Noţiuni generale privind procesul de îmbătrânire.

Teoriile îmbătrânirii

Şef. lucr. dr. Cristina-Maria Gavrilescu

cu scăderea viabilităţii şi creşterea vulnerabilităţii individului. Coordonarea de către mecanisme interne.Noţiuni despre procesul de îmbătrânire Definiţia biologică: insuficienţa menţinerii homeostaziei în condiţii de stress fiziologic. intrinseci . Progresivitatea manifestărilor 3. Deteriorarea si dezorganizarea sistemului ( creşterea entropiei) 2. Intervenţia unor mecanisme universale 4. Procesul de îmbătrânire se caracterizează prin: (Haiflick): 1.

Teoria degradării si reparării ADN : destinul celulei şi implicit procesul de imbătrânire depinde de eficienţa mecanismelor de reparare a ADNului alterat .Teorii asupra procesului de îmbătrânire I Teorii genetice: ADN este deţinătorul codului genetic. ce ordonează şi dirijează reacţiile biochimice ce duc la sinteza normală de proteine necesare vieţii. 1. .

Degradarea colegenului influenţează rigiditatea şi aspectul ţesutului conjunctiv. .Alterarea ADN şi ARN este produsă de: - - Factori exogeni Factori endocelulari Alterări spontane. Cu vârsta: creştere progresivă a legăturilor încrucişate dintre lanţurile polimerice izolate şi dintre acestea şi moleculele de tropocolagen. prin “legături încrucişate” (cross-linkage) între lanţurile de ADN.

erori in sistemele de transcriptie si translatie ale unor macromolecule proteice 4. 3. frenatoare: Genele frenatoare. . devin la un moment dat ineficiente. Teoria pierderilor genetice Acumulare tardivă de mutaţii si recombinări nefavorabile. cu apariţia unor modificări in sinteza proteică. Teoria “catastrofelor prin acumulare de erori” Acumulare de defecte. Teoria genelor modificatoare.2. ce blocheaza efectele degenerative ale genelor de îmbătrânire.

Sunt extrem de distructivi.II Teoria radicalilor liberi (RL) (Denman si Harman. RL : oxigenul radicalul superoxid radicalul hidroxil (cel mai nociv dintre toţi) peroxidul de hidrogen. ceea ce le ofera o foarte mare reactivitate. 1956) RL sunt produsi intermediari cu numar impar de electroni. prin ataşare de alte molecule pe care le distrug direct sau le altereaza prin declanşarea unui lanţ de reacţii ce produc distrugeri celulare extinse. .

ci sunt detectati indirect prin aparitia unor urme (footprints). . Oxigenul: rol paradoxal Rol esenţial pozitiv în metabolismul aerobic Rol distructiv prin intermediarii unor reacţii oxidoreducatoare RL nu pot fi observati direct in vivo. a ADN si membranelor celulare.Acţiunile RL: peroxidare a acizilor grasi nesaturati alterare a acizilor nucleic oxidare a proteinelor clivare a polizaharidelor distrugere a enzimelor.

- . cat si patologic.Actiunea nociva a radicalilor liberi influenteaza imbatranirea sub aspectul ei normal. Se invocă intervenţia RL şi în: cataractă unele retinopatii unele distrofii musculare. RL sunt cauza a cel putin sase boli cronice : emfizem pulmonar ateroscleroză neoplazii diabet de maturitate ciroza hepatică boala artrozică.

zeaxantina. catalaza. acidul ascorbic . peroxidaza. alfa-carotenul.Sisteme de apărare împotriva RL ( antioxidanţi) : SOD (superoxiddismutaza). luteina. Administrarea antioxidanţilor artificiali nu prelungeşte durata maximă de viaţă. Rol favorabil al antioxidanţilor naturali (dieta mediteraneană) . glutationul. licopenul ) . tocoferolul: blochează lantul reactiilor provocate de RL Zilnic în fiecare celulă se produc 1000 de alterări ale ADN prin RL.  Carotenoizii (beta-carotenul.

În geriatrie este foarte important regimul igienodietetic si medicaţia de susţinere a funcţiei hepatice.diminuarea proceselor de reparare si regenerare. Rolul ficatului : . .III Teoria pace-makerilor: intervenţia unor organe şi sisteme în procesul de îmbătrânire: 1.modificarile morfologice progresive hepatice la vârstnic .modificări funcţionale .

. vaccinuri. Rolul ţesutului colagen : degradare şi sinteză scăzută cu vârsta. fie prin prelucrare biologica a unor tulpini de microorganisme. etc. Folosirea de medicaţii de influenţare a structurii şi funcţiei. fie din surse vegetale. preparate bacteriene.  Se cunosc deja numeroase categorii de imunomodulatori: levamisol. cu aparitia unui grad de imunodeficienţă Îmbatranirea imunologică corelată cu involuţia timusului Îmbătrânirea afectează mai ales populaţiile limfoide periferice si menajează pe cele centrale: accentuarea unor procese autoimune. Rolul sistemului imunologic Scade răspunsul imun al celulelor imunocompetnte. interferoni. 3. dar frecvent utilizarea lor este grevata de importante efecte secundare .2. Necesitatea administrării de imunomodulatori naturali sau sintetici în geriatria modernă.  Imunomodulatorii sunt obtinuti fie prin sinteza chimica.

Strategii de igiena mentala.modificarea activitatii neurotransmitatorilor si a metabolismului: incarcarea cu lipofuscina. a. medicamentoasa.modificari morfologice: . Îmbătrânirea sistemului nervos .4. . Ele coopereaza în determinarea ritmului îmbătrânirii . Rolul sistemului neuroendocrin Sistemul nervos si endocrin opereaza împreună ca un pacemaker unic al senescentei .

Scadere la femei a estradiolului. . glucocorticoizi.scadere mai putin importanta: tiroxina. parathormonului. progesteronului. aldosteron . FSH).b. testosteron. mai ales în cazul menopauzei şi al osteoporozei. Îmbătrânirea sistemului endocrin: . scaderea dehidroepiandrosteronului (DHEA) . Tratamente de corecţie.crestere a gonadotrofinelor (LH.

materie biosică. Teoria rolului oxidoreducerilor: dezechilibru în favoarea oxidărilor 4. 8. Dupa Gh. 5. materie fizico-chimica (nevie). Marinescu: fagocitarea neuronilor nu este o cauză. Teoria energetică 3. . Teoria lizozomală 1. Teoria fagocitozei aplicate la imbatrânire (Mecinikov): fagocitarea neuronilor de catre celulele microgliale ar fi cauza imbatranirii sistemului nervos. Teoria imbătrânirii prin intoxicare intestinală 7. ci consecinta uzurii şi a deteriorării lor. Teoria uzurii: acumulare de “pigmenţi ai bătrâneţii” (lipofuscina) 6. Teoria biostructurală (Eugen Macovschi): modificari ale sistemelor structurale energetice şi ale funcţiilor acestora.IV Alte teorii Teoria entropiei 2.

Postmitotică: celule ce nu se divid (neuroni. Fiecare celulă este marcată de trecerea timpului (degenerarea si depopularea neuronala din senescenţă) 2. celule miocardice) şi suferă acţiunea timpului îmbătrânind odată cu întreg organismul.Din punct de vedere celular există două forme de imbătrânire Mitotică: afectează ţesuturile ale căror celule se succed generatii dupa generatii. Fiecare noua generatie de celule este marcata de timp fata de generatia precedenta Limitare a capacitatii de expansiune clonală 1. Neuronii îmbatrânesc asincron: unele populatii de celule sunt programate pentru alterare senilă dincolo de limita duratei de viaţă a organismelor vii .

Cercetări recente au demonstrat că există neurogeneză la nivelul creierului Implicaţii pentru refacerea creierului lezat boli degenerative epilepsie traumatisme cranio-cerebrale severe accidente vasculare cerebrale .   - S-a considerat mult timp ca sistemul nervos central nu îşi poate înlocui celulele degenerate.

s-a sugerat ideea că neurogeneza adultă asigură un suport pentru sarcinile de învăţare dependente de hipocamp. cum ar fi bulbul olfactiv sau hipocampul  Dat fiind rolul cunoscut al hipocampului în sarcinile de memorare şi învăţare. . S-a dovedit ca neurogeneza adultă se produce mai ales in zonele mai vechi filogenetic.

uter. plămân. funcţionale Analizând aceste celule. . Ipoteza cercetătorilor români este ca telocitele pot ghida celulele stem in ţesutul afectat si le pot stimula si controla diferentierea in celulele noi. Germania. tub digestiv. glandă mamară. pericard. cercetătorii au ajuns la concluzia că atât inima.     Specialistii de la Institutul Victor Babes au evidenţiat telocitele: prezente atât în organe cavitare (inimă. Marea Britanie si China au confirmat existenta acestor celule. încercarile experimentale de a regenera anumite tesuturi prin folosirea numai a celulelor stem a eşuat până in prezent. independent. si alte grupuri de oameni de stiinta din Italia. trompă uterină). cât şi necavitare (pancreas. peritoneu) Dupa cercetătorii români. cât şi creierul au capacitate de regenerare. placentă) şi în seroase (pleură. prin metode diferite. Telocitele pot ghida celulele stem.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful