 81c. în prefaţa la teză acesta scrie : „A fost prima scriere orientată în direcţia noului curent speculativ apărută la noi.u). gândirea speculativă veche şi modernă „întâia epistolă a lui Pavel către corinteni“ 9. 8.

commune naufragium aluzie la proverbul la tin : Commune naufragium dulce (est). Gesch. în acestea Schelling diferenţiază propria filozofie „pozitivă“ de filozofia sa timpurie. ediţ.. afirmă următoarele : adevărul nu poate fi învăţat [transmis]. fară număr. ze\d Cu câteva excepţii — SK foloseşte acest cuvânt sub forma }^j articulată deoarece el face. de C. Iaşi. Philos. S. în care> pe scurt. jub. care trebuie anulat (suprimat. S o c r a te ex p rim ă în d r ă z n e ţ Platon. Vol. ediţia a Il-a. bărbaţi şi fem ei. fiindcă mi-aş petrece minunat vremea acolo.) şi nu cum scrie SK — τραμενος Separare. 1997). 27. vedere filozofi^ expresia este folosită despre două propoziţii care se exclud recipr0c 35. Scrieri. § 410 Platon. Gyldendal. atunci răspunsul posibil la întrebarea de pe pagina de titlu (dacă se poate da un punct de plecare istoric al unei conştiinţe veşnice) va fi negativ. Prodicos . eukataophoria eis pathos (gr.. 32. 149.. Hegel zăboveşte asupra aspectului negativ şi destructiv al gândirii lui Socrate. Tennemann) de Chrysippos. 242 şi nota la p. Expresie folosită (cf. 23. ştia m ad ev ă ru l de-o v e ş n ic ie SK recapitulează conţinutul ideii^ocratice.] Cf. pomenit în mai multe dialoguri platonice. 96. cj fiecare om îl are în sine şi îl poate reproduce deoarece şi-l reaminteşte Pentru care fapt. nici un om nu-1 poate învăţa nimic pe alt o m . „Ori/ori“. „Pozitivul“ poate fi şi al lui Schelling. pe care Schelling o numeşte acum „negativă“. Balmuş şi A. 33. 41 b-c. constitui prilejul. Polirom. 85). interpretarea falsă a realităţii. A părarea lui Socrate“. M.. în mod conştient. dacă aşa stau· lucrurile. 25. Samlede Vcerker [Opere Complete]. XVIII. pasiune]. în esenţă. Vezi Papirer [Hârtii]. clipă aceea este ascunsă-n veşnicie Dacă adevărul nu poate fi învăţat. cât şi în privinţa unităţii speculative. sistemului . la fel cum făcuse şi SK în perioada sa hegeliană când îşi scria teza Om Begrebet Ironi. Kierkegaard. Scrieri. d. notă. I.) Expresia este folosită de către stoici [înclinaţie spre patos. protetrammenos (gr. clipa în timp Momentul revelaţiei. p. ca şi celălalt să devină conştient de ceea ce ştia dinainte şi de ceea ce ştiuse de fapt întotdeauna. 24. Diogenes Laertios Despre vieţile şi doctrinele filozofilor (Trad. . depăşit) în reflexiune (negativul). IV A 44. disjuncţia filozofiei hegeliene. SK îm prum ută expresia de la Tennemann. I. să vorbeşt^ să fii împreună cu ei acolo şi să-i iscodeşti. 4. . „în ceea ce mă priveşte.. sau importanţă secundară. IV. („Cratylos“. 129. neînţelegere. Sofist din Keos.22. Care face să dispară şj clipa în care adevărul putea fi comunicat. i 30. p. care constituie şj obiectul investigaţiei primului paragraf al Capitolului I. sau pe Odiseu. 28. în limbaj hegelian „pozitivul“ poate fi întrebuinţat atât în privinţa nemijlocitului. 34. ale cărui prelegeri asupra filozofiei revelaţiei SK le audiase în iam a lui 1841-42 la Berlin. X.« [Traducere de Francisca Băltăceanu].29). însuşit. V B 3. care trebuie să împace (concilieze) sau m edieze contradicţiile in stitu ite de reflexiune. ar fi intr-adevăr o fericire. contemporan cu Socrate. Din punct de. „naufragiul comun este mai dulce [de suportat]“. aş muri de bunăvoie de nenumărate ori. întâlnindu-u^ cu Palamedes. în cel mai bun caz poate deveni ocazia. ' 31.. n-ar fi avut pozitivul în prezentarea sa istorico-filozofîcă a lui Socrate {Werke. 217. sau pe Sisif5 şi i-am putea înşira şi pe alţii. Frenkian. înrudită cu cea hegeliană. [Asupra conceptului de ironie. abstracţie de la datul nu înseamnă „încurajator“ ci „încurajat“. 29. dobândind astfel (pentru cel ce întreabă) rol sau absolut hotărâtor.—— ~— 26. şi cu Aias al lui Telamon.. 1962.

în fiecare din punctele traiectoriei descrise.. a născoci.] Titlul „Un experim ent ptfftic“ sugerează o cercetare l°£. Zenon (probabil influenţat de Aristotel) susţinea că era de neconceput ca o săgeată să poată zbura. (încât erau gata să mă muşte de-a binelea ori de câte ori îi prindeam cu câte-o nerozie de-a lor. să vorbim greceşte / 43. Aristotel Etica nicomahică. atât* de influenţai va fi şi el. 46. Pentru a reda aceste nuanţe am fost obligat să folosesc cuvinte diferite. ocrotindu-şi situaţia lor privilegiată.c0„ metafizică ce nu poate fi verificată ştiinţific.. ce nu pot fi redate printr-un sing01 corespondent românesc. săgeţii. se traduce ca „poetic“. neadevărul este definit ca p ăcat. în ce primul capitol stabileşte vastele consecinţe ale punctului de plecare socratic (cum că omul este. Platon. Aiakos. provenind de la substantivul digt care înseamnă poezie. De la el au adoptat şi Aristotel (Fizica ) şi scepticii argumentul contra mişcării lucrurilor. dar în detrimen subtilităţii stilistice şi fără a putea reda înţelesul multiplu şi. poem. judecau morţii în infern.. gnavspil . citatul nu este o redare cuvânt cu cuvânt. cu alte cuvinte. 37. respectând astfel înţelesu l. î. voit ambiguu al cuvântului digte. Rege al Cretei care (în mitologia greacă) împreună cu fratele său Radamante şi cu fiul lui Zeus.) 42. Sensul său este de : a compune. mântuire şi împăcare. trebuie doar să şi-l reamintească). pentrU a deveni conştient de el... odată stabilită. SK foloseşte toate nuanţa cuvântului. precum şi premisele psihologice şi etice ale acestel relaţii . discutând conceptele creştinismului pe bază dialectică şi pur logică. Dialoguri.H. pocăinţă. sarcina capitolului II este de a defini mai îndeaproape omul în neadevăr > alcătuit din două momente absolut in com patibile: cel temp°r (vremelnic) şi cel v e şn ic .) contra realităţii mişcării.. 40. · 38. Expresie greacă ce descrie invidia cu care-i vegheau zel* pe pământeni. crea. a scrie vers^’ a versui. Socrate _ . V.. face posibilă deducerea conceptelor dogmatice de : convertire. Cât influenţează el pe alţii. deseori. 44. închipui. Modul în care este formulat ne aminte într-un fel subtitlul capitolului anterior: „proiect de gândire“. fiind deci mai a p r o p ii de ceva poetic decât de ceva ştiinţific. 41. scepticilor Unul dintre cele patru argumente ale lui Zenon din Eleea (sec. în esenţă. fiind în repaos. un experiment poetic (Et digterisk Fors 0g) Adică să vorbim cum vorbeşte Socrate în dialoguri. Verbul danez at di$e are însă mai multe înţelesuri. nepermiţan . plăsmui.CAPITOLUL II istoric. Minos etc. învăţătorul fiind şi elev.el este tratat ca un om. în posesia devărului. pizmă zeiască Invidie.. 45. această definiţie creştină. 36.pentru a ilustra relaţia omenească dintre învăţător şi elev. digterisk dan. „vezi la vecinu’!“ în capitolul întâi Socrate este privit [de SK] ca un principiu»in timp ce în acest capitol . ca să aibă un înţeles. cel omenesc şi cel chvm· Aceste momente se îmbină paradoxal în omul-zeu. ea stând de fapt pe loc. 39. ceea ce nu afectează însă log1 ^ stringentă a cercetării. din propria-i vină Adăugând un asemenea lucru. renaştere. Scopul său este de a explica ce ar trebui să fie creştinismul. autopatică Expresie folosită într-un joc de societate danez. „Theaitetos“ (Teetet) § 151 [N. iar. elevul fiind şi învăţător.T.jucătorul care nu vrea să-şi schimbe „casa“ (piesa de joc) zice „Servit! Treci/vezi la vecinu’/următoru’!“ Auto-suferindă.

