BIOPSIA RENALA

Biopsia renala este o procedura medicala efectuata in scop diagnostic. Ea presupune introducerea unui ac special prin flancuri (drept sau stang) cu scopul recoltarii unui fragment tisular din parenchimul renal. Dupa recoltarea mostrei de tesut, aceasta este trimisa laboratorului de anatomie patologica, unde medicii il vor investiga la miscroscop si vor stabili daca rinichiul are vreo afectiune.

Pregatirea pentru biopsie: Pacientii sunt sfatuiti sa evite consumul de lichide cu minim 6 - 8 ore inainte de efectuarea biopsiei si sa isi goleasca vezica in dimineata efectuarii investigatiei. Medicul si asistenta medicala are datoria de a discuta cu pacientul indicatiile realizarii unei astfel de investigatii, trebuie sa ii explice cat mai clar in ce consta aceasta, care sunt posibilele incidente si accidente (precum si frecventa lor de aparitie). Pacientului i se pot expune si posibilele rezultate, sau patologii pe care medicul le banuieste. Dupa aceasta discutie, pacientul este rugat sa completeze un formular si sa isi dea consimtamantul cu privire la efectuarea analizei, in care trebuie precizat ca a inteles riscurile investigatiei.

Pregatirea pacientului este foarte importanta: - Inainte de intrarea in sala de operatie acestuia i se vor schimba hainele cu un halat steril; - Pacientului se vor administra substante sedative (cel mai probabil pe cale intravenoasa), care sa il linisteasca si sa ii reduca stresul la care este supus; Odata intrat in sala, pacientul va fi asezat pe masa de biopsie. Pozitia de electie este cea in care bolnavul sta in decubit ventral pe masa. Sub abdomen i se poate plasa un saculet cu nisip sau un cearsaf rulat, astfel incat sa existe ceva ferm care sa sustina regiunea respectiva. Este foarte important ca pacientul sa fie cooperant la recomandarile medicului cu privire la respiratie si sa incerce sa nu se miste cat timp procedura este efectuata. Dupa ce pacientul este corect pozitionat pe masa, medicul va palpa lombele poate stabili care este zona cea mai indicata de introducere a acului. Locul va fi marcat, apoi sterilizat si dezinfectat cu solutii speciale (de tipul betadinei).

Urmeaza efectuarea anesteziei locale, printr-o injectie subcutanata, pentru ca zona prin care se va introduce acul de biopsie sa fie amortita iar durerea resimtita sa fie minima. In timp ce pozitia rinichiul este monitorizata ecografic, medicul va introduce acul de punctie prin tegument, strabatand structurile anatomice subiacente pielii, pana va ajunge la parenchimul renal. Cat timp acul este introdus, pacientul trebuie sa nu se miste. Aceasta recomandare este foarte importanta, pentru a nu aparea modificari de pozitie ale rinichiului, pentru ca acul sa nu loveasca alte structuri si pentru ca procedura sa se termine cat mai repede. Daca medicul observa ca rinichii si-au modificat pozitia, acul poate fi retras si apoi reintrodus, sau poate dura mult mai mult pana cand vor fi relocalizati, timp in care disconfortul pacientului se va accentua.

Este de preferat ca pacientul sa isi tina respiratia cat timp se efectueaza procedura. Dupa ce fragmentul tisular necesar este recoltat, acul se retrage usor, si se aplica o usoara presiune pe zona respectiva pentru cateva minute, pentru a se limita hemoragia. Dupa aceea se poate aplica un bandaj local, pentru mai multa siguranta. Intreaga procedura dureaza intre 15-30 de minute (incluzand aici si timpul necesar localizarii rinichilor, dezinfectarea zonei si pregatirea punctiei), recoltarea in sine efectuandu-se in doar cateva minute. Dupa ce investigatia este finalizata, pacientul poate ramane internat pentru cateva ore sau chiar o zi, in functie de starea generala, daca investigatia a fost realizata in ambulator. In cazul pacientilor internati, externarea se face doar dupa rezolvarea cazului. Pacientii care au tulburari de coagulare nu trebuie supusi unei biopsii percutane.

Incidente si accidente Daca pacientii respecta recomandarile medicului si nu se agita in timpul efectuarii biopsiei, incidentele si accidentele sunt rare. Totusi, in anumite cazuri, pot sa apara: - Hemoragie intramusculara, care se complica cu aparitia unui hematom local si dezvoltarea durerii; - Hemoragie intrarenala exteriorizata uneori ca hematurie macroscopica; - Infectie tegumentara sau a tesuturilor subiacente la locul de efectuare a punctiei; - Punctionarea unui vas mare din abdomen, situatia care necesita tratament de urgenta, transfuzie sangvina pentru evitarea socului hipovolemie sau interventie chirugicala pentru realizarea hemostazei si corectarea integritatii vasului afectat