– LECŢIA LA TEMA:”IGIENA AERULUI”

• PLANUL LECŢIEI: • TEMPERATURA ŞI ACŢIUNEA EI ASUPRA

ORGANISM. • UMIDITATEA ŞI ACŢIUNEA ASUPRA ORGANISM. • PRESIUNEA ATMOSFERICĂ ŞI ACŢIUNEA ASUPRA ORGANISM.

• Aerul atmosferic.

Aerul cu care respirăm reprezintă un amestec de gaze, ce alcătuiesc atmosfera, adică învelişul gazos care înconjoară globul pământesc. Aerul include părţi componente ale atmosferei, cât şi cantităţi variabile de diverse amestecuri de origine naturală şi poluanţi, produşi prin activitatea antropogenă.

• Aerul atmosferic reprezintă un amestec fizic, şi un compus chimic de gaze, datorită cărui fapt, în cazul unui conţinut procentual practic constant de părţi componente ale aerului la diferite înălţimi, în urma modificării densităţii atmosferei, se schimbă concentraţiile şi presiunea lor parţială.

• Aerul este sursa principală de oxigen, este necesar organismului pentru procesele de oxidare şi de menţinere a organismului pentru procesele de oxidare şi de menţinere a vieţii.

• Un adult inspiră în 24 ore până la 30 şi mai mulţi m3 de aer. • Puritatea acestui aer are o importanţă foarte mare pentru sănătate. • Chiar şi o cantitate mică de substanţe nocive sau microorganisme patogene ce se află în aer exercită o influenţă negativă asupra sănătăţii omului.

care este expirat de oameni şi animale. . • cu produse gazoase formate în procesul descompunerii substanţelor organice în sol şi în diferite reziduuri.cu fum.• Aerul atmosferic însă se împurifică permanent cu bioxid de carbon. • cu praf. cu gaze de eşapament.cu deşeuri sub formă de gaze sau pulberi de la diferite întreprinderi industriale.

• Puritatea şi componenţa relativ stabilă a atmosferei se datoresc unor forţe puternice de autopurificare: vântului care transportă impurităţile aducând în locul aerului viciat aer curat. • precipitaţiilor atmosferice. . care oxidează substanţele organice şi alte impurităţi din aer. • acţiunii chimice a oxigenului şi ozonului.

ce absorb bioxidul de carbon.• plantelor. îmbogăţind aerul cu oxigen. datorită căreia vaporii de apă din straturile superioare ale atmosferei se descompun cu eliminare de oxigen . • radiaţiei ultraviolete a soarelui. .

umiditatea şi mişcarea aerului.• Deoarece organismul se află în strâns contact cu aerul atmosferic. ce caracterizează starea fizică a atmosferei: • temperatura. • radiaţia solară care străbate atmosfera. . asupra lui acţionează nu numai compuşii chimici a aerului. dar şi factorii meteorologici. radioactivitatea etc. presiunea atmosferică.

umiditatea. • Temperatura. mişcarea aerului şi energia radiantă exercită o mare influenţă asupra uneia din cele mai importante funcţii ale organismului – metabolismul termic. . dar sunt instabili şi se caracterizează prin schimbarea intensităţii.• Factorii meteorologici au o mare importanţă pentru organism.

recomandări atât în ceea ce priveşte folosirea acţiunii pozitive a acestor factori asupra sănătăţii. precum şi a influenţei pe care o exercită starea vremii şi clima asupra organismului permite a elabora unele măsuri. cât şi în prevenirea influenţei lor negative.• Studierea acţiunii diverşilor factori meteorologici. .

ventilaţia pulmonară se majorează. se realizează o ventilaţie pulmonară de 810 l/min sau 400-600 l/oră.4-0. la efort fizic. . Se ştie că în repaus cu o frecvenţă respiratorie normală de 16-20 respiraţii/min şi cu un volum respirator de 0. • În condiţii metabolice mai crescute.6 l de aer la fiecare inspiraţie sau expiraţie.• Organismul uman ventilează o cantitate mare de aer.

aerul constituie calea de introducere în organism a unor agenţi chimici. fizici sau biologici cu efecte nocive.• prin proprietăţile fizice. aerul influenţează procesul de termoreglare din organism. • În condiţii de poluare. .

• Unii factori fizici din atmosferă determină particularităţile climaterice ale diferitelor zone geografice. care acţionează în mod indirect asupra organismului uman. .

presiunea atmosferică. Aceşti factori fizici sunt: temperatura. • . umiditatea. aeroionizarea. • Aceste fenomene sunt denumite factori fizici ai aerului.• Aerul atmosferic se caracterizează printr-o serie de fenomene şi procese fizice care acţionează permanent asupra organismului. fenomenele electrice. câmpul magnetic etc.

iar pe de altă parte. acest fapt face ca aerul din straturile inferioare să fie mai cald.• Temperatura aerului • Temperatura aerului este determinată. de căldura emanată de sol. pe de o parte. de intensitatea radiaţiei solare. . care încălzeşte parţial aerul şi mai ales solul.

• Temperatura aerului este influenţată de anumiţi factori ai mediului. . deoarece timpul de încălzire între apă şi sol este diferit. cum ar fi: .existenţa suprafeţelor de apă.altitudinea – temperatura aerului scade o dato cu creşterea înălţimii. .

prezenţa centrelor populate. .proprietăţile solului (de exemplu. . care intervin cu surse artificiale de căldură.vegetaţia. care absoarbe o parte din radiaţia solară. ..nebulozitatea atmosferei. . solurile calcaroase se încălzesc mai repede).

acesta trebuie să piardă permanent. în medie. o unitate de căldură echivalentă cu cea produsă concomitent în procesele metabolice în organism.• Pentru a-şi menţine constantă temperatura normală a corpului omenesc. .

• Pentru ca această pierdere de căldură să se realizeze proporţional cu producerea de căldură. este necesar ca temperatura mediului să aibă anumite valori care pot varia de la cele optime până la limitele critice inferioară sau superioară. . iar dacă este frânată. se produce hipertermia. • Dacă pierderea de căldură este accelerată. se înregistrează hipotermia corpului.

pe lângă un sistem fiziologic de autotermoreglare foarte evoluat.• La om limitele de a menţine temperatura constantă a corpului sunt destul de largi. . omul. având îmbrăcăminte. întrucât. reglează ambianţa termică.

. căldură excesivă. vânt cu viteze mari. umiditate ridicată. • Ordinea menţionată se poate schimba esenţial în diferite condiţii. cum ar fi: frig puternic.• În condiţii obişnuite de ambianţă termică. mecanismul principal al pierderii căldurii corporale este radiaţia urmată de evaporare şi de convecţie.

se transferă căldura între două obiecte. . chiar dacă se află la distanţă.• Radiaţia . Astfel. între care nu există un contact direct. • Cedarea căldurii prin radiaţie este cu atât mai mare. cu cât este mai joasă temperatura mediului înconjurător. • Obiectele cu temperaturi diferite fac schimb de căldură. prin radiaţie.

• Pierderea căldurii prin convecţie se produce datorită stratului de aer care se găseşte în contact cu suprafaţa corpului. • Aerul ce vine în contact cu corpul cald primeşte direct de la acesta căldură.• Convecţia. conform unor legi fizice. . densitatea sa scade. o dată încălzit.

• Evaporarea. de efortul fizic depus. • Pierderea căldurii prin evaporare este condiţionată de prezenţa transpiraţiei pe suprafaţa corpului şi de posibilitatea evaporării acesteia în aerul înconjurător. • un gram de apă pentru a trece din stare lichidă în stare gazoasă consumă peste 580 calorii mari. . • Cantitatea lichidului eliminat de organism prin transpiraţie depinde de temperatura mediului înconjurător. de felul îmbrăcămintei şi de gradul de antrenament.

. atât în sensul creşterii. adaptarea organismului la oscilaţiile mari termice. În mare măsură procesul de termoreglare depinde de călirea. cât şi al scăderii temperaturii.• Echilibrul termic este dirijat de centrii termoreglatori care se află sub controlul scoarţei cerebrale. • Asupra acestui mecanism de termoreglare influenţează şi sistemul endocrin.

• Rolul principal în termoreglarea organismului la acţiunea frigului îi revine termoreglării chimice prin creşterea termogenezei. • La creşterea termoproducţiei participă tot organismul prin accelerarea proceselor de oxidare în diferite ţesuturi şi organe. .

. în timpul căruia metabolismul în ţesutul muscular creşte considerabil. fapt manifestat prin unul din procesele fiziologice de protecţie a organismului contra frigului.• Sistemul muscular al organismului după activitate în termogeneză ocupă primul loc.

• Hipotermia apare atunci când organismul este supus acţiunii microclimatului rece caracterizat prin umiditatea relativă a aerului crescută. . temperatură scăzută. radiaţie negativă şi mişcare a aerului intensă. • Acest fenomen dovedeşte depăşirea posibilităţii de adaptare la condiţiile microclimatului rece.• Acţiunea prelungită a temperaturii foarte scăzute poate duce la unele dereglări grave – la hipotermie (scăderea temperaturii corpului).

• Procesele patologice caracteristice la degerături sunt terminate atât de acţiunea directă a temperaturii joase asupra ţesuturilor.• Degerăturile sunt însoţite de somnolenţă. scăderea temperaturii. rărirea pulsului. . cât şi de spasmul îndelungat al vaselor sanguine periferice.

favorizează intensificarea evaporării la nivelul căilor respiratorii.• Afecţiunile patologice uşoare imediate provocate de temperaturi ridicate se caracterizează printr-o gamă largă de semne: • Pielea devine caldă şi umedă. • Apare tahicardia. ca urmare a efortului cardiac în redistribuirea sângelui pentru asigurarea vasodilataţiei. precum şi creşterea consumului de oxigen de către organism. .

• Sângele suferă o creştere a viscozităţii din cauza pierderii de apă prin transpiraţie.• Pulsul devine accelerat. • Pot apărea fenomene de iritaţie şi infecţie a căilor urinare. • Urina devine mai concentrată. iar tensiunea arterială poate scădea. . deoarece la creşterea transpiraţiei scade eliminarea lichidelor pe cale renală. iar cantitatea ei mai redusă.

• Secreţiile degestive şi aciditatea gastrică sunt diminuate ca urmare a pierderii de cloruri. • Se atestă o diminuare a capacităţilor intelectuale. • Dereglările degestive sunt uneori foarte pronunţate. pe de o parte. cefalee. pe de altă parte. greţuri. şi ingerării de mari cantităţi de apă. vertijuri. . care sun de obicei pe primul plan. predominând faţă de celelalte simptome. chear faţă de cele cardiovasculare.

de regulă. iar dacă efortul fizic este foarte intens. apare la o temperatură a aerului de peste 400C.• Tetania. . poate apărea şi la temperaturi mai joase.

în special cei mai solicitaţi de efortul fizic. fatigabilitate. . • Cauza crampelor este pierderea de clorură de sodiu şi de apă din sânge ca urmare a deshidratării. iar respiraţia devine dificilă. fac crampe foarte dureroase. cefalee. oligurie.• Boala debutează prin senzaţie de sete. iar muşchii. corpul se acoperă de transpiraţie. vomă. Pulsul este neregulat şi atinge o frecvenţă de 120 bătăi pe minut. • Treptat apare a stare de excitaţie nervoasă.

umiditatea crescută şi absenţa curenţilor de aer. . • În faza iniţială şocul termic se manifestă prin simptomele deshidratării.• Şocul caloric este o formă gravă de acţiune a temperaturii ridicate. spre exemplu crampele calorice. • El presupune efort fizic într-un mediu cu temperatura mai mare decât temperatura corpului.

poate duce la moarte. caldă.• Apoi apar semnele dereglării mecanismelor de termoreglare: creşterea temperaturii corpului şi dispariţia secreţiei sudorale. • Pielea devine roşie. apoi apar adinamia şi coma. apar zgomot în urechi. uscată. iar pulsul şi respiraţia frecvente. temperatura creşte treptat spre 41-420C. tensiunea arterială scade foarte mult. cu toate urmările ei. În faza de stare finală pielea devine cianotică. ceaţă în faţa ochilor. Hipertermia produsă. . respiraţia devine superficială.

. mai ales dacă este vorba de o acţiune permanentă • Acţiunea îndelungată a căldurii poate avea diferite consecinţe. • creşterea frecvenţei bolilor cardiace.• Afară de efectele imediate. • dereglări gastrointestinale (gastrite. cum ar fi: • hipotensiunea arterială. colite). o microclimă chiar moderată produce în timp efecte cronice.

• • • • • • gingivite. neurastenie. deficienţe de atenţie şi memorie. iritaţia rinichilor. infecţia pielii. . hipofuncţia corticosuprarenală. anemie.

. în cea mai mare parte. de pe plante şi din respiraţia animalelor şi unele procese tehnologice.• Umiditatea aerului • Prin umiditatea aerului se înţelege cantitatea de vapori de apă care se află în aerul atmosferic. din evaporarea apelor de suprafaţă şi din straturile superficiale ale solului. • Aceştia provin.

important în aprecierea complexă a ambianţei termice la care ne referim. aproape tot atât de des ca şi la temperatura aerului. . maximă şi relativă. • Umiditatea atmosferei se poate exprima în 3 modalităţi: absolută.• Un factor de microclimă. este umiditatea.

• Umiditatea absolută. la temperatura existentă în acel moment. .reflectă cantitatea de vapori de apă prezentă efectiv într-un volum de aer. • La o anumită valoare a umidităţii absolute aerul poate fi considerat umed sau uscat. • Umiditatea absolută variază în funcţie de condiţiile atmosferice. în timpul investigaţiei.

• Umiditatea absolută poate creşte până la umiditatea maximă. • Umiditatea absolută se exprimă cel mai simplu în grame de apă la metru cub de aer. în acest moment vaporii de apă se vor condensa. .

• Umiditatea maximă. Pentru aceeaşi temperatură. la o anumită temperatură.reprezintă cea mai mare cantitate de vapori de apă care se poate găsi într-un volum determinat de aer. . aerul este saturat cu aceeaşi cantitate de vapori de apă. • Umiditatea maximă presupune saturarea cu vapori de apă a aerului.

• Dacă creşte temperatura aerului. . creşte şi capacitatea sa de saturare şi el va acumula o cantitate mai mare de vapori de apă. creşte şi cantitatea de acumulare a vaporilor de apă şi procesul de evaporare a transpiraţiei va reintra în acţiune ca un mecanism eficient de cedare a căldurii. • dacă temperatura aerului creşte mai sus de această temperatură.

• Umiditatea relativă. la care se determină umiditatea absolută. • Umiditatea maximă.este o valoare care poate fi calculată. . se calculează la aceeaşi temperatură. în scopul stabilirii umidităţii relative. ce reprezintă raportul procentual dintre cantitatea de vapori de apă pe care o conţine un volum de aer şi cantitatea de vapori de apă care ar satura acelaşi volum de aer.

• Măsurarea curenţilor de aer • Curenţii de aer reprezintă deplasarea maselor de aer şi depind. • Aerul se află permanent în mişcare. în primul rând. prin urmare. pot apărea pretutindeni. curenţi de aer există în interiorul încăperilor închise şi în interiorul lor. care au tendinţa de a se nivela. . de variatele diferenţe de temperatură şi presiune. deoarece diferenţele de temperatură sau presiune.

exercită o presiune anumită asupra suprafeţei pământului şi asupra tuturor oamenilor. care înconjoară globul pământesc.• Presiunea atmosferică • Atmosfera. care se află pe el. . animalelor şi obiectelor.

. • În aceste condiţii atmosfera apasă pe 1 cm2 de suprafaţă a pământului cu puterea de 1 kg. mai exact cu 1033 g. egalând cu o atmosferă. • Presiunea atmosferică care are capacitatea de 760 mm la temperatura de 00C la nivelul mării e considerată normală.• Presiunea aerului e condiţionată de greutatea aerului atmosferic.

08%. • bioxid de carbon 0.• Aerul este un amestec de azot în proporţie de 78.03-0. .04%. • gaze inerte 1% şi cantităţi variabile de vapori de apă. • oxigen 20.93%.

însă în acelaşi volum de aer. fiecare gaz din acest amestec îşi va păstra proporţia faţă de celelalte. . sau se va micşora – dacă presiunea va scădea.• Schimbările de gaze dintre organism şi atmosferă se efectuează în funcţie de presiunea atmosferică la locul respectiv. • La variaţia presiunii. numărul moleculelor se va mări atunci când presiunea va creşte.