You are on page 1of 97

Curs 4

Lanţul transportorilor de electroni mitocondrial
Inhibitori şi decuplanţi ai LR

• Valorile A G
0
` pentru reacţiile de hidroliză ale unor compuşi
macroergici şi ale unor compuşi care nu sunt macroergici.
Compusul AG
0`

Acidul fosfoenol piruvic -14,8
Carbamilfosfatul -12,3
Acidul 1,3-bisfosfogliceric -11,8
Creatinfosfatul -10,5
Acil-CoA -7,5
ATP  ADP + P
a
-7,3
Glucozo-1-fosfatul -5,0
Glucozo-6-fosfatul -3,3
Glicerol-3-fosfatul -2,2
• Sinteza ATP în celulele animale se face
prin:

–fosforilare la nivel de substrat;
–fosforilare oxidativă.
• Sinteza de ATP prin fosforilare la nivel de
substrat

2 reacţii în glicoliză:
-acid 1,3 bisfosfogliceric acid 3-fosfogliceric
- acid fosfoenolpiruvic  acid piruvic

1 reacţie în ciclul Krebs:
-transformarea succinil~CoA  acid succinic

• Sinteza de ATP prin fosforilarea oxidativă în
lanţul respirator

• ADP + P  ATP

– NADH  3 moli ATP
– FADH
2
 2 moli ATP

• Utilizarea metabolică a celorlalţi nucleozid trifosfaţi
– UTP este utilizat pentru activarea glucozei la derivatul
UDP-glucoză

– CTP este utilizat în metabolismul lipidic

– Atât ATP cât şi GTP se utilizează pentru sinteza
legăturilor peptidice

– Nucleozidtrifosfatii cu riboză si dezoxiriboză participă la
sinteza acizilor nucleici

– Legăturile macroenergice din aceşti NTP provin tot din
ATP prin reacţia catalizată de nucleozid difosfat kinază:
NDP + ATP  ADP + XTP
Lanţul transportorilor de electroni
mitocondrial




1.Lanţul respirator mitocondrial sau

lanţul transportorilor de electroni



–LR este etapa finală a unor
procese oxidative din celulele aerobe
– echivalenţii reducători (protoni sau electroni)
proveniţi din substraturi reduse
sunt transferaţi pe O
2

pe care îl reduc (reducere tetravalentă),
cu formare de apă:

O
2
+ 4e
-
+ 4 H
+
 2 H
2
O
Grãsimi
Hidrati de
carbon
Proteine
d
i
g
e
s
t
i
e

s
i

a
b
s
o
r
b
t
i
e
Acizi grasi
+
Glicerol
Glucozã
Aminoacizi
Acetil-CoA
Mitocondrie
Surse extramitocondriale
de echivalenti reducãtori
2H
|-oxidare
Ciclul
Krebs
ADP
H
2
O
O
2
ATP
Lantul respirator
• Substraturile reduse (SH
2
):
– Glucide
– Lipide
– Proteine
sunt oxidate enzimatic
(cel mai frecvent prin dehidrogenare)

 ENERGIE

• echivalenţii reducători din substraturile reduse sunt
transferaţi de dehidrogenaze specifice pe coenzime oxidate
solubile:
NAD
+
şi FAD

SH
2
+ NAD
+
 S
ox
+ NADH + H
+

SH
2
+ FAD  S
ox
+ FADH
2



• In coenzimele reduse NADH, FADH
2
(sau FMNH
2
) este
înmagazinată o cantitate mare de energie chimică
Vitamina B2
• Conţine heterociclul numit izoaloxazină
N N
N
NH
CH
2
O
O
C H
3
C H
3
CH CH CH
OH OH OH
O CH
2
P O
O
-
O
P O
O
-
O
N
N
N
N
NH
2
O
H
2
C
OH OH
lumicrom
lumiflavinã
riboflavinã
flavin adenin mononucleotid (FMN)
adenozinã
adenozin 5`-monofosfat
(AMP)
flavin adenin dinucleotid (FAD)
(H)
(H)
(H)
(H)
(OH)
O N
N
N
N
NH
2
O
H
2
C
OR OH
O P O
-
O
O P O
-
O
N
+
O
H
2
C
OH OH
CONH
2
N
COOH
Acidul nicotinic Amida acidului nicotinic
(niacina) (niacinamida)
N
CONH
2
Nicotinamid-adenin dinucleotid (NAD
+
)
(R = H formeazã NAD
+
; R = -PO
3
H
2
formeazã NADP
+
)
• In mitocondrii  Ce este LR
• NADH şi FADH
2
pot dona direct echivalenţii reducători
• unui grup specializat de transportori de protoni sau de
electroni, localizaţi în membrana internă mitocondrială








O
2
+ 4e
-
+ 4 H
+
 2 H
2
O

AH
2
NAD
+
FPH
2
2Fe
3+
H
2
O
A NADH FP 2Fe
2+
1/2O
2
H
+
H
+
2H
+
2H
+
2. Fosforilarea oxidativă este procesul prin
care:

ADP + P
a
+ o parte din energia degajată în LR  ATP


• oxidarea unui mol de NADH  3 moli ATP
• oxidarea unui mol de FADH
2
 2 moli ATP
• Fosforilarea oxidativă:
– se desfăşoară numai în celulele aerobe, care au
mitocondrii;

– activitatea metabolică aerobă a unui ţesut este reflectată
de numărul de mitocondrii din celulele acelui ţesut:

• eritrocitul matur nu are mitocondrii;
• celulele miocardului, ţesut exclusiv aerob, au un număr mare
de mitocondrii;
• hepatocitele umane pot conţine între 800 şi 2000 de
mitocondrii pe celulă
Mitocondriile
• Sunt formaţiuni intracelulare, cu forme
diferite, în funcţie de ţesut:

• au 2 membrane
• internă (care delimitează matrixul) şi
• externă

• Au un spaţiu intermembranar în care se
află:
• adenilat kinaza
• creatin kinaza şi
• nucleozid difosfat kinaza.
Spatiu intermembranar
Membrana externã
Membrana
internã
Criste
Matrix
Proteine componente ale sistemului
transportorilor de electroni
• Membrana externă cu structură lipoproteică simplă,
conţine pori care o fac:
• permeabilă pentru molecule cu masa < 10 kDa:
• compuşi organici
• ioni
• nucleotide

Membrana internă
 conţine pliuri numite “criste” care îi măresc suprafaţa

 este practic impermeabilă liber pentru:
 ioni anorganici (H
+
, Na
+
, K
+
)
• Nucleotide: ATP, ADP
• compuşi organici ionizaţi sau neionizaţi:
– Malat
– Oxaloacetat
– Glutamate
– Aspartat
– Piruvat
– Acil-CoA, etc.
 este liber permeabilă
 pentru gaze (O
2
, CO
2
, NH
3
) şi pentru
 molecule mici, neionizate (apă, acid acetic, acid acetoacetic,
acid 3-hidroxibutiric)

 conţine ~20% lipide complexe
bogate în acizi graşi nesaturaţi
(cardiolipina şi fosfatidilglicerolul) şi
proteine (~80%)

Fosfatidilglicerolii
• sunt fosfatide fără azot






• Se află în membrana internă mitocondrială
H
2
C
C
O
O H
H
2
C O
CO R
1
CO R
2
P
O
-
O
O
H
2
C
C
O
H OH
CH
2
P
O
-
O
O CH
2
C H
CH
2
O CO R
2
O CO R
1
Difosfatidil-glicerol (cardiolipinã)
• Proteinele cu activitate enzimatică :

–succinat-dehidrogenaza din ciclul Krebs;
–enzime implicate în transportul acizilor graşi, din
citosol, în mitosol;
-citocromul P-450 implicat în hidroxilări;
–majoritatea componenţilor LR
–o parte a sistemului de sinteză a ATP prin fosforilare
oxidativă (F
1
F
0
ATP sintaza);
–permeaze sau translocaze, sisteme proteice care
permit transportul selectiv împotriva gradientului de
concentraţie, al unor perechi de compuşi din
mitosol în spaţiul intermembranar şi invers