când sunt înfăşurate acestea sunt însă ascunse. 47. Alcibiade este înfăţişat turmentat şi îndrăgostit de Socrate. crinul mai măreţ decât Solomon Evanghelia după Matei 6. Adică nu se conformează categoriilor sistemului hegelian. 56. în care Alcibiade povesteşte cum a încercat să-l seducă pe Socrate. faptul că Schelling s-a folosit aici de conceptul aristotelic de zeu/divinitate reiese din notele editate de către unul din discipolii lui. 157. un alt personaj din dialog. asemeni cântecului sirenelor. unde acesta conducea carul de triumf. 55. < * Sofist care apare în dialogul Gorgias (490c-d) al lui Platon. De aceea sunt puse în contrast formele de „ovaţionant“ şi „triumfant". 29-30. arta seducerii Fiind îndemnat de către regele persan să se pronunţe asupra condiţiilor din Elada. a triumfului. Şi la Socrate omul. Aristotel. * 58. G. De aceea am nevoie de timp“ (Plutarh. SK audiase prelegerile lui Schelling la Berlin din 1841 .. unde se spune : Relaţia dintre zeitate şi om. 50. a-1 vedea pe zeu înseamnă moartea Exodul 33. 8. coribanţi Preoţi ai zeiţei frigiene Cibele. p. 215d. Paulus : Die endlich offenbar gewordene positive Philosophie der Offenbarung. IV A. (După cât îmi aduc aminte. polemic. Darmstadt. 1-7. 52. deci n u sub forma m ai „distinsă“.ακίνητος“. Polos în Banchetul lui Platon. 20. 5. E. Schelling ne-a făcut atenţi la aceasta la Berlin. 405). frumoasele vorbe ale lui Temistocle 48. îndată ce vreun pământean avea îndrăzneala să treacă dincolo de hotar. era limitat. chip de Cezar sau de (Dumne)zeu Evanghelia după Matei 22. care cu ajutorul dansului şi-al unei muzici zgomotoase intrau într-un fel de transă.. Banchetul. l-am simţi. 1. 51. bucurie în cer Luca 15. el însuşi în slujba zeului. moartea peste morminte Aluzie la un proverb danez.) Este vorba de fapt de conceptul abstract al imobilităţii. 54. imuabilităţii care are un efect magnetic fermecat. vezi Papirer. 12. In Criton Socrate îşi compară starea sa cu cea de mai sus. 7. 59.1842. în comparaţie cu zeul. pag. restrâns. până şi . o mie de ani A doua epistolă sobornicească a lui Petru 3. respectiv „un experiment poetic“ şi cu scopul de a sublinia. îi sp u n e : „Vorba oamenilor este asemeni covoarelor împestriţate. „Temistocle“). era pedepsit. „Citatul“ lui SK provine din prelegerile lui Schelling. 216c . când acesta îşi făcea intrarea pe jos sau călare. pedepsea şi el îndrăzneala şi orgoliul omenesc. Alcibiade de^ândjire“. Replica la care se face aluzie îi aparţine însă lui Calicles. în felul acesta se transformă întreg raţionalismul în superstiţie. T. Când îţi stau desfăşurate-n faţă le poţi vedea culgjgile şi desenul. . Metafizica. cu inima bătându-i „mai tare decât coribanţilor“. că nici acestea nu sunt sistematice. în special pe ce-i ce-şi închipuiau că ar „şti“. amorul ovaţionează Cf. Platon. 49.219e. Socrate.oamenilor să treacă peste hotar. probabil şi la superstiţia că dacă ne-ar păşi cineva pe mormânt. (H. sistematic La romani „a ovaţiona“ însem na a celebra marşul triumfal al cuceritorului sub forma mai modestă (ovatio). în mişcare) Definiţia zeului.. 1943. ţ 53. akinetos panta kinei (nemişcat. pe care-1 elogiază. SK îşi numeşte investigaţiile din primele două capitole ale cărţii drept „proiect 60. 15-21. ori modul în care aceasta este luată în consideraţie de întreaga filozofie a fost deja excelent exprimată de către Aristotel care spune : „zeul mişcă totul. 57. cf.

. ş. 74. SK face aici aluzie specială la doi hegelieni „de stânga“ : D. 37.H. Ceea ce pentru deosebite ale filozofiei mai n o i: cel antropocentric. In acest context. 73. Luca 2. a luptat contra lui Zeus. > Copenhaga. de fulgerul căruia a fost doborât. Cum ar fi cazul cântecelor populare şi al epopeilor homerice. deci la revelaţia lui Dumnezeu prin Hristos. care explică formarea creştinism ului în mod asemănător. H. Monstru care împroşca foc . 39 ş. 68. Locke. cunoscut datorită lucrărilor Ipoteze Pyrrhoniene. δ 209 C. Ideens Digter [SK. Al treilea punct de vedere este cel al lui F. D. intelect este un paradox. n-ar fi fost create de un anumit autor. Hume.F. cel al teoriei cunoaşterii speculative. deci pornind de la Dumnezeu şi explicând totul prin Dumnezeu. ceva ce depăşeşte hotarele gândirii omeneşti. F. oder kritische Geschichte derselben von Des Cartes und Locke bis auf Hegel face distincţie între trei puncte de vedere 66. 63. B a n ch etu l „Când atinge frumosul şi se-ntovărăşeşte cu acesta. Terminologisk Ordbog [Jens Himmelstrup.61. în care prezintă principiile de bază ale scepticismului timpuriu şi împotriva învăţaţilor. Expresia provine de la J.) Gânditor sceptic din secolul II d. 18. 35. a pretinde că anumite opere. încarnarea] a zeului. el naşte şi la lumină aduce [lucrul] ceea ce-n sine el îndelung purtase. Thulstrup. dacă c in e v a ar zice Asemeni primului capitol (şi celor următoare) şi acest capitol se încheie dând cititorului cuvântul pentru a avea posibilitatea să facă observaţii polemice. p a ra d ox u l a b so lu t Trimitere la manifestarea temporală [întruparea. precum şi Hermann Diem : Die Existentialdialektik von S 0 ren Kierkegaard § 1 1 . SE îl citează pe Democrit. Phaidros 65. p ă c ă to a se i ce se c ă ie şte Luca 7. Tifon 64 u n lo c ş i m ai u m il Luca 10. vremurile noastre teocentrice Când Dumnezeu se află în centru . care plasa omul în centru. u. G. H. 55-61. Kant. Feuerbach Das Wesen des Christentums. ci ar fi fost creaţii populare colective. pag. unde-şi dezvoltă propria filozofie sceptică. Gyldendal].. Jacobi şi J. 71. aici expresia este folosită ironic la adresa lui Hegel şi a hegelianismului danez. Herbart şi Fichte. 70.. 58. ' Cf. 67. ) Cf. Vezi Platon. 72. cu trem u ră m u n ţii Exodul 19. care-şi considera filozofia-i speculativă drept „teocentrică“. Fichte (1762-1814) care în Beiträge zur Characteristik der neueren Philosophie. scrieri. reprezentat de J. n-are u n d e-şi o d ih n i ca p u l Luca 9. Strauss Das Leben Jesu şi L. ’ Vezi şi Knud Hansen : S 0 ren Kierkegaard. reprezentat în primul rând de Hegel. Dicţionar Terminologic. J. CAPITOLUL III 69. Sextus Empiricus (SE) (160-210 d. Phaidros. argumentul lor era tocmai cel al imposibilităţii cunoaşterii naturii omeneşti. Fries. Poetul ideii] pag. u. 263-267. cel teocentric. Scepticii negpu posibilitatea cunoaşterii. criteriul adevărului vezi Papirer [H ârtii] IV C 50. F. 1964.“ 62. m am ei câ n d sa b ia .H. § 29 E. c r ea ţia în tr e g ii om en iri Procedeu folosit des în romantism. Berkeley. I. vezi mai ales paragraful despre „Paradox“. opusă filozofiei „dogmatice“.

Werke. Grund înseam nă atât bază. (Phaidros. căreia i-a fost de la natură hărăzit să se împărtăşească din cine ştie ce soartă zeiască. cu atât cuprinde existenţă [fiinţă] mai multă şi mai necesară . 79.u. să te iubeşti pe tine însuţi Matei 22. definiţia on tologica a lui Dum nezeu: „cujus essentia involvit existentiam“ [cujus = a lu1 Dumnezeu]. Protagoras (490-420 î. Philos. 1831-32.H. opunându-1 esenţei (Das Wesen). 83.. prin urmare. Marcu 12. act I.75. accessorium [lat. sc.. Heiberg în Ledetraad ved Forelcesningerne over Philosophiens Philosophie eller den spekulative Logik ved den kongelige militaire H 0 iskole. essentia involvit existentiam [Esenţa implică. u. Aluzie la filozofia lui Kant şi Hegel.. d. 82. σκοπώ. Expresie folosită şi de hegelianul danez J. Vceren. 77.. fiind deci reticenţi formării conceptelor şi dovezilor. Op. lucru la care se ajunge. cât şi majoritatea operelor sale s-au pierdut. I. existenţa]. Papirer. reciproc. ca urmare a naturii sale. ediţi3 1663. care deci cuprinde lucrurile ce pot fi făcute obiecte ale formării conceptelor şi.. ci din prelegerile lui Schelling (audiate şi de SK). martori sunt. fiind deci „înmormântat“ în acesta. Nunta lui Figaro. mai ales Def. iar conceptul de e x is te n ţă e ste su sp en d a t în conceptul de e se n ţă . Cf. Operă compusă de Mozart după cartea lui Beaumarchais. că omul este măsura tuturor lucrurilor (vezi Platon. 31. Argumentele acestuia contra posibilităţii de a putea învăţa. II. temelie cât şi motiv. 7 şi Prop. iar expresia aufheben are la rândul ei un dublu înţeles. II. Expresia are deci un înţeles dublu. . Schelling numeşte lucrul acesta drept Existenz (Das Dasein). Sunt eu oare o sălbăticiune mai încâlcită şi mai închipuita decât înfumuratul Tifon? Sau sunt o vieţuitoare de rând. V B 5. afectează. Atât opera sa principală. în vremurile lui SK. Descartes (Meditationes de prima philosophia) dar în special S pin oza. 28). aeeasta depinzând de natura. Etica. partea I. Vezi Hegel. Aforismul său cel mai cunoscut. pag. la om drept „criteriu“ sau „măsufâ“. în acelaşi tim p : zu seinem. cit.. pp. poeţii Vezi Papirer V B2. de unde reiese că se face aluzie la concepţiile diferite ale lui Kant şi Hegel cu privire la existenţă.. La Hegel cuvântul „măsură“ se poate referi.. pe de-o parte. Expresie similară celei folosite de către Hegel în Wissenschaft der Logik. existenţă mai necesară " cu atât este el m ai perfect. pe de altă parte la om drept „scop final“. 84. pag· 526 ş. cu mult mai blândă şi mai simplă decât el. esenţa. 230 A) Vezi de ex. 32 ş. Cu cât un lucru este mai perfect ca urmare a propriei sale naturi. mormântul ".). Adevărul. 3. unde Schelling se referea. Vezi Anselm (P r o s l o g i o n ). Ipoteze. Vcesen. în cuvântul „a învăţa“ 80. condiţia prealabilă de la care trebuie să pornească das Wesen. Prop. Copenhaga. Expresiile de accessorium şi prius nu provin însă nici de la Hegel şi nici de la Kant. nu pe ele le cercetez (înţelesul celor străine de mine) ci pe mine însumi. dar neatinsă de fumul vreunei măriri?“ 81. Theaitetos 152a) era. Sextus Empiricus. întâi] 1 în daneză at gă til gründe. quo res sua. 78.) înseamnă deci. 39. cât şi în baza existenţei. „homo mensura“. sau zu Grunde gehen (ger. II. Grundlage zurückgehen şi aufgehoben werden.. 76. quod hic est. Gesch. Din neatenţie. Baruch de Spinoza (1632-77) filozof olandez.) Sofist din sec. la „cei care trăiesc (existenţă de orbi) în beznă“. Cf. ale însuşirii [lor] intelectuale· Schelling denumeşte şi Existenz das Prius. SK citează/traduce aforismul greşit. Geschichte der Philosophie III. H. 5).. în sensul că motivul existenţei poate fi căutat atât în conceptul de esenţă. înţeles în sensul că nu este dată nici un fel de cunoaştere universală. A t gaa til Grunde (dan. constituţia întâmplătoare a fiecărui individ (vezi Hegel. V î. 117-118.. care rezultă] şi prius [lucrul de mai înainte.. unde reiese că se face aluzie la pajul Cherubin din Figaro (Cf.H. cu cât cuprinde.

Vezi Hegel. existenţă.. am accentuat-o mai înainte. „a fi“).. din superstiţie *şi ignoranţă. Chrysippos [Crisip. Experienţă legată de transformarea cantităţii în calitate. 94. 91.[„Fiindcă nu vorbim aici despre frumuseţe şi alte perfecţiuni pe care oamenii. „după cum s-ar zice“. Voesenet) La SK cele două expresii reprezintă. 93. 29. II. 96. Hamlet.. M e m o r a b i l ια. anume întrebarea : de câte grăunţe avem nevoie ca sa constituim o grămadă (movilă). . si modo possibilis esse ponatur“A Dumnezeu există în mod necesar. dispersare. a Univ. 93. prin perfecţiune eu Înţeleg numai realitatea. adică pieirea amorului propriu (a dragostei de sine). anecdotă Vezi Cicero.impiinia o orientare sceptică gândirii platonice. „E pistola ad H erm a n n u m C on rin giu m de Cartesiana Demonstratione Existentiae Dei“ unde se specifică : „Deus necessario existat. Shakespeare. cartea a Il-a. existenţă faptică şi ideală mai des... diaspora.. numai dacă se stabileşte (presupune) că Εϊ este posib il. II. presupunerea accentuată mai înainte Filozof şi logician stoic grec. dialectica. sau nu a fi“. Vezi Cicero. el nu putea fi contemporan cu Platon. 100.influenţat de Arkesilaos . Aşa ceva îşi doreşte şi amorul Formă conclusivă finală folosită de sceptici pentru a demonstra im posibilitatea cunoaşterii. Publ. Filozof platonic grec.) 86. după cum zvoneşte 88. iar dacă există nu poate fi cunoscut.. un sorit Pe care. păpuşile carteziane Care încearcă să explice existenţa lui Dumnezeu cu ajutorai finalism ului (teleologiei) din natură. 92.. Spren Holm. (sorreites de la soros grec. dezbinare.65). iar dacă ar putea fi cunoscut.H. Numele „sorit“ provine de la exemplul folosit cel Aşa ceva. Werke. a c e a s t a n-ar putea în nici un caz fi comunicată celorlalţi“ (Sextus EmpirlCUS’ împotriva Logicienilor. Academica.) Schismă. o „grămadă“ în loc de câteva grăunţe). Folosită de Hegel care face trimitere la Xenofon. 97. Hrisip] (281-208 î. ceea ce Schelling numeşte Existenz (sau Dasein ) şi Wesen.) 90. 29. mai ales pag. 93..H. 1 . 95. 2-7. XVI.J A opri deci la calitate. după cum am menţionat mai sus.. u. 99. Carneade [Karneades] (213-129 î. Academica. V 11. . Memorabilia. oprirea în calitate Cf. = grăiîiafl λ deci o nouă calitate. care însă . 24 ş. Adăugând câte-o boabă (progresiv) sau scăza* 1 luând câte una (regresiv) şi întrebându-ne de fiecare dată dacă tot m i & este o grămadă.] 85. cap. S0 ren Kierkegaards Historiefilosofi [Istoria filozofiei lui SK].]/ 89. 518 unde se face trimitere la Xenofon.. dovada fizico-teleologică 1678. 98. Păpuşile sunt numite carteziene deoarece SK le confundă cu „diavolii cartezieni“ WiaWes cartâsiens). Folosită mai ales cu privire la evreii care trăiesc risipiţi în afara Palestinei. Leibniz Monadologie. (gr. cartea I. sau fiinţa (esse. Născut în 213 î. „Beweise für das Daseyn Gottes“. au vrut să le numească perfecţiuni. Aluzie la propoziţia lui Gorgias că „nimic nu există. „Vaeren som Evighedskategori“ [Existenţa drept categorie a veşnicului]. numindu-1 necunoscut SK se gândeşte la un fel de „Hopa Mitică“. cum presupune SK.H. 4. sau când noua calitate îşi face apariţia (de ex. Este vorba probabil de o scrisoare a lui Leibniz din Sau. hamletiană „A fi. III. dimpotrivă. Ci. 87. esenţă fTberen. dirî Copenhaga.

L a c ta n ţiu (s). aber nicht die Wahrheiten und Grundlagen unseres Glaubens. der ist sicheines.SUPLIMENT 105.H. und ein Zuegniss der Wahrheit in dem Munde eines Feindes und Verfolgers derselben“. 406.. 31. [Mort este fiul D om nului. halb er s hin. Tertullian(us). 425. to make modern and familiar. la care însă apare sub o altă formă. L u ther. 3 : „we have our philosophical persons. h a lb z o g s ie ih n Goethe. cunoscut al lui I. Balladen) pag. q u ia absurdu m . Referinţă la Werke I. desigur. 25. b). se opun cultului raţiunii. pag. vezi mai jos. 1 0 1 . în cap.19. actul II. welches alle Grundsätze seines Verstandes umkehrt“ în pasajul urm ător: „so ) ist dies allemal Orthodoxie. /D a war’ um ihn geschehn / Halb zog sie ihn. sc. things supernatural and causeless. „Libertatea pierdută pneumatic“ II. 5 : et mortuus est dei filiu s .Wunderwerkes bewusst. 443. S h a k esp ea r e „Oare nu de aceea îi şi avem pe filozofii noştri. Propoziţia „Virtuţile păgânilor sunt vicii strălucite“ îi este de obicei atribuită lui Augustin care exprimă. călugăr al ordinului augustinian. Actul IV. („care-i atât de paradoxal încât nu se sfieşte să declare că intelectul e prost şi gogoman“. V. Aluzie la sirena ce i se arată pescarului certându-1 că stă şi pescuieşte în loc să se dăruie ispitelor mării. Propoziţia credo quia absurdum [cred (tocmai) pentru că este absurd] îi este de obicei atribuită lui Tertullian. Cf. din De Carne Christi. “ [Avem noi filozofii noştri care să preschimbe lucrurile supranaturale şi fără de cauză în lucruri moderne şi familiare. . L u ciu s C a e c iliu s F ir m ia n u s (250-325) Incorect. prorsus credibile est. „R eg ele L ear“ („care zice şi „da“ şi „ba“ despre acelaşi lucru“).] 107. quia ineptum est“.] } 102 .[IV. decât de la un înger sau apostol“) nu a putut fi depistată la Hamann sub această formă. Pentru că este absurd. 6 : „Ay“ and „no“ too was no good divinity. H am ann. Kant. Scrierile sale. idealizată unilateral de către iluminişti.] 109. „{Sie sprach zu ih m . Q uintus Septim ius F loren s (155-240 d. „Lügen und Romane müssen wahrscheinlich sein. / Und ward nicht mehr gesehn“. Aluzie la binecunoscuta propoziţie credo quia absurdum. după căderea imperiului roman. destul de dificil de înţeles. su fer in d ă Deci pasivă. subliniind rolul educativ al creştinismului. raportul dintre „activatate-pasivitate şi pasivitate-activitate“..] 104. Cap. Vezi şi Conceptul de Anxietate. 103. der christliche Religion] seinen Beyfall zu geben. neproductivă. 108. 106. credibil fiindcă este inept. [Nici „da“ nici „nu“ nu fuseseră bine proorocite. J o h a n n G eorg (1730-1788) Filozof german din Königsberg. să facă lucrurile supranaturale banale şi triviale?“ „AU’s Well That Ends Well“ (Bine-i ce se sfârşeşte cu bine). motivul fiind quia absurdum“) Teolog latin care face o distincţie clară între filozofia greacă şi creştinism. Hypotesen und Fabeln. [N.) 'w * („Ofensa rămâne deci în afara paradoxului.“ A treia expresie („mai drag îmi e să aud adevărul din gura ipocritului. într-alt fel o idee asemănătoare . Balada „Der Fischer“ (Gedichte I. ceea este. M artin (1483-1546) Teolog german.) Exact expresia de klods og klodrian (dan) „prost şi gogoman“ nu a putut fi depistată la acesta.în De Civitate Dei [Cetatea lui Dumnezeu] . întâlnim însă în Werke I.T. sc. derselben [adică. refo rm a to r al bisericii creştine. un comentariu la câteva din cuvintele lui Hume („wer immer durch den Glauben bewogen wird.

a p a ren t.). 41]. Leipzig. peştişorul ce urmează rechinul [Naucrates ductor] Peştele pilot. descoperă că S. condiţia Vezi cap. [Vezi şi Conceptul de Anxietate. afirmau că întruparea lui Isus nu era altceva decât un corpus . 53. a uzurpat (522 î. Regele Pontului (120-63 î. „Un experiment poetic“. concepţie care duce la dispariţia libertăţii. 3 . 121. „falsul Smerdes“ Impostor ce. I. autopsia Actul de a vedea personal (autos ~ însuşi. § 3 (pag. cap. Phaedima. „realitate“ şi „posibilitate^ 118. Cf. în cele următoare SK trasează 0 distincţie clară între istorie. Cf. „în care ni se expune un pasaj de istorie a filozofiei. să ne continuăm „compoziţia poetică“ Capitolul IV continuă ideea capitolului I I . mai ales la fragmentul conclusiv al capitolului. 9. 120 . pretinzând că era fratele regelui C am b isse. III). I. (Amarcord. 116. 113. gr. 25 (haine moi).51). legiunile de îngeri Matei 26. sub poena. ş. presupusă (şi importantă) de concepţia de viaţă creştină. numele 122 .văzut. adepţi ai gnosticismului şi prin urmare adversari ai ideii trupului. SK consider^ foarte important să combată concepţia hegeliană că istoria ar fi fost dezvoltarea spiritului omenesc.) tronul Persiei. ce trebuie observată din punctul de veder 6 al libertăţii şi logică. b. 1. A. cap. care urmează legile necesităţii. Cf. Pentru înţelegere^ acestui pasaj dificil se poate consulta şi opera lui Sfiven Hoim cita t| (v. Corinteni 8. IN TER LU D IU 114. u. 35 . precum şi scrierea Die Anthropologie Kierkegaards. von Hase. B. Expresie juridică... 2. Galateni 4. înşelătoria îi este descoperită când soţia lui. cuvintele biblice Luca 13. în general. Doceţii. optos . dogmei asupra îngerilor de K. 123.Se spune că ar fi tuturor soldaţilor lui. cunoscut 110 . 26. n u avea urechi. n-au vizuini sau cuiburi Matei 8. parastaticum.H. Hutterus redivivus oder Dogmatik der evangelische-luterische Kirche. expresia de „poezie. Mitridate 1 1 1 . 117. Interludiu 115. Pavel I. 20. 125. . un soi de hering care se află totdeauna în preajma rechinului şi care se presupune că l-ar conduce pe acesta în căutarea prăzii. corp parastatic [corpus parastaticum] Corp părelnic. Vezi şi însemnarea NT (nota traducătorului) de la Nota 43.) ) CAPITO LUL IV 119. trup folosit numai temporar (asemeni întrupării luate de îngeri când se fac văzuţi oamenilor). 1998) nota nr. învăţător fruntaş Ioan 3. H erod ot. 7— 8. Istorii. Noua ediţie a operelor lui SK observă că întrebările propuse îr\ „Interludiu“ privind noţiunile de „necesitate“. dţ< Johannes Sl 0k. Cu pedeapsa excluderii şi tăcerii perpetue. poetic“ se referă.H. . 124. s-a înjosit i Epistola lui Pavel către Filipeni. veşminte moi Luca 7. care are loc din necesitate logică. 1839. care-i fu s e s e r ă tăiate d r e p t pedeapsă pentru o crimă săvârşită înainte.). 112 . la subtitlul capitolului II.

1 . Aristotel (în Peri hermeneias. .e x i s t e n ţ ă . Cf. capitolul III. ce vei fi tu oare. Adevărurile geom etrice.. cap. * acestea s u n t: metoda absolută şi Hegel. Wissenschaft der Logik.“] : } ■ '> 131. chiar fără să-l vadă. cele de „posibilitate“ şi „necesitate“ (tratate de Aristotel în Despre interpretare) sunt tratate împreună cu conceptele de „libertate“. } ! 130. (75a 38) [„ceva dovedit într-o ştiinţă nu poate fi ea (transferat) direct într-altă ştiinţă. . Raţionament. u Hegel. „mişcare“.(Callicles :) „Iară şi iară aceleaşi lucruri. c„ a î l . Metoda-absolută se simte la ea acasă nu numai în logică ci şi în ştiinţele istorice. „Propoziţia aristotelică“. Vezi Aristotel. Kant. sau care ni se contrazice de(aceasta ® e’ fals. Chiar şi cine nu-1 cunoaşte pe acest bărbat îşi ridică pălăria. scrierilor lui Diogenes Laertios. Tratând această prob} ’ ŞJ face observaţia că despre acelaşi lucru putem afirma atât c$ . dimpotrivă. sunt a J ar 0 < evă ceea ce nu ni se confirmă. Socrate. ' la realitate. 128. 3^ 34. „kinesis“ (gr. « ita I.sufletul ţi -1 înfioară de o solemnitate plină de ven eraţie. 129. ude nu este vorba despre existenţă sau n e .a . ci deSpr/ “Jf· „predicate“ ale unui lucru. supărător. carta III.) = schim bare (în senS ma* calitativă.“ etc. a fi citat propoziţia pentru a-şi sprijini afirmaţia că posibi^ pare realitatea sunt caracteristici ale existenţei. Cf. Pentru Metoda Absolută vezi Hegel. „Relative N o tw e n d ig k e it oder Wirklichkeit. datele confirmate de experienţă.. există un cuvânt căruia dacă-i rosteşti numele . 490e-491b : 490e : . „realitate“ şi „devenire“ [Vorden] din Fizica lui Aristotel. „filozofia cea mai nouă“ Ca de obicei este vorba de Hegel şi de şcoala filozofiei sale speculative. de „esenţa“ acestuia. în cazul nostru. Callicles. unde citim : „Există un cuvânt. o tu cel mai minunat trandafir. cap.de care acesta-i nedesprins .. acelaşi lucru „dspre acelaşi lucru“ Vezi Platon. de P 8 nu pot fi demonstrate aritmetic. In „Interludiu“ însă SK tratează conceptele de mai sus în manieră aristoteliană . Vezi Aristotel. pentru nimic în lume n-aş vrea să fiu metoda absolută.“ *«a te Aceasta este definiţia aristotelică a „schimbării devenirii“ (fa vezi Fizica. încă înainte să-l fi văzut şi rămâne cu pălăria-n mână. cap. partea a doua. afirmă SK.H.. Aceasta reiese foarte clar din documentele „pregătitoare“ Interludiului. [Despre in te r p r e ta r e ]. cap.) = mişcare. „alloiosis“ (gr. paragraful trei. cartea a treia. Fizica. E picur (341-270 î. dar şi subiectele sunt aceleaşi. Aceasta. cât şi „este posibil că acesta nu este“.22 a 9) arată că propoziţiei afirmative : „este posibil să fie/e^’ Λ corespunde propoziţia negativă: „nu este posibil să fie/e*ist u nicidecum „este posibil să nu fie/existe“. § 10 ş.“ 491b : (Socrate :) „Tu zici că eu susţin mereu una şi aceeaşi. Möglichkeit und Notwendigkeit“.jT to M ' / Â E constituie o triadă de categorii modale discutată deja în filozofia postkantiană. a> “ posibil că acesta este“. „Necesitatea. datorită faptului că. ia g . ^ 134. transformare La Aristotel termen general pentru orice fel de schimbare. VII. 2 B.) Trecere la o altă sferă conceptuală (aici. Gorgias. „metabasis eis allo genos“ (gr. III. Critica raţiunii pure.“ 127. Analytik posteriora. (Socrate :) Şi nu-s numai pildele aceleaşi. vezi Papirer V B 14. unitatea posibilităţii şi'a rea^itaţj|« 133. paragraful 3.. Oh! măreţia pământului. celor parcurse până aici şi celor din Papirer (Hârtii) IV C 47. de la devenire la Q formă de schimbare etc. care când este pomenit . nici dacă aş avea o casă asemeni celei pregătită de Hegel logicii. Există un cuvânt care semnifică ceva şi unul care este un nume. „Schimbarea devenirii este tranziţia de la posibjj. vezi Logica. S£J’ J 132. Epjc^ susţinut că senzaţiile. deoarece s_e t conceptul posibilităţii. ascuţiţi îşi sunt sp in ii. ca să nu mai vorbim de cea pregătită ştiinţelor istorice.) Filozof atenian.. învinuirea mea este că tu nu menţii niciodată aceleaşi expresii despre aceleaşi lucruri. metamorfoză. 126.).te face să-ţi pleci capul şi să-ţi ridici pălăria. şi mă ţii de rău pentru asta . I (201a 10-11).

