DREPTUL MEDIULUI

CURSUL 1 Lect.Univ.Dr. Adrian Barbu Ilie

OBIECTUL, DEFINI|IA }I NO|IUNILE SPECIFICE DREPTULUI MEDIULUI #NCONJUR{TOR. FUNC|II.

Obiectul. Noțiuni specifice dreptului mediului înconjurător
• Pentru a putea da o definiție dreptului mediului este necesar ca în prealabil să vorbim despre obiectul său. • Considerăm că obiectul mediului înconjurător îl constituie "relațiile sociale specifice referitoare la conservarea și dezvoltarea resurselor naturii și a celorlalte componente ale mediului". • Aceste "relații sociale" sunt reglementate de norme juridice distincte, ce tind a se constitui într-un Cod Ecologic. Ele sunt cuprinse atât în Legea – cadru (la momentul actual OUG nr. 195/2005 ), cât și într-o serie de legi speciale referitoare la anumite componente ale mediului.

cuprinzând elementele enumerate anterior. calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului. inclusiv unele valori materiale și spirituale. modificată și aprobată prin Legea nr. 265/29.2005. toate materiile organice și anorganice. precum și ființele vii.12. din 30. solul și subsolul. aducând unele completari: “ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul.” . toate straturile atmosferice.1.1. Noțiunea de "mediu" • Actuala lege cadru în materie de mediu la ora actuală este Ordonanta de urgență a guvernului nr. sistemele naturale în interacțiune.2006 aceasta definind mediul în mod aproape asemanător. aspectele caracteristice ale peisajului. apa. 195/2005.06.

De aceea. • Pentru a putea defini noțiunea de protecție a mediului trebuie să pornim de la faptul că scopul principal al protecției mediului . care interacționează într-o unitate funcțională. se realizează și dăinuirea omului. Omul face și el parte în mod organic din aceste comunități de viață. (cf.2. un tot unitar. ca acțiune omenească are cel puțin aceeași importanță ca și conceptul de "mediu".este ocrotirea omului.• Noțiunea de "protecție a mediului". 1. sub aspect organic. dacă se protejează ecosistemele. animale și microorganisme din mediul abiotic.realizarea căruia se urmărește printrun complex de activități umane . care formează. urmărindu-se supraviețuirea lor. 195/2005). • Ecosistemele. "Ecosistem" = complex dinamic de comunități de plante. OUG nr. Noțiunea de "protecție a mediului" . constituie comunități de viață interdependente.

haotice. este rezultatul unor evoluții mai mult sau mai puțin anarhice. menținerea și îmbunătățirea condițiilor de viață pe Pământ. în cel mai bun caz. a sosit vremea ca omenirea să pună ordine în întreaga activitate care îi determină mediul. științific fundamentată. dezordonate. • Planeta noastră așa cum se prezintă astăzi.• Protecția mediului . .poate fi definită ca "o activitate umană conștientă. îndreptată spre realizarea unui scop cunoscut. constând în prevenirea poluării.

cu respectarea pretabilității. dar nu numai atât. alunecări de teren. precum și anumite spații geografice cu mare valoare naturală declarate monumente ale naturii. Conservarea mediului înconjurător Noțiunea de “conservare" reprezintă utilizarea resurselor mediului la eficiență maximă. eroziune accelerată etc. cât și conservare și dezvoltarea (ameliorarea). Ocrotirea mediului "Ocrotirea" mediului înconjurător înseamnă protecția acestuia prin diferite acțiuni legiferate care scot din incidența omului speciile rare. pe cale de dispariție. capacității de suport și plasticității sistemului teritorial respectiv. Elementele noțiunii de "mediu" • Protecția mediului înseamnă atât ocrotire.) • • • • • • • .3. A. B. agrozootehnice.1. Este vorba de utilizarea rațională și eficientă a resurselor mediului. lucrări pentru limitarea și prevenirea efectelor dăunătoare ale unor fenomene naturale (inundații. silvice. ci și de adoptarea celor mai potrivite forme și procese tehnologice.

• Desigur. • Legile conservării se bazează pe cunoașterea profundă a mediului înconjurător.N. eficacitatea sa neputându-se obține fără respectarea lor. • în vederea îmbunătățirii mediului înconjurător. Costă atât cercetarea științifică. impunând aplicarea acestor cunoștințe. dar mai ales execuția după normele conservării. a lansat apelul la o întrunire globală. măsurilor adoptate este necesar să existe preocupare și colaborare la nivel național și internațional. . conservarea este costisitoare.• Conservarea se poate realiza numai pe baza unor legi. încă din 1989 Adunarea Generală a O.U. pentru a da eficiența sporită. • în acest sens. • C. care să definească strategia pentru stoparea efectelor degradării mediului. în vederea unei optime interacțiuni socio-ecologice dintre om (societate) și natură. Dezvoltarea (ameliorarea) mediului înconjurător • Ameliorarea sau dezvoltarea mediului înconjurător are ca obiectiv definitoriu îmbunătățirea stării și calității factorilor naturali și ai celor creați prin activități umane.

• Scopul general al Conferinței a fost acela al elaborării de strategii și măsuri care să contribuie la combaterea degradării mediului în toate țările. în contextul dezvoltării durabile și optime din punct de vedere al protecției mediului.• Un eveniment important. . 1992). unic în istoria omenirii a fost Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu din Brazilia (Rio de Janeiro.

drept de sine stătător • Dreptul mediului înconjurător a apărut și s-a dezvoltat având în vedere sarcinile imediate și de perspectivă încredințate de societate în funcție de nevoile de protecție a diferitelor elemente ale mediului amenințate de dezvoltarea și diversificarea industrializării. Totodată a apărut și necesitatea adaptării reglementării juridice la caracteristicile acestei noi discipline. restaura ori ameliora. .1. Dreptul mediului . înmulțirea surselor de poluare și sporirea gradului de nocivitate și persistență a acestora etc. rutiere și navale. de creșterea explozivă a populației. altfel spus de a conserva și gestiona bunuri aparținând mediului înconjurător. S-a trecut astfel de la protecția simplă a mediului înconjurător la diversificarea și nuanțarea măsurilor determinate de cerința de a "repara".2. de extinderea urbanizării și modernizarea profundă în toate sferele vieții sociale. de dezvoltarea agriculturii prin folosirea largă a pesticidelor a circulației aeriene.

Paris. între acestea și mediul lor. Dalloz. p.) arată că. 1984. • Recunoașterea unui drept al mediului are ca efect instituirea de drepturi și proceduri ce garantează gestiunea colectivă asupra patrimoniului mediului înconjurător. care tinde să penetreze în toate sectoarele dreptului pentru a introduce idea de "înconjurător". în măsura în care mediul înconjurător este expresia interacțiunii și a relațiilor dintre viețuitoare. • Michel Prieur (Droit de l'environnement.• S-a conturat astfel ideea de constituire și dezvoltare a unei noi ramuri de drept. cu o existență de sine stătătoare. dreptul mediului înconjurător. 7. nu este surprinzător ca dreptul mediului să fie "un drept de caracter orizontal" acoperind toate sectoarele clasice ale dreptului (privat. public și internațional) și un drept de interacțiune. .

.naturale și artificiale . sociale și culturale a componentelor mediului înconjurător . care reglementează relațiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor față de natură ca element vital și suport al vieții .precum și relațiile legate de conservarea lor care presupun protecție și ameliorare.2.2. Definiție • Dreptul mediului poate fi definit ca fiind ansamblul complex al normelor juridice.în procesul conservării și dezvoltării în scopuri economice.

apreciativă de direcționare etc. dreptul mediului îndeplinește o serie de funcții specifice în raport cu scopurile principale pe care le urmărește: asigurarea unui mediu ambiant curat sănătos și prosper . promovarea cooperării internaționale în vederea soluționării problemelor mediului. . promovarea obiectivelor dezvoltării durabile. de organizare și instituționalizare a acțiunii sociale în favoarea ocrotirii mediului.).Funcțiile dreptului mediului • Pe lângă îndeplinirea funcțiilor generale ale dreptului ca element al sistemului social (normativă.prin protecția și dezvoltarea sa corespunzătoare.

1. analizei deciziei și înfăptuirii diferitelor măsuri privind soluționarea problemelor ecologice. Funcția de asigurare a unui mediu ambiant sănătos și prosper • Cu ajutorul normelor juridice specifice se creează și perfecționează structurile organizatorice necesare gestionării și administrării problemelor protecției și dezvoltării mediului. Cu alte cuvinte se stabilesc și funcționează structurile necesare în vederea identificării. coordonării acțiunilor desfășurate la diferite niveluri și în diverse planuri pentru ducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite. .3.

.3. prin adoptări instituționale complexe care să permită mediului și problemelor sale să fie reprezentate în toate structurile administrative de decizie în vederea participării directe la luarea măsurilor corespunzătoare.2. Funcția de promovare a obiectivelor dezvoltării durabile • Această funcție se realizează din perspectiva cerinței integrării protecției mediului în cadrul procesului de dezvoltare.

precum și înlăturarea efectelor negative ale poluării. de valorificare a diferitelor substanțe reziduale. cu caracter juridic cu ajutorul cărora se asigură prevenirea. precum și răspunderea juridică în domeniul ecologic (care contribuie la prevenirea sau combaterea actelor ori faptelor prin care se aduce atingere calității mediului). • Aceste norme cuprind modalități de funcționare și instalare a instalațiilor. degradarea fondului forestier etc.3. Funcția de protecție. combaterea eroziunii. combaterea. conservare și ameliorare • Această funcție se realizează prin dispoziții și norme tehnice. realizarea investițiilor.3. .

4. prin reglementările interne ale standardelor și normelor comunitare amplifică funcția dreptului mediului înconjurător de promotor al colaborării internaționale și regionale.3. . a asigurării unei asistențe tehnice și pregătirii cadrelor naționale în diversele probleme ale practicii și dezvoltării calității naturale a mediului. Funcția de promovare a cooperării internaționale • Prin normele juridice adoptate se realizează optimizarea și diversificarea cooperării economice internaționale a transferului de tehnologii. • Armonizarea legislativă.

Principiile dreptului mediului în conformitate cu O. o obligație a statului.1.G. 195/2005 • Articolul 1 din legea cadru prevede că: "obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protecției mediului. persoane fizice.4. persoane juridice. pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății". • Altfel spus. protecția mediului este o responsabilitate publică. obiectiv de interes public major.U. • Principiile de drept sunt rezultatul unor generalități ale anumitor organisme de conducere ce trebuie să fie urmate de către toți cei vizați: organe de stat. • Principiile dreptului mediului sunt prevăzute expres în OUG 195/2005 (așa cum a fost adoptată și modificată prin legea 265/2006) în articolul 3. De aici decurge caracterul imperativ ale acestor norme de drept. ceea ce implică reglementarea activităților de protecție și control public asupra acestora. care nu permit abateri de la prescripțiile lor. Conform acestui text de lege principiile sunt următoarele: .

• e) principiul "poluatorul plateste".• a) principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale. • f) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural. . • d) principiul retinerii poluantilor la sursa. • c) principiul actiunii preventive. • b) principiul precautiei in luarea deciziei.

independent. Politica de mediu trebuie integrată in celelalte politici sectoriale al căror rol este crestera nivelului de trai al oamenilor.a) Principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale. dar prin păstrarea si conservarea mediului în care aceștia trăiesc. . • Este evident că protecția mediului nu se poate realiza într-un mod singular.

de prudențăinclude prevederea unui articol posibil în domeniul mediului și îndeamnă la acțiuni în vederea prevenirii poluării. b din lege și privește luarea deciziilor de către: autoritățile pentru protecția mediului. poate duce la adoptarea de măsuri cu excluderea oricărui risc pentru mediu. • Precauția . 3 lit.b) Principiul precauției în luarea deciziei • este prevăzut la art. (care desfășoară activitate în legătură cu protecția mediului).ca măsură de prevedere. de către persoanele juridice și fizice care desfășoară activități economico-sociale. . ale administrației publice centrale și locale. Prudența.

. acela al prevenirii poluarii.c) și d) Principiul acțiunii preventive și Principiul reținerii poluanților la sursă. 3. • Prevenirea este de esența protecției mediului și își poate îndeplini misiunea numai dacă își propune ca scop evitarea situațiilor de pericol care pot duce la poluarea mediului. • Limitarea sau eliminarea oricărui alt efect dăunător. c) și d) a art. • este scopul principal al protecției mediului și se regăsește la lit. Practic acestea pot analizate împreună ca un principiu unitar. • Principiul prevenirii are un dublu sens: • Prevenirea poluării și a consecințelor dăunătoare. care s-ar mai putea produce după ce poluarea a avut loc.

. privind emiterea acordurilor și/sau autorizațiilor de mediu. care contribuie la săvârșirea altor acțiuni de poluare a mediului. • Tot pe baza acestui principiu se pot stabili responsabilități sau sancțiuni. în realizarea practică a acestor principiu un rol deosebit îl au autoritățile pentru protecția mediului.• Acest principiu privește întreaga activitate de legiferare.

. precum și în art. Răspunderea prevăzută de acest principiu. penale. 95 din Ordonanța de urgență a guvernului privind protecția mediului. civile etc. cuprinzând obligația de "a face". începând cu respectarea prevederilor legii și sănătății și până la suportarea sancțiunilor contravenționale. în legătură cu caracterul obiectiv al răspunderii pentru prejudiciu. 3 lit. • Acest principiu exprimă ideea că agentul poluant (persoana fizică sau juridică) care cauzează prin poluarea mediului un prejudiciu va răspunde indiferent dacă fapta sa este culpabilă sau nu.e) Principiul "poluatorul plătește" • se regăsește atât în art. e. este o răspundere în sens larg.

. cât și cele produse asupra mediului ca atare. se recunoaște dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologic. într-o astfel de situație. Astfel: • în sens larg (lato sensu) . • într-o asemenea situație este vorba numai de o internalizare parțială care permite impunerea de taxe ori redevențe de către autoritățile publice.presupune obligarea poluatorului de a suporta numai costul măsurilor antipoluante și de curățire. în plan juridic. în acest sens.• Conținutul său este totuși imprecis. care să acopere toate efectele unei poluări. Aceasta implică antrenarea unui mecanism de responsabilitate pentru daune ecologice. atât cele produse asupra bunurilor și persoanelor.principiul urmărește imputarea în sarcina poluatorului a costului social al poluării pe care o provoacă. subvenționarea poluatorilor de către stat în a-i ajuta financiar pentru investițiile antipoluante este contrară principiului poluatorului plătitor. • în sens restrâns (stricto sensu) .

. trebuie să fie internalizate. astfel încât diferențele legislației antipoluante.C.• Principiul semnifica inițial cerința imputării poluatorului a cheltuielilor privind măsurilor adoptate de autoritățile publice pentru ca mediul să fie menținut într-o stare acceptabilă a fost prima oară enunțat în 1972 de către O.D.D. de la o țară la alta. care însoțesc producția industrială.C.E. • El se inspiră din teoria economică potrivit căreia costurile sociale externe. adică să fie luate în calcul de toți agenții economici în costurile lor de producție. însă obiectivul reglementărilor internaționale îl constituie armonizarea politicilor interne. să nu antreneze distorsiuni în avantajele competitive și schimburile comerciale. • Proclamarea și recunoașterea principiului cunosc situații diferite în legislațiile naționale ale statelor. la nivel european și în cadrul O.E..

3 lit. . animale și microorganisme și mediul lor lipsit de viață care interacționează într-o unitate funcțională. • Ecosistemul este un complex dinamic de comunități de plante.f) Principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art. dintre specii și între ecosisteme. precum și dintre complexele ecologice din care acestea fac parte și cuprinde diversitatea din interiorul speciilor. • Aceste biodiversități și ecosisteme sunt specifice unui anumit cadru biogeografic natural care trebuie conservat prin toate mijloacele științifice și tehnice aflate la dispoziție. inclusiv prin mijloace juridice prevăzute în normele de drept. f – OUG 195/2005). • Biodiversitatea exprimă diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice și terestre.

art.3 lit. lit. art.Elemente strategice • OUG 1995/2005 stabilește ca elemente stategice: • a) utilizarea durabila a resurselor naturale. 3. lit. h) • c) dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului. precum si accesul la justitie in probleme de mediu. g) • b) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor. art 3. i) .

4. cu respectarea cerintelor politicii de mediu. sunt prevăzute ca modalități de implementare a principiilor și elementelor strategice. • c) corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea de mediu. .Modalități de implementare a principiilor și elementelor strategice prevăzute în OUG 195/2005 • în conformitate cu dispozițiile art. • d) efectuarea evaluarii de mediu inaintea aprobarii planurilor si programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului. următoarele: • • a) prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului. • b) adoptarea programelor de dezvoltare.

• g) rezolvarea. . • f) introducerea si utilizarea parghiilor si instrumentelor economice stimulative sau coercitive. a problemelor de mediu.• e) evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului. • h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementarile europene si internationale in domeniu. • i) stabilirea si urmarirea realizarii programelor pentru conformare. in functie de amploarea acestora. pe niveluri de competenta. • j) crearea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii mediului.

. precum si participarea acestuia in procesul de elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul. • n) incurajarea implementarii sistemelor de management si audit de mediu. • p) educarea si constientizarea publicului. • l) mentinerea si ameliorarea calitatii mediului. • o) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului.• k) recunoasterea produselor cu impact redus asupra mediului. prin acordarea etichetei ecologice. • m) reabilitarea zonelor afectate de poluare.