You are on page 1of 26

OSTEOMIELITA ACUTĂ

Spitalul Clinic de Urgenţă “BagdasarArseni” Catedra de Ortopedie-Traumatologie Şef catedră: Prof. Dr. Florian Purghel

Definiţie:

Osteomielita – infecţia osului cu germeni ajunşi pe cale hematogenă (cel mai frecvent stafilococ) Osteita – infecţia osului prin inoculare directă cu stafilococ (în fracturi) sau iatrogenă sau cu germeni specifici (osteita sifilitică, tbc, parazitară)

Osteomielita acută a perioadei de creştere  Epidemiologie  Este mai frecventă la băieţi (55 %)  Etiologie Stafilococ auriu (90 %)  Stafilococ alb  Stafilococ citreus  Streptococ (rar)  .

Osteomielita acută a perioadei de creştere   Anatomie patologică Localizarea cea mai frecventă este în oasele lungi. la nivelul metafizelor :     femurul şi tibia (75 %) (sunt interesate mai ales extremităţile fertile. apropiate de genunchi) humerus (7 %) oasele antebraţului (5 %) peroneul (1 %) .

  Osteomielita acută a perioadei de creştere Simptomatologie Debutul poate fi dominat de semnele de infecţie generală sau de semnele localizării osoase. edemaţiată. cu tegumente roşii. abcesul subperiostic poate fi simţit la . După încă 2 – 3 zile.  durere la extremitatea unui os lung. cu circulaţie venoasă aparentă. calde. Nu există adenopatie. apărută de obicei după un traumatism şi care determină impotenţă funcţională şi adoptarea unei atitudini antalgice  Perioada de stare ajunge la maximum după 2 – 3 zile de la debut. iar zona afectată începe să fie infiltrată.  Durerea domină tabloul clinic.

fie o complicaţie articulară sau viscerală După drenarea (spontană sau chirurgicală) a puroiului. indicând fie extinderea infecţiei la diafiză. osteomielita se poate vindeca sau.Osteomielita acută a perioadei de creştere     Evoluţie Abcesul se poate deschide spontan . iar starea generală se ameliorează După o ameliorare de scurtă durată. temperatura creşte din nou. mai frecvent. durerea şi temperatura scad. fie apariţia unui alt focar în alt os. devine cronică .

sub forma unor îngroşări diafizare (hiperostoză). 14 – 16 zile: rarefiere în zona metafizo-diafizară. formarea abcesului subperiostic şi apariţia tumefacţiei pot fi observate ca un semn cutanat.Osteomielita acută a perioadei de creştere        Examen radiologic La debut nu există modificări radiologice. . care apar mai opace decât restul osului. După 5 – 6 zile. înconjurate de un spaţiu clar În cursul evoluţiei ulterioare osul nou format capătă un aspect mai regulat. sub forma unor mici pete neregulate (« aspect băltit ») 18 – 20 zile osul subperiostic nou format poate să apară ca o dedublare a corticalei Mai târziu încep să se evidenţieze sechestrele osoase. mai dens.

Osteomielita acută a perioadei de creştere .

Osteomielita acută a perioadei de creştere  Forme clinice     Forma toxică Forma septico-pioemică Osteomielita sugarului Abcese şi flegmoane ale părţilor moi. de origine osoasă .

Osteomielita acută a perioadei de creştere  Complicaţii artrita  fractura pe os patologic  luxaţia patologică  tulburări de osteogeneză  .

afectare cardiacă etc)  artrita supurată de altă etiologie decât cele secundare osteomielitei  sarcom Ewing (localizare daifizară. manifestări pluriarticulare. pusee febrile. migratorii.Osteomielita acută a perioadei de creştere  Diagnostic diferenţial : boli contagioase ale copilăriei  traumatisme  reumatism articular acut (febră scăzută. reacţie cortico-periostală cu aspect fusiform)  flegmonul simplu  .

pentru preîntâmpinarea poziţiilor vicioase local:   puncţia abcesului subperiostic incizia abcesului subperiostic ± perforarea corticalei în mai multe locuri. pentru drenarea canalului medular .Osteomielita acută a perioadei de creştere  Tratament    tratament antibiotic : în funcţie de rezultatul hemoculturii şi al antibiogramei imobilizarea articulaţiei : cu aparate gipsate.

OSTEOMIELITA CRONICĂ .

OSTEOMIELITA CRONICĂ  Clasificare primară : infecţie hematogenă cu germeni mai puţin virulenţi  secundară (osteomielită prelungită) (frecvent) : urmează unei osteomielite acute  .

Osteomielita cronică primară  Diagnostic : clinic : predomină durerea  examen radiologic  CT  biopsie  .

Osteomielita cronică primară  Forme : hiperostozantă şi necrozantă  sclerozantă  abces central osos Brodie  osteomielita albuminoasă Ollier  .

din cauza condensării osoase sechestrele mici nu se văd . profunde osul devine dur. dar slab calitativ radiologic : hiperostoză . îngroşat.Osteomielita cronică primară  Forma hiperostozantă şi necrozantă     localizată frecvent la femur şi tibie dureri surde.

Osteomielita cronică primară  Forma sclerozantă   la nivelul diafizei oaselor lungi (femur. tibie) radiologic : îngroşarea corticalei în zona metadiafizară. astfel încât nu se mai observă structura trabeculară a osului .

ce poate avea aspect osteocop evoluţie de lungă durată tratament : chirurgical (excizie)       .Osteomielita cronică primară   Abcesul central osos Brodie cavitate relativ mică. rotundă sau ovalară. cu conţinut purulent în metafiza sau diafiza oaselor lungi în jurul cavităţii există o mică reacţie hiperostozantă primitiv sau secundar unei infecţii osteomielitice clinic : durere nevralgică.

Osteomielita cronică primară  Osteomielita albuminoasă Ollier       rară cauză : stafilococ cu virulenţă scăzută colecţie de lichid vâscos. incolor radiologic : reacţie periostală diagnostic diferenţial : sarcom Ewing (biopsie) tratament: chirurgical + antibiotic .

inflamaţie.Osteomielita cronică secundară  Evoluţie : după trecerea perioadei acute de boală urmează o perioadă de acalmie care durează cât timp drenajul este suficient  când fistula se închide sau nu mai drenează suficient apar : durere. subfebrilitate  .

Osteomielita cronică secundară  Diagnostic  anamneza  examen radiologic  examen bacteriologic  biopsie  .

autogrefon spongios după sterilizarea  . urmate de plombaj cu pedicul muscular adjuvant : plombaj. perle cu antibiotic.Osteomielita cronică secundară  Tratament :  chirurgical : fistulectomie + sechestrectomie + excizie până în ţesut sănătos.

OSTEITELE POSTTRAUMATICE .

OSTEITELE POSTTRAUMATICE  Etiologie fracturi deschise suprainfectate (osteită fracturară)  complicaţii ale unor intervenţii chirurgicale pe os (osteite iatrogene)  Factori favorizanţi :   fracturi deschise. cu striviri de părţi moi şi leziuni cutanate întinse . cominutive.

OSTEITELE POSTTRAUMATICE  Clinic  stare generală alterată  semne de supuraţie profundă la nivelul segmentului afectat  .