Pentru SK este esenţial ca ea să fie considerată condiţia prealabilă a unei concepţii creştine. prilejul.) unde motiv înseamnă : motiv raţional. Grund. dacă putem conchide că necesarul este posibil.. 138. atunci trebuie să putem conchide şi că· „este posibil să nu“.ea netrebuin d înţeleasă ca un liberum arbitrium.c u vântului este deci de zonă de graniţă. iar umorul confmiul dintre stadiul etic şi cel religios. de pildă cea a lui Schelling. de ex. planta nu poate deveni altceva decât ce-i este sortit să devină. Libera voinţă a omului. Johannes Sl 0k : Die Anthropologie Kierkegaards. Nici una dintre părţi nu poate fi însă afirmată despre necesar. ci expresie a cuiva care s-a dovedit în stare să-şi asume propria răspundere. (dan. Pe de altă parte. Ironia fiind confmiul dintre stadiul estetic şi etic. 139. weil er das A ussersichsein ist und schlechthin k on tin uerlich . punct de tranziţie Cuvântul „confîniu“ era folosit în vechiul sistem universitar de examinare. causa (lat). o plantă) are. Cf. cu cele faptic existente. 22a 38-22b 9.) şi cauză. Alternativa îi este hărăzită omului. ratio (lat.135.) = spaţiul. : din „focul încălzeşte“ nu putem deduce că „este posibil că focul nu încălzeşte“. Hegel. el vrea să spună că ea este lipsită de istorie. arată că de vreme ce „este posibil ca“ nu poate fi dedus din „este necesar ca“ înseamnă că ajungem sau la concluzia „nu este posibil ca“. Consideraţia cea mai spirituală Este vorba probabil de filozofia romantică a naturii în general. prin urmare. dan. logic. (dan. 137. Există deci două posibilităţi. ceea ce nu se aplică şi la necesar. de trecere. în adevăratul sens al cuvântului. ce-i drept. sau la „este posibil că nu“. 142. XIII. Nebeneinander (ger. unde acesta cercetează dacă posibilitatea poate fi dedusă din necesitate. comentariului prezentei ediţii ar fi deci vorba de Dumnezeu [causa sui]. Enzyklopädie. cauză care acţionează relativ liber Cf. cel incapabil de un asemenea lucru şi care trăieşte în nemijlocire.25) un confîniu.în sens temporal. O evoluţie de la element la plante şi animale fosilizate şi până la viaţă organică şi om.“ (H egel. în limbajul lui SK concretul nu este o expresie a unei corespondenţe. hotar. 141. acesta era apoi adăugat mediei de la examenul oral. § 254). la rotunjirea mediei de la examenul scris se scădea (să zicem 0.Cf. dintre care numai una poate fi dedusă din necesitate. 136. fiind deci prea abstractă pentru a fi dialectică . să se aleagă pe sine . dialectică în sens de timp [temporal] Deci poate fi determinată în raport de timp... Dacă. 143. pag. „în sensul strict al cuvântului“ şi. care-şi urmează propria dialectică. Un obiect din natură (ca de pildă. 140. natura este desfăşurarea ei în timp. singurul fenomen dialectic în funcţie de timp. . confîniu (confiniet. de ex. acesta fiind. unul lângă altul „Der Raum. deoarece dacă un lucru este posibil. cauză care acţionează liber Care presupune absenţa necesităţii. Aristotel rezolvă dificultatea afirmând că de la „este posibil“ nu putem conchide întotdeauna şi că „este posibil să nu“ . A. unde* natura este considerată o treaptă în dezvoltarea ideii. concret. Orice devenire.“ Propoziţie ce constituie şi concluzia dezvoltării întregului raţionament. Termenul este folosit şi explicat de SK în „continuarea“ prezentei cărţi. 38).). zonă. în Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift til de Philosophiske Smuler [P ost-scriptum neştiinţific conclusiv la Fărâme Filozofice] editată în 1846. care este etern şi n-are nimic de a face cu cauzele temporale.. graniţă. fiind un fel de prag de trecere între două note. care este doar relativ liberă . se încadrează în categoria timpului. o devenire temporală dar care se deosebeşte de devenirea omenească prin faptul că ea nu deschide nici o posibilitate alternativă . „Necesitatea dezvoltării istorice presupune că istoria se supune unei raţiuni superioare. învăţătura lui Aristotel Vezi Aristotel (A) „Despre interpretare“. cap. Confmiul este zona de graniţă dintre două ’ tadii (ale ş vieţii). istoriei filozofiei hegeliene...^deci la doi ani după FF.). ist ganz ideelle Nebeneinander. Aarsag. identităţi. o libertate nelimitată [neprede­ . (Cf. î n ţ e l e s u l . De pildă. motiv Se face aici distincţie între motiv. rezultă în mod normal că „este posibil să nu fie“ . din necesitate de la nota laudabilis la haud laudabilis. Când SK afirmă că natura este mult prea abstractă pentru a se încadra în categoria timpului. Henrich Steffens. trăieşte în abstract.. deci.

und heisst’s vom Propheten. Cicero trage aceeaşi concluzie.) susţinea că toate lucrurile ar fi avut loc potrivit unei sorţi neschimbătoare.terminată]. er sei der Prophet des im Ehem als Geschichtlichen“ (Thulstrup) Cf. Meşter Gert Westphaler Eller den meget talende Barbeer [Maestrul GW sau Bărbierul foarte guraliv]. în dizertaţiile sale de la Berlin (18411842). Papirer. § 42.. ş. folosise expresia „ lumea creată ca m anifestare a voinţei creatoare a lui Dumnezeu“. discrimen ■ Chrysippos din Soloi (281-208/204 î. 151. 110. nici precunoaşterea viitorului nu imprimă necesitate celor ce vor avea loc“. IV).] Cf. Kierkegaard face probabil aluzie la filozoful [hegelian] danez Johan Ludvig Heiberg (1791-1860) şi scrierea juristului Cari Weiss : Om Statens historiske Udvikling [Despre dezvoltarea istorică a statului] . IV C 34. India şi Persia. Numai lucrul care este real [adevărat].alarmă falsă Punct de întoarcere.. 150. Despre mângâierile filozofiei. vom Historiker. H risip] Diodoros [Cronos] megaritul 148. 7. [„căci aşa cum cunoaşterea lucrului prezent nu imprimă nici un fel de necesitate lucrului ce are loc. Vrăjitorie . Papirer [Hârtii] IV C 62..) 147. 144. er sei der Historiker des im Dereinst . H. 6 De la num ele personajului principal al p iesei lui Ludvig Holberg.Gă istoriograful ar fi un „profet către înapoi“ apare în „Zeitschrift für Spekulative Theologie I“ (1836) în teza Die Form der christlichen Dogmen und Kirchen-Historie. 153. Dezvoltarea istorică este împărţită în 4 perioade numite „Reiche“ : Orientul. 1830) folosise expresia ca termen tehnic : „Die Darstellung des Allgemeinen und Besondern in der Einheit. wo nicht besser. . 6 . profet de-a îndărătelea (Daub) Karl Daub (1765-1836). Grecia antică. scena 10.so heisst’s gleich gut. pag. u.dar de răspuns. dificultate decisivă. stoicul Chrysippos [Crisip. cu toate că ele sunt posibile. wie der des Vorausschauens ein Divinations-Act. pe care-o trage aici şi S K : cum că trecutul nu este mai necesar decât v iito r u l. !? . notă la vol. Teolog german influenţat de Kant. Cf. 9. unde acesta afirmă : „Der Act des Nachschauens ist ebensowohl. Cf.. 152. De Fato. învăţătură care-a fost mai apoi combătută în baza definiţiei posibilului dată de scepticul Diodoros din Iasos (sec. sau care devine cu adevărat . teorie a manifestării Referinţă la Schelling care. Gottfried Wilhelm (1646-1716) Leibniz zicea că lumea reală nu era decât una (şi cea mai bună) dintre nenumăratele lumi posibile care se află în conştiinţa lui Dumnezeu. atâta doar că imuabilul este de depistat numai în trecut. 480-524) Aluzie la titlul comediei într-un act a lui Ludvig Holberg „Hexerie eller blind. pentru care fapt o m ulţim e de lucruri nu vor avea loc niciodată. Vezi Essais de Theodicâe. V 4. 47. II. I. heist überhaupt ConsttftÜion“. Prin „construcţia“ SK se referă desigur tot la Schelling care în „Vorlesungen über die Methode des academischen Studiums“ (Stuttgart. Leibniz. . 1801. statul Roman şi istoria universală . 149.. Tübingen. vol. s-ar fi putut răspunde. Boeţiu (Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius. Prin GWH. nu şi în viitor. 145. iar apoi de Hegel.) Cf. pag. IV C 31.(apărută în publicaţia „Perseus “ vol.416 Cf.) bazată pe ideea hegeliană a celor patru faze ale istoriei universale (vezi nota de mai sus). aluzie şi la Geert Westphaler. Papirer. (Cicero. III. 146. nu s-a răspuns. geert-westphalerieni hegelieni [GW H ] Din ciorna lui SK reiese că se face referinţă la opera scrisă de Boeţiu în închisoare. (Vezi şi nota 147.este posibil. a lui Hegel {Werke I X ) unde acesta prezintă China. pag. Alarm“ [Vrăjitorie sau alarmă falsă] din 1724.414. şi Papirer IV B 131. înainte de a fi executat. imuabile. în ştiinţele istorice Aluzie la începutul Philosophie der Geschichte. Schelling. Tennemann (despre Aristotel) în Geschichte der Philosophie. cap. din propoziţia lui Diodoros. ci ca libertatea de a alege Binele.

156. Expresie greacă ce caracterizează atitudinea scepticului faţă de afirmaţiile dogmaticului. Metafizica I. spre deosebire de dubiul hegelian „inchizitorial“ care „înaintează“ către confirmare. 158. 155. în calitate de oameni cădem în aceste g r e şe li. Platon. Mişcarea conceptuală are loc graţie contradicţiilor interne şi nefiind provocată de o forţă externă. 23). abţine de la orice fel de afirmaţie dogmatică . p r o g r e su l Im a n en ţei Aluzie la logica hegeliană. cit. or filozofia n-are alt început în afara acestuia“. doarece sfârşeşte prin a se retrage. 19. vezi de ex. 2 5-3 0 .) în aşteptare .. care înseam nă „a se lăsa influenţat cu moderaţie. 64 ş. scop.Aristotel 159. Cf. atât acum cât şi la început“ (Metafizica. şi ed. IV B 19. Vezi Hegel. a se reţine.rezultatul final este prezent încă de la început. Citatul menţionat nu a putut fi găsit la acesta. mai jos. D. pag. în ce priveşte începuturile filozofiei. unde . op. face următoarea trmitere la De omnibus dubitandum : „Cartesius ne spune (în „De passionibus animae“ [Tratat despre pasiunile sufletului] P. I. admiraţia (Beundringen dan. SK numeşte dubiul acesta drept „în retragere“. metodă de la methodos (gr. Admitem că vedem şi recunoaştem că gândim un lucru sau altul. mers după ceva (mai ales în ştiinţă). Aceeaşi idee e împărtăşită şi de Sextus Empiricus în Pyrrhoneinoi Hypotyposeis. 162. I. Papirer. r Cf. art. IV B 13. trebuie să observăm că acesta nu vorbeşte de beundring (admiraţie) ci de forundring (mirare. că filozofia începe cu mirare (Forundring ) şi.acesta este un punct de plecare pozitiv pentru filozofie“ (Papirer III A 107). I.într-un anumit sens . III. cartea 9. uimire). 2: „pentru că s-au mirat. Influenţat atât de Schelling cât şi de m isticism uFlT reştin şi ebraic. noi ne îndoim de ele.Dacă Dumnezeu n-ar exista. 982 B). Franz von (1765-84) Filozof şi teolog german.-nu ca-n zilele noastre. . Hypotyp. Baader. Vezi Sextus Empiricus. . în conversaţie spunem că un lucru pare alb. ca şi alte fapte vizibile din viaţă. S c e p tic u l grec Vezi Diogenes Laertios. dan. 161. în 1841.). sc ria : „Când Aristotel este de părere. epoch e’ A fi rezervat. Werke. având pretenţia că le-au înţeles definitiv. asynkatathein. dar nu suntem siguri că-n realitate este alb“. de aceea au început şi încep oamenii să filozofeze“.. Ar putea i î însă o variantă a celebrei propoziţii a lui^F. cu îndoială . Platon .) [sim ţire m od erată] „A nega afirm aţia“ nu corespunde cu metriopathein. 76. în ce priveşte lucrurile pe care dogmaticii le susţin prin argumentare logică. Aristotel. telos (gr. Thulstrup însă. căci recunoaştem că este zi şi că noi suntem în viaţă. A 107.) îi este proprie tocmai filozofului. Hirsch face trimiteri la faptul că.dversus mathematicos“ 7.) Deoarece. cartea IX.) = drum către. abţine de la a se pronunţa. Volîaîre. u. Sextus Empiricus JA. A în cercat să dem onstreze că fundam entul adevăratei filozofii este credinţa catolică. 160. „Din cauza mirării au început să filozofeze oamenii. Pentru „refuzarea afirm aţiei“ scepticii au alte expresii tehnice. se face trimitere la Aristotel. Papirer III. u. finalitate. Principiile pyrrhonismului. ş. din 1769j|^. dar cum vedem şi cum gândim nu ştim. din pricină că acestea nu sunt evidente şi mărginim cunoaşterea la stările noastre subiective. L III) că admiraţia (admiratio) este singura pasiune sufletească care nu are nici un opus . Termenul epoche’ este folosit de Sextus Empiricus (vezi opera mai jos citată). Despre vieţile şi doctrinele filozofilor. m e tr io p a th e in (grec./' 157. Theaithetos (Teetet): „starea aceasta de a se mira (undres. vol. cum pătat“. Laertios. in pausa (lat.154. atât Baader cât şi Schelling au folosit cuvântul admiraţie (Beundring ). 103 : „Noi recunoaştem că. 157. ar trebui inventat“. SK era conştient de aceasta când.din care cauză este just s-o facem punct de plecare al întregii filozofii“ Papirer.

163. in suspenso (lat.)

în nesiguranţă, incertitudine.
164. filosofia zetetike, aporetike, skeptike (gr.)

este, ea însăşi, ceva în care trebuie crezut, ceva care nu jpoate îl nici dovedit, nici priceput. Vezi, de ex. F. H. Jacobi, Werke, I, pag. 148 ş. u ; III, pag. 367 ş. u. (U eber die Lehre des Spinoza im Briefen
an Herrn Moses Mendelssohn)

Caracteristici ale filozofiei sceptice. Cf. Sextus Empiricus, op. cit. (în nota 162), I, 7.
165. thetikos (gr.)

169. modul aproximativ

Pozitiv, necondiţionat. Vezi Diogenes Laertios XI, 74, 75 [sens pozitiv, indiferent], şi Sextus Empiricus, Pyrrhon., I, 14 -15.
166. Platon şi Aristotel (percepţia nemijlocită)

Dintr-unul din documentele lui SK reiese că acesta se referă la dialogul platonic Theaitetos, 195d („eroarea nu se află în cuntJSştere şi nici în percepţie“ [traducere aproximativă] ; cât despre Aristotel, SK se referă la o observaţie a lui Poul M0ller, Vcerker, [Opere] 2, edit. IV, pag. 211): „Concepţiile sunt rezultate ale impresiilor făcute de lucruri asupra oam enilor; adevărul şi falsul apar însă numai atunci când omul face legătură între aceste concepţii şi conceptul de fiinţă sau nefiinţă“). Cf. şi Aristotel, Hermeneutica , I, şi Despre suflet, 3,3 („impresiile senzoriale sunt întotdeauna adevărate“), şi Papirer, IV B 13, 22.
167. Cartesius, Rene Descartes (1596-1650)

SK este de părere că, privită ca un fel de cunoaştere, credinţa (care cf. lui SK este întotdeauna aproximativă, conţinând doar o apropiere spre adevăr) este forma de cunoaştere cea mai disputabilă şi care, după cum se spune în aliniatele următoare, nici n-ar trebui considerată ca aşa ceva, ci ca o nouă calitate - amândouă presupunând, întocmai ca îndoiala (dubiul), un act de voinţă. Caracterizând îndoiala greacă în felul acesta şi contestând spusele lui Hegel privind necesitatea îndoielii - SK pune, în cele anterioare, bazele concepţiei sale despre esenţa credinţei.
170. philosophia ephektike (gr.)

Filozofie al cărei principiu este „reţinerea“, „abţinerea“ (epoche’) de la a trage concluzii.
171. graţie [în virtutea] mărturiei

în Principiile Filozofiei, 1641, XXXIX, XLII, § 31, unde acesta zice : „oamenii se înşală deseori, deşi Dumnezeu nu este un impostor. Concluziile lor greşite nu se datoresc însă raţiunii,'intelectului, ci voinţei (sau nerăbdării).“ Vezi Papirer, V B 15, 11.
168. Jacobi, Friedrich Heinrich (1743 - 1819)

Prin raţionamentul său SK vrea să dovedească logic că nici contemporanul (care se bazează pe percepţia sa nemijlocită, directă) şi nici cel din generaţia mai târzie (care se bazează pe mărturia contemporanilor) nu pot crede pe baza acestor relaţii, care duc la o cunoaştere doar aproximativă şi incertă. Prin umare şi în principiu, atât în ce priveşte cunoaşterea, cât şi credinţa, SK îi plasează, atât pe contemporan, cât şi pe cel din generaţia mai târzie, ca [având aceleaşi şanse] egali.

Filozof german influenţat de J. G. Hamann, a cărui „filozofie a vieţii“ are ca puncte de bază conceptele de sim ţire şi crez. SK se referă la învăţătura lui Jacobi conform căreia am înţelege numai ceea ce putem construi şi am dovedi num ai ce deducem din presupuneri [mai] superioare. Ceea ce nu se poate face niciodată cu realitatea ; că un lucru există - nu putem nici înţelege şi nici dovedi, trebuie să-l credem. La fel şi orice concluzie de la efect la cauză - ea este o chestiune de credinţă, deoarece relaţia de cauză

SUPLIM ENT
%

172. contradicţia... producă ceva

Ca moment negativ în procesul dialectic, care duce la sinteză. La Hegel contradicţia este forţa care produce şi explică atât „mişcarea“ din cadrul gândirii, cât şi cea din cadrul existenţei.

173. nisus [aspiraţie, efort, tendinţă, trebuinţă, lat.]

La Hegel (Logik II, secţ. I, cap. III c) contradicţia este „die innere,
die eigentliche Selbstbewegung, der Trieb überhaupt (Appetit oder nisus der Monade)“ [Apetit sau aspiraţie a monadei], nu numai în gând ci

181. anceps (lat.)

