Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Plansepartidevorbire

    Uploaded by

    Dorina Hriscu
    142 views9 pages
    -

    Original Title

    plansepartidevorbire

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    DOC, PDF, TXT or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    -

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    142 views9 pages

    Plansepartidevorbire

    Uploaded by

    Dorina Hriscu
    -

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 9

    SUBSTANTIVUL

    DEFINIŢIE: Partea de vorbire care


    denumeşte fiinţe, lucruri sau fenomene ale
    naturii se numeşte substantiv.
    exemple: băiat, fluture, casă, carte,
    fulger, ploaie, frumuseţe, bucurie, muncă etc.

    FELUL SUBSTANTIVELOR:
    a) substantive comune: denumesc obiecte de
    acelaşi fel
    exemple: oraş, munte, cocoş etc.
    b) substantive proprii: denumesc anumite
    obiecte spre a le deosebi de altele de acelaşi
    fel.
    exemple: Ionuţ, Maria, Craiova,
    Bucureşti, România, Dunărea etc.

    GENUL SUBSTANTIVELOR:
    a) genul masculin: un băiat - doi băieţi
    b) genul feminin: o fată - două fete
    c) genul neutru: un scaun - două scaune
    OBSERVAŢIE!
    Există substantive cu forme:
    a) numai pentru masculin: elefant, fluture,
    vultur etc.
    b) numai pentru feminin: veveriţă etc.

    NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR:
    a) singular : arată un singur obiect
    exemplu: copac
    b) plural: arată două sau mai multe obiecte
    exemplu: copaci

    OBSERVAŢIE!
    Unele substantive au forme:
    a) numai pentru singular
    exemplu: curaj, foame, sete, aur,
    fotbal etc.
    b) numai pentru plural
    exemple: câlţi, zori, Carpaţi,
    Bucureşti etc.
    ADJECTIVUL

    DEFINIŢIE: Partea de vorbire care


    arătă însuşirea unui substantiv se numeşte
    adjectiv.
    exemple: strălucitor, frumos, înalt,
    mic, rotund, gustos.
    ATENŢIE!
    Adjectivul se acordă în gen şi
    număr cu substantivul pe care îl determină.
    exemplu: elev silitor
    elev= substantiv comun,
    gen. masculin, nr. singular
    silitor= adjectiv, gen.
    masculin, nr. singular

    OBSERVAŢIE!
    Adjectivul este unul din principalele
    mijloace de prezentare artistică a realităţii
    prin cuvinte. El înfrumuseţează textul,
    redând prin cuvinte culori sau nuanţe ale
    culorilor, calitatea sunetelor, dar şi felul
    mişcărilor.
    VERBUL

    DEFINIŢIE: Partea de vorbire care


    exprimă acţiunea, starea sau existenţa se
    numeşte verb.
    exemple:*verbe ce exprimă acţiuni: a scrie,
    a alerga, a ara, a pregăti.
    *verbe ce exprimă stări: a sta, a
    tăcea, a se bucura.
    *verbe ce exprimă existenţa: a fi,
    a se afla, a exista etc.
    Verbul are două numere:
    a) singular -exemplu: Am un iepure roşcat.
    b) plural -exemplu: Avem un iepure
    roşcat.
    Verbul are trei persoane:
    a)persoana I: acţiunea este făcută de
    persoana care vorbeşte.
    exemple: Eu citesc o carte.
    Noi citim o carte.

    b)persoana a II-a: acţiunea este făcută de


    persoana cu care se vorbeşte.
    exemple: Tu vii de la munte.
    Voi veniţi de la munte.

    c)persona a III-a: acţiunea este făcută de


    persoana despre care se vorbeşte.
    exemple: El şterge tabla, iar ele
    ştreg băncile.

    Timpurile verbului:
    a) prezent: arată că acţiunea verbului se
    petrece în timpul vorbirii.
    exemplu: Cântă cucul.
    b) trecut: arată că acţiunea verbului s-a
    petrecut înainte de momentul vorbirii.
    exemplu: A cântat cucul.
    Cântase cucul.
    c) viitor: arată că acţiunea verbului se va
    petrece după momentul vorbirii.
    exemplu: Va cânta cucul.
    PRONUMELE PERSONAL

    DEFINIŢIE: Partea de vorbire care ţine


    locul unui substantiv se numeşte pronume.
    Pronumele care arată
    persoane diferite se numeşte pronume
    personal.

    Pronumele are trei persoane:


    a) persoana I: persoana care vorbeşte;
    b) persoana a II-a: persoana cu care se
    vorbeşte;
    c) persona a III-a: persona despre care se
    vorbeşte.

    FORMELE PRONUMELUI PERSONAL

    NUMĂRUL PERSOANA FORME


    I eu, mine, mie,
    singular mă, m-, îmi,mi-
    a II-a tu, tine, ţie, te, îţi,
    ţi-
    a III-a el, lui îl, l-, îi, i-
    ea, ei, o, -o
    I noi, nouă, ne(-),
    plural ni(-)
    a II-a voi, vouă, vă(-),
    vi(-), v-
    a III-a ei, lor, îi, i(-)
    ele, lor, le(-), li(-)

    Exemple:
    - Cum te cheamă pe tine?
    - Pe mine mă cheamă Săndel.
    - Cine ţi-a dat cartea asta?
    - Mi-a dat-o el.

    ATENŢIE!
    Dânsul, dânsa, dânşii, dânsele sunt
    pronume personale; (dânsul sau el, dânsa sau
    ea, dânşii sau ei, dânsele sau ele).
    NUMERALUL

    DEFINIŢIE: Partea de vorbire care


    exprimă un număr, numărul obiectelor şi
    ordinea obiectelor se numeşte numeral.
    Numeralul poate fi:
    a) cardinal – exprimă un număr sau numărul
    obiectelor.
    exemple: Cei doi au plecat.
    Două ore l-am aşteptat.
    b) ordinal – exprimă ordinea obiectelor.
    exemple: A venit primul, vine şi al doilea.
    Cele dintâi flori au ieşit la lumină.
    Probleme de ortografie!
    Atenţie la rostirea şi scrierea următoarelor
    numerale:
    şase - nu şease
    şapte – nu şeapte
    paisprezece – nu patrusprezece sau paişpe
    şaisprezece – nu şasesprezece sau şaişpe
    şaptesprezece – nu şaptisprezece sau şaptişpe
    optsprezece nu optisprezece sau optâşpe
    Numeralul are acelaşi gen cu substantivul pe
    care îl însoţeşte.

    You might also like