Spatiu
intermembranar
Membrana
internã
Matrix
Translocarea
acizilor monocarboxilici
HO
-
Piruvat
-
Translocarea
acizilor dicarboxilici
HPO
4
2-
Malat
2-
Translocarea
acizilor tricarboxilici
Malat
2-
Citrat
3-
+ H
+
Translocarea fosfatului
H
2
PO
4
-
H
+
Mersalil
Translocarea
nucleotidelor cu adeninã
ADP
3-
ATP
4-
Atractilozid
Translocarea
aspartat - glutamat
Translocarea
malat - o - cetoglutarat
Glutamat
Aspartat
Malat
o-cetoglutarat
• Matrixul este un gel cu 50% proteine:
–enzimele ciclului Krebs (excepţie succinat-
dehidrogenaza, localizată în membrana internă);
–sistemul multienzimatic al piruvat dehidrogenazei
–enzimele |-oxidării;
–glutamat dehidrogenaza;
–o parte din enzimele ureogenezei;
–enzime ale cetogenezei;
–GOT (glutamat-oxaloacetat transaminaza);
–coenzime oxidate sau reduse (NAD
+
, NADP
+
, FAD,
NADH, CoA-SH, etc.
-ARN, ADN, ARN
t
şi ribozomii mitocondriali

Elementele componente ale LR
• Cu excepţia ubichinonei
toate componentele, sunt proteine
(legate de grupări prostetice),
care participă la procese redox

• Componentele proteice:
– Conţin centre cu Fe-S
– Conţin Fe coordinat de porfirină  citocromi
– Conţin Cu  complexul IV

• Proteinele componente ale LR sunt hidrofobe,
integral membranare
cu excepţia citocromului c
care este solubilă

• Flavoproteinele (FP) sunt dehidrogenaze flavinice
cu grupări prostetice FMN sau FAD:

–dehidrogenaza FMN - dependentă, numită NADH-
dehidrogenază oxidează NADH-ul care a preluat, în matrix,
echivalenţi reducători de la substrate ca:
 Piruvat; Izocitrat; o-cetoglutarat; Glutamat; |-hidroxibutirat
 |-hidroxiacil-CoA;

–dehidrogenaza FAD-dependentă, numită succinat
dehidrogenază preia echivalenţii reducători de la succinat

–dehidrogenaza FAD-dependentă pentru glicerol-fosfat
(GPDH)



AH
2
NAD
+
FPH
2
2Fe
3+
H
2
O
A NADH FP 2Fe
2+
1/2O
2
H
+
H
+
2H
+
2H
+
• Proteine cu fier şi sulf, ne-heminice:
– ionii de fier pot oscila între cifrele de oxidare
2 + şi 3 +
– fierul realizează coordinaţii cu sulful anorganic şi
cu atomii de sulf din resturi de cisteină

• Centrele redox Fe - S din aceste proteine
sunt
– fie binucleare (Fe
2
S
2
Cys
4
)
– fie tetranucleare (Fe
4
S
4
Cys
4
)
(Cys)-S S S-(Cys)
(Cys)-S S S-(Cys)
Fe Fe
Centru binuclear Fe
2
S
2
Cys
4
(Cys)-S S S-(Cys)
Fe Fe
S
S S
Fe
Fe
(Cys)-S
S-(Cys)
Centru tetranuclear Fe
4
S
4
Cys
4
• Coenzima Q (CoQ) sau Ubiqinona (UQ)
– singurul component neproteic al LR
– este lipofilă, solubilă în membrană
– porţiunea poliizoprenică a moleculei (la om, n=10), îi asigură
deplasarea în membrană
– participă la transferul de electroni în LR prin alternanţa între
forma oxidată (ubichinonă) şi redusă (ubichinol)
– porţiunea chinonică a moleculei poate fi redusă reversibil la
semichinonă cu 1e- şi 1H
+
sau cu 2e
-
şi 2H
+
, la ubichinol
O
O
H
3
CO CH
3
H
3
CO
R
O
OH
H
3
CO CH
3
H
3
CO
R
OH
OH
H
3
CO CH
3
H
3
CO
R
.
Ubichinonã
Semichinonã Ubichinol
(forma oxidatã)
(forma radicalicã) (forma redusã)
+H
+
; e
-
-H
+
; e
-
-H
+
; e
-
+H
+
; e
-
R = CH
2
CH C CH
2
CH
3
H
n
• Citocromii = hemoproteine
– diferă prin structura hemului al cărui Fe poate
oscila între Fe
2+
şi Fe
3+

(diferenţele structurale între porfirine determină diferenţe spectrale)

– la mamifere sunt 3 tipuri de citocromi (a, b, c)
componenţi ai LR, cu subtipurile:
• bK (sau b562 care absoarbe specific la 562 nm)
• bT (sau b566 care absoarbe specific la 566 nm)
• c1
• a-a3


citocrom (Fe
3+
)
citocrom (Fe
2+
)
e
-


e
+

– acceptă electroni de la un transportor cu potenţial
redox standard mai negativ decât al său şi cedează
apoi aceşti electroni către un transportor cu potenţial
redox standard mai puţin negativ

– Prin ce diferă de Hb şi Mb __????

• In toţi citocromii
– 4 cordinaţii cu atomii de azot ai porfirinei
–2 coordinaţii cu atomii apoproteinei

• In citocromul c
– Fe se leagă de apoproteină
• prin două legături coordinative, realizate cu S (Met) şi cu
N (His)
• prin 2 legături covalente, fostele grupe vinil au adiţionat
grupe –SH din resturile de cisteină din apoproteina
citocromului c




N
C H CH
N
N
C H CH
N
H
3
C
H
3
C
CH
3
CH
3
CH
2
CH
2
CH
2
CH
2
CH
3
CH
3
S
S CH
2
CH
2
CH
2
O
-
OC
CH
2
O
-
OC
Fe
2+
Met 80
Hys 18
L
a
n
t

p
o
l
i
p
e
p
t
i
d
i
c
• Citocromul c este o proteină solubilă
localizată în spaţiul intermembranar, de unde
se poate asocia, ca proteină periferică, feţei
externe a membranei interne.

• Citocromul b conţine pe aceiaşi proteină
două grupe hem distincte: hem bT şi hem
bK.

• Citocromul a-a3 este o proteină transmembranară cu două centre de legare
a substratelor:
– unul pe faţa externă a membranei interne, care leagă citocromul c
– altul pe faţa internă a membranei interne, care leagă O
2


• Citocromul a–a3 conţine 2 hemuri distincte
– hem a şi
– hem a3, în acelaşi complex proteic
– Şi doi ioni de cupru:
• CuA asociat cu hem a şi
• CuB asociat cu hem a3
• Cuprul participă direct la transferul de electroni în LR, prin transformări reversibile din
Cu
2+
în Cu
+


• Citocromul a3 este singurul citocrom ce leagă direct O
2
, reducându-l;
– acest citocrom este o enzimă, o oxidază (citocrom c-oxidaza).

• Organizarea componenţilor lanţului
transportorilor de electroni

NADH FP
N
CoQ cit. b cit. c
1
cit. c cit. a-a
3
O
2

- 0,32 V + 0,04 V + 0,25 V + 0,82 V
FP
S
Succinat
FP
S
(FAD)
Fe-S
Complex II
(Succinat - CoQ reductazã)
Succinat
NADH
+ H
+
FP
N
(FMN)
Fe - S
Complex I
(NADH - CoQ reductazã)
CoQ
cit.b
K
, b
T
, c
1
Fe - S
Complex III
CoQH
2
- cit. c reductazã
cit. c
cit. a-a
3
Cu
Complex IV
Citocrom c oxidazã
O
2
NADH+H
+
FP
N
(FMN) FeS
1
FeS
2
FeS
3
FeS
4
1e
-
1e
-
1e
-
2e
-
NAD
+
FP
N
(FMNH
2
)
2H
+
1e
-
2H
+
CoQ
CoQH
2
• Complexul I (NADH-CoQ reductază):
– dehidrogenaza FMN-dependentă
– proteine cu Fe şi S
– se sintetizează 1 mol ATP
– transferă echivalenţii de reducere de pe NADH pe
CoQ:

• În timp ce se oxidează o moleculă NADH:
– 2 electroni sunt transferaţi la CoQ prin complexul I
– 4 protoni sunt pompaţi de-a lungul membranei
mitocondriale, din matrix spre spaţiul intermembranar

– energia eliberată în cursul reacţiilor redox care se produc în
complexul I este conservată prin pomparea concomitentă a
protonilor de-a lungul membranei
– diferenţei de potenţial dintre NADH şi a CoQ, îi
corespunde o energie suficientă pentru sinteza a doi moli
de ATP;
– în procesul fosforilării oxidative se sintetizează însă un
singur mol ATP, restul de energie se disipează în mediu.
• Complexul II (succinat-CoQ reductază) transferă echivalenţii
de reducere de la succinat la CoQ :






• Nu se sintetizează ATP
Succinat FP
s
(FAD) CoQH
2
Fumarat FP
s
(FADH
2
) CoQ
• Succinat dehidrogenaza FAD-dependentă:
– dispusă pe partea dinspre matrixul mitocondrial
– catalizează dehidrogenarea succinatului la fumarat în ciclul Krebs
– introduce atomii de hidrogen în lanţul respirator
– Nu se pompează protoni de-a lungul membranei mitocondriale
– nu se sintetizează ATP

• In complex se mai află trei centre cu fier şi sulf şi două
proteine mici hidrofobe.
• Complexul III (CoQH
2
-citocrom c reductaza)
– echivalenţii de reducere, sub formă de e
-
, trec de la
CoQH
2
la citocromul c
– este pompă de protoni
– Se sintetizează 1 mol ATP
+
+
+
+
+
+ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ 2H )
2
(Fe c cit. 2 CoQ
reductază c citocrom - CoQ
)
3
(Fe c cit. 2
2
CoQH
• Complexul IV (citocrom c oxidaza) catalizează
reducerea tetravalentă a O
2
, acceptorul final de
electroni al lanţului:
O
2
+ 4 e
-
+ 4 H
+
2 H
2
O
Citocromoxidazã
ADP + P
a
ATP
• Complexul IV conţine 4 centre redox:
– citocromul a
– citocromul a3
– doi atomi de cupru Cu
A
şi Cu
B

– ioni de Mg
2+
şi ioni de Zn
2+
.
• Complexul IV recepţionează e
-
de la cit. c şi îi transferă pe O
2

 cit.a
 proteina cu Cu
A

cit. a3
proteina cu Cu
B

 pe O
2



• se sintetizează un singur mol ATP
Spatiu intermembranar
Membrana externã
Membrana
internã
Criste
Matrix
Proteine componente ale sistemului
transportorilor de electroni
• Organizarea componenţilor lanţului
transportorilor de electroni

NADH FP
N
CoQ cit. b cit. c
1
cit. c cit. a-a
3
O
2

- 0,32 V + 0,04 V + 0,25 V + 0,82 V
FP
S
Succinat
FP
S
(FAD)
Fe-S
Complex II
(Succinat - CoQ reductazã)
Succinat
NADH
+ H
+
FP
N
(FMN)
Fe - S
Complex I
(NADH - CoQ reductazã)
CoQ
cit.b
K
, b
T
, c
1
Fe - S
Complex III
CoQH
2
- cit. c reductazã
cit. c
cit. a-a
3
Cu
Complex IV
Citocrom c oxidazã
O
2
Spatiu
intermembranar
Membrana
internã
mitocondrialã
FMN
NADH (2e
-
)
NAD
+
Oxaloacetat
Malat
Cit.a-a
3
(Cu)
Cit.c
CoQ
Fe-S
Cit. b
Cit.c
1
2e
-
FADH
2
Fe-S
Fe-S
Succinat
Fumarat
Matrix mitocondrial
+ + + + + +
nH
+
nH
+
nH
+
- - - - -
1/2O
2
H
2
O
-
-
-
-
-
+
+
+
+
+
ATP
sintaza
H
+
ADP + P
i
ATP
ATP
ATP-ADP
antiport
ADP
• Legătura între transportul de electroni în LR şi
fosforilarea oxidativă este realizată prin “forţa
proton motrice”

• Complexul V sau ATP-sintaza mitochondrială
(F
1
F
0
-ATP-aza) are două domenii:
–porţiunea F
0
 liposolubilă
 parte integrantă a membranei interne;
 are rol de translocază de protoni

–porţiunea F
1
 Hidrosolubilă
 ancorată pe F
0
spre matrix
 are structura o
3
|
3
¸oc
 catalizează reacţia ADP + P  ATP

Membrana internã
mitocondrialã
Interior
Exterior
H
+
ATP
ADP
+
P
i
¸
o
|
¸
o
o
|
|
ATP
 Trunchiul care ataşază F
1
la F
0
conferă ATP-sintazei
sensibilitate la inhibiţia prin oligomicină.

• Date experimentale demonstrează:
–dacă F1 este detaşată de F0, F1 devine o ATP-
hidrolază (ATP-ază)
• –dacă F1 + F0 sunt incluse într-o membrană sintetică,
plasată într-un gradient de pH, ele sintetizează ATP
din ADP şi P
• –dacă doar F0 se include într-o membrană sintetică
integră, plasată într-un gradient de pH, membrana
devine permeabilă pentru protoni.

Teoria chemiosmotică

• propusă în 1961 de Peter Mitchell:
– transportul e
-
prin L R produce translocări vectoriale
de protoni prin membrana internă mitocondrială, din
matrix, în spaţiul intermembranar
 Complexele I, III şi IV ale LR sunt “ pompe de H
+




• matrixul devine mai alcalin şi spaţiul
intermembranar mai acid
• Dublul gradient
– de pH şi
– de sarcină, care apare prin funcţionarea LR
• determină apariţia forţei proton-motrice , conform relaţiei:




• Forţa proton motrice reprezintă energia disponibilă pentru:
– sinteza ATP prin fosforilare oxidativă
– procese endergonice mitocondriale
pH
F
T R
2,3 -
H
A
·
A+ = µ A
+
• Cum se întorc H
+
în matrix ?
– H
+
din spaţiul intermembranar vor fi translocaţi înapoi în
matrix prin ATP sintază, în josul gradientului de pH şi de
sarcină, deci cu eliberare de energie;
– energia eliberată va servi la sinteza de ATP
(fosforilare oxidativă)


Cuplarea
FO cu
LR
• Energia degajată în L.R. se calculează după
relaţia:

• Reacţia globală de reoxidare a NADH+H
+
:

variaţia potenţialului redox standard pe tot lanţul respirator:
AE
0`
= 1,14 V

• Energia eliberată la reoxidarea NADH+H
+
în lanţul
respirator este:




`
0
ΔE F n
`
ΔG
0
· · ÷ =
O
2
H NAD
2
O 1/2 H NADH +
+
+
+
+ ÷÷ ÷
l a kc 52,6 - 0,32)) (- - 0,82 ( x 23,06 x 2
`
ΔG
0
= + ÷ =

• o parte din energie este utilizată pentru FO


ADP + P
i
ATP
ATP sintaza
energia eliberata în LR
• La ox. NADH  3 moli de ATP pentru care se
consumă
3x7,3 =21,9 kcal/mol

 randamentul utilizării energiei libere pentru sinteza de ATP
este:
21,9 x 100/52,6 = 42%.


• La oxidarea în LR
– NADH  3 moli de ATP / atom gram de oxigen redus
– FADH
2
 2 moli de ATP / atom gram de oxigen redus



• Câtul de fosforilare se simbolizează P/O şi este:
3/1 pentru reoxidarea NADH+H
+
şi
2/1 pentru reoxidarea FADH2.


"Cât de fosforilare" =
moli ATP produsi
atomi gram oxigen consumat
• Energia rezultată prin transferul electronilor prin LR
este utilizată pentru pomparea H
+
de-a lungul
membranei interne mitocondriale din matrix în spaţiul
intermembranar.

• Se generează un gradient electrochimic care
constă dintr-un gradient de protoni şi un potenţial
de membrană.

• Protonii din spaţiul intermembranar revin în matrix prin
complexul ATP-sintază, determinând sinteza de ATP
din ADP şi fosfatul anorganic.


• Inhibitori ai fosforilării oxidative

• a.Inhibitorii LR
previn curgerea electronilor şi translocarea protonilor.
☺inhibă atât consumul de oxigen cât şi fosforilarea oxidativă
Exemple:
• –rotenone (insecticide de origine vegetală), amitalul (compus din clasa
barbituricelor), pericidina (antibiotic), pentru complexul I
• –tenoiltrifluoracetona, pentru complexul II
• –antimicina A, pentru complexul III
• –CN
-
, CO, azida (N
3
-
), pentru complexul IV.
• b.Inhibitorii fosforilării:
–oligomicina, care inhibă ATP-sintaza
–atractilozidul, care blochează translocarea
nucleotidelor cu adenină

c.Decuplanţi ai fosforilării oxidative = transportori de protoni
prin membrana internă.











• În prezenţa decuplanţilor LR funcţionează cu viteză maximă,
indiferent de valoarea raportului ATP/ADP, iar energia lanţului
respirator este disipată sub formă de căldură.
• EX. -2,4-dinitrofenolul, şi alţi compuşi aromatici cu caracter
acid
Mediu bazic
Mediu acid
O
-
O
-
HO
Membranã
2,4-dinitrofenol
internã
Spatiu intermembranar Matrix
HO
NO
2
NO
2
HO
Spatiu
intermembranar
Membrana
internã
mitocondrialã
FMN
NADH (2e
-
)
NAD
+
Oxaloacetat
Malat
Cit.a-a
3
(Cu)
Cit.c
CoQ
Fe-S
Cit. b
Cit.c
1
2e
-
FADH
2
Fe-S
Fe-S
Succinat
Fumarat
Matrix mitocondrial
+ + + + + +
nH
+
nH
+
nH
+
- - - - -
1/2O
2
H
2
O
-
-
-
-
-
+
+
+
+
+
ATP
sintaza
H
+
ADP + P
i
ATP
ATP
ATP-ADP
antiport
ADP

Curs 5

• Inhibitori si decuplanti ai LR
• Reoxidarea NADH in citosol (navetele)
• Digestia şi absorbţia glucidelor
• Cãi de metabolizare glucozã

• inhibitori
c.Decuplanţi ai fosforilării oxidative = transportori de protoni
prin membrana internă.











• În prezenţa decuplanţilor LR funcţionează cu viteză maximă,
indiferent de valoarea raportului ATP/ADP, iar energia lanţului
respirator este disipată sub formă de căldură.
• EX. -2,4-dinitrofenolul, şi alţi compuşi aromatici cu caracter
acid
Mediu bazic
Mediu acid
O
-
O
-
HO
Membranã
2,4-dinitrofenol
internã
Spatiu intermembranar Matrix
HO
NO
2
NO
2
HO
• Ţesutul adipos brun este un ţesut
termogenic

• Proteina de decuplare UCP-1
care se găseşte exclusiv în membrana internă a
mitocondriilor ţesutului brun, transportă protonii
din spaţiul intermembranar în matrix
decuplând astfel sinteza de ATP de
transportul protonilor.


Creier
Frigul sensibilizeazã hipotalamusul
Nervul simpatic
Norepinefrinã
Receptor |
adrenergic
UCP-1
H
+
AMP
c
Protein kinaza A
Trigliceride
Acizi grasi
ATP Sintaza
1/2O
2
+2H
+
H
2
O
H
+
H
+
H
+
NADH
FADH
2
Celulã din tesutul
adipos brun
Controlul respirator
• intermediari ai degradării glucidelor, lipidelor,
proteinelor
• –compuşi şi factori implicaţi direct în lanţul
respirator şi fosforilarea oxidativă (complexe
enzimatice, coenzime reduse, ATP, ADP, O2,
Pi, etc.).
• controlul respirator se mai numeşte şi “control
prin acceptor de fosfat” .
Grãsimi
Hidrati de
carbon
Proteine
d
i
g
e
s
t
i
e

s
i

a
b
s
o
r
b
t
i
e
Acizi grasi
+
Glicerol
Glucozã
Aminoacizi
Acetil-CoA
Mitocondrie
Surse extramitocondriale
de echivalenti reducãtori
2H
|-oxidare
Ciclul
Krebs
ADP
H
2
O
O
2
ATP
Lantul respirator
Specii incomplet reduse ale oxigenului şi
azotului


oxigenul - element „duplicitar” - este sursa unor
specii foarte active, obţinute prin reducerea
secvenţială a O
2
:
-radicali de oxigen;
-derivaţi non-radicalici ai oxigenului.
.
O
2
.
O
2
O
2
(oxigen singlet)
+e
-
anion
superoxid
+ H
+
HO
2
radicalul
hidroperoxil
+e
-
O
2
2
anion peroxid
+ H
+
HO
2
+ H
+
H
2
O
2
peroxid
de hidrogen
NO
.
ONOO
-
anion
peroxinitrit
NO
2
OH
....
stare de tranzitie
NO
3
anion
nitrat
NO
2
+ HO
.
.
radicalul
nitro
radicalul
hidroxil
+e
-
HO
-
+ HO
anion radical
.
hidroxil hidroxil
+ e
-
+ 2H
+
2H
2
O
Sursele de SRO în organism
Surse endogene de SRO, în condiţii fiziologice:

- în mitocondrii în LR în prezenţa unor inductori;

–activitatea enzimelor: XO, ciclooxigenază, MAO, NADPH
oxidază;

–în cursul oxidării acizilor graşi cu catenă lungă în peroxizomi;

–autooxidarea unor compuşi: Fe
2+
, hem, tioli, adrenalină;

–biosinteza hormonilor tiroidieni;

–transformarea acidului arahidonic în prostaglandine,
tromboxani, lipoxine;

R-OO
.
R-OOH
Vitamin E
(o-tocopherol)
Vitamin E
(radical)
Ubiquinone
Ubiquinol
Vitamin C
(radical)
Vitamin C
G-S-S-G
G-SH
Thioredoxin ox.
Thioredoxin red.
acid
Dihydrolipoic
acid
o-lipoic
NADPH
NADP
+
Cellular
reduction
systems
Oxidants
Mijloace de protecţie enzimatice
Catalazã
O
2
O
2
H
2
O
2
Superoxid
dismutazã
.
+ e
-
Glutation
peroxidzã
2 G-SH
H
2
O
G-S-S-G
Glutation
reductazã
NADPH + H
+
NADP
+
2 G-SH
Reoxidarea NADH citosolic

• NAD
+
este coenzima dehidrogenazelor atât
pentru reacţiile care au loc în mitocondrie
cât şi pentru cele din citoplasmă:

SH
2
+ NAD
+
 S
ox
+ NADH + H
+

• Mitocondrial NADH + H
+
se ox în LR

• Reoxidarea NADH + H
+
produs în
citoplasmă:

-în condiţii anaerobe
în reacţia acid piruvic  acid lactic

-prin introducerea echivalenţilor de reducere
în LR, indirect prin navete (shuttle),
deoarece NADH nu poate trece prin
membrana mitocondrială.


• Naveta glicerolfosfatului este unidirecţională şi are ca
scopuri:
-menţinerea concentraţiei necesare de NAD
+
în citoplasmă şi

-furnizarea de echivalenţi de reducere LR.
Citosol Membrana externã Membrana internã
NAD
+
Glicerol-3-fosfat Glicerol-3-fosfat
FAD
FADH
2
LR
Glicerol-3-fosfat
dehidrogenaza
Dihidroxiaceton
Dihidroxiaceton
fosfat
fosfat
NADH + H
+
Glicerol-3-fosfat
dehidrogenaza
Naveta malat-aspartat este bidirecţională
Prin acţiunea acestei navete se asigură atât reoxidarea NADH + H
+

citoplasmatic, cât şi reglarea cuplurilor NADH – NAD
+
extra şi
intramitocondriale
Membranã internã
Citosol Matrix
o-ceto
glutarat
o-ceto
glutarat
1
Oxaloacetat
Aspartat
Aspartat
Glutamat
Transaminare
NAD
+
Malat Malat
NADH+H
+
NAD
+
NADH+H
+
Oxaloacetat
Glutamat
Transaminare
Malat dehidrogenaza
Malat dehidrogenaza
2
H
+
H
+