în seamnă atât ambiguu cât şi periculos, îngrijorător.
182. cei 70 de tălmaci

şi în existenţă. SK se opune acestei concepţii care afirmă că devenitul [ceea ce a devenit] ar rezulta necesarmente din contradicţie. La Hegel devenirea provenind necesarmente din contradiţie, din instinctul de a o „depăşi“.
174. „creaţia“ noastră poetică [Vezi N. T. 43] Deci pe firul celor începute în cap. II, „Un experiment poetic“ este reluat aici. 175. contradicţie

Conform epistolei A risteei, traducerea greacă a Vechiu^. Testament pare să se fi făcut după cum urmează. Regele Egiptu ^ Ptolemeu II Philadelphos (284-247 î. H.), ar fi adus la Alexandri3 (cifra apoi „rotunjită“ la 70) de cărturari iudei pe care i-a închis v fiecare în celula l u i ; aceştia ar fi făcut, fiecare, aceeaşi traduce deci 70 (72) de traduceri identice ale Vechiului Testament, din ebr31 în greacă, într-o zi. (Septuaginta = şaptezeci).
183. Hotărârea, decizia

.Manifestarea în timp a veşniciei, paradoxul.
176. Credinţa... în sens... direct... şi eminent )

[Alegerea] între credinţă şi ofensă.
184. faptul (a)cela

Raportată la istoric, credinţa are înţeles direct - acceptând faptul obiectiv că zeul a devenit om. A crede, în înţeles (seris) eminent, înseamnă a accepta ideea paradoxală că şi zeul â devenit.
177. nicidecum ceva istoric

Paradoxul, zeul în timp.
185. Epicur

în scrisoarea către Menoiceus, cf. Diog. Laertios, Despre v^ e'gil, e^
X, 125. J .. atât cât existăm noi moartea nu există, iar când vine

Socrate nu credea în nici unul din sen su rile pom enite ; cunoaşterea lui divină se întemeia pe amintire, definind astfel zeul ca o fiinţă veşnică, un fapt atemporal, ce se raporta la esenţă şi nu la existenţă.
178. ilexionată

noi nu mai existăm “, i
S

186. naturalizat

Declinată, ajustată, adaptată. Propoziţia trebuie înţeleasă în sensul că esenţa veşnică a zeului se adaptează condiţiilor proprii oricărei deveniri.
CAPITOLUL V 179. sorit (gr.) vezi nota 91. 180. algebric

Deci i se atribuie calităţi ce-1 fac să pară natural, să „dev^ natură“. Cf. Papirer V A 10 : „Dacă creştinismul ar fi să devină nat ^ lumii, atunci sigur că n-ar mâi fi nevoie să fie botezaţi copiii, deoaT® · un copil născut din părinţi creştini ar fi creştin încă de la naşte . Propoziţia ascunde o înţepătură la adresa lui Martensen, intenţie c . rezultă dintr-o observaţie ulterioară însemnării citate, unde se spu „Unii au dorit, cu toate acestea, să naturalizeze creştinismul“. Alu ^ probabil neintenţionată, şi la faimoasa „teorie a botezului“ a ^ Martensen. în „Botezul creştin“ (1843) al lui Martensen se s p u n e · » ^ limpede de fapt că, în perioada în care sarcina esenţială era d ^ implanta Biserica în lume, multe lucruri au decurs, bineînţeles, & j fel decât în vremurile de mai apoi, când Biserica prinsese deja rădac ^ sigure în lume, împărăţia Domnului devenind aproape ca o [a do11 natură.“ (Citat după Thulstrup).

Principial, prescurtat, folosind litere în loc de cifre.

187. prima... a doua natură

Sensul reiese limpede şi dintr-o însemnare de ju rn a l: „Ceea ce contemplarea naturii este pentru prima conştiinţă umană a divinului, este, pentru cea de-a doua conştiinţă a divinului, contemplarea revelaţiei (conştiinţa păcatului). Unde trebuie să se dea şi bătălia, oamenilor nu trebuie să le impui cu forţa probabilitatea etc. unei revelaţii, ci [mai degrabă] să le închizi gura subsumându-le (subjugându-le) conştiinţa divinului, conştiinţei păcatului“ (Papirer V A8).
188. bărbier în Den Stundesl0se

194. lume cumsecade de la munte Cf. Holberg, Erasmus Montanus , act IV, sc. 2. Personajului Per Degn i se cere să demonstreze cum ar dezminţi el teoria că pământul ar fi rotund.
195. Saft... în cămară

Comedie de L. Holberg, 1731; act I, sc. 6, unde bărbierul povesteşte despre : ,fiine Matrosen-Frau in den Neuen-Buden hat auf einmal 32 Kinder zur Welt gebracht etc“. [O nevastă de matelot din NeuenBaden a adus pe lume 32 de copii deodată.]
189. Apolloniu din Tyana

Vezi, O ehlenschläger, Sovedrikken [Băutura adorm itoare] (Copenhaga, 1808), pag. 27, unde chirurgul Brausse se plânge de asistentul său Saft care, ce face ce nu face, ajunge mereu sau în cămara cu merinde sau în beciul cu vin.
196. în Evanghelia după Ioan

16,7. „Vă este de folos să Mă duc...“. 197. cel bărbier din Grecia Primul sol, al înfrângerii suferite în Sicilia (413 î.H.) trimis la Atena, a fost un bărbier din Pireu, care, nefiind crezut, a fost pus pe scaunul de tortură (cf. Plutarh, „Nikias“ 30); SK „combină“ această povestire cu fabula alergătorului de la Maraton, Philippides, care, a fugit întâi 240 km de la Atena la Sparta pentru a-i incita pe spartani să lupte împotriva perşilor, a alergat apoi până la Maraton unde a participat la luptă (490 î. H.), după care a mai alergat 42 km să ducă vestea victoriei la Atena şi a căzut mort. Cf. Luciani opera, vol. I-IV, Leipzig, 1829. /
198. forma prohibitivă a credinţei f

Gânditor neopitagoreic grec din sec. I d. H. împărtăşeşte ideea pre-existenţei sufletului, preconizată de filozofi ca Platon şi Pitagora ; susţine că, într-o viaţă anterioară, ar fi fost cârmaci pe o navă egipteană, Cf. Papirer IV A 19 şi Filostrat, Vita Apollonii 6 , 21.
190. asemeni Parcei torcătoare

Zeiţe ale infernului; în mitologia greacă erau trei [moire] Parce : Klotho, care toarce firul vieţii, Lachesis care deapănă şi hotăreşte mersul şi lungimea ei şi Atropos, cea care taie firul vieţii.
191. casus... status (lat.)

Formă care îi împiedică, pe cei fără de credinţă, să înţeleagă.
199. S-a isprăvit
Evanghelia după Ioan 19, 30.

„casus“ - formă de flexiune gramaticală care indică relaţia unui cuvânt faţă de altul. „status“ - expresie din gramatica ebraică. Deosebire gramaticală dintre limbile indo-europene şi ebraică. Vezi în ebraică: status constructus şi status absolutus.
192. bizareria istorică, Pusillanfanitet (dan.)

200. pasaj biblic
Epistola lui Pavel către Efeseni 5, 19. Traducerea „optimistă“ a versetului în daneză este reprezentativă pentru stilul creştinismului „voios“ al lui Grundtvig. [Vezi nota '201].

[Cuvânt de provenienţă latină pusillus = băieţaş, şi animus = spirit] Nelinişte, teamă, timiditate.
193. pentru intelect... este o nebunie
întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni 1, 23.

201 un geniu nu tocmai necunoscut
Grundtvig, Nikolaj Frederik Severin (1783-1872) teolog, poet şi politician danez, căruia SK îi „înfrumuseţează“ deseori numele cu

epitetul 0lnordisk [nordiciä) de bere, turcălitj, în locul epitetului „normal“ de olnordisk [nordic(a) vechi, de demult, arhaic]. SK pretinde că ar confunda prefixul corect ol [vechi, arhaic], cu cuvântul 0 l [bere].

202. tonuri batjocoritoare
Von Schubert, Gotthilf Heinrich, „Die Simbolik des Traumes“ (Bamberg, 1821)', ediţ. II, pag. 376, in Ansichten von der Nachtseite der Naturwissenschaft, afirmă că în Ceylon, noaptea, natura ar emite un sunet drăcesq (Teufelsstimme) care nu se ştie de unde vine. Atât Schubert cât şi Lenau (Albigenzii) descriu însă sunetul mai degrabă tânguitor decât sardonic, batjocoritor.
203. principiul [de bază al] contradicţiei

Testament. Cf. Papirer V B 3, 2. în ce priveşte originea ex p r e ß Hirsch face trimitere la scrisoarea lui Hamann către Lavater din ianuarie 1778: „Mir ist... der weiseste Schriftsteller und d u n ^ s
Prophet, der Executor des neuen Testaments, Pontius Pilatus , Schriften, I-VIII, (edit. de Friedrich Roth şi G. A. Wiener,

Leipzig 1821-1843) [autorul cel mai înţelept şi profetul cel mai obsC ’ executorul Noului Testament, Pilat din Pont]. Executor are deci se dublu de „împlinitor“ şi „călău“.
208. ex cathedra

„de la catedră“ sau „de la scaunul episcopal“.
Morala

Vezi J£ns H im m elstrup, Terminologisk Ordbog [Dicţionar T erm inologic], G yld en d al, C openhaga, 1964, term en u l de „modsigelesens grundsastning“, pp. 135-136.
204. Aristotel
209. proiect

Principiul contradicţiei. în Metafizica, cartea IV, (1005b 17-20), „este peste putinţă ca unuia şi aceluiaşi subiect să i se potrivească şi totodată să nu i se potrivească sub acelaşi raport un acelaşi predicat“.
205. a promite sistemul

Primul capitol fiind intitulat „Proiect de gândire“.

