You are on page 1of 18

o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific.supunerea lui la analiza critica este nu numai posibila. basmul este o transpunere în fantastic a realului.o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase. un caracter alegoric. George Călinescu în studiul “Estetica basmului”  consideră că această specie literară cu lume fantastică nu este decât o oglindire a realităţii.ci si obligatorie din ea decurgand atat adevaruri estetice cat si observatii de ordin structural folcloric. . Basmul este o opera de creatie literara. intr-o lume minunata unde totul este posibil.prin urmare. Basmul este. cu alte cuvinte. „o oglindire a vietii in moduri fabuloase" (George Calinescu).cu o geneza speciala.are aşadar.

insesizabil. Există totuşi – e necesar să observăm acest lucru – un set comun de legi nu doar pentru unele tărâmuri. Pentru a folosi o metaforă. am avea. păduri de nestrăbătut. rostul şi devenirea sunt fundamentale. o ţară şamd. de pildă. În general tărâmurile basmului românesc sunt aici. Acestea rămân aceleaşi. hotarul dintre tărâmuri este. un lanţ muntos. chiar neaşteptat. un munte. Trecerea dintr-un tărâm în altul se poate face fie treptat şi dificil – datorită unor forme de relief. „tărâmul mecanicii newtoniene” şi respectiv „tărâmul mecanicii cuantice”. El nu este o linie. ci pentru toate tărâmurile culturii profunde româneşti: setul de legi moral-teologice. dar în zona lor acţionează legi suplimentare sau diferite celor comune. coordonatele fiind privite ca secundare şi. În ambele cazuri însă. aproximate. Şi de această dată. tărâmul dispune de o mare autonomie. combinând vechiul şi contemporanul. în fapt. indiferent de tărâmul pe care dorim să îl analizăm. repetăm. Conceptul de tărâm se aplică de fapt acelor zone în care legile firii sunt diferite. Prin tărâm nu se înţelege decât secundar o regiune geografică ori politică. un ţinut. nu este determinat de o înşiruire de borne. pe pământ. ci este – asemenea mişcărilor în cadrul crugurilor – aproximat. făpturi ostile – fie lin. Privit ca un loc ce dispune şi de un set de legi modificate. . de pildă o câmpie. dar se şi suprapune lumii obişnuite.

.

este nu o frontieră sau limită. aceluiaşi univers. Vom arăta doar o primă consecinţă a conceptului românesc vechi asupra hotarului dintre timpuri şi lumi: faptul că nu există supra-natural! Desigur. pe care îl propunem pentru aceste părţi diferite ale existenţei este acela de trans-natural. nu se poate vorbi de „supra-natural”. Acest lucru poate fi eventual corect în cadrul altor culturi şi civilizaţii – mai puţine însă decât s-ar crede. tărâmuri. A le numi „supranaturale” înseamnă a le nega apartenenţa pe care vechea cultură românească le-o atribuie. . atât făpturile extraordinare cât şi cele spirituale ale acestei culturi aparţin aceluiaşi sistem general integrator. ci şi consecinţe pentru gândirea şi cultura actuală. Într-adevăr. Nu vom insista aici asupra acestora. pe care am încercat să-l găsim şi să-l expunem sintetic în secţiunea de faţă. lumi şi fiinţele aparţinătoare de acestea. de unde pot izvorî nu doar interpretări şi reinterpretări fascinante. cu aceeaşi neclară delimitare. după cunoştinţa noastră. Un termen corect în viziunea noastră. De aici se deschid o serie de perspective cu totul surprinzătoarea asupra timpului şi lumii în concepţia românească veche. ba chiar şi lumile şi vremurile (sau timpurile) sunt integrate. Termenul de transnatural defineşte însă eficient atât diferenţa cât şi legătura între timpuri. ci o zonă de suprapunere. de tranziţie.  De pildă. hotarul dintre timpuri şi lumi. dat fiind că termenul de supranatural este. aceleiaşi naturi care este Creaţia şi care se manifestă în variate forme. Există şi aici posibilitatea trecerii. cel puţin în vechea cultură profundă românească! Dat fiind că tărâmurile sunt parte a aceleiaşi lumi. nu populară. o creaţie livrescă. iar hotarul dintre ele este nu doar pentru separare ci şi pentru transfer. singurul în măsură a exprima corect viziunea vechii culturi profunde româneşti.

.

În basmul lui Creangă. Cele două planuri – real şi fantastic – ţin pe de o parte de existenţa celor două tărâmuri. Tărâmul „celălalt” este „găzduit” într-un iaz ce se află în pădure. deoarece decizia de a interveni în favoarea eroului nu le aparţine. susţinut de mai multe elemente: umanitatea eroului. El nu le convinge. aici însă fratele este cel care îl îndeamnă să plece la târg pentru o mai potrivită gospodărire a lui Dănilă. cele două tărâmuri nu sunt separate. înconjurarea de trei ori. umanizarea dracilor. iepurele. Ca în basmul popular. aşadar. preexistenţa statutului de căsătorit al eroului. Drumurile pe care în basmul popular le făceau fraţii lui Prâslea. Doar printr-un concurs de împrejurări. în pădure după lemne. călătoria. există şi în Dănilă Prepeleac cifra simbolică trei sau multiplu de trei: trei plecări în pădure. Nu este un drum spre tărâmul celălalt şi nici cel specific eroului din popor. ci le provoacă prin prostia dracilor. Sunt indirect ajutoare viclenia. În basmul popular. sunt parcurse tot de erou cu scopul de a dovedi propria-i prostie sau isteţime. Predomină. planul real. şi când fuge cu iapa la iazul din pădure. De aceea se vorbeşte la Creangă de o umanizare a fantasticului în basme. Finalitatea drumului este practică şi când merge la târg. pe de altă parte de confruntarea cu fiinţele supranaturale: dracii. ci tărâmul „celălalt” este integrat tărâmului uman. . limbajul. copiii săi. având o configuraţie realistă. aceştia ajung să se comporte ca nişte ajutoare. şase probe. drumul este ales de Făt-Frumos sau de împărat. ursul. de pildă. structura socială (bogat/sărac).

”  „Merse Fat-Frumos.pana ce ajunse la o campie intinsa unde erau o multime de oase de oameni-mosia unei Ghionoaie.s-a dus. al timpului sacru).trei zile si trei nopti.fara sa fie omorat. devenind oaspete „etern” (al celuilalt tărâm. De fapt în basm se regăseşte un raport memorie-uitare prezentat pe două tărâmuri temporale.pe de o parte cu iarba inflorita. motiv preluat de literatura fantastică.merse si iar merse cale lungasi mai lunga dara cand fu de trecut peste hotarele Ghionoaiei.s-a dus.dete de o campie frumoasa. Chiar dacă preia anumite motive.s-a dus. Creangă se desprinde spaţiul folcloric prin originalitatea scrisului său.iar pe de alta parte parlita” . Eroul pare să fie desprins din destinul său originar (al acestui tărâm.  „Si apucand calea catre rasarit. teme sau formule folclorice.incat nimeni nu calca pe mosia ei. al timpului profan) şi să primească un alt destin. o analiză a relaţiei timp istoric / timp anistoric.care e atat de rea. dar este chemat (de dor) să reintre în cercul magic al destinului iniţial.

.

mijlocită deseori de un animal (sau un monstru dacă ilustrează un gest compensator). gura unui vârtej etc. populat cu zâne). Uneori celălalt tărâm (sau o fiinţă. Misterioasele tărâmuri ale necunoaşterii.) şi permis doar celor aleşi (iniţiat sau iniţiabil). fântână. În unele basme „tărâmul inaccesibil este situat undeva pe pământ. primesc structuri şi dimensiuni fabuloase. asemeni celor mai importante opere literare. numite deseori într-o sintagmă generalizatoare „celălalt tărâm”. Pătrunderea în această lume paralelă. trepte ale iniţierii spirituale în dorinţa cunoaşterii pe sine. iar accesul este variabil (groapă. magică. dar la depărtări fabuloase”[7] şi obstacolele întâlnite au menirea de a spori aureola acestui ţinut guvernat de alte norme decât cele valabile umanităţii. imaginează anumite întruchipări pentru viaţă şi moarte. iadul (populat cu figuri teriomorfe) şi raiul (tot în universul mitic paralel. prăpastie. Autohtonii celuilalt tărâm acceptă intrusul atâta timp cât comportarea acestuia nu contravine normelor locale. Basmul. . de obicei o zână) poate fi contemplat de la distanţă cu ajutorul unui obiect miraculos. anticipând de fapt călătoria protagonistului. este de obicei întâmplătoare. devenite loc de încercare a pelerinului. mai rar este deliberată.

.

Raiul este văzut ca o grădină verde. Cel mai interesant atribut al Celuilalt Tărâm rămâne însă Tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte. poate surveni fie accidental. subliniat de unii autori. care. spre “fortunata insulae” unde locuiesc Blajinii. mai rar. între cele două “zone”. Contactul călătorului cu acel tărâm. localizând Raiul nu în cer. izvorăşte din lumea oamenilor sau. în mod deliberat. după altele. nici ostil. plasat mai spre est. În acest ultim caz. iar circulaţia e asigurată numai celor aleşi. se face prin intermediul Apei Sâmbetei. este cu totul altceva decât Celălalt Tărâm există şi texte folclorice care fac o confuzie. în care nu se face niciodată noapte.  În general. până la urmă firească. obiect al mult cunoscutului basm omonim.  Accesul spre acest loc. care nu este nici prielnic. de pildă lui Făt-Frumos. În acest caz. Celălalt Tărâm este divizat în mitologia românească în sectoare: unele mirifice. direct din iad. populate de zâne. altele cumplite. Deşi Paradisul ca atare. . fie. cele două tărâmuri (al nostru şi celălalt) sunt văzute ca două teritorii ce comunică între ele. omul (de regulă Făt-Frumos) nu poate ajunge în Celălalt Tărâm decât cu ajutorul unui animal ori monstru cointeresat. după unele teorii. pline de făpturi teriomorfe. aşa cum e descris el în tradiţia creştină. foarte asemănătoare “Insulelor Fericiţilor” din mitologia greacă. ci într-un univers mitic paralel.

.

fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce de te imbata.tragea un vantisor care abia adia[…]” “Mai inainte de aici este palatul lui Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.pe de o parte si pe de alta.s-a dus.cu pietre scumpe si fel de fel de copaci.numai pe o vale.plina de flori si mestesugita nevoie mare!Asa gradina nu se mai vazuse pana atunci pe acolo.dete de o campie frumoasa.trei zile si trei nopti.se dusera si se mai dusera.care nu se mai afla pe lumea asta” .ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte[…]” “Ii detera voia sa mearga prin toate locurile de prin prejur.dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei.In fundul gradinei avea si un mar care facea mere de aur”   Ion Creanga-”Povestea porcului”: “Un pod pardosit.pe unde va voi.pana ce ajunsera la un camp numai cu flori si unde era numai primavara.pana ce ajunse la o campie intinsa.iara pe de alta parte parlita” “Trecand si peste hotarele Scorpiei.Aceasta casa este inconjurata de o padure deasa si inalta.unde era o multime de oase de oameni. Fisa citate taramuri fantastice  Petre Ispirescu-”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”:      “Si apucand calea catre rasarit.merse si iar merse.se dusera.pe care i-o si aratasera.s-a dus.si-i spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii”  “Praslea cel voinic si merele de aur”:  “Langa palaturile sale era o gradina frumoasa.” “Merse Fat-Frumos.si in copaci canta tot felul de pasari.cani nu va mai fi bine de el.cale lunga si mai lunga.unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.ii zisera sa nu mearga.s-a dus..pe de o parte cu iarba inflorita.

.

faptul ca folclorul este un izvor nesecat de apa vie.O data cu dezvoltarea civilizatiei.precum si celelalte creatii populare.cum se mai sustine uneori.din care-si trage seva literatura culta. folclorul are o tinerete fara batranete si o viatafara de moarte.literatura populara nu va disparea.culese in trecut sau recent.  .fara putinta de tagada.dovedesc.intelepciunea poporului. Marele numar de basme.

Editura Albatros. 1983.  Victor Kernbach-”Dicționar de mitologie generală”.  George Calinescu-”Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”. George Calinescu-”Estetica basmului”. București.  Wikipedia .  Braileanu Carabeti-”Studii literare”.

 Popa Irina.a X-a F .  Tudor Andreea.  Baltin Stefania  Cls.Echipa numarul 8:  Dobroiu Madalina.