You are on page 1of 30

TITU LIVIU

MARII

CLASICI

MAIORESCU

Fisa biografica

S-a nascut la 15 Februarie 1840, la Craiova, fiind fiul Mariei si al lui Ion Maiorescu Incepe studiile la Brasov, apoi la Viena in cadrul Academiei Theresianum, pe care o absolveste ca sef de promotie Urmeaza studii la Berlin, Giessen, Sorbona si Paris, in patru ani obtinand doctoratul, licenta in litere si licenta in drept In 1862 se casatoreste cu Clara Kremnitz cu care are un copil, Liviu- moare la varsta de trei ani-, si de care divorteaza in decembrie 1886 In 1887 se casatoreste cu Anna Rosseti, chiar daca purta o iubire imposibila pentru sora sa Emilia Humpel La data de 18 Iunie 1917 se stinge din viata Titu Maiorescu, la varsta de 77 de ani, ca urmare a unei boli de cord. Este inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti

Universul maiorescian
Jurnal unic

Polemica si Oratorica

Filosofie

Lingvistica

Activitatea junimistica si culturala

Activitatea critica “CRITICE”
Final

El este un om modern. Diavolul de care se apără Maiorescu se numeşte Singurătate. unde a doua zi în zori are proces. prezenţa nominal a Celorlalţi. văzand zilnic nenumăraţi prieteni literari şi politici. ne izbeşte aglomeraţia de evenimente şi ritmul trepidant. Pentru Maiorescu. al existenţei lui Maiorescu. nu reinventează viaţa: o numeşte. fără culoare şi fantezie. ale gesturilor ale cuvintelor. Pentru noi această călătorie este. folosind fiecare secundă pentru un lucru necesar. salvându-se într-o excursie de câteva ore. ceea ce are importanţă este de a opune nopţii şi solitudinii foile înnegrite de litere ale Însemnărilor. plecand noaptea cu trenul în provincie.” De oriunde am desprinde o pagină din Însemnări. niciodată. la fel de puternică şi de vie ca semnele magice pe care filosofii creştini din evul mediu le încrustau pe pragul camerei spre a pune la adăpost de diavol.prozei” din Însemnări e de netăgăduit. Prozatorul Maiorescu trebuie căutat în Istoria contimporană. corectand seara textul unui discurs rostit după masă. telegrafiind dispoziţii. el este viaţă. nu comentează. primind. reţinand camera la hotel. Deşi originalitatea . adesea. citind. ale întâmplărilor. ale oamenilor. aproape insuportabil. Stilul este prea sec. ca şi cum am vrea să vedem Europa în paginile unui Baedeker. Cand reflectează? Cînd doarme? Nu ştim.. fără sens. găsind timp de scurte vizite şi de scrisori. invocată în numele lucrurilor. a vedea aici anticalofilie modern mi se pare o exagerare. viaţa lui Maiorescu are un dublu (chiar dacă el nu-şi dă seama decît mai tîrziu de aceasta). dormind câteva ore pe noapte. Cu alte vorbe. se reconstituie noapte de noapte în paginile jurnalului ca-ntr-o oglindă.“Insemnarile zilnice” “De la cincisprezece la şaptezeci şi şapte de ani. nerefuzând pe nimeni. . alergând de la tribunal la facultate şi de acolo la club. hărţuit de prea multe ocupaţii. Jurnalul nu modifică.

O urmare a seriozitatii mele stiintifice a fost si recunoasterea din partea profesorilor. nu ma duc la fete .de a minti! Ce-I drept. nu de invidiat) vointa mea de a fi erudit.“ Un jurnal intim de întinderea Însemnărilor zilnice nu mai există în literatura română. cu două săptămani înaintea morţii autorului. Jurnalul maiorescian tinde să se suprapună peste existenţa autorului. o greseala care poate sa fi nascut din (ce-i drept . totusi. cand intra cineva in camera. Ce-mi pasa insa de externi(de ceilalti) ! In mine sa fiu ce sa fiu !’’ .. obişnuit în alte literaturi. Ceea ce nu se ştie exact este în ce anume trebuie căutată valoarea lor .” Titu Maiorescu se caracterizeaza in jurnal . vreau sa ma gaseasca ingropar in carti ... Faptul. e obiceiul meu. ma incui in odaia mea. care m-au facut intiiul in toata scoala. social. jurnalul lui Maiorescu ia sfârşit în 1917. fac asta in lucruri neinsemnate. a olimpianului?. Început în 1855. Asta va trebui sa inceteze de azi inainte. pe cand adevarul e ca-l citisem ziua .s-o spun pe scurt. şi nu puţini vor repeta exemplul. nu vin in societate cu fete . Nu joc . la fel de impenetrabilă ca şi aceea.cu alte cuvinte nu avem încă o lectură capabilă să descopere coerenţa superioară a Însemnărilor.document pentru om? Document pentru epocă? Depozit de mărunţişuri biografice sau revelare a unei existenţe dramatice? Dovadă a unei neobişnuite sincerităţi sau doar o altă mască. ’’ . sed toata ziua peste carti. dar lucrul asta este. meschin. nu are precedent la noi. si cand imi ramane mie vreun timp liber. nu ma mai joc . nedemn. spun adesea ca am studiat cutare ori cutare lucru in timpul noptii. si alte copilarii de felul acesta.(…) In schimb. ma apuc si cant la flaut si-plang. De ex. inofensive. si cu atat mai mult.

oriunde ma duc. ca eu. dar de cu mai mult mai marea majoritate sint urit.Insemnarile zilninice sint. defaimat » .patru. sint iubit numai de trei . pentru perioada de la Theresianum. luat in ris. marturia hotararii cu care Maiorescu a facut din sine insusi instrumentul infailibil capabil de a-i realiza destinul Academia de la Theresianum « Dar nenorocirea mea este tocmai aceasta.

daca se cunoaste prezentul.’’ Ce este Providenta ? se intreaba el in Einiges Philosophische.. nu idei. in ce-l priveste. putem sustine. iata chemarea ei sociala. Polemica maioresciana nu e o invitatie la discutie. De o asemenea chemare sociala trebuie inainte de toate sa tina seama filosofia. Caci din toate relatiunile. in intelesul cuvantului insusi. ca filosofia. Un om cu privire agera este de aceea in stare sa prevada cursul lucrurilor si sa-si determine in mare masura destinul ‘‘Maiorescu nu transmite cuvinte. si daca printre acestea iubirea este relatia cea mai perfecta . stiinta iubirii .Filosofie . intreg viitorul este urmarea necesara si inteligibila a prezentului . ci Ideea. pentru ca e cea mai nobila. spre o viata noua. iubire de stiinta.este. cea mai univesala si cea mai puternica . se poate deslusi viitorul.proaspata . Viitorul nu este deci pentru noi ceva cu totul necunoscut si care atarna de vointa de neinteles a lui Dumnezeu . tocmai cele omenesti sint cele mai inalte. in esenta ei. sa tesem stiinta cu realitatea si sa reinviem din fundul intunecos si putred al contemplarii abstracte ! iata steagul stiintei actuale . si toti la un loc constituim ceea ce se numeste providenta. ci Cuvantul. « Providenta poate fi redusa la cunoasterea omeneasca … Orice om … reuseste. Sus. sa reprezinte stiinta viitorului . ci sfarsitul oricarei discutii’’ . facand sa reiasa acest moment principal.

In perioada aprilie . Titu Maiorescu se numără printre primii donatori de carte. este a doua tema principala a meditatiei lui Maiorescu asupra lui insusi si asupra omului in general. psihologie. pedagogie.a. dar. şi cărţi ale autorilor români (unele cu dedicaţiile autorilor). semnătura autografă şi ştampila bibliotecii personale (Biblioteca Titu Liviu Maiorescu). ca solutie existentiala. . 1904 şi 1914 s-au ridicat la circa 5000. Ion Bogdan. Majoritatea ediţiilor sunt în limba germană şi limba franceză.mai 2002 a avut loc la Biblioteca Facultatii de Filosofie din Bucuresti : EXPOZIŢIE din cărţile dăruite de TITU MAIORESCU Bibliotecii Facultăţii de Filosofie din Bucureşti Biblioteca Facultăţii de Filosofie şi Litere s-a constituit şi a funcţionat la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX prin străduinţa inimoşilor profesori ai facultăţii: August Treboniu Laurian. impersonalitatea.Filosofia este pentru tanarul ganditor o forma superioara de educatie spirituala. morală. etică. Numărul volumelor cu conţinut filosofic şi literar donate în anii 1896.. Dupa raportul cu Ceilalti. Ion Bianu s. La Biblioteca Facultăţii de Filosofie se păstreazî astîzi peste 100 de volume purtând ştampilă din partea donatorului (din cărţile dăruite de Titu Maiorescu). Cărţile sunt din diverse domenii: istoria filosofiei. logică.’’ .

.

.

. Maiorescu poate face orice.‟‟ Activitatea lui Maiorescu. căreia nu i se poate descoperi nici un cusur. in materie de filosofie a fost Studiata ani la rand ..Cu puterea logicii. sfîrşeşte adesea într-o concluzie paradoxală. O înlănţuire de silogisme.

deoarece urmărea numai să convingă pe cititorul mijlociu. Pretutindeni Maiorescu se pune la adăpostul principiului: el nu sugerează decat o singură cale de a pătrunde la adevăr. Această cale se relevă aproape de la sine omului inteligent. punctele esenţiale. Maiorescu evită amănuntele. ci şi una impersonal. Eugen Lovinescu pretinde că Maiorescu a rămas pentru totdeauna la evidenţă. Polemica maioresciană pierde astfel treptat calităţile de acţiune subiectivă. Mai curând. căutând să dea impresia că nu-l preocupă decât principiul. .Polemica si Oratorica Polemica maioresciană nu e doar una general. devenind o metodă infailibilă de a ajunge la adevăr. surprinzătoare pentru adversar. de principi.

şi multe articole care nu ne mai interesează sub raportul conţinutului îşi păstrează întreg farmecul datorită artei de a compune a criticului. O structură există mereu. chiar şi în acestea. Definiţiile.. un fir coducător. retorii şi limbuţii.. tot serioase. Dar Maiorescu nu se mărgineşte la atît. . căci Maiorescu merge rareori la întâmplare.studiul” se întâmplă să fie serios şi. mai multe feluri de vorbitori: oratorii. ca un montaj discret.Atît oratorul. în Oratori. .Uneori. în cel mai sumar comentat dintre articole. . intrînd în distincţii teoretice generale. retorul pentru a se auzi vorbind. nu mai sînt chiar inocente. retori şi limbuţi. cît şi retorul şi limbutul au darul vorbirii. dar oratorul vorbeşte pentru a spune ceva. multe din observaţiile de natură istorică asupra oratoriei româneşti au o valoare în sine. Maiorescu e un metteur en scène extraordinar. Ar fi. limbutul pentru a vorbi…” Un ochi atent ar putea desprinde. prtinde el.

şi ea se poate dialoga: . ca Zarate. Bossuet. că istoria filosofică este din secolul XVII ş iXVIII.. cu Voltaire. făcut-am erezie? -Maiorescu: Nimeni nu a vorbit de o asemenea erezie. -Urechiă: Dar nu sînt din secolul XVII Rollin. Fleury.nu e în chestie”.” . dar nu e în chestie. Maiorescu îl readuce de fiecare dată la obiect.Cu expresia devenită celebră.-Urechiă: Zicând.Fleury? -Maiorescu: Nu sînt în chestie Rollin. Este întîia fază a polemicii..? Voltaire e acela care… -Maiorescu :Aceasta poate să fie adevărat. Bossuet. . -Urechiă: Şi oare nu este adevărat că numai în secolul XVIII. precum nu e în chestie nici tirade următoare asupra meritelor lui Voltaire. istoria luă definitiv caracterul ce-l avu sub pana lui Millot. Raynal etc.

betiei de cuvinte Pentru a compromite pe Nicolae Ionescu...veţi adopta ape care veţi voi”. orator din aceeaşi epocă naivă a parlamentarismului burghez. Cuvintele din urmă-.dacă nu ne-am adduce aminte că d. Nicolae Ionescu avea glas frumos şi dicţiune armonioasă. Aplauzele însemnate în Monitor ar fi aici inexplicabile –căci fraza este din cele mai anodine. urmată de o prefăcută explicaţie a aplauzelor stîrnite şi consemnate de. aşa încât să fi produs în auditor un fel de încîntare muzicală. Monitor: . o.trebuie să fi fost rostite cu o deosebită vocalizare a sunetelor a. e.. fireşte.” . ajunge alegerea unor citate potrivite dintr-un discurs fără vreun conţinut.Creatorul . i. fără nici o privire la înţeles.

. . ea are o radicalitate pe care n-o va mai avea mai târziu.. Dar structura operei lui Maiorescu nu este numai dublă.Lingvistica Limba…Nu ne mai poate surprinde acum faptul că Maiorescu a deschis seria atacurilor sale în .contra direcţiei de astăzi” printr-o încercare de strict specialitate (şi elementară totodată) cum este scrierea limbii române.Creaţia” lui Maiorescu începe cu limba: şi. negaţia este posterioară afirmaţiei: în celelalte domenii. . Maiorescu nu construieşte totuşi decât prin opoziţie. Maiorescu dărâmă mai întîi. În general întreagă prima parte a acţiunii lui este polemică şi negativă. Punctul de plecare este modest: unificarea ortografiei în tipăriturile societăţii Junimea. ci şi contradictorie: având vocaţia începutului absolut. principiile. spre a putea construi pe urmă. pur şi simplu. în limbă. de nici o polemică. el nu afirmă decît după ce a negat. In limbă. Maiorescu îşi afirmă. aşa cum vechii filosofi începeau prin a afirma elementele fundamentale: nu este vorba de nici o opoziţie.

. şi să zică Mioriţă morboasă? Vei depărta vreodată din conştiinţa românului rugăciunea lui zilnică . Cu trei ciobănei…? Şi va fi mai bine să le scoţi ? Sau îl vei face să uite: De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace. Se cobor la vale Trei turme de miei.. Or eşti bolnăvioară Mioriţă. Dicţionarul etimologilor zice să le îndepărtăm şi să la facem paradis şi morbos. Se poate una ca acestea? Vei scoate vreodată din capul românului versurile: Pe-un picior de plai Pe-o gură de rai Iată vin în cale..şi nu ne duce pe noi în ispită” pentru a-i vorbi de tentaţiune? .NEOLOGISME’’: Cuvintele rai şi bolnav sînt slavone. Mioară. Or iarba nu-ţi place.

poezia popular începuturile ei .Va schimba. cultivarea limbii presupune studiul ei în toate şcolile şi începe de la cele elementare. codri. pentru a-l face să zică doliu ?” Una dintre creatiile lingvistive ale lui Maiorescu . Ci e timp de vitejie. pentru a-i vorbi de eroare. . De stejar un căpitan. frăţioare. mă jur eu Să ucid cu braţul meu De tot cornul de duşman. oare. Şi te dă la vînătoare. încheie Maiorescu observaţiile sale: regenerarea poporului începe de la cultivarea limbii române. se înţelege. vorbă multă sărăcia omului. cite bordeie atîtea obiceie”.frunză verde de bujor” pentru a zice frunză verde de roză de Alpi? Vei face pe roman să-şi uite proverbele: .cine întreabă nu greşeşte.Să rezumăm. mămuţă dragă. de habitudine? Va ajunge poporul nostru vreodată să fie aşa de slab în puteri încat să-şi uite poezia: Lasă boii.... aşa încît să-i vorbim de bravură şi de inimic? Se va putea şterge din inima copilului român adînca simţire a bocetului bucovinean: Scoală-te. după un sistem raţional”. Că nu-i timp de plugărie. Căci e jale-n casa-ntreagă. Codri. Scoală-te de ne priveşte Şi din gură ne grăieşte. de paupertate.

Dar nu începeţi cu regulamentarea administrativă şi cu constituţie. Maiorescu e creatorul de cultură total spre care priveşte cu nostalgie criticul modern.Activitatea culturala si junimistica Vorbind în metafore. nu se va mai putea întoarce ca el la începutul începuturilor ca să aşeze prima piatră. ci legile şi guvernele au fost numai expresia incidentală. va veni de la sine… . după care îşi va întocmi el relaţiunile sale publice şi private. Criticul modern ştie că fiecare cuvânt al său repetă. şi a aştepta cultura de la jurisprudenţă şi de la govern vrea să zică a răsturna ordinea natural.” . a introduce spiritul centralizării şi patronagiului guvernamental. daţi-l prin şcoli bune şi prin o bună dezvoltare economic lumina şi independenţa de caracter a adevăratului cetăţean. Faceţi întâi pe poporul roman mai cult şi mai active. rezultatul extern al culturii interioare. care ştie că nimeni. acel preţios selfgovernment care el singur plăteşte mai mult decât toate codificaţiile publice şi private şi este unica bază solidă a adevăratei democraţii. că fiecare gest al său a mai fost făcut. şi apoi. a lua cetăţeanului încrederea în sine însuşi. niciodată. forma juridică. căci de când e lumea nu s-a regenerat nici un popor prin lefi şi guverne.

şi ţinta noastră în viitor nu este de a ne păstra numai limba şi sângele şi teritoriul brut. statul. morala. nici ura nu au putut ştirbi din extraordinarea lor frumuseţe. nu poate fi un pretext sub care să se ascundă lene şi barbaria. O cercetare critică. şi nu o naţiune. dreptul. chiar. nici contestarea. Momentul sintezei venise pentru Maiorescu. crezul politic şi istoric. care să elibereze de cătuşele lui sentimental creator. Pe această treaptă stau şi indienii sălbatici din America. Dar economia.iată domeniile şi treptele luptei lui Maiorescu împotriva direcţiei de astăzi în cultura română: limba. dacă acest cuvânt vrea să aibă un merit şi o valoare. Limba şi sângele şi teritoriul sînt elemente preţioase ca mijloc spre un scop mai înalt. prin bunăstare material şi morală potrivită totdeauna cu gradul culturii unui popor. filosofia. religia erau deopotrivă în discuţie. nici înţelegerea. Despre aceste nouă pagini s-au scris într-un secol nouă sute: nimic.se cuprind aproape toate ideile şi aspiraţiile lui Maiorescu. Contra Şcoalei Bărnuţiu.Despre Scrierea limbei române. fără altă aspiraţie mai nobilă. În numai nouă pagini-intitulate.. şi acest scop nu poate fi altul decât progresul civilizaţiei omeneşti prin toleranţă şi ştiinţă. .Naţionalitatea. al sintezei negative. morala. . în primul rând. În contra directiei de astăzi în cultura română. Dar a susţinea mijloacele prin un sistem care nimiceşte scopul este cea mai absurd din toate rătăcirile politice ce se pot închipui. poezia. dar de acea indienii America constituie o hoardă.

neadevăr în poezie. tot ce s-a creat în cultura română înaintea lui e formă fără fond. sentimental lui de creaţie izbucneşte deodată. neîngrădit şi triumfător. şi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă şi fără valoare…” Forme fără fond!! Iată expresia ce-i trebuia lui Maiorescu şi care rezumă totul: căci pentru el.. dar Cultura în întregul ei. pretenţii fără fundament. conservatorii. Ca să creeze el însuşi. avem şcoli şi literatură. Maiorescu are nevoie de ceastă negaţie fără precedent.În contra direcţiei de astăzi este Maiorescu cel mai profund şi cel mai pur. la capătul sintezei polemice.” · Avem politică şi ştiinţă. neadevăr în politică. neadevăr pînă în gramatică. istoria. aici. şi Maiorescu o spune aproape cu bucurie: . Tot ce există. la capătul căreia va exclama ca în faţa diluviului: . al cărei obiect nu mai este limba sau poezia sau dreptul. avem muzee.Mai este oare timp de scăpare?” . avem chiar o constituţiune. tot ce s-a creat pînă la el e neadevărat. stafii fără trup. avem teatru. neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public. fiindcă. cu alte cuvinte. iluzii fără adevăr. Dar în realitate toate acestea sînt producţiuni moarte. avem jurnale şi academii. neadevăr în aspirări..Viţiul radical (…) în toată direcţia de astăzi a culturei noastre este neadevărul (…).

şi încă nu ar fi de ajuns.junimişti”. în călătorii peste hotare . prietenii sînt invitaţi la masă. înafara numelui şi vîrstei Celorlalţi. amestecul de gesture mari şide laşităţi mărunte. era unul pe care trebuie să-l excludă din formula general: Bălcescu. în excursii.junimiştilor” trebuie să conţină acest capitol: relaţiile cu Maiorescu. oricînd. nu aşteaptă: face întotdeauna întîiul pas. Biografia tuturor . Lucrul important este că Maiorescu nu se lasă solicitat. E curios numai cum Maiorescu nu şi-a dat niciodată seama că. Slavici.. într-un plan mai greu sesizabil. Cîtă dreptate avea. Maiorescu îi gândea pe eroii revoluţiei cam la fel cum îşi gândea Caragiale personajele. lipsa de fond a paşoptiştilor: caracterul moral oscilatoriu. nu discutăm acum.Şi iată acum ce reprezenta pentru Maiorescu. Maiorescu face totul. Devotamentul lui este nemărginit.. Maiorescu arată acelaşi devotament ca. Nimic nu s-a schimbat. Caragiale. faţă de colegii din camera de la Theresianum. Duiliu Zamfirescu. Acum ei se numesc Eminescu. tranzacţional. Casa îi stă deschisă oricui. De n-ar fi decît exemplul devotamentului pentru Eminescu. odinioară. Creangă. Pentru junimişti. Xenopol şi sînt . între paşoptişti.

Iorga Catre . pentru toată lucrarea d-tale literară şi politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire cu care noi toţi. Bine.Cald şi frig nu i-a fost nimănui lîngă dînsul‟‟ va scrie N. pentru poeziile d-tale. necum de un amic de valoarea d-tale? . suntem noi aşa străini unii de alţii.. Domnule Eminescu. prietenii d-tale (şi numai aceştia) am contribuit pentru puţinele trebuinţe material ce le reclama situaţia. deşi este mai tare) admiraţia adeseori entuziastă ce o am şi eu şi tot cercul nostru literar pentru d-ta. Şi n-ai fi făcut şi d-ta tot aşa din multul-puţinul ce l-ai fi avut cînd ar fi fost vorba de orice amic.De vreai să ştii cu ce mijloace eşti susţinut deocamdată. Nu ştii d-ta iubirea şi (dacămi dai voie să întrebuinţez cuvîntul exact.

adica dupa trei sferturi de veac.Eugen Lovinescu în 1940: “ Soarta lui Maiorescu a fost sa ramana actual si astazi. din nefericire. inca pentru multa vreme. Altfel. Optimismul nostru trebie sa fie insa la fel cu cel al lui Maiorescu :birui-va gandul. evolutiile nu sunt nici perpetui. In materie de cultura. un val te smulge departe in larg . apele se ascund sub nisip si ciulinul creste pe marmura cetatii ruinate . la ce am mai trai ?’’ . nici lineare . cum spunea intelepciunea cronicarului si inscriptia criticului deasupra usei bibliotecii. in adapostul limpezit odinioara iti umple ochii cerneala norilor involburati. cand crezi ca ai pus mana pe tarm. panza tesuta ziua se desface noaptea . si.

‟‟ . Criticul fara opera‟‟ . si am ajuns la el prin opera. de altfel « obiectiv » si etern. In cartea de fata am urmat a doua cale. sau de cate ori criticii sunt numai critici. pentru noi. la filosofie originala. subordonand adica actiunilor practice. invocam pe Maiorescu. pamantuldin care se naste lumea. filosofie) in intelesul nostru.. aerul. Maiorescu a devenit in literatura romana. Opera lui Maiorescu este totalitatea actiunii lui. ci Creatorul.. subordonand critica idealurilor istorice . chiar daca planurile acestea par greu de separat. de astazi :a creat Critica‟‟ . pentru o modesta activitate culturala : a renuntat la a compune poezi pentru a descoperi Poezia. unor idealuri absolute.Despre Maiorescu se poate scrie in doua feluri :analizand importanta istorica a actiunilor lui practice.‟‟ .In eseul meu am crezut ca ma ocup de acel Maiorescu pe care ni-l releva totalitatea operei lui. la a scrie carti pentru a putea crea Cultura‟‟ „„Maiorescu a scris putin :scopul lui a fost de a aunta elementele –apa.. nu prin viata. El nu mai este. sau conferind Criticelor o valoare oarecum in sine.Activitatea critica „„ De cate ori criticii nu mai sunt critici. El n-a facut critica (poezie. focul.. Acesta nu este omul.‟‟ . singurul. pur si simplu un critic : este CRITICUL‟‟ „„El n-a renuntat la poezie.

inventând” scriitorii de care literature română avea nevoie… intuiţia lui Maiorescu a văzut în Eminescu. poezia românească de până la 1867.direcţia nouă”. Ce ar fi cuprins această antologie în 1867. . Şi ei sînt. D. încât criticul trebuie să renunţe a reedita odată cu studiul şi antologia propriu-zisă. negaţia prin afirmaţie.. şi dintr-o colecţiune de poezii frumoase a ieşit o critic de poezii rele..” . dacă exceptăm cîteva scrieri ale junimiştilor înşişi rătăcite în ea? Poezii. V.mai bune” sînt aşa de rare în comparaţie cu acelea de poezii fără valoare. Cinci ani mai târziu. Caragiale pe aceia care vor deveni. socitatea nu a putut alege un număr suficient pentru a compune un volum.. pe care criticul îşi pune în gând s-o îndrepte neîntârziat! Polemica se cuvenea continuată prin creaţie. Slavici. Alecsandri. . Situaţie. A.. el publică Direcţia nouă.Pe scurt. Donici etc. . în 1871. peste mai puţin de un veac. Creangă. . ce constată Maiorescu în 1867 cu privire la poezia românească? Exemplele de poezii . în număr foarte restrains.. cu alte cuvinte.marii noştri clasici”. Alexandrescu. din punctual de vedere al lui Maiorescu. La atîta se reducea. sînt şi ei.O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 . Trebuie să recunoaştem că temeritatea criticului a avut parte şi de oarecare şansă.. de Gr. întradevăr intolerabilă.’’ .Din miile de poezii citite.invenţia” lui Maiorescu. Bolintineanu..

reflexive”. de acest mediu. un creator solitar: el are nevoie.A lucra”-iată aşadar prilejul de a fi în necontenit raport cu lumea... ca şi Socrate. Maiorescu nu este ascet. tranziţia asupra Celorlalţi este condiţia cea dintîi. de acest public. ca Eminescu: va căuta o scenă şi un public. oblonîndu-şi fereastra şi ascultînd poemul rozătoarelor din pod. . Profesorul. fiindcă Maiorescu vede în orice activitate un sens . Oratorul. Nimic din ce face nu este ..Comediile d-lui Caragiale Eminescu si poeziile lui . Ar fi greşit să se creadă că totul nu este decât nevoia de spectacol: e vorba pur şi simplu de un raport cu Ceilalţi.social”. Polemistul. Criticul sînt dependenţi de un mediu sau de un public. Nu se poate încuia în cameră.

Nu cîte idei felurite ai adunat în memoria ta este lucrul cel mai important.. după ce titlul li se va da în ediţia de la Minerva din 1908 şi. trece cu puţin de patruzeci: .’’ . într-o anexă a ediţiilor succesuve de Critice. Tot astfel in politica si in morala. în toate celelalte. Numărul acestora .Pedagogia e lăsarea pe al doilea plan a avantajelor personale.” . puţini le-au cercetat mai îndeaproape.un pas mai jos e deja pamant.Noi prin noi înşine trebuie să ne îndreptăm” .. ci important este legătura dintr idei..Apa a trecut. apoi.” .. fără unitate interioară? Maiorscu le-a publicat întîi în Convorbiri şi.Toata lumea pare convinsă de valoarea Aforismelor.câteva aforisme”. din 1892. Intre amandoi acesti pasi este deosebirea ca de la cer la pamant..Ai un singur bloc de marmură îl întrbuinţezi pentru o figură caricată. pietrele au rămas.” .Granita dintre cer si pamant e o linie matematica infinit de subtire. şi din piatră în piatră păşeşte adevărul spre viitorul său nemărginit. Dar numai un pas mai sus e inca cer.. de unde să mai poţi sculpta o Minerva?” .. şi nimeni nu s-a întrebat ce reprezintă ele pentru Maiorescu: o operă de sine stătătoare sau cristalizări norocoase ale unor idei.

A vedea in Maiorescu un contemporan cu noi inseamna. prin ce anume poate fi Maiorescu eroul exemplar de care aveam nevoie. ca la simbolul unui inceput esential. netagaduit. inainte de orice. nu-i putem atribui decat acele insusiri pe care opera lui le justifica” . in acelasi timp. ramanand in acelasi timp al epocii sale? Critica este. a-i atribui insusirile unui contemporan. inventie: dar orice inventie presupune o critica. la opera lui. dar.(…) Cu alte cuvinte cum devine Maiorescu al nostru.“Apeland la Maiorescu. a trebuit sa ma intreb. desigur.

Editura Eminescu. de Titu Maiorescu IN CONTRA DIRECTIEI DE ASTAZI IN CULTURA ROMANA. de NICOLAE MANOLESCU. de Titu Maiorescu Internet: www. Bucuresti.Pentru realizarea proiectului. Editia a doua.ro LICEUL TEORETIC “GRIGORE TOCILESCU”.TITU MAIORESCU” CLASA A XI-A A An scolar 2006-2007 REALIZATORI: CONSTANTINESCU BOGDAN LAZEANU COSMIN HALCU RAZVAN MARACINEANU SERGIU BADEA SORIN . 1973 EUGEN LOVINESCU. am consultat urmatoarele surse: CONTRADICTIA LUI MAIORESCU. MIZIL PROIECT LIMBA SI LITERATURA ROMANA “MARII CLASICI.TITU MAIORESCU. 1972 COMEDIILE D-LUI CARAGIALE. DE Titu Maiorescu EMINESCU SI POEZIILE LUI. Editura Minerva. revazuta.referate.