210 . socratic

( 1

Diverşi autori, ca de pildă J. L. Heiberg (1791-1860), Rasmus Nielsen (1809-1884) şi H ans Martensen (1808-1884) promiseseră elaborarea unui sistem filozofic speculativ. Heiberg începe prin a publica primele 23 capitole ale tezei sale „Sistemul logic“, pe care nu o continuă. Martensen publică şi el doar o „Schiţă de sistem de filozofie morală“, iar Nielsen publică doar un fragment dintr-o lucrare neterminată, „Trăsăturile de bază ale logicii speculative“. Promisiunea sistemului nu a fost, după cum observă SK, onorată.
206. s-ar fi trezit... în vreo inimă omenească
1 Corinteni 2, 9.

Fărâme filozofice a fost numită „un dialog între Socrate şi IsuS „Morala“ de la sfârşit dovedeşte că scopul cărţii era de a-1 depăşi P Socrate. în ciuda formei „uşoare“, s-ar potrivi mai bine să nuP1 · cartea drept un proces intentat de Isus lui Socrate, cu scopul de extorca acestuia (sau pendintelui său modem, Hegel) dovada capacrt3 . omului de a cunoaşte adevărul despre sine prin propriile sale efortu Veşnicia lui Socrate este „retezată brusc de apariţia în istorie, Ş1 · istoria individului uman, a lui Isus. Care, atât în viaţa omenirii cât ^ în a individului, este o clipă istorică ; clipa revelaţiei când Dunăre2 era în timp şi venise la individ“ (Billeskov Jansen).

2 11 . şoc, izbitură; ofensă
N. T. Termenii danezi de Anst0d (A) şi Forargelse (F) i-am tradus cuvintele de mai sus. După cum ne informează şi SK, ambii (A· provin din greacă de la skandalon şi respectiv skandalizesthai· ” ' ■ aceste elenism e au, în limba daneză, corespondente s e m a n t ic e fonice foarte apropiate : skandale (scandal) şi skandălisere (( scandaliza), SK a preferat doi termeni corespondenţi mai „neao§J ’ alegere care [cf. Dicţionarului Terminologic kierkegaardian al lui Je

207. executor Novi Testamenti Pontius Pilatus Expresie latină după modelul termenului juridic de executor testamenti. în acest context se presupune că Pilat ar fi dorit să fie considerat cel care, condamnându-1 (fără să-şi dea seama) pe Isus, avea să devină înfăptuitorul/împlinitorul mesajului religios al Noului

rupe logodna cu Regine Olsen . indignare. susţine dizertaţia sa de magistru. ne dă înapoi.în gen eral.promovează examenul de licenţă la teologie . le-am preferat pe cele de : şoc.) este.o cere în logodnă pe Regine Olsen 1841 -1 1 august. numai lucrările intitulate „Cuvântări Edificatoare“ sunt semnate de Kierkegaard (SK) cu numele său. în versiunea lui Howard&Edna Hong.SK se înscrie la şcoală. restul „autorilor“ sunt pseudonime ale lui SK. prin urmare.apare. gâlceavă. 1987.16 mai. Despre conceptul de Ironie cu precădere la Socrate ... contrar dorinţei lui SK. pleacă din nou la Berlin .se înscrie la Facultatea de Teologie din Copenhaga 1834 . de cevâ. hărmălaie etc.8 septembrie .25 oct. Borgerdydskolen 1830 . este de : a se împiedica. precum ş i : at forarges (forma pasivă) a fi ofensat. Cappel0rn şi J. folosirea corespondentului biblic românesc : poticnire. şi F. cu menţiunea că : .3 iulie . ne face să fim indignaţi. conotativ. Două cuvântări edificatoare . ceva care ne respinge. şoc. Mi-am permis aceasta atât ghidându-mă după preferinţa lui SK.îi moare tatăl 1838 .8 mai. Princeton University Press.29 septembrie. ciocnire. . ceea ce ar fi departe de intenţia alegerii acestor termeni de către SK înţelesul direct al substantivului Anst0d (dan.Himmelstrup] s-ar putea datora influenţei termenului german Anstoss. ar fi necesitat însă o „ajustare“ foarte anevoioasă) ar fi fost cele mai comod de întrebuinţat.îi moare mama 1838 . Ori lo ri. folosit de către Fichte în sensul (fizic) de ceva de care ne izbim. indirect. a scandaliza. rupe orice legătură cu R. scandalizaţi. Cuvântul Forargelse înseam nă ofensă. izbitură şi ofensă. elaborată de „Societatea S0ren Kierkegaard“ şi de N-J. sunt întâlnite şi în biblia daneză . at forarge a ofensa. cât şi pentru că românescul „scandal“ este deseori asociat cu : ceartă.traducera unora dintre titlurile scrierilor nu este definitivă şi poate varia de la titulatura încetăţenită (în România). Excelenta traducere engleză (americană) a Fărâmelor. C ronologie K ie rk e g a a rd Cititorului interesat de plasarea scrierii Fărmăme Filozofice în contextul vieţii şi creaţiei kierkegaardiene îi prezentăm cronologia de mai jos. 1813 . de : izbitură. SK între­ buinţează şi formele verbale al cuvântului. optează tot pentru varianta ofensă [offense]. gălăgie.se întoarce de la Berlin 1843 . SK pleacă la Berlin « 1842 ..11 octombrie. a se poticni. Olsen .se naşte S0ren Aabye Kierkegaard (SK) 1821 . care mi-a fost de mare ajutor. G arff de la „Centrul de Cercetări S0ren Kierkegaard“ din Copenhaga în 1996. D in hârtiile cuiva încă în viaţă 1840 . . editată de Victor Eremita (pseudonim). indignat. Deşi corespondentele româneşti de : scandal şi scandalizare (cuvintele daneze A. care ne izbeşte . Celălalt sens. leza..20 februarie. Sensul moral al termenului este de a ofensa.

. Cuvântări Edificatoare în Diferite Stări de Spirit. de Johannes Climacus. Boala de Moarte. . . Trei Cuvântări la Anumite Ocazii . Cuvântări Creştine . Stadii pe Drum ul Vieţii. „Să fi fost episcopul Mynster. se întoarce de la Berlin .31 august. de Johannes Climacus. Repetarea.13 . R ecom an d a t Contemporaneităţii 1854 ... Schlegel 1848 .Vameşul . —Examen de Conştiinţă.. „La moartea episcopului Mynster . „încă doi martori ai adevărului“ . Trei Cuvântări Edificatoare . Conceptul de Anxietate.. plecat la Berlin 1847 .8 iunie. editată de S. H . Timişoara. plecat la Berlin . Trei Cuvântări înainte de Comuniunea de Vineri 1850 .2-16 mai. .19 mai.29 mai.30 aprilie.26 aprilie. Kierkegaard* . Motivul neînţelegerii dintre mine şi episcopul Martensen. Timişoara.. Regine Olsen se căsătoreşte cu Fr.12 ian. editată de S. un adevărat martor al Adevărului?“ ..29 septembrie.“.18 dec. .13 iunie. de Johannes de Silentio** Trei Cuvântări Edificatoare .3 noiembrie.6 decembrie.2 oct. A. la cererea editorului C.10 sept. în ziare . de Nicolaus Notabene** . Faptele Iu birii . articole polemice de ziar. Reitzel .... Crinul Câmpului şi Pasărea Cerului. Fărâme Filozofice sau O Fărâmă de Filozofie.. Martensen este numit episcop . Două M ic i Tratate Etico-Religioase. O Recenzie Literară . Două Cuvântări Edificatoare .13 martie. Kierkegaard ..29 mai. Kierkegaard .Păcătoasa..18 nov.30 ian. Pontiful . moartea lui SK .16 octombrie. editată de Hilarius Bogbinder .13 nov. O cuvântare Edificatoare 1851 . articol de ziar „La ce m-a îndemnat pastorul Paludan/Müller“ . ** în pregătire la Editura A M ARC O RD. diverse art. în care e caricaturizat. Kierkegaard ..30 martie.5 martie. articol la ziar „Aşa să fie!“ 1855 .14 mai.30 iulie..? SK este internat la spitalul „Frederiks Hospital“ din Copenhaga .27 decembrie. de H . articole de ziar 1849 .27 februarie.. 18 Cuvântări Edificatoare. Asupra Activităţii Mele de Scriitor Două Cuvântări înaintea Comuniunii I Cuminecăturii de Vineri .29 aprilie.20 dec. de Constantin Constantius (pseudonim)** Frică şi Cutremur. articol.iunie. Trei Cuvântări Pioase.30 dec. articol la ziar. . prof.27 sept. până în vara lui 1846 1846 .. Patru Cuvântări Edificatoare 1845 .17 iunie.. Iniţiere în Creştinism.1 nov.. moartea episcopului Mynster . articole de ziar.20 mart. Post Scriptum Neştiinţific Conclusiv la Fărâme Filozofice.29 ian. îngropat la (cimitirul) Assistens Kirkegârd * Apărute Ia Editura AM AR C O R D .iulie. cu adevărat.» disensiuni cu revista satirică „Corsarul“. Patru Cuvântări Edificatoare 1844 .7 aug.15 apr.. de Vigilius Haufniensis* Cuvânt înainte. editată de S. editată de S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful