PROBLEME SPECIALE DE FUNDAŢII

LICHEFIEREA PĂMÂNTURILOR

Autor: Şef Lucrări ing. Andrei Olteanu

INTRODUCERE

Lichefierea este un fenomen care apare în pământurile necoezive sau slab coezive (domeniul corespunzător fracţiunilor granulometrice praf – pietrişuri) cu preponderenţă în cazul nisipurilor. Efectele lichefierii se resimt prin scăderea rezistenţei la forfecare a pământurilor ce constituie teren de fundare pentru construcţii (figura 1) conducând la cedarea generală a acestuia, împingeri asupra lucrărilor de susţinere care având ca efect înclinarea sau alunecarea acestora (figura 2).

Figura 1. Efectele fenomenului de lichefierea ca urmare a cutremurului de pământ din anul 1964, Niigata, Japonia

Figura 2. Efectele fenomenului de lichefierea ca urmare a cutremurului de pământ din anul 1995, Kobe, Japonia

Prin creşterea presiunii apei în pori se poate ajunge la declanşarea unor alunecări de teren sau cedări de diguri (figura 3). În cazul prezentat în figură barajul a fost pe punctul de a ceda general, lucru care ar fi condus la numeroase pierderi de vieţi omeneşti din zona puternic populată din aval de amenajarea hidroenergetică.

Figura 3. Cedarea barajului inferior San Fernando, 1971, California, USA

Termenul de „lichefiere” este în general folosit pentru a descrie câteva fenomene cu efecte similare dar care sunt diferite din punctul de vedere al mecanismului care le-a cauzat. Aceste fenomene pot fi catalogate în doua mari categorii şi anume:

Lichefierea prin curgere Mobilitate ciclică
Lichefierea prin curgere este un fenomen în care echilibrul static este distrus prin încărcări statice sau dinamice aplicate unui depozit de pământ cu rezistenţă redusă la forfecare. Încărcările statice pot fi induse, de exemplu, de clădiri noi amplasate pe pante, clădiri care exercită forţe suplimentare aplicate rapid terenului de fundare. Cutremurele, exploziile şi baterea piloţilor sunt exemple de încărcări dinamice care pot declanşa lichefierea prin curgere. Odată fenomenul declanşat, rezistenţa unui pământ susceptibil la lichefiere prin curgere nu mai este suficientă pentru a prelua încărcările statice care acţionau terenul de fundare înainte de acţiunea dinamică (figura 4)

q

a

Figura 4: Mecanismul producerii fenomenului de lichefiere prin curgere

Alunecarea Turnagam Heights, produsă în timpul seismului din Alaska, 1964, este considerată a fi produsă prin lichefierea unei lentile de nisip conducând la deplasarea unui depozit de pământ având o arie de aproximativ 55ha (figura 5).

Figura 5. Alunecare de teren prin lichefierea nisipului de sub masa alunecătoare în timpul cutremurului din Alaska, 1964

În figura 6 este prezentat un alt exemplu de lichefiere prin curgere apărută în timpul seismului Santa Barbara, 1925, în care barajul Sheffield a suferit avarii prin deplasarea unui segment de 100m cu 30m în aval. Barajul era alcătuit în principal din nisipuri prăfoase şi prafuri nisipoase excavate din bazin şi compactate mecanic.

Figura 6. Cedarea barajului Sheffield, 1925

Mobilitatea ciclică este un fenomen de lichefiere declanşat de încărcări ciclice, fenomen care apare în depozite de pământ unde efortul de forfecare static este mai mic decât rezistenţa la forfecare. Deformaţiile datorate încărcării ciclice se dezvoltă incremental datorită eforturilor statice şi dinamice care apar în timpul unui cutremur. Dezvoltarea laterală ce apare frecvent în cazul acestui tip de lichefieri se produce pe pante line sau chiar pe suprafeţe orizontale adiacente râurilor şi lacurilor. În 1976 cutremurul din Guatemala a cauzat o lichefiere de-a lungul râului Montagua prezentată în figura 7. Se pot remarca crăpăturile paralelele cu direcţia de curgere a râului.

