Prof. asoc. dr.

Daniel Vasile
Medic primar psihiatru
Doctor în științe medicale
 Aspectul vestimentar
Evaluarea ţinutei reprezintă unul din primii paşi
în stabilirea diagnosticului psihiatric, fiind un
element uşor accesibil observării şi care poate fi
plin de semnificaţii pentru înţelegerea
psihopatologiei cazului respectiv.
(a) Dezordinea vestimentară, neglijenţa
aspectului exterior şi ignorarea normelor
elementare de adecvare a îmbrăcăminţii la
anotimp sau contextul social, asociate cu igiena
precară, sugerează prezenţa unei tulburări din
spectrul psihotic sau a unei demenţe, dar aceste
manifestări se mai pot întâlni şi în delirium,
intoxicaţia sau sevrajul la substanţă, retardul
mental şi depresiile severe.
 (b) Prezenţa unor accesorii bizare, a
vestimentaţiei excentrice, exprimă:
-exagerarea stimei de sine în cadrul unui
episod maniacal,
-prezenţa unor elemente delirant-
halucinatorii în schizofrenie sau
-dorinţa de a atrage atenţia asupra sa la
personalităţile histrionice.
 (c) Transvestitismul apare în tulburarea
de identitate sexuală, manifestându-se prin
purtarea de către pacient a hainelor unei
persoane de sex opus.
Pacientul foloseşte, de asemenea,
accesorii şi machiaj specifice sexului opus,
prezentând mimică şi gestică concordante cu
identitatea asumată.
 (d) Cisvestitismul este reprezentat de
folosirea vestimentaţiei inadecvate vârstei,
statutului social al persoanei sau situaţiei în
care aceasta se află.
Poate fi un element semiologic asociat
tulburărilor de personalitate (borderline,
histrionică).
 Contactul vizual
Privirea pacientului, modul în care acesta
poate sau nu să stabilească un contact vizual
sugerează prezenţa anumitor elemente
psihopatologice.
Examinatorul trebuie să evalueze
posibilitatea menţinerii contactului vizual cu
subiectul şi concordanţa privirii acestuia cu
mimica, discursul, dar şi cu celelalte manifestări
semiologice ale tabloului clinic.
Astfel, un pacient depresiv poate afişa o
mimică zâmbitoare, dar privirea sa rămâne
încărcată de tristeţe, în timp ce un pacient cu
sindrom „locked-in” poate fi imobil, dar
comunică prin clipit cu intervievatorul.
-privirea fixă, stinsă, orientată în jos apare
în tulburările depresive;
-evitarea activă a privirii examinatorului
poate apare în simulare, tulburările de
personalitate, tulburările anxioase;
-privirea detaşată de realitate, pacientul
privind „prin interlocutor”, este întâlnită în
schizofrenie;
-mobilitatea privirii nejustificată de
conţinutul discursului poate fi remarcată la
pacienţii care urmăresc scene halucinatorii
chiar în timpul interviului psihiatric;
-privirea hipermobilă, fugace, asociată cu
logoree apare în episoadele expansive;
-privirea rece, tăioasă există în tulburările
delirante, tulburarea de personalitate
paranoidă sau antisocială.
 Atitudinea
Atitudinea pacientului este evaluată în
cadrul relaţiei stabilite între pacient şi
examinator, pornind de la reacţia verbală şi
nonverbală a pacientului la interviul psihiatric.
Atitudinea pacientului trebuie corelată cu
validitatea informaţiilor obţinute în cursul
examinării şi poate reprezenta un indicator al
disponibilităţii pacientului de a forma o alianţă
terapeutică.
Atitudinea individului poate fi cooperantă,
necooperantă, ostilă, rezervată, suspicioasă, de
tip regresiv- dependent, seducătoare,
manipulativă, hipercompliantă ş.a.m.d.
 Gradul de politeţe observat în cursul
evaluării psihiatrice poate varia de la
rezistenţă ostilă la politeţe exagerată.
Asertivitatea, reflectată în gesturi cum
ar fi oprirea interviului pentru a răspunde la
telefonul mobil, identificarea unui subiect al
conversaţiei ca fiind neplăcut şi refuzul de a
discuta acest subiect, trebuie evaluată, dar
nu trebuie confundată cu lipsa de cooperare.
 Atitudinea necooperantă a pacientului în
cursul evaluării poate depinde de:
-trăsăturile de personalitate ale
acestuia,
-distractibilitatea sa datorată bolilor
fizice dureroase sau consumptive,
-nivelul fluctuant al conştiinţei
-dificultăţile procesării mnezice,
-poate fi şi consecinţa dezinhibiţiei
comportamentale, a furiei, ideaţiei
delirante, halucinaţiilor imperative sau
comentative pe care le prezintă subiectul.
 Mimica şi gestica
(a) hipermimia este definită printr-o
creştere a amplitudinii şi mobilităţii mimicii,
care poate fi generalizată (episoade
expansive, intoxicaţii cu substanţă) sau
localizată (tulburare delirantă, schizofrenie,
tulburare de personalitate histrionică)
(b) hipomimia reprezintă reducerea
mobilităţii mimice în tulburări depresive,
retard mental, demenţe, schizofrenie, boală
Parkinson, boli organice.
 (c) amimia apare în schizofrenie,
demenţe, anumite afecţiuni neurologice
(boala Parkinson, de exemplu), pacientul
având un facies imobil, inexpresiv.
(d) paramimiile sunt expresii mimice
discordante cu dispoziţia şi includ ecomimia
(imitarea mimicii interlocutorului),
neomimia (bizarerii mimice), psitacismul
mimic (mobilitate amplă, lipsită de
semnificaţie), care apar în special în
schizofrenie.
 (e) ticurile sunt mişcări motorii bruşte,
rapide, recurente, nonritmice, care se manifestă
sub aceeaşi formă, putând fi simple (limitate la
câţiva muşchi) sau complexe (mai multe grupe
musculare).
Ticurile pot fi clasificate în funcţie de zona
unde apar, frecvenţă, număr, complexitate,
intensitate şi durată.
Ticurile motorii simple sunt clipitul,
scuturarea capului (jactatio capitis), ridicatul
din umeri, grimasele faciale, retracţia
abdomenului, spasme ale musculaturii
membrelor.
Aceste ticuri durează foarte puţin, de obicei
sub o secundă.
 Ticurile motorii complexe includ gesturi
manuale, săritul, atingerea, apăsarea,
contorsiunile faciale, menţinerea unor posturi
neobişnuite.
Acestea au o durată mai îndelungată,
ajungând la mai multe secunde.
Ticurile complexe se însoţesc de ticuri
simple.
Copropraxia (tic similar unui gest obscen) şi
ecopraxia (imitarea spontană a gesturilor
interlocutorului) sunt exemple de ticuri motorii
complexe.
Mai pot fi observate, la pacienţii cu ticuri,
comportamente autoagresive (muşcarea
unghiilor, lovirea feţei etc).
 Ticurile apar în copilărie şi se pot menţine
în viaţa adultă.
Ele pot fi accentuate în perioadele de stres,
oboseală, suprasolicitare.
Uneori, ticurile au o explicaţie evidentă,
atunci când apar după encefalite sau în
contextul coreei Huntington, distoniei de
torsiune ori sindromului Gilles de la Tourette.
 (f) manierismele sunt modalităţi de
exprimare atitudinală, gestuală şi verbală
lipsite de adecvare la situaţie.
Manierismele se pot observa la subiecţii
normali, dar şi la cei cu tulburări psihice şi
neurologice.
 Aceste manifestări apar la persoanele
care doresc să fie remarcate sau la cele care
au un slab control asupra comportamentelor
motorii proprii, în anumite contexte, posibil
pe fondul lipsei de încredere în sine.
Adolescenţii, personalităţile imature,
marcate de nesiguranţă şi anxietate,
prezintă relativ frecvent manierisme.
În schizofrenie, manierismele sunt
alimentate de ideile delirante, dar pot fi şi
expresii ale unor tulburări motorii catatonice
sau manifestări ale negativismului.
 (g) stereotipiile sunt repetări incoercibile
ale unor cuvinte sau gesturi, realizate în mod
inutil şi inconştient.
Ele pot fi de poziţie (akinetice) sau de
mişcare (parakinetice), dar există şi stereotipii
verbale.
 Stereotipiile de atitudine constau în menţinerea
unei posturi bizare, în care anumite regiuni
musculare sunt anormal contractate, de exemplu
în catalepsie.
 Stereotipiile de mişcare pot consta într-o simplă
mişcare sau succesiune de mişcări, uneori
putând fi vizibilă originea acestei manifestări
într-o acţiune voluntară.
 Stereotipiile verbale reprezintă repetarea
unor cuvinte, propoziţii sau fraze fără
legătură cu contextul, care nu au nicio
utilitate în planul comunicării.
 Din perspectivă psihodinamică, semnificaţia
stereotipiei poate fi descifrată în cadrul
travaliului analitic.
 (h) hiperkineziile sunt amplificări ale
activităţii psihomotorii, care se manifestă prin
mimică şi gestică de mobilitate crescută, ample
şi care pot ajunge la agitaţie psihomotorie.
Hiperkineziile apar în:
-tulburările neurocognitive (demenţe) (cu
interferenţe confuzionale vesperale),
-episoade expansive (furie maniacală),
-tulburări depresive (raptus melancolic),
-sevrajul la substanţă complicat (delirium
tremens),
-epilepsie (în timpul aurei sau intercritic),
 -schizofrenie (mecanism delirant
halucinator),
-tulburări de stres (raptus anxios, crize
de plâns),
-tulburări de personalitate (borderline,
paranoidă, antisocială),
-boli neurologice (infecţii, traumatisme,
tumori ale sistemului nervos central).
 (i) hipokinezia se manifestă ca lentoare
în desfăşurarea activităţilor motorii, cu
hipomimie, bradikinezie, bradipsihie.
Apare în:
-schizofrenie,
-tulburări depresive,
-tulburări legate de consumul de
substanţă,
-delirium,
-boli neurologice (de exemplu, boala
Parkinson).
 (j) akinezia este abolirea activităţii motorii
care prezintă mai multe forme:
-barajul motor (oprirea bruscă a activităţii
motorii, urmată de reluarea ei după un interval
variabil, având un substrat delirant- halucinator
în schizofrenie),
-fadingul motor (reducerea treptată a
mişcărilor, până la oprirea completă, fenomen
care se manifestă în condiţii similare barajului
motor),
-stuporul (încremenirea într-o anumită
poziţie, poate apare în schizofrenie, tulburări
depresive cu elemente catatonice, tulburări
disociative, delirium).
 Sindromul catatonic include
următoarele semne și simptome:
-catalepsia,
-hipertonia musculară,
-negativismul verbal, alimentar şi intern,
activ sau pasiv,
-stereotipiile gestuale, de poziţie,
-sindromul ecopatic,
-stuporul catatonic,
-grimasele.
 Negativismul implică rezistenţa activă
sau pasivă la stimulii externi.
Negativismul poate fi activ sau pasiv şi
se manifestă la nivel verbal, motor,
alimentar sau/şi sfincterian.
Pacientul efectuează mişcări opuse celor
sugerate de examinator (negativism motor
activ) sau manifestă rezistenţă pasivă la
mişcarea membrelor impusă din exterior
(negativism motor pasiv).
 Catalepsia este definită ca menţinerea
involuntară a unor posturi, determinată de
abolirea iniţiativei motorii.
Pacientul catatonic prezintă blocaje
motorii, neputând să iniţieze mişcări într-un
anumit moment, pentru ca, la puţin timp după
aceea, să efectueze mişcările, fără nicio
dificultate.
Dacă i se cere subiectului să execute o
acţiune, el va începe doar pentru a se opri după
puţin timp.
Uneori, după o astfel de întrerupere,
acţiunea voluntară este reluată cu o viteză
crescută, ca şi când pacientul s-ar teme să nu
revină blocajul motor.
 Sindromul catatonic apare în:
-schizofrenie,
-tulburările depresive,
-episodul expansiv şi mixt,
-tulburarea schizoafectivă,
-tulburarea conversivă,
-tulburările disociative,
-bolile neurologice (boala Parkinson,
encefalitele),
-afecţiunile metabolice (hipercalcemia,
porfiria acută intermitentă),
-intoxicaţia cu substanţă (fenciclidină,
anticolinergice, antipsihotice).
 (k) bizareriile reprezintă gesturi şi acţiuni
nemotivate logic, ininteligibile uneori chiar şi
pentru pacient, care pot fi alimentate de
productivitatea delirant-halucinatorie sau pot fi
integrate sindromului catatonic.
Bizareriile au un caracter particular,
extravagant, fantastic sau foarte diferit de ceea
ce constituie comportamentul obişnuit.
Bizareriile motorii se însoţesc de bizarerii
ideative (distorsiuni ale operaţiilor gândirii),
afective (paratimii) şi de limbaj (folosirea
cuvintelor conform unor reguli proprii).
 În categoria actelor şi comportamentelor
bizare intră ţinuta şi mimica discordante cu
discursul şi afectivitatea pacientului,
trecerile nejustificate de la euforie la
heteroagresivitate, efectuarea unor gesturi
lipsite de sens etc.
Bizareriile apar în schizofrenie, manie,
demenţe, afecţiuni psihoorganice diferite,
dar şi în unele tulburări de personalitate.
La histrionici bizareriile au un scop clar,
acela de atragere a atenţiei celor din jur.
 Apraxia
Acest fenomen este caracterizat prin
imposibilitatea de execuţie a actelor simple
sau complexe în vederea atingerii unui
anumit scop, deşi există experienţă
anterioară de efectuare a acţiunilor
respective, în absenţa unor deficite
senzorio- motorii.
Aspectul pe RMN al unei largi leziuni parietale posterioare
stângi, leziune ce a determinat apraxie la un pacient în vârstă
de 65 de ani
 Apraxia apare ca rezultat al disfuncţiilor la
nivelul segmentului central al sistemului motor.
Atunci când planificăm acţiuni învăţate
anterior, reprezentările mişcărilor respective,
stocate mnezic, trebuie reactivate.
Aceste imagini tridimensionale sunt stocate
în lobul parietal inferior din emisfera stângă.
Accidentele vasculare, leziunile traumatice,
tumorile care afectează aceste zone pot conduce
la pierderea cunoştinţelor legate de activităţile
respective.
 Apraxiile pot apare şi prin leziuni ale altor
zone, deoarece informaţiile legate de
reprezentările praxiei sunt transformate în
pattern-uri de impulsuri nervoase de către
cortexul premotor, inclusiv de aria suplimentară
motorie.
Informaţiile din cortexul premotor sunt
transmise mai departe ariei corticale primare,
care ordonă declanşarea mişcării.
Dacă apar leziuni în zonele premotorii,
cunoştinţele legate de mişcare sunt prezente,
dar abilitatea persoanei de a efectua mişcarea
propriu-zisă este absentă.
 Leziunile corpului calos determină apraxie,
datorită localizării la acest nivel a fibrelor care
trec din emisfera dreaptă în cortexul premotor.
Acest tip de apraxie reprezintă un sindrom
clasic de disconectivitate.
 Apraxia ideomotorie apare atunci când
persoana nu poate executa acţiuni complexe la
comandă, deşi sunt păstrate automatismele
(aceeaşi acţiune poate fi executată spontan, dar
nu şi în mod voluntar).
Apraxia ideatorie semnifică lipsa unui plan
general de executare a actelor complexe, cu
păstrarea capacităţii de execuţie a actelor
simple care le compun.
Apraxia constructivă se referă la
dificultăţile apărute în construirea unor figuri
geometrice şi a scrisului, prin lipsa reproducerii
corecte a spaţiului dintre elementele grafice.
 Pacienţii cu leziuni frontale tind să
persevereze sau să repete elementele figurilor,
ori transformă aceste elemente în trăsături
cunoscute.
Astfel, un cerc cu 3 puncte în mijloc devine,
în reproducerea pacientului, o faţă umană.
 Pacienţii cu leziuni ale emisferei drepte, în
special parietale, au performanţe mai slabe la
testele de integrare a elementelor fundamentale
ale unei diagrame, comparativ cu cei care au
leziuni ale emisferei stângi.
Apraxia magnetică este un tip de răspuns
de prindere forţată, asociat cu leziuni frontale,
degenerescenţă cortico-bazală, dar şi cu
demenţa Alzheimer sau paralizia supranucleară
progresivă.
Această apraxie poate fi unilaterală sau
bilaterală.
Pacienţii par incapabili să se desprindă de
obiectele situate în faţa lor.
 Apraxia de îmbrăcare se referă la
inatenţia hemicorpului stâng, fenomen care
apare evident la îmbrăcare.
Apraxia de îmbrăcare este, mai degrabă,
un sindrom de neglijenţă decât o pierdere a
capacităţii de a utiliza elementele.
Această apraxie este determinată de o
leziune a emisferei drepte.
 Stuporul şi agitaţia psihomotorie
 Stuporul este definit ca o stare de pierdere
completă sau aproape completă a activităţii
motorii, manifestată clinic prin imobilitate,
hipo- sau amimie, mutism, negativism verbal şi
alimentar.
Pacientul nu mai răspunde motor la stimulii
externi, stuporul putând fi considerat o formă de
akinezie.
În formele complete de stupor, pacientul
are mutism, dar în formele intermediare există
posibilitatea obţinerii unor răspunsuri scurte,
monosilabice, şoptite.
 Stuporul apare în:
-stările de şoc,
-tulburările disociative şi
-tulburări conversive,
-depresiile severe,
-tulburările psihotice,
-catatonie,
-bolile cerebrale.
 Stuporul psihogen este asociat reacţiilor de stres, de
exemplu, în timpul catastrofelor naturale sau provocate de
om, când pacienţii devin „paralizaţi de frică”, fiind
incapabili să se retragă din faţa pericolelor.
Procesele tumorale situate la nivelul ventricului III,
talamusului sau trunchiului cerebral pot induce o stare de
stupor, în care pacientul are ochii deschişi, părând
conştient, dar răspunde doar la stimulii dureroşi.
Acest fenomen este numit „mutism akinetic”,
individul având o scădere globală a nivelului conştiinţei,
erori de înregistrare a informaţiilor noi şi amnezie completă
pentru episodul respectiv.
Stuporul poate apărea în epilepsie, având ca şi
corespondent pe traseul EEG o descărcare electrică
continuă sau perioade repetate de activitate paroxistică.
 Schizofrenia catatonică asociază
frecvent stupor.
Tonusul muscular este crescut
permanent sau episodic, iar muşchii
sternocleidomastoidieni sunt, de obicei,
contractaţi, apărând „perna psihică”.
Reacţiile de opoziţionism şi tensiunea
musculară reactivă la solicitările
examinatorului, catalepsia, incontinenţa
sfincteriană, areactivitatea emoţională sunt
asociate stuporului catatonic.
 Stuporul melancolic apare sub forma
inhibiţiei parţiale a activităţii motorii, care
însoţeşte o tulburare depresivă severă.
Pacientul are mimică şi gestică sugestive,
concordante cu dispoziţia, iar discutarea unor
subiecte neplăcute accentuează expresia de
suferinţă afişată de pacient.
Pot fi asociate stuporului fenomene precum
catalepsia, stereotipiile, incontinenţa
sfincteriană, negativismul activ sau pasiv.
Pe fondul stuporului melancolic se pot
instala raptusuri suicidare, ceea ce sugerează
necesitatea supravegherii atente a acestor
pacienţi.
 Agitaţia psihomotorie apare într-o multitudine
de tulburări psihice şi psihoorganice, uneori
pacienţii putând prezenta o trecere rapidă de la
stupor la agitaţie.
În schizofrenie, pe fondul acutizării
fenomenologiei delirant-halucinatorii, pacientul
poate deveni agitat psihomotor, încercând să se
apere de asaltul vocilor acuzatoare sau de
presupuşii persecutori, uneori recurgând la acte
hetero- sau autoagresive deosebit de grave.
Agitaţia psihomotorie în schizofrenie nu este
însă întotdeauna derivată din tulburările gândirii
sau ale percepţiei, putând avea un caracter
incomprehensibil.
 La personalităţile histrionice, agitaţia
poate fi alimentată de dorinţa pacienţilor de
a fi observaţi şi apreciaţi de ceilalţi.
În cadrul altor tulburări de
personalitate, agitaţia se manifestă sub
formă explozivă, comportamentele fiind
marcat disproporţionate faţă de situaţiile
care le declanşează.
Un astfel de exemplu este reprezentat
de pacienţii borderline, care pot reacţiona la
sentimentele de abandon sau de vid interior
prin acte auto- sau, mai rar, heteroagresive.
 Maniacalii prezintă agitaţie,
ergasiomanie, fugă de idei, dispoziţie
euforică, întreaga lor viaţă psihică fiind
accelerată.
Pacienţii se mişcă permanent, ţipă,
gesticulează energic, putând trece rapid de
la o dispoziţie euforică la iritabilitate şi
agresivitate.
 Pacienţii catatonici pot asocia agitaţie
psihomotorie, indiferent de cauza sindromului,
mai frecvent însă în episoadele mixte.
Tulburările de stres pot avea, în cadrul
tabloului clinic, agitaţie psihomotorie marcată,
la fel tulburările depresive şi tulburările
anxioase.
Au fost descrise, la aceste persoane,
adevărate raptusuri, instalate reactiv, la
contactul cu stimuli ce reactivează anumite
amintiri despre evenimentele traumatice.
Raptusurile din depresie sau tulburarea de
stres posttraumatic se asociază cu un risc
autolitic important.
 Deliriumul se poate însoţi de agitaţie
psihomotorie lipsită de scop, posibil indusă de
fenomene halucinatorii (delirium tremens, de
exemplu), dezorientare, diferite cauze organice-
durere, hipoxie cerebrală, diselectrolitemii etc.
În demenţe, agitaţia se instalează mai ales
vesperal (sindromul sundown) sau ia forma
vagabondajului.
Agitaţia psihomotorie se manifestă frecvent
pe fondul alterării conştiinţei, fiind precipitată
de schimbarea reperelor spaţiale, factori
organici, traumatici etc.
 Intoxicaţia etanolică patologică („mania à
potu”), diagnosticată conform criteriilor ICD-10,
se însoţeşte de agitaţie psihomotorie.
Pacienţii care au consumat o cantitate mică
de alcool pot instala un comportament deosebit
de violent.
Episoadele de intoxicaţie patologică au o
durată variabilă, de una sau mai multe ore şi
sunt urmate de amnezie completă.
Pacientul nu prezintă ataxie sau alte semne
obişnuit observate în intoxicaţia etanolică.
 În epilepsie se întâlneşte agitaţia
psihomotorie atât în cadrul aurei, cât şi în
timpul crizei sau intercritic.
În cadrul aurei epileptice, pacientul poate
prezenta grade variabile de nelinişte, anxietate
şi agitaţie, uneori putând ajunge la acte
deosebit de periculoase pentru el sau pentru cei
din jur.
Intercritic, subiecţii cu această patologie au
o toleranţă marcat diminuată la frustrare şi
instalează crize de furie, agitaţie psihomotorie şi
hetero-agresivitate (furor epilepticus).
 Raptusul este o formă extremă a agitaţiei
psihomotorii, are un aspect paroxistic,
debutează foarte rapid, brusc şi asociază un
potenţial auto şi/sau heteroagresiv
semnificativ.
De obicei, raptusul este consecinţa unei
tensiuni afective extreme (raptus
melancolic, furor maniacal), dar poate avea
un substrat neurologic (raptus epileptic), sau
delirant-halucinator (în schizofrenie,
tulburarea delirantă), după cum există şi
raptusuri induse de intoxicaţia sau sevrajul
la substanţe cu potenţial de abuz.
 Examen psihiatric al unui pacient diagnosticat cu
schizofrenie

Pacientul A.S, în vârstă de 33 de ani, evaluat

psihiatric de dr. D.T, în data de 23.01.2015, în
intervalul 10:00-10:50.
La interviu asistă dr. D.D, medic rezident.
Evaluarea este realizată cu acordul pacientului,
acesta internându-se voluntar pentru
următoarele acuze: insomnie, neliniște
psihomotorie, fatigabilitate, relaționare dificilă
cu membrii familiei, retragere socială.
Date furnizate de aparținători:
-mama pacientului îl descrie pe acesta ca fiind foarte
nervos în ultima săptămână, prezentând solilocvie,
nu se mai îngrijește, nu mai vrea să iasă din casă,
comunică doar monosilabic cu membrii familiei;
uneori se trezește noaptea și umblă prin casă, părând
preocupat de ceva anume, se uită pe fereastră ore în
șir și dacă este întrebat ce vede răspunde agresiv sau
nu oferă nici un răspuns.
-raportul asistentului social: persoana nu prezintă
interes pentru nicio activitate în afara domiciliului și
are interacțiuni sociale limitate la sfera familială;
este deseori conflictual și sunt momente în care își
agresează verbal sau fizic membrii familiei.
Evaluarea aspectului general în timpul interviului psihiatric
inițial:
-ținută de stradă neîngrijită, cu note bizare (poartă haine
murdare, dezordine vestimentară și are un set de plăcuțe
metalice atârnate de buzunarele hainei);
-contact verbal inițial mai dificil, pacientul începe treptat însă
începe să elaboreze răspunsurile; inițiativa în conversație se
menține redusă pe toata durata interviului;
-contact vizual posibil, dar sunt momente în care pacientul
privește într-un punct fix și momente în care evită interlocutorul,
cercetând cu privirea anumite zone din cabinet (în special
oglinda și ferestrele)
-mimica și gestica reduse, cu excepția momentelor în care
vorbește despre inamicii săi, când devine neliniștit, tinde să se
ridice de pe scaun, transpiră și prezintă un tremor discret al
membrelor superioare
-atitudinea este în general cooperantă, există însă anumite
aspecte asupra cărora pacientul nu dorește să discute (unele
subiecte sunt prezente și în fragmentul de interviu ce urmează)
………………………………………………………………………………..
I: Și cum vă simțiți în prezent?
D.S: Nu mă simt prea bine în ultimul timp, este o
perioadă mai grea pentru mine.
I: Mai exact ce simțiți că este neregulă?
D.S: Sunt obosit și nu mă mai odihnesc cum
trebuie. În plus, peste zi am niște stări
neplăcute, parcă aștept să se întâmple ceva rău,
transpir și tremur… Familia nu mă înțelege,
parcă nu aș fi al lor, mă ceartă toată ziua!
I: Altceva ați mai observat schimbat la
dumneavoastră?
D.S: Nu mai ies din casă, mă simt rău dacă trebuie,
dacă mă forțează ai mei să ies…
I: Este ceva anume care vă reține să ieșiți din
casă?
D.S: Da, sunt undele energetice solare care îmi
blochează gândurile. Mă simt paralizat dacă
ies, mi se blochează mintea, ca și când mi-ar
șterge cineva cu buretele tot ce gândesc…
I: Considerați că aceste unde afectează și alte
persoane sau numai pe dumneavoastră?
D.S: Pe toți, dar nu toți își dau seama, nu toți
știu că sunt controlați cu unde energetice.
Doar cei care sunt dotați cu puteri speciale
pot identifica sursa lor.
I: La ce fel de puteri speciale vă referiți?
D.S: La puteri interioare, de apărare și detectare a
surselor de influență.
I: Considerați că aveți mai multe astfel de puteri?
D.S: Despre unele nu pot să vorbesc, nu trebuie aflate.
Altele mă ajută să văd viitorul sau să văd prin
oameni, să le citesc gândurile. Mai sunt și unele care
nu mă ajută, îmi fac mai mult rău, ca un fel de
sensibilități…
I: Credeți că aveți o misiune sau că trebuie să folosiți
aceste puteri pentru un anumit scop?
D.S: Da, mă folosesc de aceste puteri pentru a trimite
telepatic mesaje Armatei și SRI despre agenții secreți
care sunt infiltrați în țara noastră.
I: Unele persoane îmi spun că aud uneori vocile
altor persoane chiar dacă sunt siguri în cameră.
Vi s-a întâmplat acest lucru?
D.S: Da, dar nu sunt niște voci, sunt mesaje de la
colaboratorii mei care sunt pe teren și
supraveghează acțiunile agenților dușmani țării.
I: Îi auziți vorbind între ei, cu dumneavoastră sau
cu alte persoane?
D.S: Cu mine, îmi transmit informații. Uneori și
între ei.
I: Sunt și momente în care vă comandă să faceți
ceva anume?
D.S: Da, unii care sunt mai rebeli.
I: Și faceți ceea ce vă spun?
D.S: Nu, niciodată.
I: Vă deranjează aceste mesaje?
D.S: Nu, nu mă deranjează.
I: Cât de frecvente sunt?
D.S: Zilnic, uneori apar și în timpul nopții. Au
fost și câteva zile când nu au apărut, au fost
blocate de interferențe energetice.
I: Ați dori să scăpați de ele sau să le bruiați?
D.S: Nu.
I: Dar se întâmplă să și vedeți anumite lucruri care
nu există în realitate, pe care să le percepeți
doar dumneavoastră?
D.S: Au fost niște viziuni, ca niște filme despre
viitor, despre ce o să se întâmple… Va fi un
război mare, cu mulți morți, omenirea este în
pericol. Eu fac tot ce se poate să împiedic acest
lucru…
I: Ați văzut aceste scene în fața ochilor sau cu
“ochii minții”?
D.S: Erau în minte, ca și un film interior, stăteam
și nu vedeam nimic în jur, doar aceste scene de
Apocalipsă.
I: Dar s-a întâmplat să simțiți și mirosuri mai deosebite
sau ați observat dacă mâncarea nu mai are același
gust pe care îl știați?
D.S: Da, au fost ceva momente, dar acum nu.
I: Puteți să-mi dați un exemplu?
D.S: Erau niște situații penibile, în care niște penibili
vroiau să mă lichideze, parcă eram eu prost să
mănânc orice fel de mâncare cu gust scârbos sau care
mirosea ciudat.
I: Au fost momente în care să simțiți că se schimbă ceva
în corpul dumneavoastră?
D.S: Dacă vă referiți la faptul că am un trunchi de con
în creierul mic prin care reușesc să mă apăr de
atacuri energetice, atunci da. Altfel nu simt nimic
deosebit în legătură cu corpul meu.
I: Ce puteți să-mi spuneți despre acest trunchi de con,
cum vă afectează?
D.S: Secretă niște substanțe, este din naștere, mi-a fost
pus în timp ce era mama însărcinată, de niște ființe
superioare. Nu îi simt prezența decât noaptea când
se descarcă energiile negative adunate peste zi, se
aude ca un huruit și am niște transpirații.
I: Credeți că aceste mesaje și viziunile dumneavoastră
ar putea fi doar în imaginația dumneavoastră sau
există chiar în realitate?
D.S: Există, sunt sigur, am văzut și am auzit tot ce v-am
spus, nu mă îndoiesc că Apocalipsa este aproape și
trebuie să luptăm cu toții dacă vrem să mai trăim.
…………………………………………………………………………………………
Examenul psihiatric
Pacientul este lucid, corect orientat temporo-
spațial, auto- și allopsihic.
Ritm și flux ideativ fluctuante, tematica
discursului centrată pe aspectele delirant-
halucinatorii; capacitate de abstractizare redusă;
vocabular adecvat nivelului educațional;
capacitate de analiză și sinteză prezente; calcul
mintal simplu posibil; ideație delirantă polimorfă-
de grandoare (puteri supranaturale), de urmărire
și persecuție (de otrăvire), idei care induc
comportamentul subiectului.
Fără tulburări cantitative detactate la nivelul
percepției. Halucinații de tip auditiv, sub forma
vocilor unor persoane care vorbesc între ele și dau
ordine pacientului, care nu asociază comportamente
de bruiere sau rezonanță afectivă negativă, cu
frecvență aproape zilnică și care pot induce
răspunsuri din partea pacientului (acesta a fost auzit
solilocvând și are atitudine auscultatorie inclusiv pe
durata interviului psihiatric); pseudohalucinații
vizuale sub forma unor scene apocaliptice; halucinații
olfactive și gustative asociate ideilor delirante de
otrăvire;
Insight absent în privința tulburărilor de gândire și
percepție, acceptă prezența unor manifestări
negative și neurovegetative; acceptă ideea de a urma
un tratament, dar nu și diagnosticul de tulburare
psihică.
Ambivalență afectivă față de părinți, cu porniri
agresive față de aceștia în momentele în care
consideră că ei sunt aliați cu inamicii săi.
Iritabilitate, suspiciozitate, toleranță redusă la
frustrare.
Deficit ușor al memoriei de scurtă durată, cu
menținerea funcționalității memoriei de lungă
durată. Are un câmp prosexic redus și o
distributivitate atențională scăzută.
Tulburări de somn- insomnie de adormire și mediană,
raportează coșmaruri frecvente cu tematică
recurentă.
Tulburări ale apetitului alimentar- reducerea
acestuia, uneori prezintă aversiune față de
alimentele pe care le consideră «contaminate» sau
«otrăvite».
Tulburări ale instinctului sexual- reducerea
libido-ului, disfuncție erectilă.
Hipobulie. Apatie.
Evitare activă a interacțiunilor sociale pe
fondul ideației delirante. Conflictualitate în
relaționarea cu membrii familiei, în
contextul ambivalenței afective și a ideilor
delirante de persecuție.
 Examen psihiatric al unei paciente diagnosticate cu
tulburare depresivă

Pacienta D.Z, în vârstă de 38 de ani, evaluată

psihiatric de dr. D.O, în data de 03.02.2015, în
intervalul 09:00-09:45.
Evaluarea este realizată cu acordul pacientei,
aceasta internându-se voluntar pentru următoarele
acuze: ideație autolitică recurentă, idei de inutilitate
și incapacitate, dispoziție de fond depresivă,
anhedonie, insomnie de trezire, fatigabilitate,
reducerea apetitului alimentar cu scădere secundară
a greutății corporale (aprox.10 kg în două luni).
Date furnizate de aparținători:
-soțul pacientei relatează despre aceasta că este
«foarte tristă», «plânge tot timpul», «evită să
mai vorbească cu mine», «se simte tot timpul
obosită», «nu este atentă, trebuie să repet de
mai multe ori ceva pentru a înțelege ce-i spun,
ceea ce nu se întâmpla înainte»; aceste
simptome par a fi apărut după un eveniment
psihostresant (decesul unui părinte) survenit în
urmă cu aproximativ 3 luni; din cauza acestor
simptome pacienta nu își mai îndeplinește
atribuțiile casnice, relațiile cu persoane din
afara familiei s-au rărit, iar la serviciu
randamentul a scăzut.
Evaluarea aspectului general în timpul
interviului psihiatric inițial:
-ținută de spital îngrijită, igienă păstrată, fără
bizarerii vestimentare;
-contact psihoverbal mai dificil, prezintă latență
crescută a răspunsurilor, bradifenie, inițiativă
redusă în conversație, răspunsuri puțin
elaborate;
-contact vizual greu de menținut, pacienta
privește în jos pe cea mai mare durată a
interviului;
-mimica și gestica reduse, hipomobile;
-atitudinea este cooperantă.
…………………………………………………………………………..
D.Z: Simt că rămân fără vlagă, parcă aș fi alergat toată
ziua, deși nu fac mai nimic… Nici la serviciu nu mă
mai pot concentra, sunt obosită tot timpul…
I: Această stare de oboseală este permanentă sau
episodică?
D.Z: Este cam tot timpul, în ultimele luni nu-mi aduc
aminte să mai fi avut și zile bune. Sunt chiar zile
când nu mă pot ridica din pat…
I: Ce puteți să îmi spuneți despre calitatea somnului
dumneavoastră?
D.Z: Somnul este foarte superficial, mă trezesc din
orice și nu mai pot să adorm… De cele mai multe ori
mă trezesc dimineața când nu este încă lumină afară
și stau în pat fără să mai adorm.
I: Adormiți repede după ce vă băgați în pat?
D.Z: Da, destul de repede.
I: Pofta de mâncare s-a schimbat în ultimul timp?
D.Z: Da…
I: În ce fel?
D.Z: Nu mai mănânc, am slăbit.
I: Cât de mult ați slăbit în ultimele două luni?
D.Z: Nu știu… poate vreo 10 kg…
I: Ați dorit dumneavoastră să slăbiți?
D.Z: Nu, nu mai mănânc, iar atunci când mănânc parcă
mâncarea nu mai are gust.
I: Ați mai observat dacă s-a schimbat ceva în modul în
care percepeți lucrurile sau persoanele din jur?
D.Z: Orice zgomot mă deranjează, dacă aud pe cineva că
vorbește într-o cameră alăturată sau dacă trec mașini pe
stradă mă deranjează foarte rău… Înainte nu eram așa, nu
mă interesa nimic de genul acesta… Acum tresar imediat
dacă se deschide o ușă sau dacă sună telefonul… Vreau să mă
lase toată lumea în pace, să nu mă mai deranjeze nimic și
nimeni…
I: Ce puteți să îmi spuneți despre dispoziția dumneavoastră
peste zi?
D.Z: Este foarte rea, stau numai cu gândurile legate de
trecut, de ce puteam să fac și nu am făcut, de ce nu mai
trece odată starea asta, că n-o să mă fac bine niciodată…
I: Ce lucruri vă relaxează, vă produc plăcere în prezent?
D.Z: Nu mai am nimic plăcut în viață acum și asta mă doare.
Chiar dacă s-ar întâmpla ceva bun nu m-aș putea bucura, ar
fi ca și când s-ar întâmpla altuia… și asta mă doare…
I: Ați avut și ceva gânduri «negre»?
D.Z: Să-mi fac rău, adică? Da, sunt situații, când văd că nu mă mai
descurc cu nimic… Mai bine să mor și gata, oricum sunt o povară pentru
soțul meu, nu mai pot să-l ajut și nici măcar pe mine nu mai pot să mă
ajut, uitați în ce stare sunt…
I: Ați încercat să vă faceți rău în vreun fel?
D.Z: Da, am luat de două ori mai multe pastile…
I: Ce fel de pastile?
D.Z: Diazepam, Rivotril, Calmepam.
I: În ce cantitate?
D.Z: Nu mai știu, cam 30-40 de pastile odată. Vroiam să mor și m-am
gândit că așa scap de toate.
I: Ați informat pe cineva despre aceste tentative înainte de a le face și
după aceea?
D.Z: Nu am spus nimănui nimic înainte, iar după- doar medicilor psihiatri.
I: Ați lăsat vreun bilet de adio înainte de a lua acele pastile?
D.Z: Nu, nimic. Nu mă interesa decât să mor și atât.
I: Ați planificat aceste tentative sau au fost idei apărute pe moment?
D.Z: M-am gândit înainte și am adunat pastilele mai
multe zile, le-am ascuns ca să nu le vadă soțul, care
îmi urmărește tratamentul.
I: Acum, în acest moment, cât de intensă este dorința
dumneavoastră de a muri? D.Z: Este intensă, dar
soțul m-a convins să vin să mă internez, să mai
încercăm un tratament.
I: Cum vedeți dumneavoastră viitorul?
D.Z: În aceste momente nu mă pot gândi decât la
trecut și la faptul că vreau liniște.
I: Unele persoane îmi spun că aud voci atunci când
sunt singure în cameră, ori că văd anumite lucruri pe
care ceilalți nu le pot vedea. Ați observat și
dumneavoastră astfel de lucruri?
D.Z: Nu, nu-mi aduc aminte de așa ceva.
………………………………………………………………………………
Examenul psihiatric
Pacienta este lucidă, corect orientată temporo-spațial,
auto- și allopsihic.
Ritm și flux ideativ reduse, tematica discursului săracă,
bazată pe teme de micromanice; ruminații existențiale
cu conținut negativ; ideație de inutilitate,incapacitate,
incurabilitate; ideație suicidară recurentă, cu două
tentative în istoricul personal, prin ingestie de
medicamente psihotrope, tentative planificate cu mai
multe zile înainte de comiterea lor; ideația suicidară
persistă și în prezent, are un aspect recurent, este de
intensitate severă, fiind considerată un pericol real
pentru pacientă, motiv pentru care se recomandă
supravegherea acesteia; nu sunt detectate modificări
ale capacității de abstractizare, ale funcțiilor de analiză
și sinteză; vocabular adecvat nivelului educațional.
La nivelul percepției se observă hiperestezie
auditivă, pacienta relatând că tresare ușor
atunci când aude zgomote obișnuite și sesizează
la modul disforic stimuli pe care înainte nu îi
percepea. Există și o hipoestezie gustativă
asociată. Nu sunt raportate elemente de tip
productiv în sfera percepției (fără modificări
calitative de percepție)
Insight prezent, amplu, care se asociază cu
diferite ruminații privind starea de sănătate
actuală. Mecanisme de apărare dominante sunt
reprimarea (nu dorește să discute despre
evenimentele psihotraumatizante care par a fi
stat la baza declanșării episodului) și retragerea
apatică.
Dispoziție de tip depresiv, prezentă afirmativ pe
toată durata zilei, anhedonie, anestezie psihică
dureroasă; iritabilitate ușoară.
Deficit ușor al memoriei de scurtă durată, cu
menținerea funcționalității memoriei de lungă
durată. Are un câmp prosexic redus și o
distributivitate atențională scăzută.
Tulburări de somn- insomnie de mediană și de
trezire, fără afectarea fazei de inducție a
somnului.
Tulburări ale apetitului alimentar- reducerea
acestuia, întreținută și de hipoestezia gustativă,
cu scădere ponderală importantă (10 kg în
ultimele două luni).
Tulburări ale instinctului sexual- reducerea
libido-ului.
Hipobulie. Apatie. Fatigabilitate. Astenie
fizică și psihică.
Evitare pasivă a interacțiunilor sociale pe
fondul apatiei și hipobuliei.
Stima de sine marcat redusă, pacienta are o
imagine de sine definită prin ideația de
incapacitate și inutilitate, se percepe ca
fiind în prezent «o povară» pentru familie.
 Examen psihiatric al unui pacient diagnosticat cu
episod maniacal

Pacientul G.M, în vârstă de 56 de ani, evaluat

psihiatric de dr. C.O, în data de 07.02.2015, în
intervalul 09:10-09:55.
Evaluarea este realizată cu acordul pacientului,
aceasta internându-se voluntar –dar la insistențele
familiei- pentru următoarele acuze: agitație
psihomotorie, incapacitate de a-și organiza
activitățile profesionale și din viața personală,
tendința de a cheltui peste posibilități, scădere
ponderală (aprox. 8 kg în ultimele 4 săptămâni).
Date furnizate de aparținători:
-tatăl pacientului relatează despre aceasta că este extrem
de agitat, «vorbește tot timpul de ne-a înnebunit», «face
tot felul de extravaganțe financiare- și-a cumpărat de pe
net 3 televizoare foarte scumpe într-o zi, a dat toți banii
rămași în cont pentru o mănăstire și apoi a început să se
împrumute de la vecini pentru țigări», «nu doarme
aproape deloc, nu l-am văzut în pat în ultima săptămână
nici măcar o noapte», «este foarte glumeț chiar cu
persoane străine, era să fie luat la bătaie de oameni pe
stradă», «colegii de serviciu mă cunosc și m-au sunat să-mi
spună că este foarte nervos și face avansuri clientelor».
-un coleg de serviciu care a venit în vizită la pacient: «s-a
schimbat complet, a început să strige la mine fără să-i fac
nimic, este când foarte vesel, când foarte arțăgos, nu mai
poți vorbi cu el că imediat începe să facă glume sau,
dimpotrivă, să te ia la înjurături… Și-a pierdut o mare
parte din clienți, iar clientele îl evită»
Evaluarea aspectului general în timpul interviului
psihiatric inițial:
-ținută de stradă îngrijită, igienă păstrată, are accesorii
care atrag atenția asupra sa (mai multe lanțuri și inele de
aur);
-contact psihoverbal ușor de stabilit, însă pacientul este
greu de întrerupt și prezintă o tonalitate crescută a vocii;
-contact vizual greu de menținut, pacientul are o privire
hipermobilă pe toată durata interviului;
-mimica și gestica sunt ample, hipermobile; pacientul se
ridică de pe scaun de mai multe ori în timpul interviului
pentru a bea apă, a umbla prin cameră și a se uita la
cărțile din bibliotecă;
-atitudinea este în general cooperantă, cu excepția
momentelor de iritabilitate când devine rezervat sau franc
ostil.
………………………………………………………………………………..
I: Cum ați descrie dispoziția dumneavoastră în prezent?
G.M: Păi vorba poetului: «Dacă nu te lauzi singur, cine să te laude?»
I: Ce vreți să spuneți?
G.M: Sunt în al nouălea cer.
I: Aceasta este starea dumneavoastră permanentă sau s-a schimbat în
ultimul timp?
G.M: Ca tot omu’, acuma ce?! Parcă ție îți merge bine tot timpu’ bine, fugi
de-aici!
I: De cât timp vă simțiți mai bine decât vă simțiți în mod obișnuit?
G.M: De când mama m-a făcut. Înainte nu!
………………………………………………………………………………………
I: Ce puteți să-mi spuneți despre cum vă odihniți?
G.M: Pe partea stângă (râde). Sunt foarte ocupat și somnul mă ține pe loc,
nu vreau să pierd timpul. Nu mai sunt chiar tânăr, dar nici bătrân, sunt în
formă și vreau să profit de asta. Noaptea fac genoflexiuni și flotări,
peste zi alerg prin parc, sportul este foarte important. Dumneata faci
sport?
I: Uneori. Să revenim la dumneavoastră. Ce alte activități ați mai
făcut în ultimele săptămâni, în afară de sport?
G.M: Am contribuit la binele societății: am ajutat o mănăstire să
dea haine și mâncare nevoiașilor. Toți m-au acuzat că mi-am
pierdut mințile, inclusiv familia. Dacă sunt banii mei pot să fac ce
vreau cu ei, nu?!
I: Ați cheltuit mult în ultimele sătămâni?
G.M: Ei, na! Am cheltuit destul, dar important este să cheltui
banii, nu să-i strângi! Dacă mori la ce te ajută să ai bani în
teșcherea?
I: Ați avut ceva probleme cu Poliția sau cu alte autorități?
G.M: Am condus mai repede- zic ei, dar nu este adevărat. Oricum,
îmi place viteza, nu suport să merg ca melcul. La dracu cu ei!
I: S-a întâmplat să vă apucați de multe activități și nu finalizați
aproape niciuna în ultimul timp?
G.M: Sunt un om foarte ocupat, mă înțelegeți… Nu pot să le fac
însă pe toate. Am și multe femei care nu mă lasă să mă
concentrez, sunt tot timpul pe capul meu, chiar și la serviciu mă
asaltează…
I: A fost ideea dumneavoastră să veniți aici?
G.M: Nu! A insistat tata, care este bătrân și pe care îl respect foarte
mult, apoi a mai fost și șeful de la serviciu care a zis că nu mă
mai primește până nu vin la spital. Dar asta pentru că este
invidios că i-am furat toate clientele… (râde)
I: Credeți că era nevoie să fiți consultat de medicul psihiatru?
G.M: Poate să consulte și Papa de la Roma, nu văd nicio problemă în
asta.
I: Credeți că aveți o tulburare de natură psihică?
G.M: Adică dacă nu am toate țiglele pe casă… (râde) Le am pe
toate, stați liniștit!
I: Acceptați că s-ar putea să fie nevoie de un tratament pentru a vă
simți mai bine?
G.M: Iau orice buline, dar să știți că mai bine nu am cum să mă
simt, sunt perfect așa cum sunt.
I: Ați acceptat și internarea, adevărat?
G.M: Da, poate mai cunosc și pe aici ceva fete frumoase… (râde)
……………………………………………………………………………………………………………
Examenul psihiatric
Pacientul este lucid, corect orientat temporo-
spațial, auto- și allopsihic.
Ritm și flux ideativ crescute, tematica discursului
diversă, cu o gamă variată de idei dominante
congruente cu stima de sine crescută; fără ideație
delirantă sau prevalențială detectată în cursul
interviului; vocabular adecvat nivelului
educațional; fără disfuncții la nivelul capacității de
abstractizare, a funcțiilor de analiză și sinteză, ori
de calcul matematic; jocuri de cuvinte, rime,
tendință la intruzivitate și observații inadecvate
contextual.
La nivelul percepției nu se observă modificări
cantitative sau calitative.
Insight absent în privința manifestărilor
psihopatologice, nu acceptă diagnosticul de
tulburare psihică și, deși este de acord cu
internarea și tratamentul, nu dorește
schimbarea stării sale de sănătate, pe care o
consideră «perfectă». Nu recunoaște nici
comportamentele de risc asociate episodului
afectiv actual (de ex. conducerea mașinii cu
viteză peste limita legală).
Mecanismele de apărare folosite sunt negarea,
omnipotența, trecerea la acțiune.
Dispoziție de tip expansiv, care alternează cu
perioade de iritabilitate și irascibilitate, toleranță
redusă la frustrare.
Fără deficite ale memoriei de fixare și evocare, cu o
hiperprosexie spontană și hipoprosexie voluntară,
distractibilitate. Pacientul recunoaște în anumite
momente dificultățile de planificare a activităților
cotidiene inclusiv prin faptul că nu poate menține
focusul atenției asupra unei sarcini o durată
suficientă realizării acesteia.
Tulburări de somn- reducerea nevoii de somn,
pacientul afirmă că deși doarme doar câteva ore pe
noapte se simte odihnit și energic.
Tulburări ale apetitului alimentar- reducerea
acestuia, cu scădere ponderală (8 kg în ultima lună)
Tulburări ale instinctului sexual- creșterea
interesului pentru activitățile sexuale și
comportament dezinhibat; aceste elemente
afectează funcționarea profesională și socială a
individului.
Agresivitate fizică și verbală, în special când
dorințele îi sunt frustrate.
Caută activ partenere sexuale uneori la modul
agresiv, este conflictual în relația cu colegii și
familia.
Stima de sine marcat crescută, pacientul are o
imagine de sine definită prin multiple idei de
grandoare de aspect dominant.
 Examen psihiatric al unui pacient diagnosticat cu
tulburare neurocognitivă în boala Alzheimer

Pacientul G.S, în vârstă de 72 de ani, evaluat

psihiatric de dr. C.O, în data de 17.01.2015, în
intervalul 13:00-13:35.
La interviu asistă și fiul pacientului.
Evaluarea este realizată cu acordul pacientului,
aceasta internându-se voluntar pentru următoarele
acuze: deficit mnezic și prosexic, neliniște
psihomotorie în special vesperală, reducerea
autonomiei funcționale, scăderea capacității de
organizare a activităților cotidiene, fatigabilitate,
dispoziție de fond depresivă.
Date furnizate de aparținători:
-fiul pacientului relatează despre acesta că este
«fără putere», «sunt momente când nu mai
recunoaște persoane pe care le știa foarte bine, ori
le încurcă numele», «se întâmplă să nu-și mai
găsească cuvintele, vrea să spună ceva și îi iese cu
totul altceva», «uneori se dezorientează noaptea și
nu poate găsi baia, de exemplu», «nu este atent,
uneori nu înțelege ce îi spun»; «înainte avea grijă de
casă, făcea cumpărături, acum nici numai pot să-l las
singur pentru că mi-e frică să nu dea foc la casă, ori
să uite apa curgând, înțelegeți dumneavoastră…»; din
relatările aparținătorului rezultă că această
deteriorare a funcționării s-a instalat treptat pe
parcursul ultimilor doi ani.
Evaluarea aspectului general în timpul interviului
psihiatric inițial:
-ținută de stradă neîngrijită, igienă parțial menținută
(păr nepieptănat, barba nerasă de câteva zile, unghii
murdare), fără bizarerii vestimentare;
-contact psihoverbal mai dificil pe fondul
hipoprosexiei și hipomneziei de fixare; unele
întrebări trebuie repetate; există afazie anomică
recunoscută de subiect (pronunță alte cuvinte decât
cele pe care ar dori să le pronunțe);
-contact vizual greu de menținut, pacientul nu are o
focalizare a privire detașată;
-mimica și gestica reduse, hipomobile;
-atitudinea este în general cooperantă, existând însă
și momente de repliere și mai multe situații de
ezitare.
…………………………………………………………………………..
I: Cum vi se pare vă stați cu memoria?
G.S: Ăăăăă, păi nu știu ce să spun. Poate știe băiatul?
I: Îl voi întreba și pe fiul dumneavoastră, desigur, dar aș dori să știu
și ce credeți dumneavoastră. S-a întâmplat să uitați mai mult în
ultimul timp?
G.S: Da, ceva ceva parcă uit mai ușor, unele nume sau locuri…
I: S-a întâmplat să vă dezorientați în locuri cunoascute, cum ar fi în
propria locuință?
G.S: Da, uneori când merg la baie noaptea sau dacă ies din casă pot
să nu mai știu să mă întorc.
I: Sunt situații în care nu reușiți să vă găsiți cuvintele sau să spuneți
altceva decât ați dori?
G.S: Se mai poate și asta. Vreau să spun «televizor» și iese aragaz»…
Da, se mai poate și asta…
I: Aș dori să verificăm împreună starea memoriei și a atenției
dumneavoastră. Sunteți de acord?
G.S: Da.
I: Repetați după mine următoarele trei cuvinte: «casă», «moneda»,
«măr».
G.S: Încerc. Ați spus «măr»….și încă ceva…
I: «Casă», «monedă», «măr». Repetați, vă rog.
G.S: «Casă», «măr» și «bani».
I: «Monedă».
G.S: Da, așa, «monedă».
I: Vă voi întreba mai târziu despre ele. Acum puteți să numărați de
la 100 în ordine inversă din 7 în 7?
G.S: Cum?
I: 100- 7 fac 93, 93-7 cât fac?
G.S: 84?
I: 86. 86-7 cât fac?
G.S: 79?
I: Da, este bine. Puteți continua?
G.S: 79, deci… Apoi 72, 67, nu, pardon, vreau să spun 69, apoi cred
că este 53, 51…
I: Este suficient. Puteți să-mi spuneți lunile anului în ordine inversă?
G.S: Decembrie, noiembrie, februarie, ianuarie…
I: Puteți să spuneți care este data de astăzi?
G.S: Suntem în 7… sau în 10?
I: În 17. Ce lună?
G.S: Este decembrie?
I: Ianuarie. Anul?
G.S: 1943?
I: Anul în care suntem acum, nu cel în care v-ați născut.
G.S: 2000.
I: 2015. Dar în ce loc ne aflăm acum?
G.S: În spital.
I: În ce oraș?
G.S: Ploiești.
I: Cine este domnul care stă aici (indică spre fiul pacientului).
G.S: Fiul meu.
I: dar dumneavoastră cum vă numiți?
G.S: G…S….
I: Vă mai aduceți aminte de cele 3 obiecte pe care c-am cerut să le
memorați?
G.S: Era ceva rotund, o portocală… și ceva… nu mai știu, îmi pare
rău.
I: Nu este nimic. Era cumva «monedă» sau «ban»?
G.S: Parcă «monedă».
I: Și mai era «apartament» sau «casă»?
G.S: «Apartament».
I: Puteți să-mi spuneți în ce an v-ați căsătorit?
G.S: Prin 1960. (greșit, conform afirmațiilor fiului).
I: Vă mai aduceți aminte unde erați în timpul revoluției din 1989?
G.S: Acasă, în Ploiești. (greșit, conform afirmațiilor fiului)
I: Aș dori să vă mai întreb câteva lucruri pentru a evalua starea
dumneavoastră actuală. Sunteți de acord?
G.S: Da.
I: Care este asemănarea între o masă și un scaun?
G.S: Sunt în cameră.
I: Prin ce se aseamănă un măr și o portocală?
G.S: Sunt rotunde.
I: Prin ce diferă un pitic de un copil?
G.S: Sunt amândoi mici.
I: Ce se înțelege prin «cine se scoală de dimineață departe ajunge?»
G.S: Este bine să te trezești dimineață. Eu mă trezesc dimineață.
I: Puteți să-mi spuneți toate cuvintele care vă vin în minte și care
încep cu litera «C»?
G.S: Carne…. Câine… Cocoș…
I: Puteți să vă descheiați și apoi să vă încheiați din nou șireturile la
ghete?
G.S: (desface cu dificultate șireturile, dar nu le mai poate încheia)
Examenul psihiatric
Pacientul este lucid, dar există și episoade confuzionale
vesperale, este incorect orientat temporal (nu cunoaște
ziua, luna, anul), spațial (nu știe orașul în care se află,
dar recunoaște că este într-un spital), corect orientat
auto- și allopsihic.
Ritm și flux ideativ reduse, discurs ezitant, cu pauze
lungi, tematica discursului săracă, fără inițiativă în
conversație; fără tulburări de conținut în cursul
interviului; vocabular redus față de nivelul educațional;
disfuncții la nivelul capacității de abstractizare (nu
stabilește asemănări decât la un nivel concret, nu
interpretează proverbele la un nivel abstract și nu
detectează deosebirile dintre doi itemi), calcul
matematic simplu dificil de efectuat; la testul de
fluență verbală nu a enumerat decât 3 itemi într-un
minut.
La nivelul percepției nu se observă modificări
cantitative sau calitative.
Insight absent în privința manifestărilor
psihopatologice, nu conștientizează deficitele
cognitive decât parțial și nu face legătura dintre
acestea și incapacitatea de a funcționa adecvat
în timpul zilei.
Dispoziție de tip depresiv, ușoară anxietate
difuză. Apatie, fatigabilitate, astenie fizică și
psihică.
Apraxie, pacientul nu poate să-și lege șireturile.
De asemenea, pacientul nu a putut desena cele
două pentagoane intersectate atunci când s-a
aplicat testul MMSE.
Deficite semnificative ale memoriei de fixare și
evocare, hipoprosexie voluntară și spontană.
Aceste deficite mnezico-prosexice antrenează
dificultăți de planificare a activităților
cotidiene.
Tulburări de somn- insomnie de trezire,
pacientul afirmă că se trezește foarte devreme
(în jur de ora 4) și nu mai poate readormi.
Tulburări ale apetitului alimentar- fără
modificări raportate de apetit.
Tulburări ale instinctului sexual- pacientul
locuiește singur, nu are relații cu persoanele de
sex opus. Absența libido-ului.