.

Cuvintele împrumutate (cu influențe importante, cantitativ și calitativ)

a) împrumuturi slave vechi - intrate în limba română începând cu secolul al VII-lea.
Compunerile lexicale în care se găsesc aceste cuvinte și descendența lor sunt diverse:
- agricultură (plug, brazdă, ogor, a sădi, snop)
- calități și defecte (blajin, destoinic, dârz, gârbov, nătâng)
- nume de animale (bivol, cârtiță, dihor, râs, veveriță)
- amenajări și instrumente casnice (daltă, grajd, nicovală, pivniță, țeavă, zăvor, ciocan, patent)
- armată (război, sabie, pușcă, steag, strajă, tabără)
După secolul al X-lea au intrat, pe calea cultă, prin intermediul administrației și
bisericii, elemente slavone: apostol, candelă, cazanie, călugăr, a citi, duhovnic, icoană, letopiseț,
mitropolit, pomelnic, psalm, stareț, voievod.
b) împrumuturi maghiare - au intrat în limba română după secolul al X-lea, în urma conviețuirii
românilor cu maghiarii din Transilvania, în general, acestea denumesc:
- aspecte de organizare administrativă (aprod, a cheltui, meșter, vamă)
- comerț și industrie (ban, a cheltui, meșter, vamă)
Multe împrumuturi maghiare au un caracter regional (bai, necaz, bolund, nebun,
făgădău, cârciumă, gealău, rindea). Româna a luat din maghiară și câteva sufixe, în prezent
neproductive:
- șug (meșteșug)
- șag (rămășag)
c) împrumuturi turcești - au pătruns în limba română în perioada veche (începând cu sec. XV-lea
și continuând până în sec. al XVIII-lea și au pătruns cuvinte mai ales din domeniile:
- alimentație (cafea, cașcaval, chiftea, ciorbă, ghiveci, iaurt, mezel, musaca, pilaf, rahat, sarma,
telemea)
- materiale și meserii (bidinea, burghiu, cazma, dulgher, dușumea, pingea)
- faună și floră (calcan, catâr, arpagic, dovleac, dud, lalea, zambilă)
- substantive abstracte (buchet, hol, naz, tabiet, tertip)
- adverbe (barem, bașcă, doldora, geaba)
- interjecții (bre, haide, halal)
d) împrumuturi grecești - foarte vechi (aparținând sec. XII-XV), reduse numericește (egumen,
evanghelie, mănăstire, paradis, parastas, patriarh) și mai bine reprezentate din neogreacă, active
în secolele al XVII-lea și XVIII-lea și prima parte a sec. al XIX- lea. În câteva domenii există
împrumuturi din neogreacă folosite și astăzi:
- viața socială și individuală (agale, ananghie, anapoda, ipocrizie, mutră, nostim, orfan, plic,
politicos, simandicos)
- medicină (cangrenă, flegmă, lăuză, molimă, molipsitor, tifos)
- comerț (a agonisi, costisitor, fidea, portocală, prosop, saltea)
- viața politică, religioasă, culturală (anarhie, partidă, amvon, tagmă, agramat, dascăl, teatru)
- instrumente (calapod, ipsos, mistrie, sculă)