You are on page 1of 11

mecanica cuantică a arătat aspecte ale unor evenimente care până atunci rămăseseră ascunse. sau cel puţin aşa neam aşteptat.  În contradicţie cu prognozele mecanicii newtoniene. traiectoriile obiectelor pot fi prognozate doar într-un mod probabilist . Cunoaşterea absolută a forţelor care accelerează un glonţ ar trebui să producă prognoze absolut corecte a traiectoriei sale. Dependenţa prognozelor se dovedeşte a fi o îmbunătăţire a cunoştinţelor noastre despre condiţiile iniţiale. dacă nu perfecte în practică. De la începutul secolului XX. mecanica newtoniană oferă prognoze care din toate punctele de vedere se dovedesc a fi complet perfectibile. Fizica newtoniană luată izolat şi nu ca o aproximare a mecanicii cuantice. Tunurile şi muniţia slab proiectate şi construite îşi risipesc tragerile într-un cerc larg de-a lungul centrului ţintei. la scara atomică. iar tunurile mai bune produc tipare mai bune. ne arată un Univers unde obiectele se mişcă de o manieră care poate fi perfect determinată. La scara de interacţiune proprie omului.

. fenomenul se va repeta în acelaşi fel. Acest principiu a fost statornicit după ce Isaac Newton. şi dacă aceste cauze sunt prezente. Astfel. Spunem că un fenomen care s-a petrecut este rezultatul sigur al unui ansamblu de cauze. determinismul poate fi considerat un principiu al ştiintei . Laplace şi ceilalţi fizicieni care au urmat că mişcarea unui obiect se va petrece la fel dacă condiţiile sunt aceleaşi . Determinismul şi predictibilitatea sunt aspecte ale modului de gândire al ştiintei moderne. cauza este punctul de plecare al schimbării. Astfel spus. principiu care afirmă că aceleaşi cauze produc aceleaşi fenomene.

 In matematică sau fizică. ea reprezintă comportamentul unui anumit sistem dinamic nonlinear care în anumite condiţii prezintă dinamici care sunt sensibile condiţiilor iniţiale. .majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt de acord că acesta trebuie să îndeplineasca trei reguli: .Aceasta se întampla deşi aceste sisteme sunt deterministe.  Pentru ca un sistem sa fie haotic. Acest comportament este cunoscut ca haos deterministic sau simplu haos. comportamentul sistemelor haotice este întamplător datorita unei creşteri exponenţiale de erori în condiţiile iniţiale.Să se îmbine topologic.Orbitele periodice sa fie dense.  Ca rezultat al acestei sensitivităţi.Să fie sensibil la condiţiile iniţiale. . .

Spre exemplu putem încerca să aplicăm principiul determinismului la viaţa noastră cea de toate zilele.popice etc) dar şi la atletism sau la alte activităţi practice. În fizica clasica se consideră că dacă sunt cunoscute poziţiile şi viteza iniţială a unui punct material. atunci traiectoria şi orice alte mărimi caracteristice (impulsul. Suntem destul de convinşi într-o măsură destul de mare că o serie de acţiuni ale noastre vor fi cauze ale unor evenimente ulterioare. Generalizând acestă afirmaţie. sau care să preîntâmpine un eveniment nedorit. energia) vor fi bine determinate la orice moment ulterior.efectele sunt proporţionale cu cauzele. Orice sistem liniar este modelat de o funcţie de gradul întâi. . Ne conducem in acţiunile noastre pe principiul determinismului: facem ceva care să fie cauza a unui eveniment dorit. adică să fie controlabilă ( sau predictibilă). pe baza legilor de mişcare. astfel încât să producem mişcarea perfectă de fiecare dată.De exemplu: acceleraţiile sunt proporţionale cu forţele.descrisă de o linie dreaptă. Determinismul poate fi examinat numai cu referire la cauze fizice care îşi produc cu necesitate efectele. În toate aceste cazuri învăţăm prin antrenament şi practica indelungată să controlăm poziţia noastra iniţială.cu alte cuvinte. Folosim in mod instinctiv acest principiu la oricare din jocurile care presunpun aruncarea unei mingi (de fotbal. intensităţile curenţilor din circuite sunt proporţionale cu tensiunile etc. care ne permit să spunem la orice moment ulterior unde se va afla obiectul (punctul material). Un exemplu simplu este cel al aruncării sub un unghi (sau cazul particular al căderii corpurilor asupra pământului). biliard. volei . Mecanica ne furnizează o serie de formule. am putea spune că intreaga noastră viaţă poate fi determinată de cauze mai mult sau mai puţin cunoscute .tenis.

care susţine că putem determina starea unui sistem la un moment dat dacă se cunoaşte starea acestuia la un moment anterior.considerat iniţial.introdus de I. proceselor reale (materiale si spirituale sau rezultand din impletirea materialului cu spiritualul) si mecanismele determinarii ne permite sa privim asupra teoriei determinismului. proprii fiecarui nivel de structurare a existentei in parte.Newton şi susţinut de Laplace. gandita sub doua aspecte: > ca determinism universal.atunci evoluţia sistemului este determinată prin rezolvarea problemelor de mecanică.  Cercetarea categoriilor care constata si explica caracterul determinat al . Determinismul este conceptul. caruia i se inglobeaza determinismele partiale ale diferitelor nivele ale existentei > din punctul de vedere ale determinismelor complexe.şi legea de evoluţie. Dacă sunt cunoscute condiţiile iniţiale şi legea de evoluţie.

 Isaac Newton: Mecanica clasica: -daca conditiile initiale sunt identice feneomenele se petrec la fel.  (2) Nu există nici un eveniment A0 înaintea căruia să nu fi existat un alt eveniment. iar cauzele lor sunt toate evenimente premergătoare acestora. viteza.  .PresupunereToate evenimentele au cauze. evenimentul AN este precedat de evenimentul AN-1. energie pentru orice moment ulterior. care este ea însăşi un eveniment. pozitia.  Potrivit acestei prezumţii. există două posibilităţi. care este precedat de evenimentul AN-2. Traiectoria este predictibila. Prin urmare. ceea ce înseamnă că avem o serie infinită de evenimente legate cauzal. şi totuşi nu există nici o cauză pentru acest şir infinit de evenimente.  Exemple: -Sistemul solar -Aruncarea in camp gravitaional. -daca stim pozitia si viteza initiala si fortele care actioneaza asupra unui corp atunci putem sti cu siguranta traiectoria. ambele aruncând o umbră de îndoială asupra validităţii prezumţiei iniţiale:  (1) Există un eveniment A0 înaintea căruia nu a existat nici un alt eveniment care să -l fi cauzat. şi aşa mai departe.

ca urmare a fenomenelor naturale. putem face o predicţie a evoluţiei ulterioare a unui sistem fizic. calitativă sau cantitativă.  Se referă la gradul de corectitudine. în fizică nu există o regulă care prezice evoluţia sistemelor care sunt departe de a fi echilibrate (sistemele haotice) decât daca ele nu se apropie de o formă de echilibru. a unei previziuni sau a stării unui sistem.  .Până în cele din urmă această capacitate de predicţie este şi principala utilitate şi valoare a stiinţei. În timp ce legea a II-a a termodinamicii poate să ne spună de starea echilibrată în care un sistem poate evolua.Pe baza determinismului exprimat prin legile naturii şi pe care oamenii l-au desluşit în decursul istoriei.

Descartes (1596-1650). Predicţia bazată pe modele este şi ea aproximativă. Printre precursorii putem enumera pe Galileo Galilei (1564-1642) şi R.  Condiţiile iniţiale sunt uneori cunoscute cu aproximaţie  Modelele se pot perfecţiona dar lent.  Mici variaţii ale condiţiilor iniţiale produc mici variaţii ale predicţiei finale.  Modelele sunt aproximaţii ale realităţii. f ăcută pe baza legilor fizice.  Predicţiile teoretice trebuie să fie verificate experimental. -Căderea unui corp.  Fizica şi alte ştiinţe se bazează pe modele.  .  Principala utilitate a ştiinţei este previziune cu privire la evoluţia unui sistem fizic.  Exemple: -Prevederea vremii.Dezvoltarea fizicii moderne îşi datorează începuturile faptul că a înţeles că verificarea experimentală a afirmaţiilor este fundamentală.

capabil să ofere observatorului o predicţie în limite rezonabile ale erorii . noţiuni şi teorii deduse din experimente şi observaţii.  . Din când în când.folosim concepte. Fenomenul fizic.Studiul fizicii dezvoltă capacitatea de a înţelege şi interpreta lumea înconjurătoare cu legile şi principiile ei. se caută descrirea acestora cu ipoteze simplificatoare pe baza unui model.  Permanenta observare şi măsurare cantitativă a fenomenelor fizice determină o rafinare a modelelor şi teoriilor utilizate. Evoluţia fenomenelor fizice este dependentă de modoficările stărilor de mişcare sau de poziţie ale corpurilor din sistemul considerat. reprezintă succesiunea de stări ale unui sistem fizic în momente succesive dintr-un interval de timp.pentru a fi util în aplicaţii practice.  După observarea fenomenelor dintr-un sistem. au loc descoperiri esenţiale care determină o restructurare şi o generalizare a cunoştinţelor. de-a lungul evoluţiei omenirii. generând astfel noi informaţii. Consecinţele acestor "străpungeri" teoretice sau experimentale sunt resimţite de întreaga societate prin modificări multiple socio-economice şi educaţionale. observat în natură sau provocat în laborator. În studiul fenomenelor.

edu/en/simulations/category/physics . v=viteza g=acceleratia gravitaţională h=înălţimea În cuvinte. atunci trebuie să-i imprimăm o viteză care se calculează din relaţia de mai sus. Condiţia iniţială pentru această problemă va fi deci viteza iniţială necesară unui obiect pentru a ajunge la înălţimea h.  Aplicaţii: http://phet. CĂDEREA UNUI CORP Căderea corpurilor este studiată la mecanică de foarte mult timp şi cu toţii cunoastem relaţia faimoasa a lui Galilei privind căderea corpurilor: v*v=2hg unde.colorado. am putea spune că dacă dorim ca un obiect să fie aruncat astfel încât să ajungă până la înălţimea h.