Mentalizare

Reprezentarea comportamentului selfului sau al altora în termeni fundamentali legaţi de starea mentală personalizată simbolică  Abilitatea de a citi expresia facială a altuia şi de a deduce ce simte persoana.  Abilitatea de a reprezenta starea mentală a altora(ex.gânduri, dorinţe, credinţe, intenţii şi cunoştinţe).

Nivele ale intervenţiilor de mentalizare indicând suprafaţa şi profunzimea
Intensitate emoţională ridicatăMentalizare joasă

Empatie şi suport Clarificare şi elaborare
Mentalizare bazală Mentalizare interpretativă Mentalizarea transferului Intensitate emoţională medie sau scăzutăMentalizare ridicată

Patogeneza BPD după Benjamin

In familie predomină haosul; stil de viaţă de tip soap-opera Experienţe traumatice de abandon . Singurătatea încărcată abuziv devine interrelaţionată cu ideea că BPD este o ―persoană rea‖ Mesaje de neintegrat, contradictorii (tata mă iubeşte, tat spune că sunt o desfrânată) predispun la fuga în indiferenţă (disociere) Autonomia este insuportabilă şi depreciată; părinţii mă pot ataca verbal/ fizic dacă pacientul tinde spre separare şi autonomie; Pt îşi ―protejează‖ locul in cadrul familiei via auto-sabotajului [= self-harm] , auto-mutilare; aceste acţiuni îl protejează împotriva abuzatorilor internalizaţi BPD învaţă că mizeria, debilitarea şi boala atrag dragoste şi îngrijorare, luare în From L S Benjamin Interpersonal Diagnosis & Treatment of seamă
Personality Disorders. 2nd Edit. NY Guilford Press, 2003

Categorii de răspuns corect in terapia interpersonală

 

Colaborare facilitatoare (mai degrabă decât ―permisivitatea‖ cuplulului de tipul cercului vicios, dependenţă- furie, prin promisiuni mai mari decât poate oferi); obiective de constructe de intărire (strength-building); similare cu cele ale AA: a oferi suport daca rezistă la primul pahar dar nu după ce acesta s fost consumat (similar cu ideea in DBT, de a vorbi cu pacientul lal telefon dacă acesta nu s-a automutilat încă, refuzul de a vorbi dacă a facut-o deja) Facilitarea recunoaşterii pattern-urilor de funcţionare Blocarea pattern-urilor maladaptative; validarea capacităţii de creştere şi dezvoltare a pacientului în vederea testării realităţii [similar cu sublinierea importanţei validării în DBT] Întărirea voinţei şi dorinţei de a abandona pattern-urile maladaptative: abandonarea comportamentului de tipul auto-sabotajului/ suicidalităţii (respectiv a parasuicidalităţii) dacă poate ―divorţa‖ de figurile de ataşament abuzive internalizate, facilitând noi pattern-uri adaptative

Categorii de răspuns corect in terapia interpersonală
Lorna Smith Benjamin – atrage atenţa la literatura anterioară care sugera că singura abordare specifică care este eficientă în tratatmentul tulburărilor de persoanlitate –a fost terapia comportamentală, cognitiv-comportamentală şi psihofarmacologică. Ea susţine că eficianţa susţinută de aceste tipuri de terapii a fost probabil exagerată. Mai mult de atât, deoarece multe dintre aceste tehnici au fost construite in jurul ideei i de terapie de scurtă durată (câteva săptămâni, câteva luni...), şi deoarece acestea se focusau pe simptom – mai degrabă decât pe conceptele psihodinamice relevante cum ar fi dorinţele şi impuklsiunile inconştiente & temerile care organizează personalitatea fiecăruia – proptocoalelel utilizate de acetse metode sunt neadecvate studiului eficacităţii tratamentului tulburărilode personalitate Modelele considerate adecvate – necesită teorii cauzale testabile care să fie raţional interconectate la tipurile de inetrvenţii terapeutice, la procesul terapeutic şi la evaluarea consecinţelor procesului terapeutic [rezltate preferabil de terapie de lungă durată]. J Personality Dis 1997, 11: 307-324

Terapia Interpersonală: direcţii de influenţă
Harry Stack Sullivan susţine ideea omului ca animal social; el translatează rolul psihiatrului in cea de observator participant pe un teren interpersonal , notând deasemenea impactul evenimentelor deviaţă asupra psihopatologiei cilentului

John Bowlby explorează dezvoltarea ataşamentului interpersonal al copilului iniţial asupra mamei, ulterioe asuopra celorlalţi care se ocupă de îngrijirea lui; copilul dezvoltă fie un ataşament securizant fie unul nesecurizant. Înspăimântarea, inconstanţa sau lipsa de disponibilitate a celor care îngrijesc copilul va conduce la un ataşament nesecurizant, dependent sau evitant sau pattern-uri de respingere (îndepărtare) a relaţiilor interpersonale şi la anumite tulburări de personalitate legate de aceste anormalităţi
Klerman and Weissman (Basic Books, 1984), pe baza constatărilor lui Sullivan & Bowlby, dezvoltă terapia bazată pe model medical şi pe focusare pe crizele interpersonale – tratabile pe o terapie pe timp limitat , legat de evenimentul traumatizant

Abordarea psihanalitică –după Salman Akhtar
Akhtar subliniază că realiatatea psihică a clientului cu BPD evoluează printr-un proces in trei etape (trepte): (a) Experienţierea şi prezentarea unor stări psihice disparate, separate – fără nici un anunţ prealabil sau contradicţie inerentă (b) Observare , cunoaştere şi remanierea ambivalenţei psihice implicate în aceste contradicţii (c) Dezvoltarea capacităţii de a simți și de a accepta paradoxuri Terapeutul realizează intervenții nemascate, de punte de legătură și aprofundare spre insight ceea ce conduce la progresul pacientului [cf. Winnicott], (spre nivele crescute de conștientizare și funcționare psihică) posibilă (Int J Psa 1998 79: 241-252) Există șase sarcini relevamte pentru munca terapeutică: 1. dezvoltarea unu mediu de susținere 2. Utilizarea de intervenții afirmative, 3. intervenții in vederea descoperirii fanteziilor și interpretarea aspectelor lor defensive , 4. reducerea speranțelor excesive, 5. Reconstrucare subliniază aceste nevoi/ speranțe excesive 6. oferirea de atenție și prelucrare a sentimenteleor contratransferențiale

Diferenţele intre nevoie şi dorinţă- Akhtar
In general distincţia care leagă persoanele se referă la cea între dorinţă şi nevoie. Nevoia (este similar cu conceptul de instinct şi drive) este universal experimentată şi nici una dintre persoane nu poate găsi un inlocuitor la aceste nevoi universale & nu există persoane care să realizeze fie represie fie inlocuirea lor cu alt enevoi. Dorințele sunt ”legate experimental” și pot și inlocuite teoretic de dorințe diferite. Cu toate că frustrările pot fi automat reprezentate de dorinţe diferite, dorinţele sunt legate de experienţă şi pot conduce la translatare dinamică, frustrarea unei dorinţe poate conduce la dezintegrare strucuturală. J A Psa A 1999. 47: 113-151

Cele şase nevoi bazale psihologice Akhtar
Pentru nevoia fizică nevoile sunt considerate legitime  Pentru recunoaştere şi afirmare  Pentru graniţe interpersonale şi intrapsihice  Pentru înţelegerea cauzelor evenimentelor care mă influenţează  Pentru disponibilitatea emoţională a unui obiect iubit  Pentru sensibilitatea flexibilă asupra unui obiect iubit în circumstanțe speciale

Dialog socratic

Întrebare: este posibil să fii autentic? Experiența: Exemple care să ilustreze autenticitatea Propoziție cuore: se referă la libertatea de alegere poți fi onest sau consecvent cu tine însuți?

Dialog socratic

Reguli ale dialogului
1. utilizează propria experiență și gândește pentru tine insuți (nu apela la o autoritate) 2. nu discuta ipotetic 3. exprimă-ți dubiile

 


4. luptă-te pentru consens
5. caută să te fii interesat inspre colectivitate (nu este o dezbatere cu u n invingător.)

Dialog socratic

   

Virtuți socratice:
Ascultare, răbdare Perseverență, încredere în dubiile unei persoane, A discuta franc, amânând judecăți de valoare Motivație de a-și revizui propria opinie, respect pentru punctele de vedere ale altora (bunăvoință + respect = atitudine critică)

GERMER, C.K. (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

Terapia de succes modifică relația clientului cu forma lui particulară de suferință.

A fi ‖mindful‖ inseamnă să te trezești, să recunoști ceea ce se petrece in momentul prezent. Rareori suntem ‖mindful‖. De obicei suntem prinși în distragerea gândurilor sau opiniilor noastre despre ceea ce se întâmplă intr-un moment. Acest fapt se numește ‖mindlessness‖.

James, W. (1890/1923). The principles of psychology. New York: Holt.

Abilitatea de a aduce in mod voluntar inapoi atenția pierdută , permanent, repeptitiv, reprezintă rădăcina judecății, caracterului și a voinței... Educația care va îmbunătăți această abilitate se va constitui prin educație de excelență.’’

(James, 1890/1923, p. 424)

CHRISTOPHER K. GERMER (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

Exemple de mindlessness (adaptat după Brown & Ryan, 2003) includ:
– A trece grăbit prin activități fără a fi atnet la ele – A ronțăi fără a fi conștient că manânci – Spargerea sau vărsarea unor lucruri datorită lipsei de atentie, lipsei de grijă sau fuga gândurilor în altă parte – Incapacitatea de a sesiza emoții subtile legate de discomfort sau tensiune fizică – Uitarea unui nume in clipa in care s-a făcut prezentarea

CHRISTOPHER K. GERMER (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

Mindfulness, in contrast, se focusează atenția pe sarcina din momentul prezent, fără a fi angajați în trecut sau viitor și fără a judeca sau a rejecta ceea ce se întâmplă in prezent ( pe moment).

Suntem prezenți. Acest tip de atenție generează anergie, claritate, limpezime mintală și implicare, satisfacție. Este un instrument care poate fi dezvoltat de oricine.
Este un construct mintal teoretic (mindfulness), practicarea mindfulness cultivat (cum ar fi meditatia), sau ca proces psihic (a fi conștient-mindful).

Baer (2003, p. 125) defineste mindfulness ca o ―observare necondiționată și lipsită de judecată de valoare a multitudinii de stimuli interni și externi pe măsură ce aceștia apar.‖

CHRISTOPHER K. GERMER (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

• Nonconceptual.- conștientizare lipsită de absorbție a propriilor procese de gândire. •centrat de prezent- se referă intotdeauna la momentul prezent. gândurile legate e experiența noastră sunt scoase rând pe rând din momentul prezent • lipsit de judecată – conștientizarea nu aapare in mod direct dacă dorim să experimentăm altceva decât ceea ce este

• Intentional. – presupune intotdeauna intenția de a-și direcționa atenția spre ceva anume. Întoarcerea atenției spre momentul prezent oferă continuitate mindfullness-ului.

CHRISTOPHER K. GERMER (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

observare participativă.- a fi martor nedetașat . Experiențierea corpului și minții intr-o manieră mai intimă. • Nonverbală.- experiența mindfullness nu poate fi menționată in cuvinte, deoarece conștoentizarea vigilentă apare inainte ca să survină cuvintele în minte. • Exploratorie.- investighează intotdeauna nivele subtile ale percepției • Eliberatorie. –fiecare moment de conștientizare deplină conduce la o eliberare de suferința condiționată

CHRISTOPHER K. GERMER (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by Christopher K. Germer, Ronald D. Siegel, and Paul R. Fulton, Guilford Publications.

Definiție bazală- ‖conștientizare deplină moment de moment‖

Alte definiții:
– Control atențional (Teasdale, Segal, & Williams, 1995); – ―menținerea atennției complet spre experienierea prezentulu moment de moment‖ (Marlatt & Kristeller, 1999, p. 68) – Un proces cognitiv care angajează (utilizează) creerea de noi categorii, de deschidere spre noi informații și conștientizarea a mai multe perspective asupra unui

Shapiro, S.L., Carlson, L.E., Astin, J.A., Freedman, B. (2006): Mechanisms of Mindfulness. Journal of Clinical Psychology. 62. 373–386.
mindfulness— ‖a fi atent intr-un mod particular: cu scop, in momentul prezent și fără a fi emite judecăți de valoare‖ (Kabat-Zinn, 1994, p. 4) — conduce la cele trei axiome ale mindfulness: – 1. ―cu obectiv (scop)‖ sau intenție, – 2. ―a fi atent ‖ sau conșitent, vigilent, – 3. ―Intr-un mod particular‖ sau prin atitudini particulare (calități de tip mindfulness ).

Shapiro, S.L., Carlson, L.E., Astin, J.A., Freedman, B. (2006): Mechanisms of Mindfulness. Journal of Clinical Psychology. 62. 373–386.

Axioma I. Intentie
– Intențiile setează stadiul pentru ceea ce este posibil. Acestea iți reamintesc moment de moment de motivele pentru care te pregătești in primul rând. – Shapiro (1992), explorează inteențiile practicienilor meditației și descoperă că pe măsură ce cei ce se continuă practicarea meditației, intenția lor se transferă ca un continuum de autoreglare a self-ului, a auto-explorării și auto-eliberării . Se constată deasemenea că efectele sunt corelate cu intențiile – Definirea intențiilor pentru noi se referă la caracterul or dinamic și evolutiv, care le permite modificarea și dezvoltarea unor practici de adâncire și aprofundare, conștientizare și insight.

Shapiro, S.L., Carlson, L.E., Astin, J.A., Freedman, B. (2006): Mechanisms of Mindfulness. Journal of Clinical Psychology. 62. 373–386.

Axioma II. Atentionarea- vigilența
– In contextul practicii tehnicilor de tip mindfulness, acordarea atenției implică observarea operațiilor de la un moemnt la altul a experiențelor interne și externe

– Ca tehnică principală core a mindfulness este practicarea acordării atenției

Shapiro, S.L., Carlson, L.E., Astin, J.A., Freedman, B. (2006): Mechanisms of Mindfulness. Journal of Clinical Psychology. 62. 373–386.

Axioma III. Atitudinea
– Persoanele pot învăța să acceseze experiențele lor interne și externe, fără a evalua sau interpreta, și realizând acceptarea, deschiderea și afilierea lor necondiționată, nefiind neesară evaluarea sau interpretarea lor, chiar și atunci când ceea ce se întâmplă în domeniul experienței este contrar cu dorințe sau expectante profunde ascunse – Prin antrenament intențional, o persoană poate deveni extrem de capabilă să ofere interes fiecărei experiențe care survine și deasemenea să permită ca ceea ce este experimentat să fie rezolvat (reținut sau lăsat să treaacă).

Shapiro, S.L., Carlson, L.E., Astin, J.A., Freedman, B. (2006): Mechanisms of Mindfulness. Journal of Clinical Psychology. 62. 373–386.

Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S. L., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J., Segal, Z.V., Abbey, S., Speca, M., Velting, D., Devins, G. (2004). Mindfulness: A proposed operational definition. Clinical Psychology: Science and Practice. 11. 230–241.

Propune două componente ale modelului mindfulness.

1. auto-reglarea atenției astfel încât aceasta să fie menținută pe experiențe actuale, prin aceaasta permițând ca recunoașterea crescută a evenimentelor in momentul actual 2. orientarea spre experiența unei persoane in momentul prezent, caracterizată prin ceea ce este curiozitatea, deschiderea și accepatrea

Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S. L., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J., Segal, Z.V., Abbey, S., Speca, M., Velting, D., Devins, G. (2004). Mindfulness: A proposed operational definition. Clinical Psychology: Science and Practice. 11. 230–241.

Mindfulness- auto-reglarea atenției ceea ce implică
– Atenție susținută – Comutarea atenției – Inhibiția procesului de elaborare

In acest context, mindfulness-ul poate fi considerat un instrument metacognitiv Metacognitia este un gând care se constituie din două procese inter-realționate– Monitorizare – control

Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S. L., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J., Segal, Z.V., Abbey, S., Speca, M., Velting, D., Devins, G. (2004). Mindfulness: A proposed operational definition. Clinical Psychology: Science and Practice. 11. 230–241.

Proces de reglare al atenției in vederea obținerii unei conștientizări nonelaborative la experiența actuală și a calității de a relaționa experiența unui individ în cadrul orientării spre curiozitate, deschidere și acceptanță. Proces de dobândire a insight-ului in natura și firea unei persoane și adoptarea unei perspective decentralizate asupra gândurilor și sentimentelor astfel încât acestea să poată fi experimentate in termenii subiectivității lor ( versus validității lor) și a naturii tranzitorii ( versus permanența lor)).

Germer, C.K. (2005): Mindfulness. What Is It? What Does It Matter?. In Mindfulness and Psychotherapy, Edited by C.K. Germer, R.D. Siegel, and P.R. Fulton, Guilford Publications. Stadiile acceptării
Procesul orientării spre discomfort apare in stadii; există o alunecare liniștitoare sau lipsă de rezistență progresivă in fața suferinței. 1. Aversiune—rezistență, evitare, ruminare 2. Curiozitate —intoarcerea spre discomfort cu interes 3. Toleranță—îndurare in siguranță 4. permisivitate —permisiunea emoțiilor su sentimentelor de a veni sau a pleca


   

5. prietenie —îmbrățișare, căutarea unor valori ascunse

Teasdale, J.D., Segal, Z.V., Williams, J.M.G. (2003).

Mindfulness Training and Problem Formulation.
Clinical Psychology: Science and Practice. 10. 157–160.

 

 

(1) antrenamentul in mindfulness este important in vederea focusării pe poatențialul terapeutic al eficienței acestuai. (2) eficacitatea implică utilizarea MF in tandem cu maniera perticularăă de înțelegere a tulburărilor emoționale și remedierii lor. 3) MF este o procedură simplă dar la care contează felul in care este oferită (4)MF nu este un finit prin el insuși ci ca o parte a unei fațete a unor căi de ințelegere multifațetated de rezolvare a problemei formulate (5) MF își prezintă anumite componente care pot fi mai relevante pentru anumte condiții clinice decât altele. Eficacitatea poate să depindă de potrivirea adecavtă a componentelor problemei.

Teasdale, J.D., Segal, Z.V., Williams, J.M.G. (2003).

Mindfulness Training and Problem Formulation.
Clinical Psychology: Science and Practice. 10. 157–160.

(6) cu toate că antrenamentul in MF poate modifica procesele uzuale și să le transforme in sfera psihopatologiei, sublinierea acestor efecte comune in raport cu aplicarea nediscriminativa a tehnicilor poate conduce la creșterea efectelor terapeutice

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Principiul de bază al MF este postullatul prin care se afirmă că ‖nu contează care ete problema ssau situația ta, din punctul de vedere al MF ești mai mult bine decât rău‖.‖

Această afirmația sumarizeaza credința conform cărea fiecare persoană are in interiorul ei o capacitatea enormă de de acceptare și prelucrare a îngrijoprării, și aplicarea acestei îngrijorări și vigilențe va conduce la învățarea, vindecarea și transformarea profundă,
Inraport cu paradigma vindecării se susține sacralitatea calității vindecătoare a relației și respectă fiecare individ mai degrabă ca o ființă umană in totalitatea capacităților lui decât un pacient cu probleme

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

 

Principii Nu contează care este situația actuală, este mai multbine decât rău in tine- capacitate enormă de refacre, compaciune, acceptare, atenție, învățare, vindecare și transformare. Respectă sacralitatea relației de vindecare , fiecare fiind o persoană individualizată A fi, nu a face. – recunoașterea și stoparea identificări cu obiceiuri , ritualuri, obligații, a te opri și pur și simplu ” a fi”, a învăța cum să fii și să experimentezi și să te extinzi in fiecare moment Adoptarea căii de a nu cunoaște – alungarea tuturor ideilor, rationamentelor, gândurilor referitoare le experiență și a dori orientarea directă și deschisă a atenției spre o conștientizare activă a momentului.

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Al doilea principiu esențial este ―a fi , nu a

face.”  A fi nu a face. – recunoașterea și stoparea identificări cu obiceiuri , ritualuri, obligații, a te opri și pur și simplu ” a fi”, a învăța cum să fii și să experimentezi și să te extinzi in fiecare moment

Acest lucru se referă la a te opri și a putea pur și simplu să fii atent fără să incerci să schimbi ceva ca experiență de descoperit in fiecare moment – în interiorul și in exteriorul tegumentului

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Al treilea principiu de bază se referă la adoptarea ‖căii de a nu cunoaște‖.  Adoptarea căii de a nu cunoaște – alungarea tuturor ideilor, rationamentelor, gândurilor referitoare le experiență și a dori orientarea directă și deschisă a atenției (vigilenței) spre o conștientizare activă a experiențierii fenomenologice a momentului.

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Principii adjuvante :
– – – – – – – Nonraționalizare; Răbdare Mintea incepătorului Incredere Abandon, permisivitate Acceptare A lăza să se petreacă

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Acceptarea necondiționată implică învățarea

recunoașterii circuitului mental de etichetare și judecare a experienției ți de a-l lăsa să se evapore în măsura posibilităților. Când totuși se emite o judecată de valoare, peroana invață ca pur și simplu să noteze această evaluare ca petreânduse fără să îi permită să-l influențeze emoțional ‖a judeca, a judeca, a judeca.‖ nu este necesar să ‖judeci faptul că judeci‖ sau să te lupți cu asta.

Răbdarea semnifică să ai dorința și voința de a permite

lucrurilor să se deruleze în propriul lor timp; să ai puterea și voința să stai indiferent ce tip de proces se petrece pe moment

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

atitudini de prospețime orientată spre fiecare experiență a momentului prezent – ca și când vezi acel lucru pentru prima dată.  Se solicită recunoașterea că fiecare expirație , senzație sau experiență este cu adevărat unică, se petrece în acest moment, și are posibilități unice.  Practicarea MF nutrește speranța invățării încrederii în propria persoană și a înțelepciunii și bunătății bazale pe măsură ce acesta se relevă prin practicarea vigilenței asupra minții și corpului

Mintea începătorului implică menținerea unei

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Aducerea unei atitutdini lipsită de constrângere, forțare, strădanie prin practicarea Mf implică abandonarea obiceiului de a încerca să schimbi lucrurile care se petrec pe parcusrul exercițiilor de relazare. Acest lucru nu implică să devii altcineva sau altceva pe parcursul exercițiilor De exemplu, plictiseala, durerea sau somnolența sau oricare altă atitudine este întâlnită în atitudini de lipsite e control sau forțare Nu necesită luarea unei poziții prin nici un fel de acțiune ci doar de acordare a atenției senzațiilor sau stărilor pe care le trăiești într-o manieră cât mai apropiată de propria persoană

Brantley, J. (2005). Mindfulness-Based Stress Reduction. In Acceptance And Mindfulness-Based Approaches To Anxiety. Conceptualization And Treatment. Edited By Susan M. Orsillo and Lizabeth Roemer. New York, Springer Science+Business Media, LLC.

Conceptul de acceptanță atrage după sine dorinta de a vedea lucrurile exact așa cum sunt in momentul de față Acest lucru nu semnifică faptul că trebuie să-ți placă ceea ce vezi la un moment dat sau să devii pasiv in raport cu toate lucrurile. Acest lucru semnifică doar ideea de a acorda atenția și asentimentul faptului că lucrurile sunt așa cum sunt la momentul de față. În final atitudinea de a ‖lăsa atitudinii de nonatașament.

să se întâmple ” implică cultivarea

Atunci când o persoana acordă atenție la o experiență interioară in relaxare (transă), mintea dorește să elibereze sau să rețină anumite gânduri sau sentimente. A lăsa să se întâmple o experiență indiferent e ceea ce este se referă la simpla atenție acordată ei fără a fi suprimată, reliberând-o sau reținând-o

Il est mort, Il est mort, le soleil Quand tu m’as quittée Il est mort, l’été L’amour et le soleil, C’est pareil, Il est mort, le soleil.