UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI FACULTATEA ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR SPECIALIZARE INGINERIE MEDICALĂ

BIOMATERIALE METALICE PENTRU COMPONENTE PROTETICE FOLOSITE ÎN ORTOPEDIE
LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Ș.l. dr.ing.Zamfir Raluca
Absolvent Ungureanu Elena Cristina București 2011

Introducere

Cunoașterea și utilizarea metalelor au fost încă din preistorie factori de progres pentru civilizația umană. Unul dintre cele mai nobile domenii de utilizare a materialelor metalice este cel al medicinii, sub formă de implanturi, proteze și alte componente care intră în constituția celor mai complicate dispozitive medicale. În ultimii ani, există unele rezultate care ne îndreptăţesc să sperăm în mai bine, cum ar fi brevetarea primelor implante dentare de tip şurub din titan pur româneşti, existenţa unor brevete interne şi internaţionale referitoare la dispozitive ortopedice şi tehnici de fixare pentru stabilizarea fracturilor sau introducerea unor cursuri specifice din domeniul biomaterialelor şi dispozitivelor medicale la diferite facultăţi de profil tehnic sau medical.

4 Cercetări experimentale. . 2 Biomateriale metalice.Cuprins Cap.Utilizari Cap. 1 Clasificarea biomaterialelor metalice Cap. 3 Rezistenta la coroziune a biomaterialelor metalice Cap.

Tehnica implantării s-a dezvoltat în paralel cu studiul mecanicii şi dinamicii ţesuturilor. domeniu cunoscut sub numele de BIOMECANICA. PE). Clasificarea biomaterialelor :  Biomateriale biologice:  ţesut moale (piele.  compozite (fibre de carbon).  polimerice ( UHMWPE. PMMA. care se referă la designul şi inserţia implantelor în organismul uman. tendon. titan. ZrO2. aliaje de Co ). cornee).  ţesut dur (os. PU. Hidroxiapatita).  ceramice (Al2O3. .care au constituit începutul utilizării implanturilor şi încă deţin o pondere importantă în implantologie. PTFE. Carbon. dentină)  Biomateriale sintetice:  metalice ( oţel inoxidabil. aliaje de Ti.  Lucrarea de faţă îşi propune să trateze biomaterialele metalice .

 Aliajele CoCr au fost utilizate pentru prima dată în implantologie către mijlocul anilor 30.este folosit în general pentru turnarea matriţei unui produs. precum genunchiul şi şoldul. utilizat în fabricarea articulaţiilor artificiale. prelucrat prin forjare la cald – utilizat în cazul articulaţiilor asupra cărora acţionează o presiune mare.    . Aceste materiale sunt denumite în mod obişnuit aliaje Co-Cr. ele fiind de două tipuri principale: aliajul Co-Cr-Mo. utilizat de obicei în stare turnată . Buna rezistenţă la coroziune împreună cu tolerarea lor de către ţesuturi au condus la introducerea lor în chirurgia ortopedică câţiva ani după. aliajul Co-Ni-Cr-Mo.

fac din acesta. Greutatea uşoară (4.5 g/cm3) precum şi proprietăţile mecano-chimice forte bune ale titanului. Aliajele pe baza sistemului Ti-Al-V au cea mai mare răspândire în tehnică. După aplicarea forjării aliajului se obţin caracteristici cel puţin de şase ori mai bune decât cele ale osului. . beneficiind de proprietăţi mecanice şi tehnologice foarte bune.  Aliajul de titan cel mai des utilizat este de tip titan-aluminiu-vanadiu. concomitent cu mărirea refractarităţii şi rezistenţei la coroziune. Primele încercări de utilizare a titanului în implanturile medicale datează din anii 1930. un material foarte utilizat în cazul implanturilor ortopedice. Principalele motive pentru utilizarea acestor materiale sunt comportamentul excelent la coroziune şi biocompatibilitatea. deoarece vanadiul până la un conţinut de 5% în aliajele Ti-Al le măreşte plasticitatea.

sunt utilizate cel mai frecvent în stare forjată şi tratate termic. ceea ce le conferă duritate şi ductilitate ridicate.  Oţelurile inoxidabile sunt o clasă de materiale metalice care prezintă în mare parte proprietăţile impuse materialelor ce sunt utilizate în mediul corpului uman: stabilitate chimică. Aceste aliaje. biocompatibilitate. Aliajele chirurgicale din oţel inoxidabil au un istoric îndelungat în confecţionarea dispozitivelor ortopedice şi a implantelor dentare. . termică şi mecanică în condiţiile deosebite ale mediului uman. ca şi aliajele de titan.

Au fost determinate:  compoziția chimică  macroduritatea  rezistența la coroziune pentru cele trei tipuri de aliaje studiate.Cercetari experimentale Cercetările experimentale au vizat caracterizarea si compararea rezistentei la coroziune pentru cele 2 aliaje și oțelul 316L. .

7 0.25 Mn 1.58 Cr 27.68 Si 0.1 Compoziția chimică a aliajului Ti-6Al-4V V 3.02 4 rest  Element % Tabelul 1.006 Nb 0.00 95 0.41 Mo 5.093 Ni 0.00 4 0.04 0.21 0.00 33 0.Determinarea compoziției chimice  Elem ent % Al 5.977 Tabelul 1.33 C 0.51 0.005 P 0.014 Pt 0.84 0.12 13. Compoziția chimică a aliajului Co-Cr-Mo Co 65.012 Mn 0.002 Ti rest  Elem ent % C Cr Tabelul 1.3.09 2.2.003 Cu 0.04 48 18. Compoziția chimică a oțelului 316L Ni Mo Si S P Mn Ti Cu Nb Al Fe 0.2 .043 Si 0.612 Fe 0.

Determinarea macrodurității  Determinarile de macroduritate s-au realizat pe un microdurimetru Vickers. .

1.crt. Proba Aliaj CoCr Aliaj Ti Oțel 316L Macroduritatea [HV] 390.27 HV 271.61 HV 317.72 HV macroduritate [HV] 500 400 300 200 100 0 CoCr Titan Oțel 316L macroduritate [HV] . 2. 3.Determinarea macrodurității Nr.

adică nu se impune niciun semnal sistemului ci doar se măsoară potențialul de electrod în timp ce curentul în sistem este 0.06 g/l 0.1. nr. Comportarea la coroziune a aliajelor CoCr. Compozitia solutiei fiziologice artificiale Compozitia solutiei fiziologice artificiale NaCl Na HCO3 Na H2 PO4 Na H2 PO4 H2O 8.3. Ti si otel 316L 3.44 g/l 0.35 g/l 0. Metoda potențiostatică  Trasarea curbelor de potențial în circuit deschis este o tehnică ce nu perturbează starea materialului. Tabelul. 3.1.06 g/l .

3. nr. 3.2. Celula electrolitica .3. nr. pH/mV-metru Fig.Fig.

3.Cu ajutorul datelor inregistrate au fost trasate curbele de variație a potențialului de electrod în timp Fig.4. Variația potențialului de electrod în timp pentru aliajul pe bază de Co-Cr 120 100 80 60 mV 40 20 0 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 .

Variația potențialului de electrod în timp pentru aliajul pe bază de Titan 0 -10 1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 -20 -30 -40 -50 -60 -70 -80 -90 -100 mV . Fig. 3.5.

6.Figura 3. Variația potențialului de electrod în timp pentru Oțelul 316L 0 1 4 7 10 13 1619222528 31 34 37 4043464952555861 -50 -100 -150 -200 -250 -300 -350 mV .

Variația potențialului de electrod în timp pentru cele trei probe 150 100 50 0 0 -50 -100 -150 -200 -250 -300 -350 9 18 27 36 45 54 63 72 81 90 99 108 117 126 135 144 153 162 171 178 316L mV CoCr mV Titan mV .Figura 3.7.

 Pentru trasarea curbelor de polarizare. .3.2. potențialul a fost variat de la -800 mV la 1200 mV cu o rată de scanare de 1 mV/s. Metoda potențiodinamică  Testele potențiodinamice urmăresc trasarea curbelor de polarizare și a ciclurilor voltametrice prin variația densității de curent în funcție de potențial.

Variația potențialului funcție de densitatea de curent pentru cele trei probe studiate .Reprezentarea grafică a curbelor potențiodinamice pentru cele trei tipuri de aliaje Fig.1. 3.2.

Din aceasta cauza pentru orice aplicatie medicala este necesara o alegere corecta a materialului.  Noile cercetari în domeniu încearca sa gaseasca materiale noi care sa aiba proprietati cât mai apropiate de cele ale tesutului gazda astfel sa se poata diminua esecurile. fiecarei dintre acestea corespunzându-i un material sau un grup de materiale. .Concluzii  Biomaterialele joaca un rol foarte important în realizarea implanturilor medicale. Este imposibil sa definesti un material ca fiind cel mai potrivit pentru marea varietate de aplicatii medicale. cu proprietati mecanice si o biocompatibilitate adecvata aplicatiei. care din pacate mai sunt existente  Tehnologiile moderne se dezvolta pentru a descoperi tesuturi biologice iar stiinta materialelor imbunatateste continuu materialele metalice pentru a fi mai biocompatibile si apte implantarii in corp.

Vă mulțumesc! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful