Diagnostic financiar şi analiza costurilor

Elaborat: Criclivaia D., dr. conf. univ

Tema 3 : Analiza situatiei financiare
3.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie 3.2. Tipurile (metodele) de analiză a situaţiei financiare 3.3. Analiza patrimoniului întreprinderii la valoarea reală şi netă 3.4. Analiza activelor pe termen lung 3.5. Analiza activelor curente 3.6. Analiza fondului de rulment 3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii 3.8. Analza capitalului propriu 3.9. Analiza capitalului permanent şi împrumutat 3.10. Analiza creanţelor şi a datoriilor pe termen scurt 3.11. Analiza capacităţii de plată, solvabilităţii şi lichidităţii bilanţului contabil 3.12.Analiza fluxului de numerar

3.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie
Sarcinele principale ale analizei sunt:  Aprecierea structurii patrimoniului intreprinderii la valoarea reala si neta;  Aprecierea structurii surselor de constituire a patrimoniului intreprinderii la valoarea reala;  Aprecierea eficientei utilizarii activelor si capitalurilor intreprinderii;  Calculul si aprecierea fondului de rulment (inclusiv analiza factoriala);  Aprecierea si estimarea creantelor si datoriilor pe termen scurt;  Aprecierea si estimarea capacitatii de plata, solvabilitatii si lichiditatii bilantului contabil;  Evidentierea rezervelor interne de imbunatatire a situatiei si stabilitatii financiare a intreprinderii pe viitor.

3.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie
Sursele de informatie sunt:  1. Principala sursa de informatie este Raportul Financiar al intreprinderii cu toate anexele care adera la Bilantul Contabil si Raportul privind rezultatele financiare;  2. Informatia operativa ce tine cont de miscarea si starea functionala a mijloacelor fixe (activelor pe termen lung), stocurilor de marfuri si materiale, creantelor si datoriilor pe termen scurt;  3. Alte surse de informatie.

3.2. Tipurile (metodele) de analiză a situaţiei financiare
In practica analitica tinind cont de experienta internationala in domeniu analizei situatiei financiare a intreprinderii si managementului financiar se utilizeaza mai multe metode de analiza a bilantului contabil si a anexelor respective. De regula se divizeaza:  examinarea datelor bilantului contabil pe verticala;  examinarea datelor bilantului contabil pe orizontala;  examinarea datelor bilantului contabil in baza unui sistem de indicatori specifici; (in forma de coeficienti si rate)  examinarea situatiei si stabilitatii financiare a intreprinderii prin analiza expres;  examinarea situatiei si stabilitatii financiare a intreprinderii prin analiza aprofundata; (tinind cont de necesitatile analitice)

3.3. Analiza patrimoniului întreprinderii la valoarea reală şi netă
In practica analitica prin notiunea de patrimoniu se subintelege mijloacele economice de care dispune intreprinderea la un moment dat in forma de bunuri (la valoarea reala), indiferent de provinienta lor, si in forma de avere (bunurile care sunt procurate numai din surse proprii). In primul caz este vorba de patrimoniu intreprinderii la valoarea reala – total activ; In al doilea caz este vorba de patrimoniul net care se calculeaza: Patrimoniul net = Total active – Total datorii = Capitalul propriu

Tabelul 3.1. Diagnosticul şi aprecierea structurii patrimoniului întreprinderii la valoarea reală

3.3. Analiza patrimoniului întreprinderii la valoarea reală şi netă
In practica analitica, un compartiment semnificativ al analizei activelor intreprinderii il ocupa analiza patrimoniului net. De regula, modificarea acestui indicator in dinamica da posibilitatea sa deducem ce tendinta se observa cu averea intreprinderii pe parcursul anului de gestiune. Calculul si aprecierea patrimoniului net in forma rapida se efectueaza dupa formula de calcul: Patrimoniu net = Total activ – Total datorii

Tabelul 3.2 Calculul si aprecierea patrimoniului net al intreprinderii (mii lei)

3.4. Analiza activelor pe termen lung
De regula acest compartiment de analiza prevede 2 etape:  La prima etapa de analiza se examineaza componenta si structura capitolului I, inclusiv modificarile absolute si relative evidentiate. In acest caz tabelul analitic dupa continut repetă prima parte a tabelului 3.1 cu condiţia, că structura pe subcapitole se determină nu la total patrimoniului, ci la suma totală a capitolului I activ din bilanţul contabil.

3.4. Analiza activelor pe termen lung

3.4. Analiza activelor pe termen lung

3.4. Analiza activelor pe termen lung

Tabelul 3.3 Aprecierea indicatorilor relativi privind starea activelor materiale pe termen lung la intreprinderea analizata in dinamică

3.5. Analiza activelor curente

3.5. Analiza activelor curente

3.5. Analiza activelor curente

Tabelul 3.4 Aprecierea indicatorilor relativi privind structura activelor curente şi utilizarea acestora in dinamică

3.6. Analiza fondului de rulment
In practica analitică un rol semnificativ ocupă analiza fondului de rulment, care după conţinutul său economic reflectă valoarea activelor curente nete sau aportul capitalului propriu la finanţarea activelor curente. De regulă, fondul de rulment se poate calcula prin 2 metode:  1) metoda ce ţine de politica de investiţii a intreprinderii analizate: Fond de rulment = [( Capital propriu + Total datorii pe termen lung) – Total active pe termen lung] sau [(rd.650 + rd.760) – rd.180] anexa 1.  2) metoda ce adera la eficacitatea finanţării activelor curente: Fond de rulment = Total active curente – Total datorii pe termen scurt sau rd.470 – rd.970 anexa 1.

Tabelul 3.5 Calculul şi aprecierea fondului de rulment în dinamică (mii lei)

Tabelul 3.6 Calculul influenţei factorilor asupra modificării fondului de rulment în dinamică

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii
Toate sursele de constituire a patrimoniului intreprinderii sunt reflectate in partea pasivă a bilanţului contabil. Dupa continut ele se impart in 2 grupe mari:  1 – surse proprii (capitolul 3 total);  2 – surse impromutate (capitolul 4+5) La rândul sau sursele impromutate se impart in:  surse imprumutate pe termen lung (total capitolul 4);  surse imprumutate pe termen scurt (total capitolul 5). Concomitent este necesar de mentionat, ca toate capitalurile intreprinderii sunt reflectate in baza datelor din pasivul bilantului contabil după următoarea metodă:  capital statutar (rd 520);  capital propriu (rd 650);  capital permanent (rd 650 + rd 770);  capital imprumutat (rd 770 + rd 970).

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii
De regula structura surselor de constituire a partimoniului intreprinderii se examineaza din mai multe puncte de vedere, desi e stiut ca aceasta structura in cele mai dese cazuri depinde de particularitatile activitatii desfasurate. In linii generale se considera ca pentru a desfasura o activitate viabila sursele de finantare a partimoniului intreprinderii trebuie sa fie repartizate in felul urmator: 70 % - surse proprii; 30 % - surse atrase. Ca exceptie pentru intreprinderile sezoniere acest raport poate fi reflectat altfel : 30% - proprii; 70% - imprumutate. De regula cu cit e mai mare ponderea capitalului propriu in valuta bilantului, cu atit e mai inalta autonomia financiara a intreprinderii si viceversa. Este necesar de mentionat, ca pentru unitatile de productie care utilizeaza un proiect investitional pe termen lung (cu aplicarea creditelor financiare/bancare pe termen lung), se permite ca ponderea capitalului propriu in suma totala a valutei bilantului sa fie cu mici abateri +, ramânând in jur la 50%.

