3.2.

Clasificarea şi specificul jocurilor didactice

Clasificarea jocurilor didactice se poate face după două categorii, în funcție de conținut
şi material didactic.În conformitate cu aceste criterii se întâlnesc mai multe feluri de jocuri
didactice:
După conținut, jocurile didactice se clasifică în:
Jocuri didactice pentru educarea limbajului (Cu ce sunet începe cuvântul?, Eu spun una,
tu spui mai multe, Răspunde repede şi bine.)
Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător (Anotimpurile, Unde s-a oprit
roata, Cu ce călătorim)
Jocuri didactice pentru numărat şi socotit (Jocul numerelor, După mine cine vine?,
Găsește aceeași culoare)
La baza acestei clasificări stă principiul dezvoltării proceselor psihice a copiilor:
dezvoltarea percepțiilor şi reprezentărilor de formă, mărime, culoare, spațiu, timp; îmbogățirea
vocabularului, însușirea sistemului fonetic al limbii materne, însușirea structurii gramaticale, etc.
Cel de-al doilea criteriu se orientează după materialul didactic folosit pentru jocuri,
indiferent de natura conținutului lor.După acest criteriu ele se împart în două grupe mari cu
subdiviziunile respective:
1. Jocuri didactice cu material:
 jocuri cu material didactic ( jocuri didactice, jocuri de masă);
 jocuri cu material ajutător, diferite obiecte şi jucării ( obiecte din natură, obiecte
de uz zilnic);
 jocuri cu interpretarea unor poveşti şi lecturi precum şi jocuri numărătoare,
folosindu-se jucării corespunzătoare;
2. Jocuri didactice fără material didactic sau jocuri orale:
 ghicitori ( fără ilustrații);
 jocuri cu alcătuire de propoziții şi fraze;
 jocuri de citire labială;
 jocuri de compunere de poveşti;
Clasificarea jocurilor după cele două criterii este mai mult sau mai puțin convențională.
Astfel, unele jocuri clasificate după criteriul conținutului se realizează cu sau fără material
didactic.De exemplu, pentru dezvoltarea limbajului copiilor se pot folosi cu succes atât jocuri cu
material cat şi jocuri orale.De asemenea, jocurile clasificate după criteriul materialului didactic
urmăresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiași obiectiv ca şi jocurile după criteriul
conținutului.O delimitare netă nu este posibilă nici între jocurile didactice individuale şi cele
colective.De la început, multe jocuri didactice sunt accesibile copiilor numai în colectiv, mai
târziu, datorită conducerii educatoarei, ele devin individuale, așa cum se întâmplă cu jocurile de
masă.
Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifică de celelalte
activități cu conținut asemănător.Unitatea deplină dintre sarcina didacticăşi acțiunea de joc,
forma distractivă pe care o îmbracă şi o păstrează permanent trebuie să caracterizeze jocul
didactic.
Activitate organizată de instruire a copiilor, care se desfășoară sub conducerea directă a
educatoarei şi antrenează în majoritatea cazurilor întreaga grupă, jocul didactic se poate
desfășura atât în cadrul activităților obligatorii cât şi în afaralor, atunci când este repetat de copii,
la inițiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei.
Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte mare deoarece el poate fi practicat în
diferite momente din programul zilei, putând fi extins chiar şi în viața de familie a copilului.
Jocul didactic este creat de pedagog. Specificul lui constă în faptul că îi este subordonat,
în sensul că intră în fondul mijloacelor sale pedagogice, este însușit treptat de către copii şi poate
deveni apoi conținutul activităților individuale. Comparat cu celelalte jocuri cu subiect şi cu
reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin conținutul pe care-l dezvăluie şi
prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educației intelectuale, respectiv pe
cunoașterea mediului înconjurător, pe dezvoltarea facultăților intelectuale, pe dezvoltarea
vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.
Între mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupă locul cel mai important prin
influenta pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului prin rolul
sau în formarea unei gândiri corecte.
În determinarea jocului didactic problema care se ridică constă în determinarea părților
sale componente, a trăsăturilor sale caracteristice, prin care își menține esența sa de joc şi în
același timp specificul său de activitate didactică. Pedagogia preșcolară fundamentează bazele
teoretice ale jocului didactic, ocupându-se de:
  conținutul jocului
 sarcina didactică
 acțiunea şi elementele de joc
 regulile jocului
Esența şi specificul jocului didactic constau în întrepătrunderea şi interacțiunea acestor
componente, cât şi în echilibru dintre sarcina didactică şi acțiunea de joc. Ponderea mai mică sau
mai mare a uneia dintre aceste două componente poate duce la detunarea jocului, la schimbarea
profilului său.
În vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie să îmbine elementele
surpriză cu cele de așteptare.Jocul didactic poate fi folosit la toate grupele şi în cadrul diferitelor
activități.Pentru a influenţa dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic este necesar să
ținem seama de particularitățile de vârstă a copiilor la cele trei grupe preșcolare.În același timp
este necesar ca sarcina didactică sa fie complicată gradat pentru a nu întârzia sau stagna
dezvoltarea copiilor.
Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a
copilului, tendințelor lui de a fi în contact cu adultul şi cu alți copii, de a percepe activ, de a
înțelege oglinda lumii înconjurătoare, dorinței lui de a-şi exprima gândurile.