CS.III dr.

PUIU MIHAELA

 PREGĂTIREA TEHNICĂ
 PREGĂTIREA FIZICĂ  PREGĂTIREA TACTICĂ

 PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ
 PREGĂTIREA ARTISTICĂ

Tehnica şi pregătirea tehnică
 „Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de de sport, efectuate raţional şi economic, în vederea obţinerii unui randament maxim în competiţii.” (Dragnea, A., 2002, p. 281);  Tehnica unei ramuri de sport este reprezentată de totalitatea deprinderilor motrice specifice, concepute pentru a asigura realizarearea efortului specific în competiţii.  Tehnica unui sport este concepută în strânsă legătură cu regulamentul de concurs, obiecte, echipamentele şi materialele specifice.

Tehnica şi pregătirea tehnică
 „ În unele ramuri de sport tehnica este criteriul principal de performanţă, sportivii obţinând note în competiţii pentru execuţia tehnică (gimnastică, patinaj artistic);  În alte ramuri de sport, (jocuri, atletism, sporturi de luptă), respectarea tehnicii corecte de execuţie a acţiunilor motrice specifice este în primul rând o modalitate de a facilita obţinerea un raport optim între efortul fizic depus şi performanţa sportivă obţinută (distanţe de aruncare a obiectelor, lungimea/înălţimea săriturilor, viteza de deplasare, etc).  Respectarea tehnicii corecte este un factor important pentru evitarea uzurii la nivelul structurilor organismului şi a accidentărilor.

blocajul.  Există elemente tehnice compuse dintr-o succesiune standard de acte mortice (orice săritură cu elan va fi compusă din elan. Elementele tehnice reprezintă forme generale ale deprinderilor motrice specifice. zbor. driblingul (baschet/handbal). bătaie.  În ramurile de sport în care respectarea riguroasă a tehnicii de execuţie este criteriu de performanţă. aterizare).  Există elemente tehnice comune mai multor ramuri de sport . prinderea – pasarea mingii (handbal). poziţie fundamentală de apărare. orice abatere de la tehnica de execuţie fiind depunctată. având un caracter abstract.Componentele tehnicii Elementul tehnic – structură motrică fundamentală specifică practicării fiecărei ramuri sau probe sportive. elementele tehnice trebuie executate aşa cum prevede regulamentul. .

 Precizarea modului specific în care se execută un anumit elemenet tehnic dă naştere unuia sau mai multor procedee din acea categorie de elemenete tehnice.)   Îmbunătăţirea sau creşterea gradului de complexitate a unei elemet dă naştere unei nou element şi nu unui procedeu tehnic. .Componentele tehnicii: Perocedeul tehnic . etc. aruncarea la poartă la handbal poate fi executată din alergare. de exemplu. (de ex. de pe loc. din plonjon. sunt definite doar elemente tehnice şi valorizate prin codul de punctaj. din săritură.reprezintă modul concret de execuţie a elementelor tehnice sau diferitele moduri de executare a aceluiaş element tehnic.  De aceea în gimnastică.

53)  Apare după o experienţă îndelungată de practicare a unei ramuri de sport.Componentele tehnicii: Stilul – reprezintă modul personal de executare a unui procedeu tehnic. Un stil de executare a unui element tehnic.”(Bompa. preluat şi relizat în competiţii de către tot mai mulţi sportivi. T. în ramurile de sport în care execuţia tehnică nu este criteriu de performanţă în competiţii. ..  Putem vorbi de stil personal de execuţie a procedeelor tehnice. 2001.  De cele mai multe ori este o consecinţă a adaptării la caracteristicile morfofuncţionale proprii.  Poate să apară la sportivii avansaţi.  Cel mai des întâlnit este la jocuri şi la sporturi cu adversar direct. după ce şi-au însuşit foarte bine tehnica de bază.  „rezultă din imaginaţia individului de a rezolva o problemă tehnică sau de a efectua un act motric. p. după un anumit interval de timp devine element tehnic.

A. imagini video) sau exersarea cu ajutor îngrădit (sportivul este condus prin mişcare de către antrenor sau cu un echipament tehnic ajutător). antrenorul foloseşte diferite metode: explicaţia.Învăţarea tehnicii La baza însuşirii tehnicii stau mecanisme de învăţării.. 2002. experienţă şi complexitatea elementului ce urmează a fi însuşit. Etapele învăţării tehnicii sportive (după Dragnea.287): Etapa informării şi a formării reprezentării mişcării: • Sportivul îşi crează o imagine de bază despre elementul tehnic ce trebuie învăţat. p. demonstraţia. • În funcţie de vârsta sportivului. . intuitive (chinograme.

asemănător cu cel anterior învăţat. . folosind doar informaţiile kinestezice ale sportivului.  La vârste mici este important să se puncteze elementele esenţiale şi să se evite excesului de informaţii care să îngreuieze înţelegerea sau să determine confuzii.  Se poate trece la învăţarea unui nou element.Învăţarea tehnicii Etapa informării şi a formării reprezentării mişcării: Indicaţii metodice:  Adaptarea metodelor şi mijloacelor de prezentare la nivelul de înţelegere al sportivilor.

 Este foarte imporatant în această etapă să se pună accent pe execuţia corectă a mişcărilor. precizie şi coordonare scăzute. .Învăţarea tehnicii Etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate  Este reprezentată de primele execuţii practice ale sportivilor.  Execuţiile sunt caracterizate prin: consum energetic excesiv.

 Pentru procedeele tehnice alcătuite dintr-o succesiune de acţiuni motrice se recomandă metoda algoritmizării.  Folosirea de mijloace intuitive şi a unui limbaj adecvat.  Se vor crea condiţii uşurate de execuţie.Învăţarea tehnicii 2. .  Indicaţiile antrenorului vor fi scurte.  Comunicarea permanentă cu sportivul pentru a ne asigura de înţelegerea indicaţiilor transmise.  Elementele vor fi executate cu viteză redusă. Etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate Indicaţii metodice:  Se vor folosi instrumente ajutătoare pentru însuşirea corectă a mişcărilor. centrate pe elementele cheie ale execuţiei. corespunzător nivelului de înţelegere al sportivului.

p.Strategii de simplificare a condiţiilor de execuţie (Meusel. . aruncarea obiectelor la distanţă fixă.  Modificarea parametrilor: folosirea unor obiecte mai uşoare la aruncări. 2002. lucru pe bârnă joasă în gimnastică. spaţii de joc reduse. citat de Dragnea.  Scurtarea programului pe orizontală: executarea izolată a unor mişcări din elementul tehnic.  Constanţa situaţiei: variante de pase standardizate la volei. A. de exemplu lucru doar pentru braţe sau pentru picioare la înot.. folosirea trambulinei elastice în învăţarea elementelor acrobatice). învăţarea aterizării la sărituri).  Reducerea suprasolicitării multiple: adversar pasiv sau semiactiv.291)  Surtarea programului pe verticală: de exemplu reducerea numărului de paşi în elenul de la sărituri sau aruncări.

Dezvoltarea capacităţii de autoapreciere a calităţii execuţiilor. Dozare corespunzătoare a efortului în raport cu nivelul de pregătire.3. se recomandă ca intervenţiile pentru corecţie să fie planificate la începutul lecţiei. Indicaţii metodice: Atenţie le execuţia corectă a mişcărilor. . şi niciodată la sfârşitul lecţiei. În cazul execuţiilor greşite.  Consum energetic eficient în raport cu cerinţele specifice elementului tehnic. amplitudine crescută în execuţie. Evitarea excutării elementelor în condiţii de oboseală crescută care să conducă la erori de execuţie tehnică.  Ritm. Etapa coordonărilor fine şi a consolidării procedeelor tehnice: Caracteristici:  Este etapa în care sportivul execută corect elementul tehnic în condiţii standard. precizie. după partea de încălzire.

Etapa perfecţionării: Caracteristici:  Este etapa în care sportivul execută elementul cu indici crescuţi de eficienţă (viteză. cu îngreuieri/handicap (aruncare la poartă peste un paravan.  Pregătire fizică specifică corespunzătoare.  Executarea elementului în condiţii variate (suprafeţe de sprijin variate ca dimensiune. consistenţă).4. (succesiune de elemente). . forţă. cu adversari activi.  Executarea elementelor în condiţii de oboseală specifice competiţiei. amplitudine). aruncare la coş în semiîntuneric).  În acestă etapă se recomandă executarea elementelor tehnice şi realizarea corecţilor de execuţie în condiţii de oboseală similar cu condiţiile competiţiei. Indicaţii metodice:  Introducerea elementului tehnic în combinaţii de elemente. precizie. şi în condiţii de întrecere.

 Valorificarea însuşirii execuţiilor tehnice. .Priorităţi metodice privind învăţarea tehnicii:  Stabilirea pentru fiecare ramură de sport. pentru fiecare etapă de vârstă atât a elementelor tehnice ce trebuie învăţate cât şi nivelul de execuţie. la orice nivel.  Individualizarea instruirii – indiferent de etapa de pregătire se va ţine cont de particularităţile morfofuncţionale ale fiecărui sportiv şi de opţiunile personale faţă de anumite execuţii tehnice. se realizează prin executarea acestora în competiţii.

în antrenamente cu ajutorul probelor de control sau în concursuri amicale.Priorităţi metodice privind învăţarea tehnicii:  Pe parcursul însuşirii elementelor tehnice.  Evaluarea nivelului pregătirii tehnice. este necesar ca înaitea însuşirii tehnicii să se asigure dezvoltarea calităţilor motrice care ce stau la baza executării elementelor tehnice.  În anumite ramuri de sport. . în mod periodic. De exemplu înaite de a învăţa elementele tehnice la bârnă se dezvoltă echilibrul specific. antrenorii trebuie să elaboreze programe de pregătire fizică corelate cu cerinţele tehnicii specifice.

valori optime ale indicilor morfofuncţionali.. 1996. .”(Dragnea.163) Obiective principale: • Adaptarea progresivă a mecanismelor fiziologice ale organismului la eforturi intense. p. prin nivelul înalt al calităţilor motrice de bază şi specifice. stăpânire deplină a exerciţiilor utilizate şi o stare perfectă de sănătate. • Dezvoltarea calităţilor biomotrice generale şi specifice efortului competiţional caracteristica ramurii sau probei sportive practicate. A.PREGĂTIREA FIZICĂ Definiţie – „Pregătirea fizică înglobează un întreg sistem (ansamblu) de măsuri care asigură o capacitate funcţională ridicată a organismului.

la toate nivelurile de pregătire. • Diferă de la o ramură de sport la alta în funcţie de specificul efortului competiţional. comparativ cu sportivii avansaţi care pun accent pe pregătirea fizică specifică. .PREGĂTIREA FIZICĂ Caracteristici: • Este prezentă în toate ramurile de sport. • La începători predomină pregătirea fizică generală. • Conţinutul şi dozarea efortului diferă în funcţie de nivelul de pregătire şi de etapa de pregătire din planul anual.

• La sportivii avansaţi se programează în etapa de pregătire generală. la începutul fiecărui ciclu de pregătire. . • Se realizează cu mijloace cu caracter general sau împrumutate din alte ramuri de sport. Pregătire fizică generală: • Asigură dezvoltarea armonioasă a organismului şi a calităţilor motrice de bază.PREGĂTIREA FIZICĂ Sistematizarea pregătirii fizice: 1. • Asigură condiţiile de bază pentru pregătirea fizică specifică. • La începătorise realizează pe tot parcursul anului. • Îmbunătăţeşte capacitatea de refacere a organismului după efort.

Pregătire fizică specifică: • Continuă pregătirea fizică generală şi se bazează pe aceasta. . • Se realizează cu mijloace specifice fiecărei ramuri de sport.PREGĂTIREA FIZICĂ Sistematizarea pregătirii fizice: 2. • Este orientată strict către dezvoltarea acelor calităţi motrice implicate în realizarea efortului specific în competiţii. • Dozarea efortului are caracter individualizat.

p. în vederea rezolvării situaţiilor problematice (de concurs) create de adversari. coechipieri şi ambianţă. prin care îşi valorifică toate capacităţile tehnice.. 301) Strategia – se referă la organizarea acţiunilor pe perioade mai lungi de timp.este o componentă a strategiei şi cuprinde planurile efective de joc sau de abordare a unei competiţii individuale.PREGĂTIREA TACTICĂ Definiţie – „Tactica reuneşte un sistem de principii. fizice. psihice. Tactica . pentru obţinerea succesului”. . de cele mai multe ori cuprinzând planuri de organizare ce surprind mai multe competiţii. 2002. (Dragnea. A. idei şi reguli de abordare a competiţiilor de către sportivi.

. dar cu o pondere mai mică în obţinerea performanţelor comparativ cu sporturile de echipă. există o pregătire tactică specifică de concurs. . atletism.”( Bompa. Tactica se referă la la atributele de organizare ale planurilor unei echipe sau ale unui sportiv. T.  Pregătirea tactică are o valoare ridicată în jocuri şi sporturile cu adversari (box. tenis)  Şi în sporturile individuale. gimnastică. pentru un joc sau doar pentriu o competiţie. înot. p. 2001. 55).  Importanţa pregătirii tactice în obţinerea performanţelor în competiţii nu este aceeaşi în toate ramurile de sport.PREGĂTIREA TACTICĂ „Strategia este arta de a proiecta şi dirija planurile unei echipe sau ale unui sportiv pentru un întreg sezon sau mai mult.

1996.163): • Documentarea antrenorilor şi sportivilor prin stuierea lucrărilor de specialitate.. vizionarea unor înregistrări video cu evoluţii tactice avansate. . a noutăţilor şi tendinţelor domeniului. A. • Programarea pe parcursul pregătirii a unui număr sporit de concursuri care să asigure formarea deprinderilor şi priceperilor tactice. p. • Studierea atentă a caracteristicilor aversarilor ce urmează a fi întâlniţi.PREGĂTIREA TACTICĂ Măsuri metodice privind realizarea pregătirii tactice (Dragnea.

cu adversar pasiv şi apoi cu adversar activ.. • Organizarea şedinţelor de analiză a activităţii competiţionale şi precizarea clară a concluziilor desprinse din aceasta. 1996. p. • Pregătirea tactică să se realizeze progresiv în ce priveşte condiţiile de dificultate: fără adversar.PREGĂTIREA TACTICĂ Măsuri metodice privind realizarea pregătirii tactice (Dragnea. A. . • Pregătirea tactică să se realizeze alternativ prin pregătirea teoretică şi pregătirea practică.163): • Orientarea pregătirii tactice în conformitate cu cerinţele modelului competiţional.

precum şi a strategiilor adoptate de aceştia.  Cunoaşterea potenţialului şi a punctelor slabe ale adversarilo. condiţiilor de mediu în care se va desfăşura competiţia.PREGĂTIREA TACTICĂ Sarcinile specifice pregătiriii tactice:  Cunoaşterea principiilor strategiei sportive. .  Cunoaşterea specificului echipamentelor. instalaţiilor.  Studierea legilor şi regulamentelor de organizare a competiţilor de orice nivel din ramura sau proba respectivă.  Elaborarea şi însuşirea tacticii individuale sau de echipă în urma analizei propriilor sportivi (puncte forte şi punctelor slabe).

fără a avea un contact direct. p. (tenis. .(handbal. (alergări – atletism. ragby). scrimă). Tactica în sporturile combinate este alcătuită din tactica specifică fiecărei probe. triatlon şi pentatlon modern). fotbal.(atletism. inot. pe baza asemănărilor tactice (după Bompa. ciclism).. GRUPA 3 – sporturi individuale caracterizate de competiţia directă cu adversarul. decatlon. schi. ştafetă. fie pe grupe mici. patinaj) GRUPA 2 – sportivii încep competiţia fie toţi împreună.PREGĂTIREA TACTICĂ Clasificarea sporturilor. T.56): GRUPA 1 – sporturile în care sportivii concurează separat. gimnastică. Este posibilă o mică cooperare cu coechipierii.(heptatlon. lupte. box. GRUPA 6 – sporturi combinate. biatlon. GRUPA 4 – sportusi de echipă în care adversarii nu au contact direct (volei) GRUPA 5 – sporturile de echipă în care sportivii au contact direct în timpul competiţiei. baschet. shi fond. 2001.

. ca şi a propriilor sportivi. • Disimularea sau deghizarea intenţiilor tactice.” (Bompa. 2001. T.57). • Coordonarea perfectă a acţiunilor individuale cu tactica echipei. p.. pentru a împiedica adversarii să descopere şi să contracareze planul de atac. Componentele gândirii tactice în sport: • „Evaluarea realistă şi corectă a adversarului. • Anticiparea şi contracararea acţiunilor tactice ale adversarilor. • Rememorarea instantanee a deprinderilor şi combinaţiilor tactice ce pot fi folosite în anumite situaţii specifice de joc.PREGĂTIREA TACTICĂ Planul de joc şi gândirea tactică: Gândirea tactică este un element fundamental în elaborarea planurilor tactice specifice.

o Detalii despre adversari (care sunt echipele adverse. o Condiţii atmosferice. arbitrii. . galerie).PREGĂTIREA TACTICĂ Planul de joc cuprinde: • Informaţii privind condiţiile de desfăşurare a competiţiei: o Regulament special de organizare şi desfăşurare a competiţiei (orar. echipament. regulament de clasificare) o Detalii despre suprafaţa de joc.

PREGĂTIREA TACTICĂ Planul de joc cuprinde: • Informaţii privind echipa adversă: o sisteme de atac. . apărare folosite. o sportivi inapţi de a participa la competiţie. o cunoaşterea calităţilor şi a punctelor slabe pe fiecare post/zonă. o cunoaşterea acţiunilor individuale şi colective preferate.

. eliminarea jucătorilor atât în echipa proprie cât şi în echipa adversă. lovituri libere. pedeapsă. • Evidenţierea acţiunilor individuale şi de echipă valoroase. • Stabilirea sportivilor care execută anumite acţiuni fixe (lovitura de • Stabilirea echipei de bază şi a rezervelor. accidentări. out. corner. etc). în atac şi în apărare. • Stabilirea tacticii de joc în situaţii speciale: prelungiri.PREGĂTIREA TACTICĂ Planul de joc cuprinde: Informaţii şi acţiuni privind propria echipă: • Stabilirea obiectivelor de performanţă în mod realist.

integral sau pe segmente. Intervalul de timp necesar pentru antrenarea planului tactic pentru o anumită competiţie este cu atât mai scurt cu cât sportivi sunt mai avansaţi în pregătire (cu 2-3 zile înaintea competiţiei pentru sportivii avansaţi). adaptabil în orice situaţii neprevăzute. • Revizuirea şi ajustarea planului de joc. • Repetarea planului de joc. .PREGĂTIREA TACTICĂ Condiţii pentru eficientizarea unui plan de joc: • Repetarea în antrenament a acţiunilor tactice (schemelor de joc) stabilite pentru o anumită competiţie. competiţie. în condiţii specifice competiţiei (modelare de concurs). în funcţie de rezultatul obţinut în • Planul de joc trebuie să fie flexibil.

 Cunoaşterea biomecanicii execuţiilor tehnice specifice. medicaţia şi importanţa activităţilor extrasportive în performanţa sportivă. în ramurile şi probele de sport în care tehnica este elementul de bază al perormanţei – atletism. Conţinutul pregătirii teoretice a sportivilor:  Regulamente şi norme specifice sportului practicat.PREGĂTIREA TEORETICĂ  Însoţeşte permanent pregătirea sportivilor începând de la iniţiere până la înalta performanţă.  Noţiuni teoretice privind pregătirea fizică şi refacerea organismului.  Cunoştinţe de bază privint tehnica sportului respectiv. gimnastică. .  Transmiterea informaţiilor teoretice se realizează atât în timpul antrenamnetlor cât şi în lecţii special organizate în acest scop.  Informaţii privind alimentaţia.  Noţiuni de igienă colectivă şi personală. În aceste ramuri de sport cunoaşterea şi înţelegerea biomecanicii mişcărilor de către sportivi are un important rol în evitarea accidentărilor.

(Epuran.. p. M.222 . p. decizionale.222). corespunzătoare cerinţelor probei/sportului.PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ (după Epuran.. M.  Scopul pregătirii psihice a sportivilor este acela de „a asigura o bună funcţionare a subsistemelor psihice informaţionale..”(Epuran. . p. 2001. activatoare şi efectorii”.225).226)  Pregătirea psihică a sportivilor – este definită ca „ansamblul strategiilor şi tehnicilor de instruire şi educare utilizate în scopul creşterii capacităţii psihice şi dezvoltării personalităţii sportivilor. M. 2001. 2001. reglatorii. pentru obţinerea efectelor şi rezultatelor superioare în concurs.

222 . arbitri. încurajare.  Această pregătire urmăreşte dezvoltarea unui comportament socio – moral adecvat (seriozitate. Pregătirea psihică de bază:  Are ca scop formarea personalităţii sportivului prin formarea atitudinilor corecte faţă de sine şi de mediul sportiv (program de pregătire. antrenori. .223): 1.). M. M. 2001. punctualitate. 2001. p. disciplină. adversari etc. p. acomportament faţă de colegi.226 Treptele pregătirii psihologice (după Epuran.).. etc. viaţă extrasportivă. cooperare..PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ (după Epuran.

. 2001.  Aceste calităţi se dezvoltă în funcţie de specificul fiecărei ramuri de sport şi de profilul psihologic al fiecărui sportiv. . 3.223): 2. M.PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ (după Epuran. în funcţie de nivelul competiţiei.. p.  Există o pregătire psihică specifică pentru fiecare competiţie. p.226 Treptele pregătirii psihologice (după Epuran. M. obiectivele propuse. etc.222 . adversari. 2001.  Întreaga pregătire psihică a sportivului vizează optimizarea capacităţii de performanţă în concurs. Pregătirea psihică specifică ramurii sau probei sportive  Cuprinde toate acţiunile de dezvoltarea a aptitudinilor psihice. Pregătirea psihică pentru concurs  Se bazează pe cele două trepte anterioare.

 Performanţa sportivă depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare al unor funcţii psihomotrice: • schema corporală. • percepţiile spaţio-temporale. • comunicare prin mişcare. • timpul de reacţie.Laturile pregătirii psihice: 1. . • echilibrul static şi dinamic. • chinestezia. Pregătirea psihomotrică şi sociomotrică. anticipare.

• memorie şi imaginaţie.  În funcţie de nivelul solicitărilor specifice activităţii sportive ne interesează dezvoltarea: • atenţiei (detecţie. . urmărire. Pregătirea intelectuală (cognitivă):  Se referă ţa dezvoltarea mecanismelor de cunoaştere (informare) şi apreciere – decizie. comutare).Laturile pregătirii psihice: 2. • gândirii ca proces de cunoaştere raţională şi operaţională. • percepţiilor specializate. • creativitate şi decizie.

. dinamizatoare sau inhibitoare.Laturile pregătirii psihice: 3. afectivitatea influenţează parametrii calitativi ai oricărei activităţi. Pregătirea afectivă. afecte. emoţii. • Capacitate de stăpânire şi control asupra emoţiilor negative.  Afectivitatea este alcătuită din dispoziţii.  Ea poate fi: activatoare sau frenatoare. • Stabilitate emoţională. • Un bun echilibru afectiv.  În relaţie cu funcţiile cognitive şi volitive.  La sportivi se va urmări să se asigure: • O bună dispoziţie pentru efortul din antrenament şi concurs. sentimente şi pasiuni.

de mobilizare a energiilor şi de susţinere a nivelului angajamentului. răbdare. reţinere. iniţiativa şi răbdarea. de abţinere. Pregătirea volitivă. dârzenia. conştient. suportare a durerilor. cât şi sub aspectul pasiv. . Calităţile de voinţă ale sportivilor: • trebuie dezvoltate atât sub aspectul lor activ. • au un caracter reglator prin echilibrarea celor două direcţii – activă şi pasivă.Laturile pregătirii psihice: 4. curajul. • importante sunt: orientarea spre scopuri stabilite perseverenţa.

• trăsăturile temperamentale. care să influenţeze pozitiv dezvoltarea componentelor personalităţii: • interese.Laturile pregătirii psihice: 5. • conştiinţa de sine. • motivaţii. • atitudinile. • atitudinile specifice. Formarea componentelor personalităţii. .  Antrenorul trebuie să creeze un climat educaţional de calitate. • trăsăturile caracteriale.

2002. gestică). memorie muzicală. . balet.  Pregătirea artistică presupune: • Educaţie muzicală: ritm. • Cunoaşterea elementelor artistice specifice ramurii de sport.PREGĂTIREA ARTISTICĂ  Este o componentă a antrenamentului sportiv întâlnită doar în ramurile de sport în care performanţa se apreciază în concursuri şi prin note acordate pentru calitatea execuţiei artistice. expresivitate corporală. • Cunoaşterea unor elemente din: dans. comunicare nonverbală (mimică.404). cu sau fără fond muzical. p.” (Dragnea. • Creativitate şi originalitate..  „Pregătirea artistică reprezintă procesul de educare a experesivităţii şi cursivităţii mişcărilor efectuate cu diferite grade de dificultate. A. tempou.

Periodizarea. Dragnea. M. Teorie şi metodică. FEST. Bucureşti. T.. CNFPA. Bucureşti. Antrenamentul sportiv. Epuran. şi colab. A.Bibliografie Bompa. Psihologia sportului de performanţă. Ed. Didactică şi pedagogică. 2001. 2001. . Teoria şi metodologia antrenamentului.. 1996. Bucureşti. Ed..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful