Cum se realizează educaţia tehnologică în învăţământul preuniversitar românesc “Lumea se schimbă – şi cu ea şi locul omului în această lume. În întreaga Europă, responsabilii învaţământului caută să atenueze divorţul dintre educaţia primită şi viaţa profesională viitoare. Aşa s-a născut Educaţia Tehnologică, integrată progresiv în programele şcolare si devenită o noua disciplină a ciclului mediu.” Yves Deforge-L’education technologique Un sistem de învăţământ bazat numai pe achiziţionarea de cunoştinţe, de modele prefabricate nu va avea şanse de a modela indivizi bine pregătiţi care să-şi controleze singuri gândirea şi să-şi folosească toate energiile de care dispun. Sistemul de învăţământ trebuie să respecte metodologia creativităţii astfel încât copilul să prindă curaj să cerceteze necunoscutul, noutatea nemaifiind un obstacol, ci o provocare, creativitatea oferind posibilitatea de a comunica cu sine însuşi şi cu lumea întreagă. În viziunea Curriculum-ului Naţional pentru învăţământul obligatoriu, Educaţia tehnologică este o disciplină de trunchi comun, componentă a ariei curriculare Tehnologii. La clasele primare se prezintă sub aspectul orelor de Abilitaţi Practice, iar la clasele gimnaziale prin orele de Educaţie Tehnologică. La clasele primare, în cadrul orelor de Educaţie tehnologică se pot realiza aplicaţii practice. Orientarea procesului de activitate practică a copiilor trebuie făcută spre reprezentarea propriilor sentimente, atitudini, găsind mijloace proprii de reprezentare, deprinderi de mânuire şi de alegere a instrumentelor şi materialelor necesare ( carton, hârtie, lemn, paie, polistiren, etc. , care prin diversitatea formelor şi varietatea coloritului, a posibilităţilor de îmbinare, oferă un cadru larg dezvoltării imaginaţiei şi gândirii creatoare) În aceste ore se poate dezvolta sensibilitatea estetică contribuind la formarea gustului artistic prin intermediul mijloacelor de realizare a produsului, prin modul de îmbinare şi alăturare a materialelor, prin modalităţile de decorare alese. Formarea deprinderilor de prezentare a propriilor idei nasc sentimente, trăiri, stări interioare prin intermediul culorilor, formelor, proporţiilor acestora etc. Lărgirea ariei de orientare profesională în orele de Abilităţi Practice se realizează prin: Dezvoltarea spiritului de echipă Dezvoltarea imaginaţiei Dezvoltarea manualităţii Dezvoltarea fanteziei creatoare Dezvoltarea simţului practic Dezvoltarea capacităţii de cooperare şi colaborare La clasele gimnaziale, noul Curriculum al disciplinei Educatie Tehnologică este conceput in structura modulară, asigurându-se astfel flexibilitatea abordării. Structura modulară permite elevului să cunoască diverse domenii de activitate. Tehnologia materialelor nemetalice Tehnologia materialelor metalice Limbaj grafic (desen tehnic) Energie Domenii tehnologice abordate: Tehnologii agricole Electrotehnică Organizarea spaţiului înconjurător Gastronomie Electronică Prin statuarea disciplinei Educația tehnologică ca disciplină de cultură generală, s-a oferit elevilor din clasele V-VIII șansa de ”a învăța altfel”, activitatea la Educația Tehnologică fiind asociată învăţării şi devenirii personale într-o lume modificată de tehnologie, dar a omului. Chiar de la introducerea ei, disciplina Educaţia Tehnologică a fost concepută ca având caracter interdisciplinar şi tehnico-aplicativ. Centrarea pe nevoile şi interesele elevului privind actualele probleme globale ale omenirii s-a concretizat într-un curriculum în care cuvintele cheie ale lumii modene: locuinţă, hrană, resurse materiale, bani, energie, comunicaţii, transporturi, loc de muncă au devenit denumirea modulelor care au și dat identitate și inedit noii discipline de învățământ. Definitorii pentru educaţia tehnologică sunt următoarele obiective: Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic Dezvoltarea spiritului știinţific de cercetare Iniţiere în pregătirea tehnico-practică Iniţierea în limbajele tehnologice specifice Amplificarea capacităţilor creative, a disponibilităţilor pentru invenţie și inovaţie Cunoașterea dezvoltării știinţei și tehnicii, a istoriei sumare a ingeniozităţii spiritului uman Cunoașterea marilor familii profesionale , cu specific tehnologic , pentru o viitoare opţiune socio-profesională Interacţionând cu o clasă de elevi de clasa a V-a, printr-un sondaj de opinie, la intrebarea ,,Ce cunoștinţe moderne ai dori să fie incluse în disciplina Educaţie Tehnologică? “, s-au inregistrat următoarele situaţii: Pe primul loc se situează:informatica, robotizarea și automatizarea , inventica și creativitatea, bolile profesionale și protejarea omului Pe locul al doilea se află: noi surse de energie, prevenirea accidentelor și protecția muncii în diverse domenii de activitate, designul industrial Pe locul al treilea apar: microcosmosul, macrocosmosul și cucerirea lor, noi tehnologii în agricultură și zootehnie Pe locul al patrulea: lumea profesiilor, cunoștințe ecologice și comunicațiile, transporturile moderne  De la început, Educaţia tehnologică a fost promovată ca o disciplină de cultură generală, cu caracter interdisciplinar şi practic-aplicativ. Așa cum se preciza chiar în prima Programă a disciplinei, Educaţia tehnologică este orientată explicit spre „Familiarizarea elevilor cu mediul înconjurător (natural, social, cultural, tehnic ş.a.) şi dezvoltarea potenţialului lor creator prin observarea, investigarea, proiectarea, realizarea şi valorificarea unor produse simple, care răspund nevoilor personale şi sociale”  Într-o abordare holistică, apreciem că Educaţia tehnologică se află la intersecţia a cel puţin două dimensiuni:  una verticală - ce exprimă permanenţa educaţiei tehnologice (Technological Life - Long Education) şi prezenţa ei în curriculumul tuturor instituţiilor de învăţământ;  una orizontală – ce presupune realizarea Educaţiei tehnologice nu numai formal, prin sistemul oficial de învăţământ ci şi ca educaţie tehnologică non-formală şi informală – în diferite instituţii extrașcolare, contexte de muncă şi de viaţă, înţelese ca spaţii de învăţare. Exemple de conţinuturi ale educaţiei tehnologice Modulul ,,Organizarea mediului construit” (cls. a V-a) Ințelegerea legăturii între dezvoltarea societății și calitatea mediului Stimularea elevilor în observarea și investigarea mediului înconjurător (cls. a VI-a) Familiarizarea elevilor cu terminologia economică utilizată în familie Înțelegerea motivației care se află la baza unui anumit comportament de consum  Definitoriu pentru Educaţia tehnologică în gimnaziu este faptul că învăţarea vizează, prioritar, formarea de abilităţi de gândire critică şi de abilităţi practice, în condiţii de cooperare. Crearea unor situatii de instruire centrate pe analiza de produs elimină riscul unei teoretizări excesive. Profesorul propune elevilor spre analiză diferite categorii de produse (obiecte, servicii, informații etc.) sau bunuri care nu se găsesc ca atare in natură întrucât sunt rezultatul unei transformări sau schimbări operate de om în vederea satisfacerii unor trebuințe.  Educația tehnologică s-a dovedit a fi o disciplină plăcută și provocatoare, deopotrivă, pentru elevi și profesori, o disciplină în care negocierea între profesor și elevi și elevelev este un proces continuu.  FOTOGRAFII DIN TIMPUL ACTIVITĂŢILOR Ca o concluzie, se poate spune că disciplina Educație Tehnologică , dobândește forța educativă prin acțiunea profesorului care utilizează cunoștințe metodice în cadrul unor modalități și tehnici de lucru eficiente. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat, o modalitate de gândire și acțiune, ce decurge din evoluția științei și a vieții economico-sociale. Analiza întreprinsă ne permite să constatăm că: Diferitele perspective de concepere şi realizare a Educaţiei tehnologice nu se exclud ci par a fi ceva mai mult decât complementare. În lume, relaţia om-tehnologie se realizează la niveluri, în forme şi în modalităţi diferite şi de-a lungul întregii existenţe, nu numai in școală. BIBLIOGRAFIE 1) Cojocariu, V. M., (2008), Fundamentele pedagogiei; Teoria şi metodologia curriculumului; Texte şi pretexte, Ed. V & I Integral, Bucureşti; 2) Constantin, R., (2006), Argumente în favoarea discilinei Educaţe tehnologică, în Revista de Educaţie tehnologică, Nr.1,Vol. 6 An 4 2006; 3) Cucoş, C., ( 2006), Pedagogie – Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi; 4) Momanu, M., (2002), Introducere în teoria educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi. 5) Toma, S., (2003), Educaţia tehnologică în gimnaziu, în revista „AROTEM”, nr.3 6) Toma,S., Brătean. L., Pinta.G., (2002), Evaluarea programelor şi manualelor şcolare pentru disciplinele:„Abilităţi practice”, clasele I-IV şi „Educaţie tehnologică”, clasele V-VIII”, în ”Școala la răscruce”(coord.L.Vlăsceanu), Vol.I, Iași, POLIROM.