CUNOAŞTEREA INDIVIDUALITĂŢII COPIILOR de 5 ani prin intermediul desenului

INSTIT.DERŞIDAN VIORICA INSTIT.BONDAR MARCELA

I. ACTUALITATEA ŞI IMPORTANŢA STUDIERII PERSONALITĂŢII COPILULUI PREŞCOLAR

Studiile de specialitate dar şi experienţa acumulată relevă faptul că în ziua de azi copiii sunt altfel-îţi dau mai multe probleme,sunt mai inteligenţi,mai predispuşi la confruntări,mai intuitivi,mai înclinaţi spre spiritualitate,în unele cazuri mai violenţi-adică foarte diferiţi de generaţiile pe care le-am cunoscut până în prezent. Această constatare impune necesitatea unui nou mod de abordare de către factorii competenţi a modalităţilor de educare şi influenţare a copiilor.

în specificitatea sa de a metamorfoza prin educaţie solicitările mediului în structuri şi produse psihice în acord cu normele de reacţie ale organismului înscrise în structura sa genetică. Desigur acest tezaur în forma cunoştinţelor . Progresul în general şi progresul oricărui popor în special se bazează din ce în ce mai mult pe produsele educaţiei.rezultă în ultima instanţă din disponibilităţile individului. care devin tezaurul cel mai conştient şi valoros al acestora. . competenţelor creative. izvoarele acestui tezaur se află în individ .priceperilor.

adică cu ansamblul imboldurilor interne. Succesul activităţii instructiv-educative ca de altfel al oricărui demers formativ . Căci şi viaţa copilului ca şi viaţa .ale mecanismelor mentale activizate şi pregătite pentru a prelua şi asimila autentic aceste influenţe. Modalitatea de a găsi răspunsuri la întrebările care apar în legătură cu o problematică abordată sau alta nu mai este identică prin comparaţie cu secolul trecut sau în cazul altora .către conţinutul acţiunilor prin care se exprimă această viaţă. Este necesar astăzi să ne orientăm încercările către viaţa intelectuală.este puternic influenţat de măsura în care ea concordă cu dimensiunile fundamentale ale subiectivităţii copilului . ale achiziţiilor anterioare . afectivă . Acum se impune tot mai mult orientarea cercetărilor către copilul plasat în situaţiile concrete în care el reacţionează şi la cunoaşterea sa în contextul diversităţii condiţiilor specifice de viaţă.  .chiar cu primele decenii ale acestui secol.socială a copilului către mediile sale de viaţă .

Numai cunoscându-i laturile.  Personalitatea cea mai complexă şi adeseori cea mai dramatică realitate umană cu care luăm contact şi pe care urmează s-o influenţăm .personalitatea . procedee de influenţare educativă. finalitatea vom putea selecta şi utiliza cele mai potrivite mijloace.nimic nu este mai preţios decât cunoaşterea de sine. metode. . prin îmbinarea constructivă şi umană a eredităţii cu modele specifice de învăţare. cunoaştere. Mead: „Nu ascunde oglinda care reflectă lipsa de frumuseţe a sufletului tău . De aceea am considerat preţios îndemnul lui Fr.ci mai degrabă priveşte şi acceptă adevărul şi fii convins că în afară de cunoaşterea lui DUMNEZEU . simbolizare.s-o ameliorăm sau s-o schimbăm.vei cunoaşte lumea”.   Odată cu cunoaşterea personalităţii copiilor educatoarele manifestă un interes sporit faţă de problema formării şi stimulării la copii a preocupărilor pentru propria persoană pentru că doar „cunoscându-te pe tine însuţi . structura. interpretare. Omul devine o personalitate în condiţiile existenţei sociale.reprezintă principalul ghid în modelarea concretă a omului. ea.

. Copilul este fiinţa umană în dezvoltare spre statutul de personalitate. NECESITATEA CUNOAŞTERII COPILULUI PREŞCOLAR   În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului prelucrat pentru a utiliza cele mai potrivite unelte şi tehnologia adecvată .II. iar copilăria . unele fiind chiar imprevizibile.ca o cerinţă logică în domeniul educaţiei unde se modelează materialul uman care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute.Aceasta se impune cu atât mai mult .perioada de vârstă în interiorul căreia se realizează cele mai profunde şi importante procese de dezvoltare a organizării psihocomportamentale a omului.

tocmai pentru a sublinia forţa acestei interdependenţe. nisi paedagogus (Nu poţi să fi pedagog fără a fi psiholog!)”.să faciliteze manifestările favorabile şi să împiedice manifestarea acţiunilor nefavorabile. . Mai mult decât atât. Pentru astfel de considerente ele trebuie să fie în permanenţă atente la transformările ce se produc în organismul copilului. Emil Planchard a sintetizat această idee în sintagma: „Nemo psychologus. să le surprindă specificitatea . calitatea procesului educaţional depinde esenţial de abilităţile psihologice ale celor ce-l întreprind. în scopul valorificării superioare a potenţialului lor nativ şi pentru favorizarea mai bunei integrări în societate a acestora.  Orice activitate educaţională se întemeiază pe cunoaşterea psihologică a subiecţilor care fac obiectul unei astfel de intervenţii. Educatoarele din grădiniţă fac parte din categoria acelor agenţi educaţionali care au fost investiţi de societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltării psiho-fizice a copiilor către un curs mereu ascendent.

Ceea ce este de făcut în asemenea situaţii este de a înţelege că la vârste mici copiii dezvăluie cu destul de multă uşurinţă stările psihologice pe care le traversează.  Considerat în sine. De bună seamă că educatoarea din grădiniţă nu le va putea controla şi nici explica pe toate. dar ea poate uza de anumite cunoştinţe cu caracter psiho-pedagogic pe care le poate adapta unui anumit specific al dezvoltării psiho-fizice a copilului. Ei nu le pot descrie şi explica suficient .compoziţii bio-chimice. . organizări neurologice. comportamentul unui organism în dezvoltare este un fenomen deosebit de complex care pune în evidenţă aspecte anatomico-structurale. dar oferă o mulţime de date comportamentale uşor de „citit”de un observator avizat.

III. a traumelor pe care le-a suferit. improvizaţia muzicală. jocul cu nisip. dintre care desenul serial. exprimarea prin dans şi mişcarea sunt cel mai frecvent utilizate de consilierii şi psihologii specializaţi în problemele copilului.   . a capacităţilor şi a dificultăţilor sale de a se adapta la mediul social. CUNOAŞTEREA PERSONALITĂŢII COPILULUI PRIN DESEN Cunoaşterea universului interior al copilului beneficiază de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresivcreative de investigaţie şi terapie. exerciţiul mimico-pantomimic şi drama-terapeutic. modelajul. Desenul liber sau tematic constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în formare a copilului şi a problemelor sale emoţionale. precum şi a relaţiilor sale cu familia.

culorilor. poziţiilor şi dimensiunilor personajelor sau obiectelor desenate. reprimate sau negate. ci doar afectivimagistic. . În alţi termeni. prin intermediul liniilor grafice. neconştientizate. în produsele creaţiei artistice a subiectului şi sunt atribuite(proiectate) în elementele acesteia şi relaţiile dintre aceste elemente.formelor. problemele ascunse.îngropate în abisurile inconştientului sunt exprimate într-o manieră simbolică. adesea transparentă.   Cum şi cât poate fi decriptată lumea subiectivă a copilului mic prin desen? Pe ce se bazează valoarea diagnostică şi terapeutică a acestui mijloc expresiv? Răspunsul acestor întrebări este dat de valoarea simbolică a desenelor ca „vehicole” şi „activatori”de informaţie psihologică inconştientă sau de mesaje pe care copilul este incapabil de a le exprima verbal.

spre deosebire de desenul după model îndeplineşte rolul unei veritabile creaţii care exprimă spontan viziunea personală a copilului asupra mediului înconjurător şi prin aceasta instituie într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui.cenzura este „survolată” şi această lume „inconştientă” nu mai produce complexe de inferioritate sau superioritate. din propria fiinţă. desenul are întotdeauna o semnificaţie. o adevărată „cheie” de interpretare a personalităţii. unic şi irepetabil al personalităţii.    Desenele sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie a primilor ani de viaţă. ele oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. ci se proiectează în imagine plastică. Prin desen.tendinţa şi dorinţa de a se exprima în desen o parte din trăirile noastre interioare. Desenul antrenează întreaga personalitate de aici extinderea modelelor interpretative. În mod special. el este condus şi susţinut de tendinţele şi pulsurile interne. Prin aceasta desenul devine limbaj original. sunt mobilul declanşator al activităţii de expresie plastică. tensiune intrapsihică.desenul liber. . Ca activitate.

cu sfera perceptiv-imaginativă. Ch. . dar şi mecanismul care antrenează multiple laturi ale personalităţii. Koch consideră că expresia plastică este produsul. Ea are un caracter individual specific în raport cu trăsăturile caracteriale. cu modul său specific de expresie. precum şi cu nivelul cultural al persoanei. aptitudinale şi temperamentale.  Viollet le Duc susţine că desenul este un mod de exprimare ca şi limbajul vorbit şi după cum limba se învaţă în şcoală fără pretenţia de a transforma pe toţi copiii în poeţi. tot astfel copiii trebuie să înveţe desenul fără pretenţia de a deveni artişti plastici.

de percepţia propriei scheme corporale şi de proiectarea sa în desenul unui omuleţ.oferă indicii asupra nivelului intelectual al copilului. aptitudinile de desenare. Prin acest test se pun în evidenţă. Au importanţă prezenţa diferitelor componente ale feţei (ochii. aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă. DESCRIEREA TESTELOR         Dintre testele aplicate bazate pe desen au fost utilizate special în descifrarea personalităţii copilului următoarele teste: a)Testul omuleţului (Goodenough) b)Testul arborelui c)Testul casei d)Testul familiei a)TESTUL OMULEŢULUI. sprâncenele. gâtul).evaluată concret prin gradul de perfecţiune şi completitudine a desenului. în primul rând. În funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică. urechile. gura. nasul. . prin echilibrul general şi bogăţia detaliilor. părul. dar şi fineţea simţului de observaţie privind diferenţe semnificative în realizarea desenului.IV.

b) TESTUL ARBORELUI . . proiecţia propriului sǎu mod de a fi şi simţi. formele şi combinaţiile acestora. Din acest desen poate fi înţeles modul în care percepe copilul mediul înconjurǎtor. În desenele casei pot apare la preşcolarii mijlocii desene de lămpi.Ca şi în celelalte teste de desen liber testul arborelui pune în evidenţă caracteristicile evaluărilor spaţiale.prin acest test am urmărit proiecţia personalităţii copilului. distanţele.creeazǎ asociaţii libere deosebit de relevante pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. ale fineţei perceptive. ceea ce exprimă pe plan psihologic o nediferenţiere clară a percepţiei de reprezentări sau a ceea ce se constituie şi există în cunoaşterea interioară(în experienţă generală a sinelui)de realitatea perceptivă care este dominant vizuală în desene. privind mărimile. în raport cu sine şi cu alţii. c) TESTUL CASEI . Aceste feluri de desene se numesc desene rontgen şi pun în evidenţă cumva o vedere prin perete a lămpii.

. M. centralitatea şi excentralizarea lor în spaţiul grafic. relaţiile dintre membrii familiei şi impactul lor asupra copilului din perspectiva acestuia.relevant pentru cunoaşterea raporturilor pe care le are copilul cu familia. distanţele dintre membrii familiei şi dintre figurile centrale şi copilul investigat sunt elemente de diagnostic importante şi totodată factori de suport pentru o discuţie relevantă de conştientizare şi chiar de optimizare a raporturilor perturbate din familie. ele fiind decisive în formarea personalităţii sale.Porot considera că simpla observare a desenului unei familii permite cunoaşterea sentimentelor reale pe care copilul le are faţă de ai săi.d) TESTUL FAMILIEI . Dimensiunile personajelor familiale. situaţia în care se plasează în cadrul familiei sale.

Fiecare copil a avut la dispoziţie doisprezece culori si foaia de hârtie pentru a realiza lucrarea. buna orientare in spaţiu). In analiza lucrărilor am urmărit : -dezvoltarea intelectuala a copilului de 5 ani. . -aptitudinile practice si estetice (abilitate manuala. trăsături. comportamente). atitudini. calităţi perceptive. -dezvoltarea socio-afectiva a copilului (relaţii. INTERPRETAREA TESTELOR       Testele s-au aplicat pe un eşantion de 24 de copii.V.

desene in care se observa prezenta detaliilor-componente ale fetei(inclusiv parul creţ) .TESTUL OMULETULUI -interpretare: Din cei 24 de copii care au realizat testul au ieşit in evidenta copii cu o dezvoltare intelectuala remarcabila.

. receptivitate. teama. exprimând timiditate. . In unele desene gura este redata simpla si ovala. vivacitate. toate acestea semnificând decizie. controlul sinelui. Ca dimensiune copiii de 5 ani desenează . voioşie. inhibiţie. siguranţă. dorinţa de relaţionare cu alţii.omuleţul. senzaţia de mişcare. fie foarte mare. sau. fie foarte mic. dorinţa de comunicare prin poziţia mâinilor.  Prezenţa aptitudinilor artistice este clară prin asortarea culorilor si îmbinarea foarte plăcută a acestora.. braţe ataşate de trunchi. apar elemente de vestimentaţie.

semnificând narcisism. la care se adaugă forma ovală. Capul considerat de mulţi autori ca loc simbolic al sinelui. În desenele copiilor am găsit forme variate ale capuluiforma rotundă fiind cea mai răspândită. vanitate morală sau intelectuală. al aspiraţiilor intelectuale.ca sediu al gândirii. . în unele desene capul este legat direct de trunchi. al controlului valorilor. al instinctelor dar şi al imaginaţiei este reprezentat de unii copii foarte mare în raport cu trunchiul.

intensitatea. realismul folosirii culorilor. galben. portocaliu. puritate.. albastru semnificând: îndrăzneală. Copiii din eşantionul studiat folosesc de regulă puţine culori. numărul acestora. .. dorinţă de adevăr. violet. localizarea suprafeţelor colorate.omuleţului. Culorile cele mai frecvent întâlnite în desenele copiilor studiaţi sunt: roşu.activism. seninătate. conturul îl realizează direct cu creioane colorate semn că afectivitatea domină raţionalul. veselie. întinderea. imaginaţie. verde.O altă modalitate interesantă de studiere a desenului . constituie analiza culorilor: alegerea.

. supleţe. .    TESTUL ARBORELUI. unde coroana este redată prin conturul ondulat ne arată capacitatea de adaptare a copilului. simplitate. am folosit modelul de interpretare ad literam.. plasticitate.sociabilitate.interpretare: În interpretarea desenelor din testul . Prezenţa fructelor redate prin puncte ne sugerează meticulozitate şi complexitate. iar pentru o mai bună sistematizare am folosit următoarele perspective: -aspecte relaţionale -trăsăturile distincte de personalitate în unele conflicte intrapsihice Astfel în desenul N. vitalitate.arborelui. voiciune.G.

. vulnerabilitate. Expresia trunchiului din linie simplă (unică) ne indică tendinţa spre izolare a copiilor.În cele mai multe desene conturul trunchiului apare din linie continuă ceea ce denotă o mare încredere în sine.iar preferinţa pentru linia curbă în redarea coroanei arborelui ne arată sensibilitatea copiilor. dificultăţi adaptative. fragilitate psihică. copii cu o foarte mare imaginaţie şi totodată un semn de feminitate. fermitate şi perseverenţă.

.D. ne descoperă un copil greu de educat cu sensibilitate mare. impresionabilitate şi agresivitate în relaţionare.Coroana cu ramificaţii abundente şi fine redată în desenul C.

dreptunghi... Sub aspectul cogniţiei putem remarca prezenţa reprezentărilor despre formele geometrice folosite în redarea desenului . triunghi).casa.(pătrat. dar şi proiecţia propriului său mod de a fi şi simţi în raport cu sine şi cu alţii.TESTUL CASEI. .interpretare Din aceste desene poate fi înţeles modul în care percepe copilul mediul înconjurător.

.M.În desenul Ţ. apar linii dispuse în zigzag ca semne ale instabilităţii dar şi a agresivităţii. Faptul că umple cu desenul întreaga foaie relevă faptul că este un copil ambiţios care vrea să se afirme.

B.Instabilitatea emoţională este evidentă în desenul lui V. Prezenţa soarelui în unele desene simbolizează căldura pe care o primeşte copilul în propria casă. prin tendinţa de a lungi exagerat de mult desenul. .

a unora dintre membrii familiei. TESTUL FAMILIEI.B. accesorii.formele. optimism. lipseşte un membru al familiei (sora mai mare) pentru că relaţia ei este mai bună cu fratele cu care vine la grădiniţă. În desenul B. atenţie trebuie acordată la desenarea tuturor părţilor corpului). dar şi poziţia. dar mai ales neglijarea în desenare. stimulative care ne indică aceeaşi stare de sociabilitate.Din perspectiva preferinţei pentru culoare observăm culori calde.   . mărimile şi distanţele dintre membrii familiei desenate. gradul de identitate ce li se conferă prin desen(îmbrăcăminte.interpretare În interpretarea testelor s-a ţinut cont de ordinea desenării. spontaneitate şi predispoziţie la comunicativitate.

G. De exemplu B. chiar iubite şi cu statut mai important în familie. spre deosebire de persoanele a căror desenare este neglijentă .Copilul T. Cei desenaţi cu atenţie şi înfrumuseţări sunt persoanele cele mai agreate şi stimate. refuză să deseneze membrii familiei motivând că nu vrea să îl deseneze urât pe tata. care sunt în esenţă mai puţin agreaţi şi stimaţi.A. înfrumuseţându-l astfel încât în desen abia mai are loc surioara mai mică. aici confruntându-ne şi cu lipsa coordonării psihomotrice şi a abilităţilor de redare a corpului uman. . în desenul realizat scoate în evidenţă pe tata.

au un oarecare grad de dezadaptare şi dezorientare adaptativă. dar şi lipsă de cunoaştere a diferenţelor dintre regulile fundamentale ale realului.Sunt unii copii care fac desene minuscule. Dacă în desen apar persoane care se ţin de mână există o dependenţă între persoana desenată mai mică şi cea mai mare. . ca şi o închidere în sine.

Desenarea în culori vii luminoase.Pe de altă parte. Alegerea culorilor pentru sine şi pentru anumite persoane nu este nici ea întâmplătoare.sau terne. În genere. . sau amândoi. retragere sau lipsă de rezonanţă afectivă. este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copilului faţă de persoanele desenate. copiii ce se află lângă părinţi sunt cei preferaţi.desenele în care între cel ce a desenat şi unul sau altul din părinţi. dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. iar preferinţa lui pentru alb-negru ne sugerează blocaje emoţionale. se află unul din fraţi sau surori indică o distanţă personală (psihică) mai mare şi că persoana ce este desenată între părinţi este preferată în familie de către unul sau altul din părinţi. elemente de depresie. întunecoase.

uneori agresivi.o stare de fericire. folosesc culori vii predominând galben. competitivi. şi R. . Pe de altă parte C. bine adaptaţi grupului. comunicativi. activi. portocaliu care ne sugerează copii deschişi. roşu. de relaxare.M.D.

Desenele fiind investite cu semnificaţii.CONCLUZII Alături de alte metode de cunoaştere a copilului preşcolar am apelat la desenul tematic pentru că oferă un ajutor considerabil în cunoaşterea universului lăuntric al acestuia. cu relaţiile sale cu familia sau alte persoane semnificative din viaţa sa. Oferă informaţii despre situaţii pe care copilul nu le poate verbaliza ci doar exprima afectiv-imagistic prin intermediul desenului. sentimente şi gândiri pe care copilul le trăieşte în legătură directă cu evenimentele vieţii sale. emoţii. .

unele fiind chiar imprevizibile. insistând în special asupra caracterului terapeutic al desenului pentru copiii neadaptaţi.procedee de ameliorare sau corectare le-am folosit în munca individuală cu copiii care prezintă unele întârzieri. Există atâta varietate şi diversitate în cadrul unic al cărui coordonate s-au reformulat continuu încât în faţa unor individualităţi specifice – copiii . Arno Stern susţine că la această vârstă nu există desene bune sau rele.este necesar să ne restructurăm de fiecare dată strategia de care dispunem la un moment dat. deficienţe în diferite domenii. . ci numai desene conforme cu personalitatea copilului. Ca urmare a constatărilor am folosit metode de intervenţie unde a fost cazul cu caracter pregnant psihoterapeutic. Unde metodele de intervenţie folosite nu au fost eficiente am îndrumat părinţii spre psihologi.    În urma aplicării testelor am descoperit o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute. El înţelege exprimarea liberă ca un mijloc care permite dezvoltarea personalităţii copilului. Nu se poate şti niciodată îndeajuns despre acest necunoscut-copilul.

A.IOLANDA MITROFAN 7.Teste psihologice de autoevaluare Cursa cu obstacole a dezvoltării umaneEditura POLIROM 2003 Copilăria. LOVINESCU . fundament al personalităţii.MIHAELA STERIAN 2.MANASIA .BIBLIOGRAFIE 1.Testul arborelui . Bucureşti 1997 Cunoaşterea copilului preşcolar Colecţia CHATEDRA .DR.V.ELENA BONCHIŞ 5. SILVIA DIMA .. Editura Imprimeria de Vest ORADEA 1997 3.ŞTEFAN POPESCU 6.ANCA ROZAREA . CORNELIA JINGA-HETREA 4.V. 2000 Studierea imaginii de sine în copilărie şi preadolescenţă.MUREŞ..GHEORGHE ARǍDǍROAICE DR.Cercetări privind dezvoltarea unor aspecte ale personalităţii copiilor între 3 si 7 ani Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1970 Culorile şi gramatica lor Casa de editură .Editura ANTET .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful