You are on page 1of 10

PREVENTIA LEZIUNILOR CARIOASE

Hanganu Vasile Alexandru Anul 3 Grupa 3

 

Sigilarea santurilor si fosetelor - mijloc de prevenire a aparitiei cariei dentare
60% din totalul leziunilor carioase apar la nivelul santurilor si fosetelor dentare (zone de retentie) - relief ocluzal ,,accidentat". În cazul molarului de 6 ani, primul afectat conform studiilor clinice, la 7 ani 12%, la 12 ani - 52% la molarii superiori, iar la7 ani - 25% 18318e48s si la 12 ani 70% la molarii de 6 ani inferiori. Forma si adâncimea reliefului ocluzala reprezinta sau nu un factor favorizant de aparitie a cariei dentare la acest nivel. 1. 2. santuri largi "V" - diametru mare si putini adânci; santuri înguste "I". înclinarea pantei cuspidiene în sus, de unde rezulta cresterea frecventei cariilor. concentratia mai mica a fluorului în smaltul ocluzal fata de cel proximal; lipsa autocuratirii pe suprafata ocluzala; progresia rapida spre dentina a cariilor din santuri si fosete.

      

Alti factori favorizanti:

Debutul procesului carios se produce la orificiul santului prin doua leziuni bilaterale independente în smaltul pantelor cuspidiene opuse. Mecanismul este cel de demineralizare. Evolutia procesului carios în profunzime depinde de cantitatea de proteine din smalt, acestea putând remineraliza smaltul si creeaza protectie fata de carie. Sigilarea santurilor si fosetelor reprezinta o tehnica de izolare a acestora fata de mediul bucal. Consta în aplicarea si mentinerea pe suprafata de smalt a unor substante cu rol de bariera mecanica. Se pot folosi cimenturi glass - ionomer (fara

    


Indicatiile sigilarii santurile si fosetele molarilor (ocluzale, vestibulare, orale); santurile si fosetele premolarilor (11-14 ani); santurile si fosetele incisivilor permanenti (11-14 ani); santuri si fosete adânci în forma de "i", "amfora", "picatura" se poate obtine o suprafata uscata ocluzala (eruptie 2/3); santuri si fosete aflate în vecinatatea proceselor carioase în tratament.

          

     

Factorii ce pot modifica indicatia de sigilare vârsta pacientului; statusul odontal (carioactivi sau nu); aspectul reliefului ocluzal; pozitia dintelui; obiceiurile alimentare (dulciuri); fluoroprofilaxia în antecedente; capacitatea de cooperare cu medicul stomatolog (handicapul psihic si fizic, fara igiena orala); afectiuni generale care modifica fluxul si calitatea salivei (xerostamia). Situatii clinice (se deceleaza cu Rx Citeurig): 1. suprafata ocluzala sanatoasa - se sigileaza dintii erupti recent (molari, premolari, incisivi). 2. suprafata ocluzala "modificata" - sonda "agata", fara a exista dentina interesata de procesul carios; nu se observa smalt demineralizat - se sigileaza dintii care nu prezinta alte suprafete interesate de carie (ex.: suprafete aproximale). 3. suprafata ocluzala cu smalt demineralizat - "marmoratie în santuri si fosete" - nu se sigileaza. Se face tratamentul cariei ocluzale conform regulilor lui Black - deschiderea procesului carios, exereza dentinei alterate, extensia preventiva, forma de retentie, forma de rezistenta, bizotarea marginilor cavitatii, în functie de ad....., forma procesului carios si de materialul folosit pentru obturatie (amalgam sau material compozit). 4. dintii temporari - nu se sigileaza (nu se coopereaza cu copilul, tehnica greoaie) - fluorizare. Se sigileaza obligatoriu: a) fetele ocluzale ale dintilor permanenti în cazul copiilor cu nevoi speciale; b) fetele ocluzale ale celorlalti molari de 6 ani, indemni, daca unul este cariat; c) fetele ocluzale ale molarilor de 12 ani daca molarii de 6 ani au fost cariati. Dintii sigilati se tin sub observatie clinica la intervale regulate (6 luni); în caz de deteriorare, se aplica din nou materialul de sigilare.


   


   


   

Contraindicatiile sigilarii: pacienti necooperanti; leziune carioasa incipienta; alte tratamente pe dinti cu relief ocluzal ce ar indica sigilarea. Calitatile unui material de sigilare: fluiditate; aderenta buna la suprafete gravate; priza rapida; proprietati mecanice si termice asemanatoare structurilor dure dentare; fizionomie satisfacatoare. Din punct de vedere chimic, materialul trebuie sa aiba: penetranta înalta; coeficient de absorbtie a apei scazut; expansiune termica redusa; rezistenta înalta la uzura. Cele mai apropiate de aceste cerinte sunt materialele de sigilare granulate fotopolimerizabile la lumina vizibila.

    

 

Materiale de sigilare 1. pe baza de dimetracrilat; 2. rasini de sigilare care elibereaza fluor; 3. cimenturi glass - ionomer. 1. substanta de baza este dimetacrilatul sau rasina bis GMA (bis fenol A) - glicidil metacrilat - rasina Bowen. Este un monomer metacrilic, vâscos, care trebuie diluat pentru a deveni fluid (3:1). Polimerizarea se realizeaza chimic (autopolimerizarea) sau cu raze UV (fotopolimerizarea). Sigilantii autopolimerizabili - sistem biocomponent pasta+pasta sau pasta+lichid (initiator+accelerator). Priza 1-2 minute, reactie exoterma. Sigilantii fotopolimerizabili - sistem monocomponent livrat în seringi de plastic opace sau mici carpule (prafuri chimice mai slabe).

  

Avantaje: materialul face priza în 10-20 secunde; nu încorporeaza bule de aer;


    

-

îsi pastreaza aceeasi vâscozitate.

Dezavantaje: cost ridicat al sursei de lumina.

Produse comerciale: Alpha Seal si Alpha lite sunt de prima generatie; Concise White Sealant este de a doua generatie;


  

2.

Fissure Sealant este de a treia generatie (autopolimerizabile).
Granule SiO2 (rezistenta la uzura) + pigmenti roz si galbui - Prisma Shield (fotopolimerizabile). Rasini care elibereaza fluor

- rasini schimbatoare de ioni prin difuziune sau substituire OH- si Cl- înlocuiesc F- din materialul de sigilare; F eliberat se încorporeaza în smalt, din care rezulta remineralizare. Cantitatea maxima eliberata în primele 24 ore - lent pâna la 24 de luni. Ex: Helioseal F, Fluoroshield, Ultraseal XT, Teethmate F. Produs românesc - Cluj - sigilar este biocompatibil, fluid, cu hidrofilie scazuta, rezistent, buna capacitate de etansare si adeziune. 3. Cimenturi glass ionomer sunt materiale adezive chimic la .......... care elibereaza continuu ioni de F; nu sunt foarte retentive în timp - dezavantaj; au rezistenta scazuta la uzura; capacitatea scazuta de a patrunde în profunzimea santului gingival.

     

Indicatii:


    

-

conditii de izolare precare (priza în mediul umed);
ex: Fuji ionomer Type III (G.C.).

Tehnica de sigilare: periaj cu paste abrazive fara fluor; spalare; izolare;

-

gravaj acid al smaltului perifisural;

Tratamentul de Fluorizare a Dintilor
Tratamentul de fluorizare este efectuat pentru a reduce riscul aparitiei cariilor dentare (la toate tipurile de dentitii) si inceteaza progresia leziunilor carioase deja existente. De multe ori s-a constatat fenomenul de reversie a cariei dentare sub tratamentul de fluorizare.

Fluorizarea in cabinet

Se realizeaza in cabinet, de 3-4 ori pe an, in cadrul sedintelor de profilaxie. Se realizeaza prin aplicarea pe dinti a anumitor produse special concepute in acest scop, precum paste de dinti profilactice fluorurate, solutii, geluri sau lacuri care contin fluor.

Fluorizarea se realizeaza doar dupa efectuarea unei igienizari perfecte a cavitatii bucale cum ar fi: periaj profesional,detartraj(daca este cazul), Air Flow, intrucat fluorul penetreaza mult mai usor tesuturile dentare ce au fost curatate in prealabil si nu sunt acoperite de placa bacteriana sau depozite tartrice. Folosirea in cabinet de paste fluorurate constituie o metoda rapida si eficienta de flourizare locala profesionala; pasta se aplica in linguri universale care apoi se aplica pe fiecare arcada dentara, timpul de purtare variind intre 1-2 minute per arcada. Dupa tratamentul de fluorizare pacientul nu va clati gura, nu va bea si nu va manca pentru un interval de 30 de minute. Ca tratamentul de fluorizare sa fie eficient depinde in mod obligatoriu de realizarea in permanenta a unei igiene orale riguroase, bazata pe periaj dentar efectuat corect de minim de 2 ori pe zi, a mijloacelor suplimentare de igiena si a controalelor regulate la medicul dentist. La domiciliu, pacientii pot folosi de asemenea paste de dinti cu o concentratie scazuta de fluor, cele cu concentratii mari fiind destinate aplicarii exclusiv in cabinet (de catre specialistul in profilaxie) sau ape de gura cu fluor destinate uzului zilnic sau saptamanal.

   

Indicatii ale tratamentului de fluorizare: In special copiiilor cu varsta peste 6 ani, adolescentii si persoanele adulte. Pacientii care poarta aparate ortodontice fixe. Persoane care sufera de sensibilitate usoara sau marcata a dintilor la anumiti stimuli; acestor pacienti se indica ca fluorizarea sa se repete o data la 2 zile pana la remiterea durerii. Pacientii care sufera de disfunctii ale glandelor salivare sau cei ce au fost supusi radioterapiei, avand drept consecinta un flux salivar; la acesti pacienti se recomanda indeosebi fluorizari locale profesionale pentru a creste carioprotectia la nivel dentar. Persoanele care doresc o albire profesionala in cabinet; inainte si dupa tratament.