Tabelul 3.7 Diagnosticul şi aprecierea structurii surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii la valoarea reală

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii

3.7. Analiza surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii

Tabelul 3.8 Examinarea evolutiei si structurii surselor de finantare a activelor in baza sistemului de coeficienti:

3.8. Analza capitalului propriu

Pentru majoritatea agentilor economici capitalul propriu reprezinta o sursa de finantare de prima importanta deoarece capitalul propriu nemijlocit influenteaza asupra marimii patrimoniului net si deci determina averea intreprinderii. De regula analiza capitalului propriu se efectueaza in citeva etape tinind cont componenta acestuia conform compartimentelor incluse in capitolul 3 a pasivului bilantului. La prima etapa de analiza se examineaza structura capitalului propriu in baza compartimentelor din capitolul 3 al pasivului bilantului contabil.

3.8. Analza capitalului propriu

3.8. Analza capitalului propriu

Tabelul 3.9 Aprecierea indicatorilor relativi privind capitalul propriu al intreprinderii analizate in dinamica

3.9. Analiza capitalului permanent şi împrumutat
Din punct de vedere al continutului economic toate datoriile intreprinderii se impart in 2 grupe mari:  datorii pe termen lung;  datorii pe termen scurt. In baza acestor datorii se examineaza tendinta modificarii comparativ cu anul precedent a capitalului permanent si, respectiv, capitalului impurmutat. La rândul său, capitalul permanent şi capitalul împrumutat se calculează după următoarea metodă: Capital permanent = Capital propriu + Total datorii pe termen lung Capital impurmutat = Total datorii pe termen lung + Total datorii pe termen scurt Continutul capitalului permantent se examineaza in contextul implementarii unor proiecte investitionale, aceasta inseamna ca:  Daca capitalul permanent este egal cu capitalul propriu – la intreprindere nu exista proiecte investitionale;  Daca capitalul permanent >> Capitalul propriu – cu cit este mai mare capitalul permanent cu atit este mai pronunţat proiectul de investitii. In acest context orice majorare a capitalului permanent poate fi justificata cu conditia ca intreprinderea analizata ramburseaza creditele pe termen lung conform graficului stabilit.

3.9. Analiza capitalului permanent şi împrumutat
Daca apelam la capitalul imprumutat apoi examinarea acestuia se face in 2 directii:  La prima etapa se examineaza modificarea acestui indicator in dinamica, cu conditia ca orice majorare absoluta poate fi justificata daca la un leu venit din vinzari datoriile respective au o tendintă de reducere. Orice abatere de reducere a capitalului imprumutat se apreciaza pozitiv, deoarece este nemijlocit legat de gradul de autofinantare al activitatilor desfasurate (cu cit e mai mica ponderea capitalului impromutat in valuta bilantului, cu atit e mai mare gradul de autofinantare).  La etapa a doua – se examineaza capitalului imprumutat pe subcapitole, care adera la datoriile pe termen lung si datoriile pe termen scurt, tinind cont nu numai de modificarile evidentiate pe fiecare subcapitol in parte, ci si ponderea carui subcapitol predomina in structura capitalului imprumutat. Si totusi, in practica analitica datoriile intreprinderii pot fi examinate si in baza unui sistem de indicatori relativi, care din diferite puncte de vedere reflecta situatia datoriilor respective la intreprinderea analizata.

Astfel, examinind structura surselor imprumutate se recomandă a utiliza urmatorii indicatori relativi:

Astfel, examinind structura surselor imprumutate se recomandă a utiliza urmatorii indicatori relativi:

Astfel, examinind structura surselor imprumutate se recomandă a utiliza urmatorii indicatori relativi:

Tabelul 3.10 Aprecierea indicatorilor relativi privind situatia datoriilor la intreprinderea analizata in dinamica

3.10. Analiza creanţelor şi a datoriilor pe termen scurt
Aparitia creantelor si a datoriilor pe termen scurt in circuitul economic al intreprinderii analizate este determinata de legaturile reciproce intre intreprinderea in cauza cu funizorii si clientii sai. In aceasta categorie se includ: clienti, furnizori, asociatii, subunitati, bugetul, personalul unitatii, si alte feluri de activitati. De regula analiza creantelor si datoriilor pe termen scurt se efectueaza in citeva etape insa preventiv apare necesitatea examinarii criteriilor de baza care contribuie clasificarii creantelor si datoriilor pe termen scurt.

Astfel creantele pot fi clasificate conform urmatoarelor criterii:
1) Natura lor:

A. Creante normale (justificate) – in cadrul lor se includ:

 


  

Produse fabricate pentru care au fost intocmite documentele de decontare si se gasesc in termenul de incasare; Avansuri spre decontare; Decontarile cu bugetul; Debitori pentru garantii depuse; Debitori reactivati; etc
B. Creante anormale (nejustificate) – includ:

     

Debitori din reclamatii; Debitori pentru pagubele de mijloace fixe si active curente; Debitori litigiosi; Debitori pentru pierderi din degradarea valorilor materiale; Produse fabricate returnate de clienti; etc

Astfel creantele pot fi clasificate conform urmatoarelor criterii:
2) Dupa gradul de certitudine a incasarilor:
– –

Creante certe – creantele confirmate in scris de clientii solvabili; Creante incerte – cele neconfirmate sau cu un grad inalt de risc de neincasare (cea mai mare parte a creantelor anormale).

3) In legatura cu starea creantelor pe termen scurt dupa termenul de recuperare:
– –

Creante la care termenul de plata n-a sosit; Creantele cu termenul expirat, inclusiv:

  

Pina la 3 luni; De la 3 luni la 1 an; Mai mult de 1 an.

Ca si creantele datoriile pe termen scurt se pot grupa dupa urmatoarele criterii:
1) Dupa natura lor: – Obligatii normale (justificate) – aici se includ:  furnizori;  creditori;  rezerve pentru cheltuieli preliminare;  decontari privind asigurarile sociale;  decontari cu personalul intreprinderii;  etc. Insa numai in masura in care reflecta relatii normale de decontare si astfel nu sunt depasite termenele contractuale de achitare legale. – Obligatii anormale (nejustificate) – aici se includ:  creditori;  deponenti;  decontari cu bugetul si asigurarile sociale;  furnizori neachitati la termen;  impromuturi restante sau nerambursate la timp;  etc. Pentru sumele intirziate la plata.

Ca si creantele datoriile pe termen scurt se pot grupa dupa urmatoarele criterii: 2) Dupa termenul de achitare:
– –

La care termenul de achitare n-a sosit; Cu termenul expirat – inclusiv:

  

Pina la 3 luni; De la 3 luni pina la 1 an; Mai mult de 1 an.

3.10. Analiza creanţelor şi a datoriilor pe termen scurt
Analiza creantelor si datoriilor pe termen scurt se incepe de la examinarea balantei creantelor si datoriilor pe termen scurt, care se completeaza in baza datelor bilantului contabil (vezi tabelul 3.11). Necesitatea acestui tabel apare in legatura cu determinarea pozitiei care predomina intre suma creantelor si suma datoriilor pe termen scurt:  depasirea datoriilor pe termen scurt asupra creantelor;  depasirea creantelor asupra datoriilor pe termen scurt. Concomitent in baza rezultatelor obtinute se face urmatoarea concluzie:  Daca se evidentiaza depasirea datoriilor pe termen scurt asupra creantelor apoi situatia data ne dovedeste ca intreprinderea analizata utilizeaza nejustificat in circuitul sau de activitate, in cea mai mare masura, sursele care nu-i apartin.  Daca se evidentiaza depasirea creantelor asupra datoriilor pe termen scurt apoi situatia data ne dovedeste ca sursele intreprinderii sunt utilizate de alti agenti economici (furnizori, clienti), si pe o perioada de timp sunt scoase din circuitul propriu de activitate nejustificat. In acest caz este necesar ca intreprinderea analizata sa elaboreze un set de masuri concrete privind introducerea unui control operativ asupra respectarii conditiilor contractuale incheiate cu debitorii sai.

Tabelul 3.11 Balanţa creanţelor şi datoriilor pe termen scurt (mii lei)

3.10. Analiza creanţelor şi a datoriilor pe termen scurt
Si totusi, pentru o apreciere mai obiectiva a modificarilor evidentiate la urmatoare etapa de analiza apare necesitatea examinarii creantelor si datoriilor pe termen scurt dupa termenul de recuperare şi, respectiv, achitare. Toata informatia necesara pentru analiza se ia din Anexa la Bilantul Contabil nr 4, compartimentul 2, paragraful 2.2 „Starea creantelor pe termen scurt” si compartimentul 4 „Starea datoriilor pe termen scurt”. Pentru aceasta se utilizează un tabel analitic special (vezi tabelul 3.12)

Tabelul 3.12 Analiza structurii creanţelor şi datoriilor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune după termenul de recuperare şi respectiv de achitare

Tabelul 3.12 Analiza structurii creanţelor şi datoriilor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune după termenul de recuperare şi respectiv de achitare

3.10. Analiza creanţelor şi a datoriilor pe termen scurt
Ultima etapa de analiza a creantelor si datoriilor pe termen scurt prevede examinarea la nivel generalizator a indicatorilor ce reflecta perioada de recuperare a creanţelor şi respectiv de achitare a datoriilor pe termen scurt, care se calculează in baza datelor Bilantului bontabil si Raportului privind rezultatele financiare. Pentru aceasta preventiv toata informatia necesara pentru analiza se acumuleaza intr-un tabel special.

Tabelul 3.13 Date initiale pentru calculul si aprecierea coeficientului de rotatie a creantelor si datoriilor pe termen scurt

Notă la tabel:
De regula in practica analitica in mod generalizator perioada de recuperare a creantelor pe termen scurt, cit si perioada de achitare a datoriilor pe termen scurt poate fi calculata prin urmatoarea formula: Valoarea totală a creantelor pe termen scurt * 360 zile P rec cts = -------------------------------------------------------------------(zile) Venitul din vânzari Valoarea totală a datoriilor pe termen scurt * 360 zile P ach dts = -----------------------------------------------------------------(zile) Venitul din vinzari Cu alte cuvinte acesti indicatori reflecta direct perioada de recuperare si achitare a creantelor si respectiv datoriilor pe termen scurt, in zile. In conditiile normale de activitate perioada de recuperare a creantelor pe termen scurt se socoate normala in granita de timp pina la 45 zile (360/8 rotatii). Deoarece in conditiile Republicii Moldova majoritatea agentilor economici nu pot respecta limita aceasta de timp in astfel de conditii se considera ca concordanta jusitificata este atunci cind intre perioada de recuperare a creantelor si de achitare a datoriilor nu depaseste limita de 5-7 zile. Daca creantele si datoriile pe termen scurt toate se gasesc in limita pina la trei luni situatia poate fi considerata justificata.

3.11. Analiza capacităţii de plată, solvabilităţii şi lichidităţii bilanţului contabil

1) Capacitatea de plata, ca indicator economic ce reflecta posibilitatea intreprinderii de a-si achita datoriile curente (pe o perioada opertiva de 5, 10, 30 zile). De regula, in acest context capacitatea de plata se determina in mod operativ, in baza datelor din balanta de plati, unde:  in partea dreapta sunt intrarile surselor banesti;  in partea stinga – datoriile curente (fata de furnizori, clienti, stat). Si totusi in baza bilantului contabil capacitatea de plata poate fi determinata prin intermediul ratei lichiditatii absolute (de gradul 1) prin formula: Disponibilitati banesti rd 440 RLa = ------------------------------------------ = ---------------- (anexa 1) Total datorii pe termen scurt rd 970 Total datorii pe termen scurt se ia totalul (rd 970) capitolului V. Granita teoretica pentru acest indicator este de [0,20 – 0,25], ceea ce inseamna ca in conditile normale de activitate intreprinderea trebuie sa dispune la fiecare leu datorie pe termen scurt 20 – 25 bani disponibilitati banesti. Cu cit dimensiunea acestui indicator este mai mica decit granita teoretica, cu atit capacitatea de plata a agentului economic este mai redusa.

3.11. Analiza capacităţii de plată, solvabilităţii şi lichidităţii bilanţului contabil
2) Solvabilitatea intreprinderii – din punct de vedere a continutului economic reflecta gradul in care intreprinderea analizata face fata datoriilor sale, fara a introduce in circuit valoarea stocurilor de marfuri si materiale. De regula solvabilitatea intreprinderii se reflecta prin continutul ratei lichiditatii intermediare (de gradul 2). Total active curente – Stocuri de marfuri si materiale rd 460 - 250 RLi = ----------------------------------------------------------------- = --------------(anexa1) Total datorii pe termen scurt rd 970 Granita teoretica a acestui indicator este de [0,70 – 0,85], ceea ce inseamna ca la fiecare leu datorii pe termen scurt intreprinderea analizata trebuie sa dispuna de 70–85 bani active lichide de gradul 1 si 2.

3.11. Analiza capacităţii de plată, solvabilităţii şi lichidităţii bilanţului contabil
3) Rata lichidităţii totale sau coeficientul de acoperire a bilantului contabil. Din punct de vedere al continutului economic acest indicator reflecta gradul în care intreprinderea analizata dispune de mijloace suficiente, inclusiv stocurile de marfuri si materiale, necesare pentru achitarea datoriilor pe termen scurt in perioada de gestiune. Total active curente rd 460 RLt = ------------------------------------------ = -------------- (anexa 1) Total datorii pe termen scurt rd 970

Granita teoretica a acestui indicator relativ este de [2 – 2,5], ceea ce inseamna ca la fiecare leu datorie pe termen scurt intreprinderea analizata trebuie sa dispuna de active curente in valoare de 2 – 2,5 lei.

3.11. Analiza capacităţii de plată, solvabilităţii şi lichidităţii bilanţului contabil
In practica analitica calculul si aprecierea acestor indicatori relativi se utilizeaza prin 2 metode:  metoda generala – conform datelor bilantului contabil la total, luind in considerare formulele de calcul examinate anterior;  metoda detaliata – prevede: a) repartizarea activelor curente dupa gradul lor de lichiditate necesara pentru examinarea indicatorilor lichiditatii; b) repartizarea datoriilor pe termen scurt pe fiecare subcapitol in parte; c) calculul si aprecierea indicatorilor lichiditatii in baza informatiei acumulate la punctele a) si b).

Tabelul 3.14 Repartizarea activelor curente după gradul de lichiditate (mii lei)

Tabelul 3.15 Repartizarea datoriilor pe termen scurt în baza datelor bilanţului contabil (mii lei)

Tabelul 3.16 Calculul si aprecierea capacitatii de plata, solvabilitatii si lichiditatii bilantului contabil in dinamica

3.12.Analiza fluxului de numerar
Incepind cu data implementarii noului sistem contabil, in practica analitica s-a introdus in circuit formularul nou „Raportul privind fluxul mijloacelor banesti” si in acest context necesitatea examinarii fluxului mijloacelor banesti. E stiut faptul ca pentru a asigura o corelatie justificata intre rentabilitatea activitatilor desfasurate si solvabilitatea agentului (intreprinderii), ultima trebuie sa dispuna permanent de mijloace banesti in numerar. De regula fluxul mijloacelor banesti poate fi examinat prin 2 metode de calcul:  metoda directa (in baza datelor Raportului privind Fluxul mijloacelor banesti);  metoda indirecta (in baza datelor Bilantului Contabil, luind in considerare majorarea sau reducerea compartimentelor care formeaza partea activa si pasiva a bilantului contabil). Insa in ambele cazuri fluxul total al mijloacelor banesti este reflectat in Bilantul Contabil la finele perioadei de gestiune in capitolul 2 subcapitolul „Mijloacele banesti”. La prima etapa de analiza se examineaza in mod desfasurat fluxul mijloacelor banesti din diferite activitati prin metoda directa sau metoda indirecta.

La etapa urmatoare de analiza se calculeaza 2 coeficienti:

La etapa urmatoare de analiza se calculeaza 2 coeficienti:

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful