Integrarea şcolară a copiilor cu CES

Puşca Tatiana, lector univ.

Unităţi de conţinut

 

Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi mentale, tulburări de învăţare, dificultăţi cognitive. Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi de vedere. Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi de auz. Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi fizice. Integrarea şcolară a copiilor cu tulburări de comportament.

Tipuri de integrare


Individuală în clasa obişnuită; A 2-3 copii cu CES în clasele obişnuite; Clase diferenţiate (clase de nivel).

Cercetările din Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Norvegia, Suedia au demonstrat că clasele diferenţiate sunt ineficiente!

centrate pe problemele specifice fiecărui copil.   Practica psihopedagogică a demonstrat că este mai bine să greşeşti prin supraaprecierea copilului orientat iniţial spre învăţământul obişnuit decât să-i subapreciezi capacităţile reale. . accentul nu trebuie pus pe forme de organizare a claselor. care pot sprijini integrarea organică a copiilor. orientându-l cu uşurinţă spre învăţământul special. tulburări de învăţare. ci pe măsurile anticipative. Reorientarea tardivă spre învăţământul integrat duce la scăderea dramatică a şanselor de reuşită a integrării sale în clasele obişnuite. dificultăţi cognitive  În cazul deficienţelor mentale.Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi mentale.

Pregătirea atentă a debutului şcolar. în clasele primare obişnuite. dar beneficiind de toate facilităţile integrării (profesor de sprijin. În cazul întârzierilor accentuate să recomande amânarea cu încă un an a debutului şcolar. programe speciale de recuperare şi adaptare şcolară) . ameliorative şi de sprijinire:    Aplicarea unor măsuri de stimulare şi terapie specializată în perioada vârstei preşcolare. măsură ce revine grupei pregătitoare. Cei care întâmpină greutăţi şi după perioada de pregătire a debutului şcolar vor putea şi integraţi individual sau în grupuri restrânse. dar cu obligaţia pregătirii intensive a acestuia.Măsuri profilactice.

Folosirea unor strategii de grupare diferită (în grup. în funcţie de tema şi conţinutul acestora. desen. educaţie fizică. individual. profesorul asigurând un feedback prompt şi consecvent). în perechi.Soluţii de integrare şcolară    Organizarea clasei pe centre de interes . Planificarea activităţilor instructive adecvate nivelurilor de dezvoltare. . dar şi la celelalte tipuri de lecţii. Se realizează în special la lecţiile de abilităţi practice.centre de activitate în care cadrele didactice pun la dispoziţie un sortiment bogat de materiale care permit alternarea stilurilor de învăţare şi a aptitudinilor de dezvoltare.

.copii învaţă cel mai bine când se simt în siguranţă şi obţin succese în activităţile şcolare. Profesorii vor oferi ocazii în care copii să comunice. să relaţioneze şi să coopereze la rezolvarea unor diverse situaţii de învăţare.simpla includere a elevilor cu CES într-un program de integrare şcolară nu este suficientă. profesorii fiind cel care creează ambianţa favorabilă. Facilitarea dezvoltării sociale şi emoţionale .Soluţii de integrare şcolară   Promovarea interacţiunilor sociale .

. Unii prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului din cauza numărului redus de experienţe ce contribuie la acest lucru. Au probleme în rezolvarea sarcinilor şcolare la fel de repede ca alţii. Dezvoltă mai lent capacitatea de a face singuri lucrurile. atente şi coordonate.Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi de vedere     Au dificultăţi în efectuarea mişcărilor fizice detaliate. deoarece nu pot învăţa privindu-i pe alţii.

Dacă nu este posibil acest lucru. pentru a învăţa să evite obstacolele şi să identifice cu mai multă uşurinţă locurile cărora trebuie să le acorde atenţie deosebită. decât prin modalităţi nonverbale. Nu favorizaţi elevul mai mult decât ar cere gradul şi specificul deficienţei sale. Nu exageraţi cu gesturi de atenţie.Reguli de relaţionare cu copii slabvăzători sau nevăzători:       Elevul cu dizabilităţi vizuale trebuie privit la fel ca oricare dintre copii clasei. Încurajaţi elevii cu dizabilităţi vizuale să se deplaseze prin clasă. prin şcoală. Elevii cu dizabilităţi de vedere trebuie să realizeze în principiu aceleaşi sarcini ca şi colegii de clasă. . Trebuie apreciaţi mai curând prin intermediul expresiilor verbale sau prin atingeri (bătaie uşoară pe umeri). mijloacele de învăţământ şi conţinutul sarcinilor trebuie adaptate la posibilităţile reale ale acestor elevi.

În curriculum pot fi incluse o serie de teme legate de vedere (fizică .analiza lucrărilor autorilor nevăzători). Încurajarea colegilor de clasă spre a-i include în grupul lor şi de a comunica cu elevii nevăzători. . Cunoaşterea alfabetului Braille.Reguli de relaţionare cu copii slabvăzători sau nevăzători      E nevoie uneori de sprijinul unui ghid (coleg. utilizarea unor instrumente de feedback senzorial (tactil.teme despre lumină sau optică. care să-l ajute să cunoască spaţiul şcolii. pentru siguranţa copilului nevăzător. Se recomandă susţinerea independenţei acestora. auditiv) ori instrumente electronice (miniradare portabile montate pe rama unor ochelari speciali) utile în orientare. literatură/artă . prieten).

. Folosirea unor materiale grafice în relief sau asociate cu semnale sonore.Soluţii de integrare şcolară:      Aşezarea elevului cu vedere slabă cât mai aproape de tablă (primele bănci. Descrierile şi instrucţiunile verbale să fie cât mai clare şi mai uşor de auzit. Scrierea clară a notiţelor pe tablă. înregistrările audio sau dactilografierea cu caractere mari pe notebook. Utilizarea mijloacelor de amplificare optică. însoţită de lectura lor simultană cu voce tare. cu privirea perpendiculară pe suprafeţei tablei).

Soluţii de integrare şcolară    Asigurarea unor demonstraţii şi explicaţii individuale sau pe grupuri mici. Abordare flexibilă a examinării şi notării. cu posibilitatea manipulării eventualelor materiale folosite în timpul demonstraţiei de către elevul cu vedere slabă şi aşezarea lui cât mai aproape de locul demonstraţiei. Alocarea unui timp suficient pentru sarcinile de învăţare şi stimularea deprinderilor de autoservire şi organizare personală. . cu accent pe evaluarea formativă.

Pentru a le capta atenţia. prezentaţi-vă. În timpul unei conversaţii. să plecaţi sau să încheiaţi discuţia. nu aşteptaţi ca un elev cu dizabilitate vizuală să vă recunoască tot timpul după voce. Aşezaţi elevii cu dizabilităţi vizuale departe de sursele de lumină şi de preferinţă în faţa clasei. pronunţaţi numele elevilor atunci când vă adresaţi lor sau doriţi să le comunicaţi ceva. Comunicaţi-le elevilor dacă doriţi să vă schimbaţi locul.Recomandări cu privire la copii slabvăzători:       Anunţaţi-vă verbal intrarea şi ieşirea din clasă. prezentaţi-vă întotdeauna şi prezentaţii şi pe cei de faţă. . Pentru ambliopi. tipăriţi textele cu caractere mari şi cu efecte vizuale care să permită citirea uşoară.

Ce faceţi? Cum îl ajutaţi? . Imaginaţi-vă ca vi se cere ajutorul in conducerea unui nevăzător.

tabla de scris. dacă a acceptat. mai în faţă.Recomandări cu privire la copii slabvăzători :      Dacă vi se cere să conduceţi un elev cu dizabilităţi vizuale. mijloacele şi materialele didactice existente în clasă sau laboratoare. Fiţi cât mai clari în indicaţii şi evitaţi folosirea unor termeni care oferă informaţii inutile pentru ei (chiar acolo. imagini pe suport media. Spuneţi-i dacă trebuie să urce sau să coboare. aceasta etc.). oferiţi-i elevului braţul. prezentaţi-vă. dacă uşa e la stânga sau la dreapta sa. Descrieţi în detaliu fiecare aspect al lecţiei care implică folosirii vederii (ex: desene. folosiţi cuvinte cu rol descriptiv (drept înainte. . Ajutaţi elevii să se familiarizeze cu spaţiul fizic al clasei şi cu dotările. instrucţiuni). aici. oferiţi-vă ajutorul şi. la stânga).

Substituiţi semnalele vizuale cu cele auditive şi tactile. desene în relief sau folosiţi obiecte reale pentru reprezentări tridimensionale ori de câte ori este posibil.Recomandări cu privire la copii slabvăzători :     Orice obiect utilizat în activităţi sau experimente va purta o etichetă înscrisă în alfabetul Braille sau alt cod tactil. Utilizaţi modele tactice tridimensionale. . dar asiguraţi-vă că rolul de sprijin pe care îl joacă aceştia din urmă nu le îngreunează învăţarea. Formaţi perechi între elevi cu dizabilităţi de vedere şi elevii cu vedere bună.

 . care permite copiilor să prezinte o acuitate auditivă. proprioceptivă mai ridicată decât cea a unui copil normal. Necesită metode şi adaptări speciale pentru prezentarea şi asimilarea conţinuturilor învăţării. termică. În cazul elevilor nevăzători este prezentă capacitatea de compensare. Notă. olfactivă. tactilă. responsabil de activităţile educative extraşcolare. Este prezent cadrul didactic de sprijin. vibratorie.În cazul elevilor nevăzători:     Au nevoie de suport intuitiv mai bogat şi mai nuanţat pentru înţelegerea celor predate. Este necesară intervenţia unui interpret şi alocarea unui timp suplimentar de lucru.

. este cea mai eficientă cale de compensare a auzului. a gândirii copilului.  Diagnosticul timpuriu al pierderii auzului. dar şi garanţia reuşitei integrării şcolare a copiilor cu această dizabilitate. urmat imediat de protezarea auditivă. Pierderea auzului la vârste mici determină imposibilitatea dezvoltării normale a limbajului şi.Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi de auz  Notă. implicit. ce are consecinţe serioase în planul dezvoltării sale psihice.

 Odată cu trecerea timpului. comparativ cu elevii cu auz normal Adesea elevii cu dizabilităţi vizuale simulează înţelegerea . înţelegerea şi construirea frazelor complexe şi a conceptelor. majoritatea elevilor cu dizabilităţi de auz acuză dificultăţi din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte dezvoltarea vocabularului.

Utilizarea anumitor modalităţi de ilustrare vizuală a conţinutului prezentat atunci când condiţiile îi permit acest lucru.Recomandări:       Organizarea clasei se face astfel încât fiecare elev să-l poată vedea atât pe profesor. Profesorul trebuie să evite comunicarea atunci când se află cu spatele la elevi sau când elevii nu privesc spre el. scaunul profesorului fiind situat la aceeaşi înălţime cu cele pe care stau elevii. Să se ceară elevilor cu dizabilităţi să pună în discuţie subiecte sau probleme ridicate de ei. cât şi pe ceilalţi elevi din clasă: cea mai eficientă manieră fiind aşezarea băncilor elevilor în semicerc. . permiţându-se astfel citirea labială. Staţi întotdeauna în faţa elevului şi atrageţi-i atenţia vorbindu-i. Ajutorul acordat elevilor în conştientizarea pe timpul dialogului cine este persoana care comunică.

atingeţi-l uşor pe umăr sau pe braţ.Recomandări:         Dacă nu vă aflaţi în faţa elevului. cu timpul vă veţi obişnui unul cu celălalt: Vorbiţi clar şi firesc. reduceţi atât numărul de cuvinte dificile. Nu exageraţi cu mişcarea buzelor şi nu ţipaţi. şi elevul nu vă înţelegeţi reciproc. Nu vă îngrijoraţi dacă iniţial dvs. împărţiţi frazele lungi în propoziţii mai scurte. vederea fiind mijlocul principal prin care elevul primeşte informaţii. Dacă un cuvânt dificil nu poate fi evitat. Evitaţi elementele de legătură mai rar utilizate (cu toate acestea. Folosiţi-vă de mijloacele vizuale. normal. pentru a-i sugera că vreţi să-i vorbiţi. drept urmare. în ritmul dvs. includeţi o scurtă explicaţie "între paranteze“. în ciuda faptului că) şi folosiţi conjuncţii simple. Când elaboraţi materialele. în cazul în care nu vi se cere să vorbiţi mai rar. cât şi densitatea conceptelor. .

Dacă prezentaţi o casetă video. încercaţi să repetaţi. cereţi unui interpret să înregistreze transcrierea pe casetă audio. Scrieţi la tablă cât mai clar. de mai multe ori. În cazul unui cuvânt nou. Încurajaţi elevul să participe la lecţii. nu vorbiţi în timp ce scrieţi. asiguraţi şi subtitrarea. forma negativă a verbelor şi alte formulări negative. gândindu-ne că.Recomandări:        Reduceţi la minimum expresiile ce conţin condiţionalul care influenţează sensul unei propoziţii (presupunând că. . Dacă elevul nu înţelege mesajul comunicat. pentru a fi bine înţeles. Evitaţi anumite situaţii gramaticale: verbe la diateza pasivă. repetaţi-l în mai multe contexte. cu condiţia să). arătaţi clar cine vorbeşte sau pune o întrebare (puteţi arăta cu degetul). dacă acest lucru nu este posibil. să răspundă la întrebări şi să ofere voluntar pentru alte activităţi verbale.

E necesar modificarea modului de dispunere a mobilierului sau adaptarea acestuia dacă elevul stă aşezat în fotoliu rulant ori are nevoie de materiale tehnice ajutătoare. E necesară construirea unor rampe şi căi de acces în şcoală.Integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi fizice/locomotorii:     E nevoie de adaptări şi schimbări importante în privinţa mediului lor. mingi de forme diferite şi din materiale speciale). Folosirea dictafoanelor pentru a lua notiţe. echipamentelor ajutătoare pentru educaţie fizică şi sport (palete/mingi mai uşoare. .

Bănci înclinate. Dispozitive de fixare a hârtiei. Huse speciale pentru tastaturi. Computere cu tastaturi adaptate. . Manete de accesare a computerelor (manetă pentru un singur picior. pentru bărbie). Hârtie cu linii spaţiale. pentru cap.Dispozitive educaţionale ajutătoare:        Dispozitiv de prindere a creionului.

şcoală. clasă). Atitudinea personalului din şcoală. Imaginea de sine şi gradul de sociabilitate din partea copilului cu dizabilităţi. Posibilitatea efectuării unor mişcări/activităţi într-o postură care să favorizeze normalitatea tonusului muscular în cazul copiilor cu afecţiuni motorii cerebrale.Probleme privind integrarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi fizice:     Resursele la nivelul şcolii/clasei (domiciliu. .

Recomandări:      Cereţi elevului să vă comunice când anticipează că va avea nevoie de ajutor. cât şi pentru deplasarea scaunului rulant. cu spaţiu adecvat atât pentru poziţionarea picioarelor. Nu vă sprijiniţi pe scaunul rulant al elevului (scaunul este o parte din spaţiul personal). Anticipaţi/identificaţi zonele cu acces dificil sau potenţialele obstacole care limitează accesul elevilor cu scaune rulante. . aşezaţi-vă sau aplecaţi-vă pentru a vă situa la nivelul ochilor săi şi a nu-l obliga să adopte o poziţie incomodă şi obositoare. Dacă staţi de vorbă cu un elev aflat în scaunul rulant mai mult de câteva minute. Pot fi aduse în clasă pupitrele gen masă.

înmânaţi-le elevului atunci când are nevoie de ele. pur şi simplu.Recomandări:     Când planificaţi timpul pentru activităţi. În timpul activităţilor practice. Alegeţi tipuri de echipamente care nu necesită multă manevrare manuală. Acordaţi mai mult timp pentru a-şi duce activităţile la bun sfârşit şi încercaţi să-i implicaţi pe elevi ce utilizează scaune rulante cât mai mult posibil în activităţi. aşezaţi mai jos materialele şi echipamentul. . pentru a facilita accesul la ele sau. ţineţi cont şi de timpul de care au nevoie elevii pentru a schimba sala sau locul.

Luaţi toate măsurile pentru ca şi elevii din scaune rulante să poată lua parte integral la activităţile extraşcolare desfăşurate. incluzând însoţitori şi automobile cu rampe adaptate sau cu ascensor electric. .Recomandări:     Gândiţi-vă la activităţi alternative. Pot avea nevoie de aranjamente speciale pentru călătorie. care nu solicită foarte mult elevul din punct de vedere fizic. Revizuiţi şi discutaţi împreună cu fiecare elev cu dizabilităţi paşii de urmat într-o activitate şi anticipaţi care dintre aceşti paşi poate prezenta dificultăţi.

 În cazul copiilor nedeplasabili. legislaţia prevede posibilitatea pregătirii şcolare la domiciliu .

dirigintele. . Rolul decisiv îl are consilierul şcolar.Integrarea şcolară a copiilor cu tulburări de comportament   Presupune aplicarea unor strategii de intervenţie psihopedagogică destinate prevenirii şi corectării comportamentelor indezirabile. psihologul.

întâlnit de obicei în clasă (intervenţii inoportune. hărţuiala. dar şi în afara ei ( strigătul. Nivel ridicat: comportament distructiv accentuat (sfidarea. întreruperea celorlalţi). Nivel mediu: comportament provocator. . care poate fi întâlnit şi în clasă. cearta cu profesorii. agresiunea şi violenţa).Tipuri de dificultăţi de ordin comportamental:    Nivel scăzut: comportament neadecvat. intimidarea celorlalţi).

Slabe relaţii cu ceilalţi.Cauze ale comportamentului neadecvat:        Slabe abilităţi de bază. cu părinţii/supraveghetori sau părinţii. Oportunităţi şi aspiraţii limitate. . Presiune din partea celorlalţi de a se purta într-un anumit fel. Părinţi sau supraveghetori incapabili de a-şi exercita controlul. Faptul că au fost victime ale rasismului. Expunerea la abuzul fizic sau sexual.

. Ambianţa din şcoala în care este integrat copilul. Pregătirea psihopedagogică a corpului profesoral. Strategia şi modalităţile de organizare a activităţilor de predare-învăţare la clasă. Atitudinea şi modalităţile de implicare a familiei şi comunităţii. Politica educaţională adoptată la nivelul şcolii.E necesară analiza următoarelor aspecte:          Tipul şi gravitatea deficienţei/tulburărilor diagnosticate. Vârsta copilului. Experienţa de viaţă a copilului în familia din care provine. Evoluţia şcolară a copilului.

. Să nu aibă relaţii prea bune cu colegii lor. Să aibă relaţii negative cu adulţii din jurul lor.Copii cu TC sunt obişnuiţi:    Să fie mai degrabă pedepsiţi decât recompensaţi de către adulţi.

exprimate între patru ochi şi fără o frecvenţă prea mare. Elevii cu tulburări emoţionale şi comportamentale să fie incluşi în grupe de lucru.Recomandări:     Identificarea şi valorificarea permanentă a punctelor tari pe care elevii le au (această caracteristică este atribuită ca o etichetă de către adult pentru a-şi arăta nemulţumirea. Observaţiile sau avertismentele verbale să fie clare. dar etichetările construiesc distanţe şi bariere între elevi şi adulţi). . cu sarcini care să solicite interacţiunea şi colaborarea dintre membrii grupului. Activităţile în grup să se desfăşoare în situaţii diverse. să primească roluri/responsabilităţi clar explicate şi să fie apreciaţi.

evitarea confruntărilor şi atitudinilor autoritare exagerate. Apropierea fizică de elevi. Corectitudinea. ascultarea activă. . implicarea în luarea deciziilor. aprecierea realizărilor.Recomandări:     La selectarea/alegerea sarcinilor. fermitatea în rezolvarea problemelor. promptitudinea. elevii să fie consultaţi şi să se ţină seama şi de oportunităţile/propunerile lor. Comunicarea nonverbală. politeţea şi respectul faţă de elevi.

Soluţionarea eficientă a unor TC impune:     Înţelegerea comportamentului din perspectiva: Evenimentelor anterioare .ce s-a întâmplat înainte de apariţia comportamentului manifestat. Comportamentul – în ce anume constă comportamentul elevului. Consecinţele –care este rezultatul comportamentului respectiv. Stabilirea corectă a sarcinilor şi anihilarea comportamentului respectiv. .

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.