You are on page 1of 27

Imunologie fundamentala

Linii de aparare
1. Nespecifice
   Barierele naturale, Reactia inflamatorie Raspunsul imun

2. Specifice

Istoric  Privind înapoi vom cunoaste calea ce duce spre viitor. .

etc. serviciu militar. .“immunis” – origine latina – scutit de taxe.

Perioada antica .

"imunitate" .folosit prima în 1755 ca "immunitas" descrie efectele induse de o încercare timpurie de variolizare Gerhard van Swieten (1700 – 1772) .

Variolizare – vechi procedeu chinezesc adus in Anglia de Lady Montagu Lady Mary Wortley Montagu (1689 – 1762) .

1823) 14 May 1796. Jenner testeaza teoria variolizarii inoculind unui copil de 8 ani (James Phipps) material biologic colectat din pustulele pe care Sarah Nelmes. (o mulgatoare de vaci) le avea pe mîini de la vaca numita Blossom .Epoca Edward Jenner (1749 .

1895 )  Intemeietorul microbiologiei  Imunizare prin vaccinare (termenul de vaccin introdus de Pasteur in memoria lui Jenner):  Holera aviara  Antraxul vitelor .Epoca Louis Pasteur (1822 .

Epoca Robert Koch (1843 – 1910) .

1888 .Roux si Yersin discopera toxina difterica Émile Roux (1853-1933) Alexandre Yersin (1863-1943) .

Anticorpii  1890 .1917) Shibasaburo Kitasato (1852-1931) .Von Behring si Kitasato demonstreaza prezenta anti-toxinei in singele indivizilor care au fost bolnavi de difterie Emil von Behring (1854 .

Titanii Paul Ehrlich (1854 – 1915) Ilia Ilici Mecinikov (1845 .1916) .

1926) Ioan Cantacuzino (1863 .1934) .Românii Victor Babeș (1854 .

Noi discipline  Imunochimia – studiază moleculele implicate în răspunsul imun şi reacţiile dintre ele.  Imunologia celulară – abordează răspunsul imun ca interacţiune între celulele sistemului imun şi ca interacţiune a acestora cu antigenele.  Imunogenetica – cercetează genele care codifică aceste molecule . .

Clasificare  Există în prezent două criterii generale de clasificare: a) . sub acest aspect deosebindu-se:   imunitatea naturală (sau moştenită). b) . deosebinduse în acest sens:   imunitatea umorală şi imunitatea celulară .cel al tipului de efector imunologic.cel al originii reactivităţii imune. imunitatea dobândită.

.  Imunitatea dobândită – este considerată ca fiind suma fenomenelor care apar după o stimulare antigenică cunoscută. este cel specio-dependent.In functie de originea reactivităţii imune  Imunitatea naturală – sau moştenită. care este prezent încă de la naştere. Un tip de imunitate naturală. Omul are o imunitate naturală faţă de unii agenţi infecţioşi care produc îmbolnăviri la alte specii.

imunitate dobândită artificial (postvaccinală) – se instalează după supunerea organismului la vaccinarea selectivă. rujeolă etc). scarlatină.După modul de realizare a imunităţii dobândite se deosebesc două tipuri:  imunitate dobândită natural (postinfecţioasă) – se instalează ca rezultat al trecerii organismului prin boală (formă clinică sau infecţie inaparentă clinic – febră tifoidă. cu un anumit tip de antigen.  . difterie.

antitetanic). . 3. imunitate adoptivă – este imunitatea dobândită artificial. ganglioni limfatici) provenite de la un organism imunizat activ înprealabil. 2.După mecanismul de instalare al imunităţii dobândite se deosebesc trei tipuri: 1. imunitatea dobândită pasiv – se obţine prin transferul de efectori activi (anticorpi sau celule sensibilizate) de la un organism imunizat anterior în mod activ. Se realizează prin vaccinuri:    cu virus viu atenuat (antipoliomielitic). imunitatea doândită activ – rezultatul unei stimulări antigenice directe realizată:   în mod natural – infecţie sau în mod artificial – vaccin. măduvă osoasă. prin transfer de celule imunocompetente (suspensii celulare din splină. cu virus omorât (antipertusis) cu toxine detoxifiate (antidifteric.

specializate în recunoaşterea structurilor non-self. . a antigenelor. molecule proteice proprii.Imunitatea umorală  este realizată prin intermediul anticorpilor.

.Imunitatea celulară este realizată prin intermediul limfocitelor T citotoxice. purtătoare de receptori specitici pentru antigene prezente pe suprafaţa celulelor proprii şi recunoscute ca non-self.

 capacitate de discriminare între antigene diferite.Sistemul imun prezintă trei caracteristici fundamentale:  capacitate de discriminare a self-ului de non-self. .  memorie imunologică.

Antigen (Ag)  Ce este un Ag ?     Substanta ce determina secretia de Ac ? Substanta non-self ? Proteina cu Gm mare > 10kDa ? Substanta straina – taxonomic ? Karl Landsteiner (1868-1943) .

Caracteristicile generale ale antigenelor  Specificitatea – capacitatea substantei de a reactiona cu…  Antigenitatea – capacitatea substantei de a induce un RI .

Clasificarea Ag  Ag complete (complexe) a. proteine nucleoproteine lipopolizaharide polizaharide  Ag incomplete (haptene)  Haptene complexe    polipeptide lipide acizi nucleici dizaharide compusi organici simpli  Haptene simple   . b. d. c.

Haptenele  Fragmente. care nu pot induce singure formarea de anticorpi. . chimic active şi specifice imunologice. antigene parţiale sau antigene incomplete. dar care cuplat cu proteina determină specificitatea imunologică a acesteia. au fost denumite haptene.

Anticorpii blocaţi de haptenele inhibitorii nu mai pot reacţiona cu antigenul complet ce l-a generat şi nici cu haptena precipitantă a acestuia. neprecipitante – sunt haptene simple ce nu pot stimula producerea de anticorpi. . dar pot reacţiona cu anticorpii omologi.Clasificare haptene  Haptene precipitante – sunt haptene complexe (se combină cu anticorpul omolog precipitant. dar “in vivo” nu stimulează producerea de anticorpi).  Haptene inhibitorii. pe care îi blochează fără a forma precipitate.