Figura 7. Lichefierea zonei adiacente râului Montagua în timpul cutremurului din Guatemala, 1976

La suprafaţa terenului creşterea rapidă a presiunii apei în pori poate induce o migrare a apei interstiţiale către cota 0.00m. Această migrare se poate produce atât în timpul cât şi după încetarea mişcării seismice. În situaţia în care gradientul hidraulic depăşeşte valoarea critică forţa curentului pe unitatea de volum poate să anuleze şi chiar să depăşească greutatea volumică a materialului astfel încât acesta devine o masă fluidă incapabilă să mai preia încărcări şi care se poate manifesta prin fenomenul de fierbere însoţit de prăbuşirea zonei (figura 8) sau prin formarea unor vulcani de nisip (figurile 9 şi 10) fenomene manifestate în timpul cutremurului El Centro, California, 1979.

Figura 8. Fierbere a nisipului şi colaps - cutremurul El Centro, California, 1979

Figura 9. Vulcani de nisip – cutremurul El Centro, California, 1979

Figura 10. Vulcani de nisip cutremurul El Centro, California, 1979

Datorită faptului că lichefierea se produce numai în pământuri saturate efectele acesteia sunt cel mai adesea observate în zonele adiacente volumelor de apă cum ar fi râurile, lacurile, golfurile şi mările. Efectele lichefierii pot include deplasări majore de mase de pământ (figura 11)

Figura 11. Lacul Merced, California, 1957

Construcţiile aflate în zona porturilor şi docurilor sunt cel mai adesea susceptibile a fi afectate de fenomenele de lichefiere induse ca urmare a încărcărilor rapide, şocurilor din ciocniri cu nave în zona cheurilor sau încărcări seismice. Atunci când pământul din zona zidurilor de cheu se lichefiază împingerea suplimentară indusă de acesta poate conduce la colapsul structurii precum şi structurilor adiacente (figurile 12÷14).

Figura 12. Cedarea unui zid de cheu - Kobe, 1995

Figura 13. Cedare laterală a unui zid de sprijin – Kobe, 1995

Figura 14. Zid de cheu avariat – insula Rokko, Kobe, 1995

Lichefierea afectează de asemenea foarte frecvent fundaţiile podurilor aşa cum se poate vedea în figurile 15 şi 16.

Figura 15. Niigata, 1964

Figura 16. Tokachi, 1948

Cauzele fenomenului de lichefiere

Pentru a putea înţelege fenomenul de lichefiere este important să se cunoască natura terenului de fundare înainte de producerea fenomenului. Terenul de fundare sau pământul care constituie terenul de fundare este constituit dintr-o reţea de particule solide sau schelet mineral. Particulele constituente ale scheletului mineral interacţionează unele cu altele. Greutatea pământului conduce la apariţia forţelor de contact între particulele solide fapt care conferă pământului aşa numita rezistenţă (figurile 17 şi 18).

Figura 17. Reprezentarea scheletului mineral şi a valorii presiunii apei in pori
Figura 18. Reducerea forţelor de contact şi creşterea valorii presiunii apei din pori în momentul producerii fenomenului de lichefiere

Fenomenul de lichefiere apare în cazul terenurilor de fundare alcătuite din nisipuri afânate şi saturate în situaţia în care acestea sunt solicitate dinamic. Ca urmare a modificării stării de îndesare a terenului de fundare apar tasări. In timpul cutremurelor de pământ presiunea suplimentară apei din pori nu are timp să se disipe şi ca urmare pentru scurt timp terenul de fundare capătă o mobilitate care conduce ulterior la o rearanjare a scheletului mineral. Apa joacă rolul unui lubrefiant. Creşterea rapidă a presiunii apei din pori are ca urmare o reducere a intensităţii forţelor de contact dintre particulele solide şi chiar la anularea acestora (a se vedea figura 19) – scade rezistenţa pământului. În această situaţie extremă pământul se comportă mai mult ca un fluid decât un mediu solid de unde şi denumirea de „lichefiere”.

Figura 19. Reducerea forţelor de contact şi creşterea valorii presiunii apei din pori în momentul producerii fenomenului de lichefiere

Indicele porilor critic

În anul 1936 Dr. Arthur Casagrande a efectuat o serie de încercări de tip CD în aparatul de compresiune triaxială cu deformaţie impusă şi efort măsurat. Rezultatele încercărilor efectuate pe probe de pământ aflate la stări diferite de îndesare dar solicitate la acelaşi efort hidrostatic au arătat că acestea ajung la aceiaşi valoare a densităţii în momentul cedării (la deformaţii mari). Valoarea indicelui porilor corespunzătoare la această densitate constantă indiferent de starea de îndesare a pământului poartă numele de indicele porilor critic (ec) – a se vedea figura 20.
Efortul deviator Efortul deviator

Indesat Afanat Deformatia axiala Afanat

Indesat

Indicele porilor

Figura 20. Curbe de mobilizare ale efortului deviator cu deformaţia specifică axială şi respectiv indicele porilor (pentru diferite stări de îndesare).

Încercările de compresiune triaxială efectuate la eforturi hidrostatice diferite au arătat că valoarea indicelui porilor critic variază în funcţie de valoarea efortului de confinare. Reprezentarea punctelor de coordonate (e, 3) conduce la obţinerea unei relaţii liniare între aceşti parametrii (CVR – linia indicelui porilor critic). Această linie constituie limita între dilatanţă şi respectiv contractanţă care apare în cazul încercărilor de compresiune triaxială de tip CD (figura 21).

Indesat, dilatant

Linia CVR

Indesat, dilatant
Figura 21. Linia CVR

Linia CVR

Afanat, contractil

Afanat, contractil

Starea de eforturi şi deformaţii (relaţia efort – deformaţie)
La mijlocul anilor 60 au fost efectuate o serie de încercări de compresiune triaxială de tip CU, încercări cu efort impus şi deformaţie măsurată. În funcţie de starea de îndesarea a probelor de pământ încercate în aparatul de compresiune triaxială au fost identificate trei tipuri diferite de relaţii efort – deformaţie (figura 22). Probele de material aflate în stare afânată au cedat prin forfecare pentru valori reduse ale deformaţiei axiale şi fenomenul de cedare s-a propagat rapid cu creşterea deformaţiilor. Acest mod de comportare a fost denumită „lichefiere” sau lichefiere prin curgere. Comportarea probelor aflate la o stare de îndesare medie a fost oarecum similară cu cea a probelor afânate pentru zona deformaţiilor foarte mici după care a apărut fenomenul de dilatanţă. Astfel de materiale au fost clasificate a având o „lichefiere redusă”. Pentru materialele aflate în stare de îndesare fenomenul de dilatanţă se produce încă de la începerea încercării de compresiune triaxială.
Lichefiere
Dilatare

Lichefiere limitata Lichefiere Dilatare

Lichefiere limitata Lichefiere

Figura 22. Rezultatele încercărilor de compresiune triaxială de tip CU efectuate pe probe de material aflat la diferite grade de îndesare

Rezultatele prezentate în figura 22 au stat la baza obţinerii liniei de stare critică (SSL – steady state line) care reprezintă un criteriu de lichefiere aplicat în cazul încercărilor de compresiune nedrenată (figura 23). SSL este oarecum similară cu linia CVS – critical void ratio line. Un material aflat sub linia SSL nu este lichefiabil în schimb un material pentru care parametrii e şi ’ determină un punct situat deasupra liniei SSL este susceptibil la lichefiere prin curgere numai dacă efortul de forfecare atinge valoarea rezistenţei reziduale a materialului analizat. În sistemul de reprezentare p’-q (efort sferic şi respectiv efort deviator) se pot identifica acele stări de eforturi (zone de eforturi) care corespund fenomenului de lichefiere atât pentru lichefierea prin curgere cât şi pentru mobilitatea ciclică (figura 24).
Proiectia in plan e-

Proiectia in plan ’- Proiectia in plan e-'

Materiale Materiale lichefiabile lichefiabile Materiale lichefiabile Materiale Materiale lichefiabile nelichefiabile

Figura 23. Reprezentarea spaţială a criteriului de lichefiere şi liniarizarea criteriului în reprezentarea plană

Punct pe linia SSL

Lichefiere prin curgere Mobilitate ciclica

Figura 24. Identificarea stărilor de eforturi care corespund fenomenului de lichefiere. FLS reprezintă suprafaţa limită a domeniului de lichefiere prin curgere (drum de efort)

În figura 25 sunt prezentate drumurile de efort pentru 5 probe din acelaşi material forfecate în condiţii nedrenate în triaxialul (Vaid şi Chern, 1983). Trei epruvete de material (notate pe figura 25 cu C, D, şi E) au supuse unor stări de eforturi mai mari decât cele corespunzătoare rezistenţei la forfecare reziduale şi au cedat prin lichefiere prin curgere. Punctele care corespund iniţierii procesului de lichefiere prin curgere se înscriu pe o dreaptă care trece prin oricine (prelungirea acesteia – linia punctata din figura 25). Această dreaptă poartă numele de linia sau suprafaţa de lichefiere prin curgere (FLS în figurile 24 si 25).
Punct pe suprafata de stare critica Punct pe suprafata de stare critica

Figura 25. Reprezentarea grafică a fenomenului de lichefiere prin curgere

În figura 26 sunt prezentate drumurile de efort pentru fenomenul de lichefiere prin curgere în cazul încărcărilor aplicate static şi ciclic. In prima fază a procesului de cedare presiunea suplimentară a apei din pori care apare ca urmare a deformaţiilor mici conduce la deplasarea drumului de efort efectiv către suprafaţa de lichefiere prin curgere. În momentul atingerii suprafeţei materialul devine instabil. În momentul în care un material atinge acest grad de instabilitate în condiţii nedrenate rezistenţa sa la forfecare atinge valoarea reziduală. Ca un rezultat al acestei stări eforturile statice de forfecare provoacă deformaţii mari lucru care conduce la colapsul sau cedarea pământului prin lichefiere.

Figura 26. Cedarea în cazul solicitărilor statice şi ciclice (curbe de mobilizare a efortului deviator şi drumuri de eforturi efective)

Lichefierea prin mobilitate ciclică poate să apară chiar dacă efortul static de forfecare este mai mic ca valoare decât rezistenţa la forfecare corespunzătoare stării critice (rezistenţa reziduală). În figura 27, în sistemul de coordonate p’-q, sunt identificate zonele de eforturi corespunzătoare fenomenelor de contractanţă şi dilatanţă care pot să apară în cazul nisipurilor îndesate şi respectiv aflate în stare de îndesare medie. Trecerea între cele două stări de deformaţii se face prin intermediul linie PTL – phase transformation line – ce trece prin originea sistemului de coordonate.

Suprafata de cedare (infasuratoarea)
D ta tan ila

Linia de trecere intre faze Contractanta

Figura 27. Reprezentarea în sistem p’-q a dilatanţei şi contractanţei

În zona de manifestare a contractanţei drumul de efort în condiţii de forfecare nedrenate tinde să se deplaseze către stânga ca urmare a creşterii presiunii apei din pori care are ca urmare creşterea valorii efortului sferic (a se vedea figura 28). Pe măsură ce drumul de efort se apropie de linia de transformare a fazei acesta se apropie de verticală pe măsură ce fenomenul de contractanţă scade în intensitate. Atingerea liniei PTL corespunde unei stări de echilibru limită (valoarea constantă pentru p’). După ce drumul de efort depăşeşte linia PTL fenomenul de dilatanţă care apare ca urmare a scăderii presiunii apei din pori face ca valoarea efortului sferic să crească iar drumul de efort se deplasează către dreapta.

Figura 28. Drumul de efort în condiţii nedrenate cu manifestarea fenomenelor de contractanţă şi dilatanţă

Evaluarea potenţialului de lichefiere
Evaluarea potenţialului de lichefiere se poate face în funcţie de rezultatele obţinute cu privire la intensitatea cutremurului de pământ (acţiunii dinamice) şi respectiv în funcţie de valorile obţinute pentru rezistenţa la lichefiere. Modalitatea cea mai bună de a caracteriza încărcările induse de acţiunea seismică în terenul de fundare este interpretarea rezultatelor cu privire la eforturile de forfecare ciclice. Prin normalizarea valorii maxime a efortului de forfecare ciclic prin intermediul efortului normal efectiv se poate obţine un indice (CSR – cyclic stress ratio) care exprimă nivelul de încărcare (solicitare) indus la diferite adâncimi în teren de acţiunea seismică. Pentru obţinerea valorii efortului de forfecare ciclic se utilizează încercările triaxiale (triaxial ciclic) sau rezultatele încercărilor de penetrare (SPT sau CPT) exprimate prin intermediul valorilor N sau qc. Utilizând rezultatele obţinute pe mai multe studii de caz (rezultate in situ) în care s-au produs sau nu fenomene de lichefiere a putut fi determinată curba de rezistenţă ciclică (CRR - cyclic resistance ratio) ce reprezintă o limită a domeniului lichefiabil exprimat în funcţie de rezultatele încercărilor de penetrare. Potenţialul de lichefiere poate fi exprimat prin raportul CRR/CSR sau factorul de siguranţă la lichefiere:

CRR Fs  CSR

Lichefiere Fara lichefiere

Figura 29. Raportul CSR în funcţie de N sau qc

Pentru reducerea pericolului producerii fenomenului de lichefiere pentru terenurile de fundare cu rol de suport pentru suprastructură şi respectiv infrastructură pot fi luate următoarele măsuri: Identificarea terenului de fundare ca fiind susceptibil la producerea fenomenelor de lichefiere, Proiectarea de structuri capabile să reziste eforturilor şi deformaţiilor suplimentare care apar în cazul lichefierii terenului de fundare, Îmbunătăţirea terenului de fundare (reducerea lichefiabilităţii terenului).

1. Prima măsură care poate fi adoptată, înainte de a trece la faza de proiectare a viitoarei construcţii – obiectiv – pe amplasamentul ales este aceea de a identifica dacă materialul respectiv este sau nu lichefiabil. Astfel de criterii de identificare a pământurilor lichefiabile sunt următoarele: „Istoria” amplasamentului în sensul cunoaşterii de informaţii cu privire la potenţialul de lichefiere pentru anumite amplasamente respectiv anumite stratificaţii (harţi de risc). Amplasamentele în care s-au produs în trecut fenomene de lichefiere sunt în continuare, în eventualitatea producerii unor mişcări de teren, susceptibile la astfel de fenomene. În această situaţie importanţa hărţilor de risc în ceea ce priveşte pericolul producerii fenomenelor de lichefiere devine foarte mare.

Criteriul geologic – natura fenomenelor geologice care au condus la crearea unui depozit influenţează în mare măsură fenomenele de lichefiere. Depozitele de pământ saturat, depozite create prin sedimentare, specifice albiilor râurilor sau bazinelor lacurilor (depozite fluviale sau aluvial), depozitele de aluviuni sau de materiale erodate (depozite coluviale) sau depozite de pământuri transportate eolian (depozite eoliane) sunt depozite în care pot să apară fenomene de lichefiere. Realizarea umpluturilor de pământ prin hidro – mecanizare constituie de asemenea amplasamente susceptibile la producerea fenomenelor de lichefiere.

Structura pământurilor – materialele alcătuite din particule solide având aproximativ aceiaşi dimensiune (diametru mediu d) constituie terenuri în care pot să apară fenomene de lichefiere spre deosebire de pământurile neuniforme (Un>15). Pământurile alcătuite din particule solide având forme rotunjite sunt mai susceptibile la producerea fenomenelor de lichefiere decât pământurile alcătuite din particule cu forme neregulate (colţuroase). Istoria fenomenelor de lichefiere a arătat că acest fenomen se produce cu preponderenţă în cazul nisipurilor (pământurilor nisipoase) dar au fost înregistrate şi situaţii de lichefiere a unor terenuri alcătuite din pietrişuri şi respectiv prafuri.

Starea materialului – starea iniţială a unui material (pământ) poate fi descrisă prin densitate şi efort efectiv (înainte de producere mişcării seismice – undei de şoc). Pentru un anumit nivel al efortului efectiv pământurile afânate sunt mult mai lichefiabile decât cele îndesate. Pentru o valoare constantă a efortului de confinare valoarea rezistenţei la lichefiere creşte cu valoarea gradului de îndesare ID iar la o valoare constantă a gradului de îndesare rezistenţa la lichefiere creşte cu valoarea efortului de confinare. Încercările efectuate de mai mulţi cercetători în domeniu (Castro, 1969, Kramer şi Seed, 1988) au arătat că starea iniţială de eforturi de forfecare într-un depozit de pământ influenţează în mare măsură producerea fenomenului de lichefiere în sensul că cu cât eforturile de forfecare sunt mai aproape de valorile maxime cu atât mai repede şi cu o amploare mai mare se vor produce fenomene de lichefiere în acel material.

2. În situaţia în care suntem obligaţi să fundăm în zone cu potenţial de producere a fenomenelor de lichefiere condiţionaţi fiind de spaţiul de construcţie aflat la dispoziţie (locaţie favorabilă a amplasamentului din alte motive decât cele cu privire la terenul de fundare) trebuie proiectată o structură rezistentă la lichefiere ceea ce înseamnă proiectarea unui sistem de fundare care să ia în considerare efectele lichefierii terenului de fundare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful