Managementul financiar

în întreprinderile mici

Criclivaia Diana, dr., conf.univ.

“Marile afaceri se micşorează, micile afaceri se înmulţesc… Vechea idee că mai mare înseamnă neapărat mai bun e tot mai demodată.”
Alvin şi Heidi Toffler

OBIECTIVE:

Identificarea unei liste de idei utile care să asigure continuitatea firmei dumneavoastră. Cunoaşterea procesului de gestiune şi apreciere a eficienţei activităţii.

Rolul managementului financiar

Managementul financiar şi eficienţa activităţii înreprinderii

Principiile de bază ale managementului financiar sunt: Investeşte inteligent! Găseşte sursele de finanţare adecvate! Gestionează eficient activele! Repartizează cât mai corect profiturile obţinute!

Managementul financiar şi eficienţa activităţii înreprinderii

Prin intermediul managementului financiar putem răspunde la întrebările:  Cum se realizează gestionare eficientă a activităţii curente a întreprinderii? (politica de management al capitalului de lucru)  Care sunt investiţiile pe care întreprinderea ar trebui să le realizeze? (politica de investiţii)  Care sunt sursele de finanţare la care întreprinderea ar trebui să apeleze pentru finanţarea activităţii curente, respectiv a investiţiilor? (politica de îndatorare)

Managementul financiar şi eficienţa activităţii înreprinderii OBIECTIVE POSIBILE ale managementului financiar:
minimizarea maximizarea maximizarea minimizarea maximizarea maximizarea evitarea

costurilor cotei de piaţă veniturilor din vânzări riscurilor valorii de piaţă a firmei profitului

falimentului

Managementul financiar şi eficienţa activităţii înreprinderii

Întrebări:
(1)

Managerii financiari sunt responsabili pentru: a) Deţinerea de lichidităţi; b) Obţinerea şi utilizarea fondurilor băneşti astfel încât să ducă la maximizarea valorii firmei; c) Să atenueze conflictele apărute în cadrul întreprinderii. (2) Care este legătura între Contabilitate şi Management Financiar

ACTIVITATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR în cadrul întreprinderilor mici GESTIUNEA ACTIVELOR

ACTIVE PE TERMEN LUNG

ACTIVE CURENTE

Active nemateriale

Stocuri de mărfuri şi materiale

Active materiale

Creanţe pe termen scurt Investiţii pe termen scurt

Mijloace băneşti

ACTIVITATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR în cadrul întreprinderilor mici

GESTIUNEA STOCURILOR DE MĂRFURI ŞI MATERIALE

Reîntregirea stocului la intervale lungi, soluţie care duce la reducerea cheltuielilor de transportaprovizionare şi la creşterea fondurilor blocate şi a cheltuielilor de păstraredepozitare.

sau

Reînnoirea frecventă a stocurilor, în cazul dat, are loc creşterea cheltuielilor de transport-aprovizionare (pe comenzi), dar şi o reducere a blocării de fonduri şi a cheltuielilor de depozitare.

Modelul EOQ
Economic order quantity, adică “determinarea cantităţii optime de comandat pentru reînnoirea stocului” — pentru stocuri de mărfuri şi materiale.

2QKc EOQ = Kp
unde: EOQ — cantitatea optimă de comandat, în unităţi naturale; Q — necesarul de unităţi fizice pentru o anumită perioadă (an, semestru, trimestru); Kc — cheltuieli de comandă (pentru o comandă); Kp — cheltuieli de păstrare (pentru o unitate).

ACTIVITATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR în cadrul întreprinderilor mici

MANAGEMENTUL CREANŢELOR ŞI DATORIILOR
(Premisa asigurării lichidităţii afacerii)
Creanţe vs. Datorii

Creanţe Creanţe comerciale Creanţe restante Creanţe scadente Creanţe noncomerciale

Datorii

Datorii personalul angajat

Datorii comerciale Datorii restante Datorii scadente Datorii bancare Datorii fiscale

Gestiunea încasărilor şi plăţilor Gestiunea fluxului de numerar include:
  

Evidenţa fluxului de numerar Analiza fluxului de numerar Elaborarea bugetului privind fluxul de numerar şi cuprinde principalele aspecte ale activităţii întreprinderii

Active nemateriale

Capital propriu

Mijloace băneşti
Stocuri de mărfuri şi materiale

Credite bancare

Creanţe

Datorii comerciale

Gestiunea încasărilor şi plăţilor
Sarcina de bază – evidenţierea cauzelor deficitului (excedentului) de mijloace băneşti, determinarea surselor de provenienţă şi direcţiilor de utilizare. Documentul principal pentru analiza încasărilor şi plăţilor este Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti În cadrul analizei încasărilor şi plăţilor, acestea sunt împărţite pe tipuri de activităţi, şi anume: Operaţională (de bază) Investiţională Financiară

Gestiunea încasărilor şi plăţilor

Schema fluxului de numerar
Materii prime şi materiale Salarii, cheltuieli Producţia în curs de execuţie Producţia finită

Datorii comerciale

Mijloace băneşti

Creanţe

Dobânzi Impozite, taxe Fondul social Vânzarea activelor pe termen lung Împrumuturi Contractarea creditelor Achiziţionarea activelor pe termen lung Construcţii Achitarea creditelor Remunerarea fondatorilor

Activitate operaţională Activitate investiţională Activitate financiară

Flux de numerar

Gestiunea încasărilor şi plăţilor
Analiza fluxului de numerar arată:

În ce volum şi care sunt sursele de provinienţă ale mijloacelor băneşti, precum şi direcţiile de utilizare ale acestora Dacă este capabilă întreprinderea să obţină încasări din activitatea operaţională mai mari decât plăţile necesare de efectuat şi cât de mare este această diferenţă Dacă este în stare întreprinderea să-şi onoreze obligaţiunile sale curente Dacă sunt suficiente mijloacele băneşti proprii pentru activitatea investiţională Cum se explică diferenţa dintre profitul obţinut şi volumul mijloacelor băneşti disponibile

Gestiunea încasărilor şi plăţilor Deficitul de mijloace băneşti Efectele deficitului de mijloace băneşti:
 

Reţinerea plăţilor salariale Creşterea datoriilor faţă de creditori şi faţă de bugetul de stat Creşterea ponderii datoriilor expirate faţă de bancă Scăderea lichidităţii activelor Creşterea duratei ciclului de producţie din cauza livrării întârziate a materiei prime.

  

Gestiunea încasărilor şi plăţilor Cauzele deficitului de mijloace băneşti
Interne Reducerea volumului vânzărilor: •Pierderea unuia sau mai multor clienţi mari •Gestiunea neeficientă a sortimentului de produse Neajunsuri în sistemul de gestiune al finanţelor: •Dificultăţi în planificare financiară •Lipsa unei structuri organizaţionale optime (în special direcţii financiare) •Pierderea controlului asupra cheltuielilor •Personal necalificat

Externe
• • • • •

Neachitarea plăţilor din partea clienţilor Concurenţa Creşterea preţurilor Presiune fiscală Costul înalt al creditelor

Gestiunea încasărilor şi plăţilor
Măsuri privind majorarea fluxului de numerar Creşterea încasărilor Diminuarea plăţilor
•Reducerea cheltuielilor sau darea în arendă a activelor pe termen •Amînarea plăţilor privind lung anumite datorii •Optimizarea sortimentului •Acceptarea reducerilor producţiei oferite de furnizori Pe termen scurt •Restructurarea creanţelor •Reevaluarea proiectelor •Utilizarea avansurilor (din investiţionale partea clienţilor) •Atragerea surselor de finanţare pe termen scurt din exterior •Elaborarea unei sisteme de reduceri pentru cumpărători •Vânzarea

Gestiunea încasărilor şi plăţilor
Măsuri privind majorarea fluxului de numerar Creşterea încasărilor participări cu mijloace băneşti suplimentare ale fondatorilor
• •Restructurarea •

Diminuarea plăţilor contracte pe termen lung, care prevăd reduceri sau amânarea plăţilor

întreprinderii planificare fiscală

Pe termen lung

•Căutarea

partenerilor de

afacere
•Căutarea

potenţialilor investitori

Gestiunea încasărilor şi plăţilor
Mijloace băneşti temporar libere (excedent)
Excedentul de mijloace băneşti demonstrează că întreprinderea suportă anumite pierderi în legătură cu: -Inflaţia, respectiv devalorizarea mijloacelor băneşti -Şansa ratată de a obţine profit Investirea mijloacelor băneşti cu scopul obţinerii de venituri:

Producere Imobil

Stocuri Depozite bancare

Creditori

Îmi voi primi banii împrumutaţi plus dobânda?

Cât de performantă este investiţia pe care am făcut-o?

Cât de performantă este întreprinderea pe care o conducem?

Proprietari Management financiar

Gestiunea capitalului întreprinderii

Numiţi etapele deciziei de finanţare: -

Gestiunea capitalului întreprinderii
La ce surse de finanţare poate face apel antreprenorul începător?
1. Surse de finanţare "neoficiale": - mijloacele băneşti ale cămătarilor - banii temporar liberi ai rudelor, prietenilor, clienţilor potenţiali, furnizorilor. 2. Rezerve interne: - vânzarea unor elemente ale patrimoniului propriu, care pentru moment nu sunt necesare - vânzarea sau darea în arendă a suprafeţelor, utilajelor, etc., temporar nefolosite sau care sunt în surplus. 3. "Economia resurselor băneşti" apărută în urma: - disponibilizării mijloacelor financiare din afacerile stopate - închirierii de spaţii la preţ cât mai rezonabil - oferirii în arendă a unei părţi din propriile suprafeţe de producţie sau a localului, temporar liber 4. Surse externe de finanţare: - Participarea antreprenorului la diverse programe şi proiecte, înaintate de stat sau de subiecţi străini - Finanţarea prin diverse linii de "creditare" pentru micul business, gestionate de instituţii bancare şi nonbancare. 5. Creditele băncilor. Aproximativ 90% de împrumuturi antreprenorii şi întreprinderile mici le primesc de la bănci.

Gestiunea capitalului întreprinderii Astfel, un credit contribuie la mărirea mijloacelor băneşti şi, concomitent, la creşterea capitalului investit. Pentru a ţine evidenţa mişcării mijloacelor băneşti chiar de la prima etapă a iniţierii afacerii, antreprenorilor începători li se recomandă să utilizeze schema prezentată mai jos:
Mijloace băneşti la + începutul perioadei Intrări de mijloace = băneşti Total mijloace băneşti Ieşiri de mijloace = băneşti Mijloace băneşti la finele

disponibile

perioadei

Schema dată este una din cele mai simple şi uşor de aplicat pentru a ţine evidenţa afacerii. Este important nu numai de a găsi resurse financiare, dar şi a le controla strict conform destinaţiei.

Gestiunea capitalului întreprinderii Exerciţii:
(1)Prezentaţi

avantajele, dezavantajele, riscurile şi oportunităţile pe care le prezintă sursele de finanţare împrumutate:

Avantaje

Dezavantaje

Riscuri

Oportunităţi

Gestiunea capitalului întreprinderii

(2)Care sunt obstacolele majore în obţinerea finanţării de către întreprinzători? -

Gestiunea investiţiilor Calculul necesităţilor în investiţii de capital Bugetul operaţional va reflecta priorităţile de cheltuire a banilor, costurile aşteptate şi cheltuielile. El trebuie să permită următoarele cheltuieli: Personal, Asigurări, Chirie, Depreciere, Plata împrumuturilor, Publicitate si promovare, Contabilitate, Cheltuieli neprevăzute, Salarii si prime, Datorii / subscripţii / onorarii, Taxe, Reparaţii.

Calculul necesităţilor în investiţii de capital Pentru calcularea necesarului de mijloace băneşti poate fi folosit următorul tabel:
Tabelul 1
Nr. 1. 2. 3. Necesar Construirea, arendarea sau adaptarea localului de producţie şi a celui auxiliar Mijloace de producţie (utilajul de producţie) Obiecte de muncă pentru un ciclu de activitate: -Materie primă -Materiale -Semifabricate Fondul de remunerare pentru un ciclu de producţie Alte costuri operaţionale şi cheltuieli Total necesar de capital Unităţi naturale Suma, lei

4. 5. 6.

Gestiunea investiţiilor
Eficienţa economică reflectă, în modul cel mai cuprinzător, rezultatele obţinute într-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfăşurarea acesteia în condiţii de eficienţă maximă. Practica ne pune la dispoziţie mai multe metode de apreciere a eficienţei investiţiilor, printre care: - Termenul de recuperare (Tr) - Valoarea actualizată netă (VAN) - Rata internă de rentabilitate (RIR) - Indicele de profitabilitate (PI) Termenul de recuperare reprezintă perioada de timp (calculată de la momentul în care investiţia se pune în funcţiune) în care se recuperează valoarea investită pe seama profiturilor anuale. Este de preferat un proiect care asigură o recuperare cât mai rapidă a cheltuielilor investiţionale. Tr = Valoarea investiţiei / Profit mediu anual

Gestiunea investiţiilor
Valoarea actualizată netă – reprezintă diferenţa dintre valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli şi venituri viitoare, atunci valoarea actuareală netă se calculează.
VAN = − I o + CFn CF1 CF2 + + ... + ( 1 + rA )1 ( 1 + rA )2 ( 1 + rA )n

unde: CF – cash-flow (încasări-plăţi) pentru anii 1,2,3..n rA = costul capitalului = rata de minima care trebuie obtinută în urma implementării unui proiect astfel încât investitorii (“băncile”) să obţină ratele de profitabilitate cerute Regula VAN: acceptă dacă VAN > 0 şi respinge dacă VAN <0

Gestiunea investiţiilor
Rata internă de rentabilitate a investiţiei – RIR este definită ca fiind acea rată de actualizare care face să existe egalitate între valoarea actualizată a intrărilor nete de numerar, estimate în cadrul proiectului, şi valoarea actualizată a costurilor investiţionale (deci ieşirilor de numerar), estimate pentru proiectul respectiv. Astfel, RIR reprezintă acea rată de actualizare a care face ca VAN să fie egală cu 0. VAN (a = RIR) = 0 Grafic, putem reprezintă valoarea RIR astfel:

VAN(a 1 )

+

VAN

VAN+

VAN(a 2 ) VAN(a 3 ) proiectele se accepta

a% a2 a3 a4 a5
proiectele se resping

-

0

a1

a6

VAN-

a7

Gestiunea investiţiilor
 

Pentru a accepta sau nu un proiect investiţional RIR, acesta se compară cu rata de actualizare a. Pentru RIR > a, proiectul de investiţii devine acceptabil, fiindcă It’ este mai mică decât CFt’ şi, respectiv, VAN va avea valoare pozitivă. Pentru RIR < a, proiectul trebuie respins, fiindcă It’ devine mai mare decât CFt’ şi, respectiv, VAN va avea valoare negativă. Pentru RIR=a, proiectul este indiferent, adică costul actualizat al capitalului investit (It’) devine egal cu fluxul de numerar actualizat degajat de proiect (CFt’ ), astfel VAN=0.

Gestiunea investiţiilor
Indicele de profitabilitate caracterizează nivelul raportului dintre VAN globală şi fondurile investiţinal care stau la baza proiectului de investiţii şi generează acel produs de VAN globală.

VAN ′ PI = × 100 sau PI = CFt =1 + VAN t It It I t′
Un proiect investiţional independent urmează să fie acceptat doar dacă PI este mai mare decât 1, şi trebuie respins, dacă PI este mai mic decât 1. Proiectul al cărui PI este egal cu 1 va genera o VAN globală nulă. De aceea investitorul va fi indiferent faţă de o astfel de variantă. Cu cât indicele de profitabilitate este mai mare, cu atât proiectele sunt mai eficiente, în condiţii echivalente, comparabile din alte puncte de vedere. Astfel, varianta optimă de proiect va fi aceea care va răspunde criteriului: PI  maxim

Exemplu
Analizaţi proiectele investiţionale de mai jos şi atrageţi atenţia la greşeala pe care ar putea-o comite managerul financiar care ar ţine cont doar de termenul de recuperare.

Proiect A B C

C0 -2000 -2000 -2000

C1 500 500 1800

C2 500 1800 500

C3 5000 0 0

Termen de recuperare 3 2 2

NPV, a=10% +2.624 -58 +50

Gestiunea investiţiilor Studiu (1): Managerii financiari a trei firme au numit cîte un argument de ce calculează termenul de recuperare. Astfel: (1)“Noi utilizăm termenul de recuperare ca o completare a celorlalte metode de apreciere a eficienţei investiţiilor.” (2)“În cazul în care firma are dificultăţi de lichiditate, termenul de recuperare este un indicator destul de important.” (3)“Termenul de recuperare permite să apreciem stabilitatea proiectelor investiţionale - este evident că o perioadă de recuperare mai îndelungată presupune şi un risc mai mare decât o perioadă mai mică.” În ce măsură sunteţi de acord cu aceste argumente?

Gestiunea riscurilor

Venit – Cost = Profit/Pierdere

Venituri

Costuri

Prag de rentabilitate

Costuri fixe

Marja de siguranţă

Costuri variabile

Prag de rentabilitate – metodă de apreciere a riscului economic
Exerciţiu (1):

Într-o întreprindere, cu obiect de activitate principală întreţinerea şi repararea autovehiculelor, într-o lună se generează 7200 lei cheltuieli fixe (chirii, cheltuieli cu încălzirea, iluminatul, salariul personalului administrativ, etc.), preţul serviciilor/oră fiind 160 lei (estimativ, pentru repararea unei maşini sunt necesare 3 zile, lucrând 8 ore/zi) respectiv cheltuielile variabile (piese de schimb, salariu mecanic, lubrifianţi, vopsele, etc) aferente acestora se estimează ca fiind 1200 lei. Presupunând că întreprinderea plăteşte: chirie: 3000 lei salariu întreprinzător: 2500 lei încălzire, energie electrică, apă, etc.: 1700 lei salariu mecanic: 2880 lei piese de schimb: 700 lei/ maşină altele: 140 lei/ maşină Care ar fi numărul maşinilor reparate într-o lună, în cazul în care profitul întreprinderii este zero?

Analiza capacităţii de plată
Capacitatea de plată a întreprinderii se apreciază atât de către întreprindere, cât şi de către creditori pentru a lua decizia de a acorda sau împrumutul. Pentru aprecierea capacităţii de plată se utilizează indicatorii lichidităţii (capacitatea de plată pe termen scurt) şi indicatorii solvabilităţii (capacitatea de plată generală).

I. L absolută (lichiditatea de gradul I) ≤ 0,2 II. L intermediară (de gradul II) ≤ 0,7-0,8 III. L curentă (de gradul III sau coeficientul total de achitare) ≤ 1 – 2,5
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile sale pe TL şi pe TS.

Coeficientul solvabilităţii > 1.

Determinarea rentabilităţii
Partea venitului rămasă după acoperirea tuturor consumurilor constituie profitul brut. Profit brut = Venit din vânzări – Costul vânzărilor Profitul prezintă principalul rezultat financiar al activităţii oricărei întreprinderi şi serveşte ca o orientare specifică şi un criteriu determinant în procesul organizării activităţii economico-financiare. Deosebim următoarele tipuri de profit:
— — —

profit brut profit pînă la impozitare profit net.

Aceste tipuri de profit sunt reflectate în raportul privind rezultatele financiare şi se determină în felul următor: Venit din vânzări – Costul vânzărilor = Profit brut + Alte venituri operaţionale + Venituri investiţionale + Venituri financiare – Alte cheltuieli operaţionale – Cheltuieli investiţionale – Cheltuieli financiare = Profit pînă la impozitare – Cheltuieli aferente impozitului pe venit = Profit net

Determinarea rentabilităţii
Rezultatul activităţii poate fi măsurat în baza indicatorilor de rentabilitate. RENTABILITATE (eficienţă) = EFECT / EFORT Se deosebesc următoarele tipuri de rentabilitate:
1) Rentabilitatea vânzărilor (Rv) Rv = Profit brut / Venit din vânzări * 100% 2) Rentabilitate economică (Re) Re = Profit pînă la impozitare / Total Activ * 100% 3) Rentabilitate financiară (Rf) Rf = Profit net / Capital propriu * 100%

Pragul de rentabilitate =

Cheltuieli fixe Pret unitar - Cheltuieli variabile unitare

Cum se întocmeşte un plan financiar Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune căi pentru ca afacerea să rămână profitabilă şi solvabilă. Pentru a conduce finanţele cât mai bine, se planifică un buget realist prin determinarea sumei de bani care este necesară pentru deschiderea afacerii (costurile de start) şi a sumei necesare pentru a o păstra (costuri de operare). Planul financiar prezintă o generalizare a celorlalte compartimente ale planului de afaceri exprimate în unităţi monetare. Întocmirea planului este un proces complicat care include compunerea propriu-zisă a planului, cât şi etapa de pregătire. Valoarea planului financiar este determinată, în mare măsură, de calitatea informaţiei incluse în el şi de fundamentarea propunerilor pe care se bazează.

De ce să fac un plan financiar?

Cum se întocmeşte un plan financiar Drept surse de informaţie pentru elaborarea planului financiar pot servi: Rezultatele financiare ale firmei (bilanturi la jumatatea anului şi la sfârşitul anului pentru ultimii trei ani, ultima balanţă de verificare, preferabil analitică, dacă există complicaţii). Previziunea vânzărilor pe următorii ani, cu justificarea creşterilor respective. Studii de piaţă proprii sau procurate din alte surse. Anuarul statistic al Republicii Moldova, alte date statistice. Legislaţia relevantă pentru activitatea firmei. Rezultatele financiare ale principalilor competitori. Internet-ul.

Cum se întocmeşte un plan financiar
În cele mai dese cazuri perioada de elaborare a planului financiar constituie 3-5 ani. însă nu există o regulă strictă pentru definirea perioadei de planificare. Diverse tipuri de activităţi necesită diverse perioade de planificare. Planul financiar eşalonat pe perioade de timp, cuprinde: — pentru primul an de activitate: - fluxul de mijloace băneşti - lunar; - rezultatele financiare - pe trimestre; - bilanţul contabil - pe trimestre. — pentru al doilea an de activitate: - fluxul de mijloace băneşti - pe trimestre; - rezultatele financiare - pe trimestre; - bilanţul contabil - pe trimestre. — pentru al treilea şi ceilalţi ani de activitate: - fluxul de mijloace băneşti - pe an; - rezultatele financiare - pe an; - bilanţul contabil - pe an.

Pentru ce perioadă se elaborează planul financiar?

Cum se întocmeşte un plan financiar
Planul financiar mai este numit deseori şi buget, respectiv activitatea de planificare – bugetare. Bugetul reprezintă ceva mai mult decât o listă cu date financiare, el reprezintă o prognoză a operaţiunilor financiare viitoare. Bugetul general al oricărei întreprinderi constă din două părţi: buget operaţional şi buget financiar (schema 1). La întocmirea bugetului vânzărilor se utilizează următoarea formulă: Volumul vânzărilor (în unităţi monetare) = Cantitatea planificată pentru vânzare * Preţul unitar al producţiei La întocmirea bugetului de producţie se utilizează următoarea formulă: Volumul producţiei = Volumul vânzărilor+Soldul necesar de produse finite la sfîrşitul perioadei-Soldul de produse finite la începutul perioadei La întocmirea bugetului de asigurare cu materii prime şi materiale se utilizează următoarea formulă: Achiziţii necesare = Volumul producţiei+Soldul final necesar de produse finite-Soldul iniţial de produse finite La întocmirea bugetului utilizării materialelor directe se utilizează următoarea formulă: Valoarea utilizării materialelor = Volumul producţiei * Consumurile materialelor pe o unitate de produs * Preţul unitar al materialului

întocmirea bugetului consumurilor directe privind retribuirea muncii se utilizează următoarea formulă: Consumuri directe privind retribuirea muncii = Volumul producţiei * Consumurile directe privind retribuirea muncii pe o unitate de produs La întocmirea bugetului consumurilor indirecte de producţie se utilizează anumite criterii care pot varia de la o întreprindere la alta, dar cel mai des se întîlnesc aşa criterii ca: ore-om sau salariile tarifare ale muncitorilor. întocmirea bugetului producţiei finite se utilizează următoarea formulă: Costul producţiei finite=Consumuri directe de materiale+Consumuri directe privind retribuirea muncii+Consumuri indirecte de producţie+Modificări ale producţiei în curs de execuţie
La

La

Cum se întocmeşte un plan financiar

baza întocmirii bugetului costului vânzărilor stă următoarea formulă: Costul vânzărilor = Soldul de produse finite la începutul perioadei+Costul produselor finite fabricate în perioada bugetară-Soldul de produse finite la finele perioadei bugetare Bugetul altor venituri operaţionale reprezintă un plan detaliat al veniturilor operaţionale ale întreprinderii care nu sunt legate de vânzările producţiei şi nu se referă la activitatea de investiţii şi financiară a întreprinderii.
La

Cum se întocmeşte un plan financiar
cheltuielilor comerciale include cheltuieli de transport, privind restituirea şi reducerea preţurilor la mărfuri, reclamă, studierea pieţei etc. Bugetul cheltuielilor generale şi administrative include cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe, impozite şi taxe (cu excepţia impozitului pe venit, cheltuieli de deplasare etc.) Bugetul altor cheltuieli operaţionale include arenda curentă, dobânzi de plătit etc. Bugetul de profituri/pierderi se întocmeşte în baza formulei: Rezultate financiare = Venituri totale – Cheltuieli totale Bugetul investiţiilor capitale include informaţii cu privire la activele pe termen lung ce trebuie de procurat sau de construit. Bugetul mijloacelor băneşti constă din două componente: încasări previzionale (se utilizează informaţia din bugetul vânzărilor, precum şi din alte surse precum vânzarea activelor, împrumuturi posibile) şi plăţi previzionale (care sunt colectate din diverse bugete operaţionale). Prognoza bilanţului (prognoza situaţiei financiare) Sold la finele perioadei bugetare=Sold la începutul perioadei bugetare+Sume calculate (din bugetul de profituri/pierderi şi alte bugete)+Încasări (din bugetul mijloacelor băneşti)-Plăţi (din bugetul mijloacelor băneşti)-Ieşiri (din alte bugete)
Bugetul

Cum se întocmeşte un plan financiar
Buget general Buget operaţional
- Bugetul vânzărilor - Bugetul producţiei - Bugetul de asigurare cu materii prime şi materiale - Bugetul consumurilor directe de materiale - Bugetul consumurilor directe privind retribuirea muncii - Bugetul consumurilor indirecte de producţie - Bugetul costului produselor finite - Bugetul costului vânzărilor - Bugetul altor venituri operaţionale - Bugetul cheltuielilor generale şi administrative - Bugetul altor cheltuieli operaţionale - Bugetul de profituri/pierderi

Schema 1 Buget financiar
- Bugetul investiţiilor capitale - Bugetul mijloacelor băneşti - Prognoza bilanţului

“Nu e suficient să faci aceste planuri, trebuie să şi le foloseşti!”

Cum se întocmeşte un plan financiar
Test: (1)Aranjaţi în ordinea în care au loc etapele elaborării unui plan financiar:

căii optime din variantele alternative pentru atingerea scopului;
2.Culegerea

1.Alegerea

informaţiilor privind variantele alternative de scopurilor;

acţiuni;
3.Determinarea 4.Realizarea 5.Căutarea

deciziilor luate;

variantelor alternative de acţiuni.

Concluzii

Plan financiar:  Strategie financiară (pe termen scurt şi lung)  Posibila oportunitate: programe finanţate, credite, linii de credite  Posibila ameninţare: mediul inflaţionist

“Afacerile care urmează bunele practici beneficiază de succes…"

SUCCES ÎN AFACERI!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful