SCHIZOFRENIILE

DEFINIŢIE

Schizofreniile sunt caracterizate prin distorsiuni fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei şi ale afectelor care sunt neadecvate sau tocite. Câmpul de conştiinţă clar şi capacitatea intelectuală sunt de obicei menţinute, deşi unele deficite cognitive se pot instala în decursul timpului. Tulburarea implică funcţiile de bază, care dau unei persoane sentimentul unicităţii, identităţii şi autonomiei sale.

Date etiologice şi fiziopatologice

boală multifactorială similară din acest punct de vedere cu cancerul Modelul stress-vulnerabilitate - o vulnerabilitate pentru schizofrenie prezentă din copilăria timpurie, are un efect patologic asupra dezvoltării până în adolescenţă şi se exprimă ca boală în jurul vârstei de 20 de ani

Patogenia schizofreniei
“Factori de mediu” (e.g. traume, toxine)

Gene Alele ce conferă suscebilitate, fiecare cu efecte reduse

Dezvoltarea celulară : Programarea Anomalii multiple, subtile la nivel genetică sinaptic celulară şi expresia proteinelor

Sistem nervos: Anomalii circuitale

Adaptat după Manji and Weinberger, 2002, Freedman 2003

Factorii posibil implicaţi          Genetici Anatomici circuite neuro-funcţionale Electrofiziologici neurochimici şi neurofarmacologici dezvoltarea neuronală Imunologici Endocrini socio-familiali etc .

6. 18 şi cromozomul X braţul scurt al cromozomului 6 a fost cel mai studiat absenţa unor rezultate clare nu infirmă ipoteza genetică ci demonstrează heterogenitatea genetică a schizofreniei . 11.Factorii genetici      Studiile pe gemeni şi cele de adopţii izolarea unei “gene a schizofreniei ” (sau mai multe gene) cromozomul 5.

0 Rude biologice (în afara gemenilor) 8.Prevalenţa schizofreniei în grupuri populaţionale specifice Populaţia Prevalenţa (%) Populaţia generală 1.0 Geamăn dizigot al unui schizofren 12.0 .0 Copil cu un părinte schizofren 12.0 Copil cu ambii părinţi schizofreni 40.0 Geamăn monozigot al unui schizofren 47.

Cercetările genetice demonstrează o cauză comună în schizofrenii?  Genele implicate în schizofrenii (NRG1. DTNBP1. Lancet. în transmitia sinaptică Harrison and Owen. G72) codifică o serie de proteine cu potenţial impact.  Atitudine rezervată!   Proteinele implicate sunt insuficient cunoscute Există mai multe procese implicate în cazul NRG1 and DTNBP1 . direct sau indirect. 2003.

Factorii neuroanatomici şi neuroimagistica structurală  CT lărgirea ventriculilor cerebrali  atrofie cerebeloasă sau îngroşarea corpului calos   RMN reducere de volum a cortexului frontal  reducere a dimensiunilor regiunilor temporale  reducerea de volum a talamusului  .

Lărgirea ventriculară Control Schizofrenie .

dorsolateral.Factorii neurofiziologici (circuitele funcţionale) şi neuroimagistica funcţională  Tomografia prin emisie de pozitroni cortexul frontal (orbital. medial)  girusul cingular anterior  talamusul  unele subregiuni temporale  cerebelul  PET – a măsurat nivelul consumului de glucoză şi debitele sangvine cerebrale .

Hipofrontalitate .

Ipotezele neuropatologice      tulburări care apar în fazele de maturare cerebrală. de la procesul de migraţie neuronală până la cel de apoptoză dislocări selective ale neuronilor cortexului frontal o reducere a densităţii celulelor substanţei albe superficiale o creştere a densităţii în profunzimea substanţei albe consecinţa migrării defectuoase a neuronilor subiacenţi sau anomaliilor programului de moarte celulară .

Alte modificări neuropatologice     anomalii în regiuni cheie cum ar fi talamusul şi cortexul prefrontal o scădere a densităţii celulare în nucleul dorsal medial din talamus. cu o scădere a neuropil-ului din jur şi o reducere consecutivă a spaţiului interneuronal o convergenţă a datelor studiilor rezultată din analiza şi compararea aspectelor imagistice structurale şi funcţionale cu cele oferite de neuropatologie . nucleu cu importanţă crucială în proiecţia prefrontală a impulsurilor o creştere a densităţii neuronilor la nivelul cortexului prefrontal.

Studiile electrofiziologice  Traseele EEG relevă variate modificări: vârfuri după deprivarea la somn  activitate alfa scăzută  activitate theta şi delta crescută   Asemănarea schizofreniei cu tabloul clinic al epilepsiei de lob temporal a condus la ipoteza localizării unei leziuni posibile la acest nivel .

Neurodezvoltarea        prematuritatea hipoxia travaliul de lungă durată infecţie virală incompatibilitate Rh factorii nutriţionali o creştere de volum a ventriculilor cerebrali la 7 din 8 pacienţi cu istoric de complicaţii obstetricale sau traumatisme craniene perinatale .

cercetărilor efectuate cu neurolepticele atipice care au demonstrat o potentă activitate antiserotoninergică noradrenalina. pierderea neuronilor GABA-ergici cu efect inhibitor poate duce la o hiperactivitate dopaminergică şi noradrenergică.Factorii neurochimici şi neurofarmacologici         hiperactivitatea sistemului dopaminergic – neuroleptice vs amfetamine D1 sunt localizaţi în cortex şi ganglionii bazali D2 predomină în striat D3 şi D4 au o densitate mare în regiunile limbice postmortem . prin intermediul receptorilor alfa1 şi alfa2. modulează sistemul dopaminergic. .o creştere a receptorilor D2 la nivel caudat şi în nucleul accumbens a dopaminei şi acidului homovanilic în aceste regiuni precum şi în amigdala stângă la pacienţii schizofreni serotonina .

.Teoriile imunologice      scăderea producerii interleukinei 2 de către limfocitele T reducerea numărului şi reactivităţii limfocitelor periferice existenţa anticorpilor anti-ţesut cerebral sunt considerate expresia unei infecţii cu un virus neurotrop sau o afecţiune autoimună nu au valoare diagnostică şi nu pot explica toate cazurile.

o scădere a concentraţiei hormonilor luteinizant şi stimulant folicular (LH şi FSH) scăderea secreţiei de prolactină şi a hormonului de creştere în paralel cu stimularea hormonului eliberator de gonadotrofine (GnRH) şi a hormonului eliberator de tirotropină (TRH) scăderea eliberării hormonului de creştere în paralel cu stimularea apomorfinei. substanţă asociată cu simptomele negative .Teoriile endocrine     testul de supresie cu dexametazonă este anormal la subgrupuri de schizofreni.

dezorganizat.defect al ego-ului cu o regresie într-un stadiu inferior al dezvoltării.Factorii socio-familiali şi individuali     mediul socio-familial stresant. ceea ce duce la un conflict intrapsihic. Freud . consecinţa fiind o slabire a legăturii cu obiectele exterioare sciziune între părinţi familii “schizofrenogene” . economic defavorizat S.

2 la 1000 (numărul de cazuri noi diagnosticate într-un an).2 la 1000 Incidenţa anuală este de 0. Se acceptă o proporţie relativ egală a tulburării la ambele sexe.24 şi 34 de ani .15 şi 24 de ani Femei . bărbaţii .Estimări epidemiologice       o rată de aproximativ 1% a prevalenţei schizofreniei indiferent de zona geografică sau cultură în prezent criteriile studiului mai sus citat sunt criticate o prevalenţă a schizofreniei la un anumit moment de 3.

aspect ce reflectă cronicizarea bolii Majoritatea schizofrenilor care depăşesc vârsta de 60 de ani nu mai au nevoie de tratament activ deoarece boala se atenuează cu vârsta .Estimări epidemiologice    Debutul mai tardiv şi evoluţia mai bună raportată la sexul feminin numărul pacienţilor sub tratament este maximum între 35 şi 44 de ani.

Estimări epidemiologice   Pacienţii cu schizofrenie au. Rata mortalităţii este ridicată printre pacienţii schizofreni Deshidratării  Tuberculozei  infecţiilor intercurente sau malnutriţiei  suicidul şi accidentele  . situaţie similară indiferent de populaţia studiată. o situaţie socio-economică defavorabilă. în general.

Estimări epidemiologice Suicidul      mortalitatea .de 3 ori mai mare în comparaţie cu restul populaţiei Riscul cel mai mare .pacienţii cu vârsta sub 40 de ani şi cei aflaţi în primii ani de evoluţie. Riscul suicidar este foarte crescut în schizofrenie Aproximativ o treime dintre pacienţi prezintă o tentativă autolitică în antecedente. fără ocupaţie evoluţie cu frecvente recăderi dispoziţie depresivă pe parcursul ultimului episod Toxicomanie externarea recentă din spital . iar 10% reuşesc suicidul Factorii de risc suicidar sunt:        sexul masculin vârsta sub 30 de ani celibatar care locuieşte singur.

de obicei. dar evoluţie episodică. oriunde în lume (mania are un tablou clinic la fel de sever. schizofrenia este considerată cea mai severă şi invalidantă tulburare psihică. la o vârstă înaintată) . manifestările violente – de 5 ori mai frecvent întâlnite la schizofreni faţă de persoanele fără tulburări psihice Pacienţii cu schizofrenie .Estimări epidemiologice      pacienţii cu schizofrenie paranoidă şi cei cu nivel educaţional ridicat au un risc crescut de comportament suicidar schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracţionalităţii şi comportamentului violent. iar demenţa debutează.40% din cazurile spitalizate în unităţi psihiatrice Datorită cronicizării şi profundei invalidări a pacientului.

Tablou clinic .

dezorganizare. stereotipii. lipsa planificării .Afectarea unor procese psihice:         Perceptie – halucinaţii Ideaţie şi ancorare în realitate – delir Judecata – eronată Procesele gândirii – pierderea asociaţiilor Afect – aplatizare. inversiune Comportament – catatonie. manierisme. scăderea intenţionalităţii. bizarerii Atenţie – lipsa concentrării Motivaţie – abulie.

Asociată cu: Afectarea funcţionalităţii sociale şi ocupaţionale până la deteriorare Exemplu: învăţarea. autoîngrijirea. activităţi cotidiene  Creşterea incidenţei bolilor somatice (comorbidităţi)  Scăderea expectanţei de viaţă  Suicidalitate în creştere  Patologia indusă de terapia cu neuroleptice  . activitatea lucrativă. relaţii interpersonale.

Schizofrenia ! Nici un simptom nu este patognomonic pentru schizofrenie Un grad înalt de heterogenitate individuală .

delir Simptome negative – aplatizare afectivă. anhedonie. scăderea productivităţii gândirii şi a limbajului (alogie). abulie Dezorganizarea – fluxul şi conţinutul gândirii.Categorii simptomatice (cel mai frecvent concept)    Simptome pozitive – halucinaţii. comportamentul şi atenţia .

DSM IV Subtipurile de schizofrenie sunt definite de predominanţa unei categorii de simptome în momentul examinării. deoarece acestea se pot modifica pe parcursul evoluţiei bolii.      Schizofrenie paranoidă Schizofrenie dezorganizată (hebefrenică) Schizofrenie catatonică Schizofrenie nediferenţiată Schizofrenie reziduală .

deteriorarea habitudinilor şi modificări comportamentale. tocire afectivă. afectare cognitivă. afecte tocite sau neadecvate.Forme şi manifestări specific nosografice 1. cu dezvoltarea insidioasă a unei simptomatologii caracterizată prin abulie.  . Schizofrenia dezorganizată (hebefrenia)     discurs şi comportament dezorganizat. spre deosebire de forma paranoidă. absenţa sindromului catatonic. delir şi halucinaţii. dacă sunt prezente. Debutează în adolescenţă. Ideile delirante şi halucinaţiile. sunt fragmentare.

 Dispoziţia este superficială şi inadecvată.   . grimase. "auto-repliate". Există o tendinţă de a rămâne solitar şi comportamentul pare lipsit de scop şi angajare. adesea fiind însoţită de chicote şi zîmbete "autosatisfăcute". acuze hipocondriace şi fraze repetate. sau de maniere "alese". poze. La examenul anamnestic şi istoricul bolii se întâlnesc mai frecvent date privind agregarea familială şi funcţionarea premorbidă săracă. manierisme.

are o evoluţie mai îndelungată şi nivelul cel mai redus de funcţionare socială şi ocupaţională. grimase bizare) ecolalie.2. . ecopraxie Schizofrenia catatonică debutează la vârsta cea mai tânără. agitaţie extremă negativism mutism conduite motorii particulare (stereotipii. manierisme. Schizofrenia catatonică domină cel puţin două simptome în tabloul clinic manifestat prin :        imobilitate motorie de tip stuporos sau cataleptic.

. aparent fără scop. neinfluenţată de stimuli externi). dar pentru un diagnostic de schizofrenie catatonică este necesar ca una sau mai multe din următoarele trăsături comportamentale să domine tabloul clinic:    Stupor (marcată descreştere în reactivitatea la ambianţă şi reducerea mişcărilor şi a activităţii spontane) şi mutism.Simptome catatonice tranzitorii şi izolate pot apărea în contextul oricărui subtip de schizofrenie. Excitaţie (activitate motorie crescută. Atitudini posturale (adoptarea şi menţinerea voluntară a unor poziţii inadecvate şi bizare).

cum ar fi: automatismul la comandă (complianţa automată la instrucţiuni) şi repetarea cuvintelor şi a frazelor.    Negativism (o anumită rezistenţă. . la toate instrucţiunile sau tentativele de a fi mobilizat. nemotivată. sau mişcarea într-o direcţie opusă) Rigiditate (menţinerea unei posturi rigide în pofida eforturilor de a fi mobilizat) Flexibilitate ceroasă (menţinerea membrelor şi a corpului în poziţii impuse din exterior) Alte simptome.

3. Schizofrenia paranoidă
Forma paranoidă a schizofrenieiei se caracterizează prin:  preocupări şi convingeri delirante  şi/sau halucinaţii auditive,  comportamentul şi discursul dezorganizat, precum şi tocirea afectivă sunt mai puţin pregnante. Debutul este mai tardiv, funcţionarea premorbidă mai bună şi prognosticul mai favorabil. Aceşti pacienţi au şanse mai mari să se integreze socio-ocupaţional şi familial în comparaţie cu ceilalţi schizofreni.

În ICD 10 se consideră că această formă reprezintă tipul cel mai comun de schizofrenie pe plan mondial. Tabloul clinic este dominat de deliruri relativ stabile, de obicei paranoide, însoţite de obicei de halucinaţii, în special de tip auditiv şi de alte tulburări de percepţie. Tulburările afectivităţii, voinţei şi vorbirii şi simptomele catatonice nu sunt proeminente.

Exemple de simptome paranoide din cele mai obişnuite sunt:  idei delirante de persecuţie, referinţă, naştere ilustră, misiune specială, schimbare corporală sau gelozie;  halucinaţii auditive, care ameninţă pacientul sau îi dau comenzi, sau halucinaţii auditive fără expresie verbală cum ar fi fluierături, pocnituri, ţiuituri, bâzâit sau râsete;  halucinaţii olfactive sau gustative, ale senzaţiilor sexuale sau alte senzaţii corporale. Halucinaţiile vizuale pot apărea, dar sunt rareori proeminente.

Tulburarea de gândire poate fi evidentă în stările acute, dar în acest caz ea nu împiedică descrierea clară a delirurilor şi halucinaţiilor tipice. Afectivitatea este de obicei mai puţin tocită decât în alte forme de schizofrenie, dar un grad minor de incongruenţă este obişnuit, aşa cum sunt tulburările de dispoziţie ca iritabilitatea, furia bruscă, groaza şi suspiciunea. Simptomele "negative" cum ar fi tocirea afectivităţii şi afectarea voinţei sunt adesea prezente dar nu domină tabloul clinic.

dar nu sunt concordante cu nici una dintre formele de mai sus sau manifestă trăsături comune mai multor tipuri. Conform ICD 10 schizofrenia nediferenţiată include stările ce întrunesc criteriile diagnosticului general pentru schizofrenie. Schizofrenia nediferenţiată   Diagnosticul de schizofrenie nediferenţiată este posibil numai în cazurile care nu întrunesc criteriile diagnostice pentru formele paranoidă.4. catatonică sau dezorganizată. fără o clară predominanţă a unui set particular de caracteristici diagnostice. .

 Nu satisfac criteriile pentru subtipurile paranoid.Această rubrică diagnostică trebuie să fie folosită numai pentru stări psihotice (deci schizofrenia reziduală şi depresia post-schizofrenă sunt excluse).  Nu satisfac criteriile pentru schizofrenia reziduală şi depresia post-schizofrenă. şi numai după ce s-a încercat clasificarea stării în una din cele trei categorii precedente. Acest subtip trebuie rezervat tulburărilor care:  Îndeplinesc criteriile diagnostice pentru schizofrenie. . hebefrenic sau catatonic.

 . incapacitatea de a îndeplini cerinţele societăţii şi diminuarea globală a performanţelor.5. Schizofrenia simplă  Rară  dezvoltare insidioasă şi progresivă a unor bizarerii comportamentale. Ideile delirante şi halucinaţiile nu sunt evidenţiabile şi tulburarea nu este atât de evident psihotică precum în subtipurile hebefrenic. paranoid şi catatonic de schizofrenie.

Acestea sunt reprezentate de simptome negative sau cel puţin două dintre simptomele principale . .dar atenuate (convingeri ciudate. dar care au întrunit în trecut criteriile diagnostice de schizofrenie şi prezintă în continuare manifestări caracteristice bolii.6. Schizofrenia reziduală   Acest subtip diagnostic se referă la formele clinice care nu mai prezintă simptome psihotice proeminente. experienţe perceptive neobişnuite) (conform DSM-IV).

Evoluţia schizofreniei:    Debut – adolescenţă şi adultul tânăr Alternanţă între episoade psihotice acute şi faze de stabilizare cu remisie parţială sau completă Simptome reziduale interepisodice Evoluţie cronică cu derularea fazelor acute şi de stabilizare. fără decelarea unor delimitări clare şi absolute între ele. .

Stabilirea unei relaţii giei negative terapeutice. a funcţionalităţii si a retragerii în sine .3 Faze evolutive – Ţinte terapeutice Faza acută Intervenţie de urgenţă Simptome psihiatrice severe Controlul agitaţiei şi securizarea comportamentului Dezorganizarea severă a Scăderea productivităţii gândirii psihotice Accentuarea simptomatolo.

3 Faze evolutive – Ţinte terapeutice Faza de stabilizare Scăderea severităţii simptomelor psihotice Durează cel puţin 6 luni de la debut sau episodul acut Terapie pe termen mediu Stabilizarea simptomatologiei pozitive şi negative Controlul asupra simptomatologiei depresive Stabilirea dozei terapeutice a medicaţiei instaurate Măsuri de suport psiho-social Menţinerea complianţei la tratament .

ocupaţională.3 Faze evolutive – Ţinte terapeutice Faza de stabilitate Simptome de severitate scăzută Simptome reziduale Asimptomatic Simptome nonpsihotice Deficit simptomatic Terapie pe termen lung Prevenirea recăderilor Reintegrarea socială. în viaţa cotidiană Optimizarea calităţii vieţii .

stări confuziv-oniroide. derealizare. conversivă) Discordanţă ideo-afectivă     . perplexitate anxioasă Stări distimice – alternanţe de aspect mixt excitomotor şi depresiv Scăderea interesului şi activităţii. hipocondriacă. fixare în preocupări abstracte Debut medico-legal. indiferentism afectiv. depersonalizare.Debutul schizofreniei Abrupt sau Insidios – polimorfism clinic lipsit de specificitate – Bufeu delirant halucinator – delir polimorf. mutism şi izolare progresivă. afect violent. comportament imprevizibil. pseudonevrotic (obsesivo-fobică. automatism mental.

Faza prodromală    Apariţia unui simptom caracteristic fazei acute. dar atenuat Simptome disforice nonpsihotice Comportament idiosincretic Câteva săptămâni Câteva luni (debut) Câteva zile .

schizoidă. borderline Tulburările de conduită din adolescenţă Autismul copilăriei Tulburarea factice Simularea .Diagnosticul diferenţial Tulburări psihiatrice         Tulburările afective de intensitate psihotică Tulburarea schizoafectivă Reacţiile psihotice de scurtă durată Tulburarea schizofreniformă Tulburarea delirantă Tulburarea delirantă indusă Tulburarea de panică Depersonalizarea       Tulburarea obsesivcompulsivă Tulburările de personalitate – schizotipală. paranoidă.

encefalita herpetică.Diagnosticul diferenţial Afecţiuni organice      epilepsia de lob temporal.porfiria acută intermitentă. boala Wilson boli endocrine     carenţe vitaminice – B12. PP neuroinfecţii – neurosifilis. tumori traumatisme accidente vasculare cerebrale boli metabolice . SIDA boli autoimune – lupus eritematos sistemic intoxicaţii cu metale grele sau alte substanţe .

Diagnosticul diferenţial Abuzul de droguri stimulante (amfetamine.)  halucinogene (PCP)  Anticolinergice  delirium tremens  sevraj barbituric cu delirium  . cocaină etc.

Prognostic Factorul de prognostic Debut Sexul Durata episodului Prognostic bun acut feminin scurt Prognostic rezervat insidios masculin cronic Istoric psihiatric Simptome afective Starea de conştienţă Obsesii/compulsii Agresivitate Nivel de adaptare socială premorbidă Starea civilă Activitatea sexuală Examenul neurologic Rezultatele testelor psihologice Anomalii structurale ale creierului Nivel social Istoric familial de schizofrenie absent prezent obnubilată absent absent bună căsătorit bună normal normal absente ridicat negativ prezent absent clară prezent prezent slabă necăsătorit slabă semne minore anormale prezente scăzut pozitiv .

Evoluţie Bună Funcţionare Premorbid Prodromal Progresie Decompensări Modestă 10 20 30 Vârsta (ani) 40 50 60 .

complianţă) 2. . intervenţiile psihosociale şi tratamentele specifice (monitorizarea efectelor secundare) 3. Stabilirea şi menţinerea unei alianţe terapeutice (încredere.Elementele specifice ale managementului psihiatric 1. 4. prognosticul şi tratamentul Evaluarea permanentă a necesităţilor terapeutice. identificarea semnelor prodromale) Educarea pacienţilor şi a familiei privind boala. Monitorizarea status-ului psihiatric al pacientului (colaborare cu familia sau îngrijitorii. incluzând medicaţia psihotropă.

reabilitative şi sociale (medicii de familie. medicale în general. stigmatizare) Facilitarea accesului la serviciile medicale psihiatrice. agenţii de servicii sociale. ameliorarea stării psihice) Înţelegerea şi adaptarea la efectele psihosociale ale bolii (probleme emoţionale. efecte secundare. sociale. 6. familiale.Elementele specifice ale managementului psihiatric Asigurarea aderenţei la planul terapeutic (negarea bolii. obţinerea pensiei medicale) 5. academice. demoralizare. 7. . ocupaţionale şi financiare.

Principii terapeutice      Planul individual terapeutic se realizează pe două coordonate: . psihoterapeutică. psihosocială şi de reabilitare Evaluare periodică în funcţie de răspunsul şi progresul pacientului Obiectivul principal – scăderea frecvenţei. severitatea.longitudinală – frecvenţa. severităţii şi consecinţelor psihosociale ale episoadelor evolutive – scăderea morbidităţii şi mortalităţii asociate – maximizarea funcţionării psihosociale interepisodice Specificitatea terapeutică depinde de faza de evoluţie a bolii şi de caracteristicile pacientului . tratamentul şi consecinţele episoadelor trecute Abordare integrată: farmacologic.orizontală – status-ul clinic curent .

Principii terapeutice     Administrarea strategiei terapeutice este facilitată de înţelegerea nevoilor. conflictului intrapsihic şi mecanismelor de apărare ale pacientului Factori biologici. sociali şi culturali Psihiatrul trebuie să se implice în educaţia pacientului şi a familiei şi să ajute la rezolvarea problemelor practice prin sfaturi şi orientarea unor acţiuni legale Facilitarea accesului către serviciile sistemului de sănătate . interpersonali. intereselor.

Medicaţie antipsihotică B. IV. Intervenţii comunitare suportive B. Programe specifice pentru intervenţia de debut Alte intervenţii comunitare şi sociale A. – cognitivă C. Reabilitare – socială. II. Intervenţii la nivelul familiei C. III. Psihoterapie individuală şi de grup B. Medicaţie generală Terapie electroconvulsivantă Intervenţii psihosociale specifice (beneficii adiţionale) A. Grupuri “self-help” . – vocaţională. Terapie farmacologică A. Altă medicaţie psihotropă C.Metode terapeutice I.

spitalizare de zi Pacienţii pot fi mutaţi de la un amplasament la altul pe baza următorilor factori: a. Necesitatea iniţierii sau schimbării terapiei. ori tratamente specifice (comorbidităţi) d. Necesitatea unei structuri externe corelată cu disponibilitatea unui suport psihosocial şi/sau familial e. Protecţia pacientului sau a celor din jur b. Capacitatea pacientului de a coopera c. Preferinţele pacientului sau familiei  .Amplasament socio-terapeutic Spital – monoprofilat sau secţie în spitalul general  Spital pentru bolnavi cronici  Ambulator.

Evoluţia antipsihoticelor 30s ‘40s ‘50s ‘60s ‘70s ‘80s ‘90s ‘00 ECT Reserpine Prima generaţie Antipsihotice tipice Haloperidol Fluphenazine Thioridazine Loxapine Perphenazine Clozapine Chlorpromazine Amisulpride Risperidone Olanzapine Quetiapine A doua generaţie Ziprasidone Antipsihotice Aripiprazole atipice Bifuprenox A treia generaţie de antipsihotice .

.

Fenotiazinele   Antagonişti D2 Chlorpromazina – primul neuroleptic Promethazine Chlorpromazine Trifluoperazine .

Haloperidol     Butyrophenone Aproape folosit exclusiv în anii 70 Fără efect anticolinergic semnificativ – recomandat şi în delirium Potenţial convulsivant redus .

Antipsihotice atipice    Nu induc de obicei EPSE Blochează receptorii D2 şi 5-HT Afinitatea pentru receptorii D2 este mai redusă comparativ cu antipsihoticele clasice .

aşadar seratonina inhibă eliberarea dopaminei– stabilizează nivelul dopaminei .Receptorii serotoninergici  Afinitatea pentru receptorii 5-HT reduce simptomele negative şi EPSE     Mecanismul nu este cunoscut în totalitate Seratonina inhibă eliberarea dopaminei Simptomele pozitive asociate cu modelul hiperdopaminergic limbic lobe – more D2 receptors here. so D2 blocking prevails Simptomele negative asociate cu modelul hipodopaminergic din lobul frontal – există mai mulţi receptori 5-HT la acest nivel.

.

efectul fiind reducerea simptomelor negative . precum şi asupra simptomatologiei negative  Există studii care afirmă un efect direct asupra populaţiei neuronale prefronatale.Clozapina    Primul atipic (1990) risc de agranulocitoză Cel mai eficace în reducerea EPSE. cu modificări structurale.

Risperidona   6 mg/zi Blochează în special D2. faţă de 5-HT  Capacitate multireceptorială redusă   Fără efecte anticolinergice – bine tolerat atât de tineri cât şi de vârstnici Atenţie – creşte nivelul prolactinei (nu se va administra la paciente cu cancer de sân) .

risc de sdr.Olanzapina     A fost mult timp în topul vânzărilor de antipsihotice Acţiune multireceptorială Control bun asupra simptomelor afective Atenţie: sedare şi creştere ponderală. metabolic .

galactoree .Amisulprid    Situat la graniţa dintre antipsihotice clasice şi atipice Eficacitate bună pe simptome pozitive şi negative Atenţie: amenoree.

Quetiapina    Singurul atipic cu eficacitate mai modestă decât haloperidolul Numărul 1 în vânzările din USA Atenţie: costuri mari .

administrată în timpul meselor principale . metabolic Eficacitate pe simptome pozitive şi negative Atenţie: doza eficace = 120 – 160 mg/zi.Ziprasidona    Riscul cel mai mic de creştere în greutate şi de sdr.

senzaţie de tensiune . ameţeli. constipaţie. anxietate. vărsături. insomnie.Aripiprazole (Abilify)     Aripiprazol este un antipsihotic recomandat în: tratamentul schizofreniei tratamentul tulburării afective bipolare Efecte secundare posibile: cefalee. greţuri. dispepsie.

Mecanism de acţiune  Se pare că efectul antipsihotic se datorează agonismului la nivelul receptorilor D2  Este în acelaşi timp un antagonist serotoninergic .

Chimia creierului  Dopamină / Serotonina .

Schizofrenia  Niveluri crescute de dopamină în anumite regiuni cauzează simptome cum ar fi halucinaţiile şi delirul O cantitate redusă de dopamină în alte regiuni este responsabilă de simptomele negative  .

ABILIFY – mecanism de acţiune    Nu blochează receptorii dopaminergici Nu blochează receptorii serotoninergici Modulează eliberarea de dopamină şi serotonină – restabileşte activitatea sinaptică în parametrii normali  Adaptează funcţionalitatea receptorilor – moleculă inteligentă .

9.3ml .Condiţionare  Comprimate .1mg/ml  Forma injectabilă (intramuscular) .2mg 5mg 10mg 15m 20mg 30mg Soluţie orală  .75mg/1.

Farmacocinetică  Peste 99% din substanţă şi metaboliţii activi sunt legaţi de proteinele serice Metabolizarea primară implică:     Dehidrogenare Hidroxilare N-dealkilare  Excreţie urinară şi fecală .

Farmacocinetică comparativă Produs terapeutic Clozapina Olanzapina Abilify (aripiprazole) Timp de înjumătăţire (h) 4-12 21-54 75-94 Metabolism Cale de administrare Oral Oral Oral. IM Hepatic Hepatic Hepatic .

Interacţiuni medicamentoase    Psihotrope Alcool Agenţi care induc sau inhibă CYP450 .

Informaţii utile   Interferă cu performanţele cognitive şi motorii Soluţia orală conţine zahăr  Este obligatorie informarea medicului curant privind sarcina sau intenţia de a avea o sarcină (grad C) Nu este indicată alăptarea  .

I got a bad disease Up from my brain is where I bleed Insanity it seems Is got me by my soul to squeeze Red Hot Chili Peppers .

Related Interests