INTEGRAREA, POLITICA MONETARĂ ŞI FISCALĂ EUROPEANĂ

TEMATICA CURSULUI
1. INTEGRAREA ECONOMICĂ EUROPEANĂ

2. BUGETUL UNIUNII EUROPENE 3. POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ 4. POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ

DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE

în profunzime

prin extindere

UE

instituţional

CEI TREI PILONI AI UNIUNII EUROPENE
Politica externă şi de securitate comună

Piaţa unică

UE

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie

DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE ÎN PROFUNZIME

1.

UNIUNEA VAMALĂ

1 IULIE 1968

2.

PIAŢA UNICĂ

1 IANUARIE 1993

3.

MONEDA UNICĂ – UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

1 IANUARIE 1999

FORMELE INTEGRĂRII ECONOMICE
Forme Trăsături Mişcarea liberă a produselor şi serviciilor 1) Tarif vamal comun faţă de ţările terţe Mişcarea liberă a factorilor de producţie – forţa de muncă şi capitalul Coordonarea politicilor economice Politici economice unice x x x x x Zona de comerţ liber Uniunea vamală Piaţa unică Uniunea economică Integrarea economică totală

x

x x

x x

x x

x

x x

ELEMENTELE SISTEMULUI VAMAL AL UNIUNII EUROPENE
Sistemele vamale naţionale Sistemul vamal al UE

Trei instrumente vamale comune pentru coeziunea sistemului Codul vamal Tariful vamal Nomenclatorul mărfurilor

ROLUL NOU AL SISTEMULUI VAMAL AL UE
1. APLICAREA POLITICII COMERCIALE COMUNE ▪ tarif vamal comun, acorduri preferenţiale, sancţiuni comerciale 2. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ŞI A MEDIULUI – IMPORT ALIMENTE ŞI DEŞEURI 3. PARTICIPAREA LA ÎNFĂPTUIREA POLITICII AGRICOLE COMUNE

PIAŢA UNICĂ – PRIVIRE DE SINTEZĂ (I)
______________________________________________________________

SCOP PRINCIPIUL MIJLOACE DE REALIZARE

▪ cadrul economic dinamic care să genereze avantaje reciproce. ▪ economia de piaţă deschisă şi concurenţa liberă. ▪ crearea unui spaţiu fără frontiere interne pentru libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor recunoaşterea reciprocă a standardelor naţionale, armonizarea reglementărilor, coordonarea politicilor economice

PIAŢA UNICĂ – PRIVIRE DE SINTEZĂ (II)
Măsurarea progresului integrării Aprecierea gradului de integrare a unor pieţe specifice - factorul de fragmentaţie – procentul din legislaţia UE neaplicată în cel puţin un stat membru - convergenţa preţurilor în piaţa unică ridicat pentru produse şi servicii aflate în comerţul “transfrontalier” mediu piaţa capitalului mic piaţa forţei de muncă zero pentru produse şi servicii neaflate în comerţul “transfrontalier”

POTENŢIALUL PIEŢEI UNICE DE A-ŞI ATINGE SCOPUL
este susţinut de trei concepte
a) EFECTUL DE REALOCARE - alocarea mai eficientă a factorilor de producţie – datorită creşterii dimensiunii afacerilor – acces la o piaţă mai mare b) EFECTUL DE ACUMULARE - mărirea productivităţii factorilor de producţie deoarece piaţa unică acţionează ca un stimulent pentru investiţii
c) EFECTUL DE LOCALIZARE

- alocarea geografică a factorilor de producţie este optimizată, permiţând o mai mare specializare şi o mai raţională folosire a factorilor

LIBERTATEA DE MIŞCARE A PRODUSELOR
se bazează pe: 1. 2. Uniunea vamală; Interzicerea oricărei măsuri care ar avea un efect similar taxelor vamale sau restricţiilor cantitative. Criterii pentru evaluarea unei măsuri dacă are un “efect similar”:   orice obligaţie de plată ataşată numai unui produs dintrun alt stat membru; Un standard naţional care este în fapt o barieră tehnică.

CONVERGENŢA PREŢURILOR ÎN PIAŢA UNICĂ
exemple; media UE = 100; mai 2001

Produsul Preţul minim Preţul maxim __________________________________________________________ Carne de porc Germania 78 Suedia 131 Lapte Germania 76 Suedia 160 Portocale Spania 51 UK 141 Cartofi Irlanda 56 Danemarca 175 CD player compact portabil Sony TV color/ 29 Phillips

Germania 81 UK 90

UK 121 Danemarca 113

LIBERTATEA DE MIŞCARE A SERVICIILOR - cazul utilităţilor publice Condiţiile pentru deschiderea utilităţilor publice la competiţie liberă: a) Separarea elementului de monopol natural; b) Stabilirea regulilor pentru administrarea monopolului natural; c) Garantarea de către autorităţi a funcţionării unei reguli transparente şi corecte de formare a tarifelor la utilităţile publice

LIBERTATEA DE MIŞCARE A CAPITALULUI (I)
Forţele care acţionează pentru integrarea deplină a pieţelor financiare • moneda unică; • instituţiile financiare cu activităţi transfrontaliere; • instituţiile financiare cu activităţi trans-sectoariale; • concentrarea în industria bancară şi scăderea ponderii băncilor în intermedierea financiară; • dezvoltarea pieţei acţiunilor; • extinderea comerţului electronic.

LIBERTATEA DE MIŞCARE A CAPITALULUI (II)
Condiţii pentru progresul integrării pieţelor financiare ▪ armonizarea reglementărilor esenţiale în sistemul financiar; - licenţă unică ▪ recunoaşterea reciprocă a activităţii de supraveghere prudenţială exercitată de către autoritatea din statul membru, unde se află instituţia financiară care operează transfrontalier ▪ cooperarea între autorităţile naţionale de supraveghere prudenţială

PIAŢA UNICĂ – LIBERTATEA DE MIŞCARE A FORŢEI DE MUNCĂ (I)
Libertatea de mişcare a persoanelor Drepturile cetăţenilor UE; • dreptul de a se mişca şi de a-şi stabili reşedinţa în orice stat membru; • dreptul de a vota şi depune candidatura pentru Parlamentul European şi alegerile locale în statul membru unde îşi are reşedinţa; • dreptul la protecţie diplomatică pe teritoriul unei terţe ţări; • dreptul la petiţie la Parlamentul European

PIAŢA UNICĂ – LIBERTATEA DE MIŞCARE A FORŢEI DE MUNCĂ (II)
Libertatea de mişcare a forţei de muncă se bazează pe drepturile cetăţenilor UE şi în plus: ■ dreptul de a se angaja în orice stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului membru respectiv; ■ dreptul de a fi tratat la locul de muncă la fel ca cetăţenii statului membru (salarii, asigurări sociale etc) ■ dreptul de a rămâne în statul membru unde a lucrat ultima oară dacă a ieşit la pensie sau a lucrat cel puţin trei ani, invaliditate permanentă Restricţii – motive de politică publică şi angajarea în serviciile publice.

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ (I)
OBIECTIVE 1. Desăvârşirea pieţei unice – prin adăugarea dimensiunii monetare 2. Adâncirea integrării pieţei unice 3. Întărirea stabilităţii monetare în zona euro 4. Mărirea competitivităţii spaţiului european (creştere economică, locuri de muncă) triada economică: SUA, UE, Japonia

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ (II)
Etapa I 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993 • liberalizarea deplină a pieţei capitalului • întărirea coordonării politicilor economice

Etapa a II a 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998 • înfiinţarea Băncii Europene Centrale • programul convergenţei economice

Etapa a III a 1 ianuarie 1999 – • introducerea monedei unice

PRINCIPIILE UNIUNII MONETARE
Moneda unică euro Uniunea monetară Politica monetară comună

Coordonarea politicilor economice

CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ PENTRU ADMITEREA ÎN ZONA EURO (I) - de natură monetară Criteriul Condiţia pentru calificare ________________________________________________________________ (1) STABILITATEA Rata inflaţiei să nu depăşească cu PREŢURILOR mai mult de 1,5 puncte procentuale, media ratelor inflaţiei din trei state membre cu cea mai mică inflaţie. (2) STABILITATEA CURSULUI DE SCHIMB Moneda naţională a respectat limitele normale de fluctuaţie, prevăzute prin mecanismul cursurilor de schimb, fără tensiuni severe, pentru o perioadă de cel puţin doi ani.

(3)

CONVERGENŢA Rata dobânzii să nu depăşească cu mai mult de RATEI DOBÂNZII 2 puncte procentuale media dobânzilor din trei PE TERMEN LUNG state membre cu cea mai mică inflaţie. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------

CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ PENTRU ADMITEREA ÎN ZONA EURO (II) - de natură fiscală Criteriul Condiţia pentru calificare __________________________________________________ (4) DEFICITUL BUGETULUI - să nu fie mai mare de 3 la sută din PIB.

(5) DATORIA PUBLICĂ - să nu fie mai mare de 60 la sută din PIB __________________________________________________

POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ (I)
PRINCIPII FUNDAMENTALE PENTRU POLITICA MONETARĂ: 1. INDEPENDENŢA TOTALĂ a BEC faţă de instituţiile UE şi autorităţile din statele membre;

2. UN SINGUR OBIECTIV PRIORITAR pentru politica monetară: STABILITATEA PREŢURILOR.

POLITICA MONETARĂ (II) Strategia de politică monetară:
1. 2. STABILITATEA MONETARĂ → creşterea inflaţiei < 2%/an (termen mediu); STABILIREA UNEI VALORI DE REFERINŢĂ CANTITATIVĂ PENTRU CREŞTEREA MASEI MONETARE (M3), (pe termen lung, inflaţia este un fenomen monetar); EVALUAREA TENDINŢELOR PREŢURILOR ŞI A RISCURILOR ÎN RAPORT CU STABILITATEA PREŢURILOR FOLOSIREA INSTRUMENTELOR INDIRECTE DE POLITICĂ MONETARĂ (facilitatea de depozit; operaţiunile de piaţă deschise; cerinţa de rezerve minime)

3. 4.

SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE (SEBC)
SEBC

25 bănci centrale naţionale

Baca Europeană Centrală

Consiliul guvernatorilor - Bordul executiv - Guvernatorii băncilor centrale din zona euro

Bordul executiv - Preşedinte - Vicepreşedinte - 4 membri

Consiliul general - Preşedinte - Vicepreşedinte - Guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre UE

IMPACTUL POLITICII MONETARE COMUNE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICE NAŢIONALE (I)
pe termen scurt
Instrumente ale politicii economice pentru ajustarea economiei la efectele unui şoc în condiţiile: Moneda naţională instrumente monetare – cursul de schimb – dobânda a) dacă şocul este simetric BEC poate folosi dobânda, cursul, fără a afecta stabilitatea preţurilor
instrumente bugetare

Moneda unică

b) dacă şocul este asimetric: - deficitul bugetului Deficitul bugetului, în limitele prevăzute de Pactul de stabilitate şi creştere

IMPACTUL POLITICII MONETARE COMUNE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICE NAŢIONALE (II)
pe termen mediu şi lung
Instrumente ale politicii economice pentru ajustarea economiei la efectele unui şoc în condiţiile:

Moneda naţională Moneda unică mobilitatea capitalului mobilitatea capitalului mobilitatea forţei de muncă mobilitatea forţei de muncă

DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE PRIN EXTINDERE
1951/1957 6 STATE MEMBRE 1. BELGIA 2. FRANŢA 3. GERMANIA 4. ITALIA 5. LUXEMBURG 6. OLANDA 1973 +3 1981 +1 1986 +2 1994 +3 2004 +10

7. DANEMARCA 10. GRECIA 11. PORTUGALIA13. AUSTRIA 1. CEHIA 8. IRLANDA 9. REGATUL UNIT 12. SPANIA 14. FINLANDA 2. CIPRU

15. SUDEDIA3. ESTONIA 4. LETONIA 5. LITUANIA 6. MALTA 7. POLONIA 8. SLOVACIA 9. SLOVENIA

IMPACTUL PRIMELOR PATRU EXTINDERI ASUPRA UE
Extinderea Creşterea/descreşterea (-) în procente : Suprafaţa 31 Populaţia 32 PIB (ppc*) PIB/locuitor 29

I-1973 -3 (de la UE 6 la UE 9)

II-III, 1981,1986 -6 (de la UE 9 la UE 12)

48

22

15

IV- 1995 43 11 8 -3 (de la UE 12 la UE 15) ____________________________________________________________

-

IMPACT - EXTINDEREA A CINCEA ŞI A ŞASEA
date privind anul 2003; PNB la PPC
Populaţia milioane 1. UE – 15 state membre 2. 10 noi state membre 2004 3. UE - 25 4. Creştere/descreştere (-) faţă de UE 15, în procente 5. 2 noi state membre 2007 6. UE – 27 7. Creştere/ descreştere (-) faţă de UE 25, în procente 379,8 74,3 454,1 19,6 Suprafaţa mii km2 3.254 749 4.003 23,0 PNB miliarde $ 10.083 947 11.030 9,4 PNB/loc $ 26.548 12.746 24.290 - 8,5

30,0 484,1

349 4.352

219 11.249

7.300 23.236

6,6

8,7

2,0

- 4,3

UNIUNEA EUROPEANĂ – DECALAJE ECONOMICE (I) - anul 2003

Populaţie Pondere PNB mld $ Pondere %PNB/ locRaport faţă de milioane % UE - 25 UE – 25 Japonia SUA TRIADA
(UE+JAPONIA+SUA)

454,1 127,2 291,0 872,3

7,2 2,0 4,6 13,8

11.030 3.641 10.914 25.585

21,5 7,1 21,3 49,9

24.290 28.620 37.500 29.330

1,00 1,18 1,54

China India Rusia TOTAL ECONOMIE MONDIALĂ

1.288,4 1.064,4 143,4 6.271,7

20,5 17,0 2,3 100

6435 3.068 1.279 51.314

12,5 10,0 2,5 100

4.990 2.880 8.920 8.180

0,21 0,12 0,37 0,34

PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE ADERĂRII LA UE (I)
DECLARAŢIA POLITICĂ A UE

TOATE ŢĂRILE CANDIDATE VOR ADERA LA UE PE BAZA ACELORAŞI CRITERII ŞI VOR FI JUDECATE DUPĂ PROPRIILE MERITE, PARTICIPÂND CU UN STATUT EGAL LA PROCESUL DE ADERARE, CARE ESTE EVOLUTIV ŞI CUPRINZĂTOR PRINCIPIILE: • MERITUL PROPRIU; • DIFERENŢIEREA; • AJUNGEREA DIN URMĂ.

PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE ADERĂRII LA UE (II) CRITERII
Criteriul CRITERIUL POLITIC CRITERIUL ECONOMIC Cerinţele pentru îndeplinirea criteriului (1) Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectul şi protecţia minorităţilor; (2a) Existenţa unei economii de piaţă funcţionale; (2b) Capacitatea de a face faţă presiunii competitive şi forţelor pieţei în cadrul UE CRITERIUL INSTITUŢIONAL Capacitatea de a îndeplini obligaţiile care îi revin ca membru al UE, inclusiv aderarea la scopurile politice, economice şi monetare, respectiv preluarea acquis-ului UE Capacitatea administrativă de a aplica acquis-ul şi de a asigura respectarea lui prin structurile administrative şi judiciare

STADIUL ŞI PERSPECTIVA ÎNDEPLINIRII CRITERIULUI ECONOMIC DE CĂTRE ŢĂRILE CANDIDATE – OCTOMBRIE 2004
Economia de piaţă este funcţională Ţara candidată face faţă presiunii competitive

a) b)

Bulgaria România

da da

viitorul apropiat viitorul apropiat

STRATEGIA DE PRE-ADERARE (I)
Conţinut 1. Stabilirea de priorităţi şi asistenţă financiară pentru îndeplinirea criteriilor de aderare Instrumente • Parteneriatul de aderare; • Acordul de asociere; • Fondurile destinate ţărilor candidate – PHARE, ISPA, SAPARD; • Programe naţionale pentru adoptarea acquis-ului comunitar, de dezvoltare economică, a agriculturii, rurală etc; • Participarea la unele programe ale UE (educaţie, energie, transport, cercetare ş.a.); • Rapoarte anuale de evaluare a progresului în îndeplinirea criteriilor de aderare;

STRATEGIA DE PRE-ADERARE (II)
Conţinut 2. Pregătirea negocierilor pentru aderare Instrumente • Examinarea analitică a preluării acquis-ului comunitar; • Elaborarea documentelor de poziţie de către fiecare ţară candidată şi de către cele 25 state membre (poziţie comună) pentru fiecare dintre cele 31 de capitole ale acquis-ului comunitar; 3. Negocierea aderării

•Conferinţe bilaterale interguvernamentale între statele membre şi fiecare ţară candidată pentru negocierea documentelor de poziţie;

4. Încheierea negocierilor de aderare • Semnarea şi ratificarea acordurilor de aderare.

DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE DIMENSIUNEA INSTITUŢIONALĂ
1951 TRATATUL DE LA PARIS CECO 1957 TRATATUL DE LA ROMA CEE EURATOM 1965 TRATATUL DE FUZIUNE 1986 ACTUL UNIC VEST EUROPEAN 1993 TRATATUL UNIUNII EUROPENE MAASTRICHT 2000 TRATATUL DE LA NISA OCTOMBRIE 2004 Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Comunitatea Economică Europeană Comunitatea Europeană a Energiei Atomice Unificarea instituţională Angajamentul politic pentru înfăptuirea pieţei unice Angajamentul politic pentru înfăptuirea Uniunii Economice şi Monetare Dezvoltarea instituţională pentru extinderea cu ţările candidate Semnarea Constituţiei UE

SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UE

Consiliul European Curtea de Justiţie Ombudsman (Mediator) Parlamentul European Consiliul de Miniştrii

Comisia Europeană Curtea de Conturi Agenţii ale UE

Comitetul Economic şi Social

Comitetul Regiunilor

Banca Europeană Centrală

Banca Europeană de Investiţii

METODA UE
1. 2. 1.  defineşte modul de operare instituţională menţine echilibrul necesar între instituţiile UE şi între acestea şi statele membre; asigură eficienţa şi legitimitatea democratică având următoarele trăsături; garantează luarea în considerare a diversităţii UE (tratament corect al statelor membre indiferent de mărime) şi a cerinţei de eficienţă (acceptarea
votului majorităţii calificate);

reprezintă un mijloc de arbitraj între diferite interese prin supunerea deciziilor la două filtre succesive: - Comisia Europeană - Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri garantează interpretarea unitară a legislaţiei UE prin Curtea de Justiţie.

DELIMITAREA COMPETENŢELOR ÎNTRE UE ŞI STATELE MEMBRE principii: atribuire; subsidiaritate; proporţionalitate
Competenţe exclusive Competenţe comune cu SM ale UE - Piaţa internă; - Uniunea vamală; - Politica socială; - Politica comercială - Coeziunea economică, comună; socială şi teritorială; - Reguli de concurenţă - Agricultură; pentru piaţa internă; - Mediu; - Politica monetară - Protecţia consumatorilor; pentru SM din zona euro; - Transport; - Politica comună de - Energie; pescuit (conservarea resusrselor biologice ale - Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie. mării). Alte competenţe ale UE -Coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă; -Politica externă şi de securitate comună; -Acţiuni de sprijin, coordonare sau complemnetare (sanătate, industrie, cultură, Turism, educaţie)

CONSTITUŢIA UNIUNII EUROPENE
OBIECTIVE ALE REFORMEI INSTITUŢIONALE • o mai bună repartizare a competenţelor între UE şi statele membre; • fuzionarea tratatelor şi atribuirea de personalitate juridică UE; • simplificarea procesului decizional şi a instrumentelor de acţiune ale UE • creşterea democraţiei, a transparenţei şi a eficacităţii UE. • dezvoltarea contribuţiei parlamentelor naţionale la legitimitatea proiectului european;

includerea prevederilor Cartei drepturilor fundamentale ale omului.

ROMÂNIA ŞI INTEGRAREA EUROPEANĂ
Înainte de 1990 1967 – Primele contacte oficiale între România şi Comunitatea Economică Europeană, urmate de acorduri tehnice sectoriale După 1990 22.10.1990 Acordul privind comerţul şi cooperarea economică (în vigoare în 1991)

1984 – Începerea negocierilor pentru 01.02.1993 Acordul european de acordul privind cooperarea asociere economică şi comercială dintre (în vigoare de la 01.01.1995) România şi CEE. Negocierile au fost întrerupte. decembrie 1999 Începerea negocierilor de aderare

ACTELE JURIDICE ALE
• Legea europeană (reglementare) • Legea-cadru europeană (directivă)

UE

- se aplică direct în statele membre - obligă în ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut, dar lasă autorităţilor naţionale competenţa în privinţa alegerii formelor şi a mijloacelor; - act nelegislativ, de punere în aplicare a unei legi europene sau lege-cadru; - obligatorie pentru cei cărora li se adresează; - nu sunt obligatorii.

• Regulamentul european • Decizia europeană • Recomandări şi avize adoptate de către instituţii

MULTIPLICAREA NIVELURILOR DE AUTORITATE ÎN STABILIREA REGULILOR DE JOC
Statul tradiţional 2 niveluri de autoritate - central*) Statul postbelic 3 niveluri de autoritate - organizaţii internaţionale - central*) - local - local Statul membru al UE 5 niveluri de autoritate -organizaţii internaţionale -Uniunea Europeană -central*) -regional **) -local

*) În statul de tip federal, autoritatea centrală este distribuită pe 2 paliere: statul federal şi statele componente ale federaţiei; **) regiunile pot fi doar delimitări zonale, fără a fi unităţi teritorial administrative

PERSPECTIVA FINANCIARĂ ŞI BUGETUL UE
PERSPECTIVA FINANCIARĂ A UE - Acoperă o perioadă de 7 ani : 2000-2006; 2007-2013 - Reflectă viziunea (scopuri) şi mijloacele pentru a le transforma în realitate prin politici, programe , acţiuni şi resurse ( “political goal” şi “policy”); - Priorităţile UE se regăsesc în titlurile principalelor categorii de cheltuieli din perspectiva financiară şi în nivelul resurselor (cheltuielilor) alocate; BUGETUL UE - anual; - Veniturile şi cheltuielile încadrate în parametrii stabiliţi prin perspectiva financiară, cu actualizarea influenţelor din mişcarea preţurilor şi eventual schimbări în priorităţile UE.

CRITERII PENTRU TESTAREA DACĂ O CHELTUIALĂ LA NIVELUL UE ADAUGĂ VALOARE
EFICACITATEA (EFECTIVENESS) numai o acţiune la nivelul UE poate aduce rezultatul aşteptat: de exemplu, a elimina fragmentarea pieţei unice. EFICIENŢA UE oferă o valoare mai bună pentru banii cheltuiţi, comparativ cu banii care s-ar cheltui la nivelul fiecărui stat membru: externalităţi; resurse şi expertize pot fi puse la un loc pentru o acţiune. SINERGIA O acţiune UE este necesară pentru stimula, sprijini – reducerea disparităţilor, ridicarea standardelor

PERSPECTIVA FINANCIARĂ 2000-2006
mld.euro % Cheltuieli – total limită angajare 749,2 100 - agricultură 332,5 44 - operaţiuni structurale 260,1 35 - politici interne 52,5 7,1 - politici externe 34,5 4,6 - administraţie 38,2 5,1 - ajutor preaderare 23,5 3,1 - Compensaţii pentru noile state membre 3,7 0,5 - Rezerve 4,2 0,6 Cheltuieli- total limită de plăţi 730,9 Procent din VNB al SM 1,09 (plafon maxim 1,24)

PERSPECTIVA FINANCIARĂ 2007-2013
mld.euro % Cheltuieli totale- limită de angajare a) dezvoltare sustenabilă 477,7 1.025,0 46,6 100

- competitivitate pt. creştere şi locuri de muncă (132,7) - coeziune pentru creştere şi locuri de muncă ( 344,9) b) management sust. şi protecţia resurselor nat. - agricultură301,1 c) cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie d) UE ca partener global 95,6 9,3 e) administraţie 28,6 2,8 Cheltuieli totale – limită de plăţi Procent limită de plăţi din VNB al SM 404,6 18,5 39,5 1,8

928,7 1,14 (plafon maxim 1,24)

PACHETUL COPENHAGA PENTRU CELE 10 NOI STATE MEMBRE 2004-2006
EU-25 din care: EU-10 % din mld. Euro mld.euro EU25 Total cheltuieli angajate agricultura 152,3 operaţiuni structurale politici interne 26,9 compensaţii 3,4 355,7 9,8 127,2 4,3 6,4 21,7 16,0 3,4 100 17,1 40,9 11,5

Total cheltuieli plafon de plăţi 341,9 25,1 7,3 Din totalul de 40,9 mld. Euro, Polonia are 19,3 mld.euro, Ungaria 5,1 , Cehia 4,6.

PRINCIPIILE BUGETULUI
1. 2. Unitatea bugetului Universalitatea bugetului  neafectarea veniturilor  înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în sume totale (forma brută) excepţii: donaţii ale unor ţări pentru programe speciale. Specializarea bugetară Anualitatea bugetului  perspectiva financiară  concepte de cheltuieli: limita de angajare; limita de plăţi Echilibrul bugetar Strict respectat: cheltuielile pot fi mai mici sau cel mult egale cu veniturile; Transparenţa bugetului Buna gestionare financiară ( effectiveness; efficency)

3. 4.

5.

6. 7.

VENITURILE BUGETULUI UE
1992 mld ecu 59,7 % 2005 pr. mld euro 110,5 %

1. Total venituri (2+3) din care: 2. Venituri proprii din acestea: - venituri proprii tradiţionale - TVA - cota din VNB 3. Alte venituri Ponderea veniturilor Proprii în VNB al UE %

56,3 13,3 34,8 8,2 3,4 0,96

100 23,6 61,8 14,6

108,5 12,4 15,3 80,8 2,0 1,09

100 11,4 14,1 74,5

PERFORMANŢA SISTEMULUI DE VENITURI AL BUGETULUI UE
Criterii de apreciere a performanţei 1. Suficienţa veniturilor 2. Autonomia financiară 3. Echitatea 4. Vizibilitatea şi simplitate 5. Alocare efcientă a resurselor economice 6. Cost-eficienţă (a administra)

PERFECŢIONAREA SISTEMULUI DE VENITURI AL UE
Direcţii de perfecţionare: mai multă transparenţă şi autonomie a sistemului de venituri proprii Propuneri de venituri proprii: • Un impozit pe energie (consumul motoarelor pt. transport pe şosele); sau • o cotă de TVA (aplicată pe fiecare factură ); sau • un impozit pe venitul corporaţiilor.

STRUCTURA ŞI EVOLUŢIA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL UE
Cheltuieli total angajare - Agricultură - Operaţiuni structurale - Politici interne - Politici externe - Administraţie - Ajutor preaderare - Compensare pentru 10 noi SM - Rezerve Plafon plăţi Pondere plafon angajare în VNB 1992 58,6 31,2 17,7 4,0 1,9 2,9 0,9 % 100 53,2 30,3 6,8 3,2 5,0 1,5 2005 118,6 50,7 42,4 8,9 5,2 6,4 3,5 1,3 0,2 109,5 % 100 42,7 35,7 7,5 4,4 5,4 3,0 1,1 0,2 1,03

58,6 1,0

Perspectiva financiară 2000 - 2006
Administraţie (EUR 38,2 M) 5,1% Acţiuni externe (EUR 34,5 M) 4,6% Politici interne (EUR 52,5 M) 7,0% Operaţiuni structurale (EUR 260,1 M) 34,7% Ajutor pre-aderare (EUR 23,5 M) 3,1% Rezerve (EUR 4,2 M) 0,6%

Total 749,2
Agricultură (EUR 332,5 M) 44,4%

Dezechilibrul bugetar la nivelul statelor membre şi compensaţia bugetară pentru Marea Britanie în anul 1997 - în miliarde ecu Sume primite Venituri transferate de la UE la UE (1) (2)
Austria Germania Olanda Suedia Marea Britanie Franţa Italia Belgia Danemarca Luxemburg Finlanda Spania Grecia Irlanda Portugalia 1,4 10,3 2,6 1,2 7,1 12,4 8,6 4,1 1,6 0,9 1,1 11,3 5,6 3,4 3,8 2,0 20,7 4,7 2,2 11,4 12,6 8,2 2,9 1,4 0,2 1 5,1 1,1 0,7 1

Sold (3=1-2)
- 0,6 -10,4 -2,1 -1 -4,3 -0,2 0,4 1,2 0,2 0,7 0,1 6,2 4,5 2,7 2,8

Compensarea bugetară (4)
0,1 0,1 0,5 0,1 -2,5 0,6 0,5 0,1 0,1 0,1 0,2 0,1 0,1

Sold compensat (5 =3-4)
- 0,7 -0,7 -10,9 -2,2 -1,8 -0,8 -0,1 1,1 1,1 0,7 6 4,4 2,7 2,7

PROCESUL BUGETAR AL UE
1. Elaborarea şi adoptarea bugetului UE
 proiectul de buget (1 iunie Comisia primeşte propruneri; 1 septembrie, Comisia trimite proiectul de buget la PE şi CM) trialogul Parlament, Consiliu de Miniştrii, Comisie

2.

Execuţia bugetului UE

baza legală; ofiţeri de autorizare, ofiţeri de contabilitate, controlori financiari efectuarea unor cheltuieli: angajarea; validarea; autorizarea; plata

 

3.

Controlul execuţiei bugetare şi descărcarea de gestiune.

FONDURILE UE PENTRU STATELE MEMBRE
2005—total buget UE 118,6 mld. euro 1. Fondul european de orientare şi garanţie agricolă – secţiunea de garanţii (agricultură + dezvoltare rurală) 50,7 2. Fondul european de dezvoltare regională 3. Fondul european social 21,3 11,3 Fonduri pentru operaţiuni structurale

4. Fondul european de orientare şi garanţie agricolă 3,9 - secţiunea de orientare 5. Instrumentul financiar de orientare a pescuitului 0,7 6. Fondul de coeziune 5,1

42,3 mld euro

Total cheltuieli prin fondurile 1 la 6 = 93,0 78,4% din total buget UE

FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANTARE AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE GARANTARE (FEOGA - SG) PILONUL AGRICULTURĂ (II)
Instrumentele politicii agricole comunitare • politica privind pieţele şi preţurile - bazată pe reglementarea comunitară a pieţelor (FEOGA - SG) • politica socio-culturală - adaptarea structurii fermelor agricole (din fondurile structurale) • politica externă în domeniul agriculturii • armonizarea legislaţiei în statele membre

FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANTARE AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE GARANTARE (FEOGA - SG) PILONUL AGRICULTURĂ (I)
Modelul european de agricultură - obiective • agricultură competitivă + standard de viaţă echitabil şi stabilitatea veniturilor pentru comunitatea agricolă • agricultură durabilă – tehnologii sănătoase, calitatea produselor • agricultură multifuncţională - a servi comunitatea rurală şi a păstra zona rurală • politică agricolă simplă cu responsabilităţi clare (comunitate, stat membru, nivel local) 2000-2006 2005 FEOGA-SG 294 mld. euro 44,6 mld. euro

REGLEMENTAREA COMUNITARĂ A PIEŢEI AGRICOLE (I)
Principii • piaţa unică - mişcarea liberă • preferinţa comunităţii - se reduce ca importanţă • solidaritatea financiară - statele membre contribuie la finanţarea politicii agricole comunitare

REGLEMENTAREA COMUNITARĂ A PIEŢEI AGRICOLE (II)
Mecanisme de stabilizare A. Mecanisme de sprijin • • • • • cu preţ garantat şi intervenţie automată cu preţ garantat şi intervenţie condiţionată cu preţ garantat şi sprijin direct pentru producător numai cu sprijin direct pentru producător fără sprijin direct pentru producător

B. Mecanisme de control a ofertei • • • • cote de producţie ca atare cote naţionale de producţie garantată cote de producţie garantată la nivelul UE cote naţionale pentru surplusuri

EXEMPLU DE REGLEMENTĂRI COMUNITARE ALE PIEŢELOR AGRICOLE (I) - CEREALE • Garantarea preţului prin stabilirea unui preţ de intervenţie – euro / tonă • Un ajutor financiar direct acordat fermierilor stabilit pe hectar, pe baza a două elemente: ajutorul pe tonă – euro/ tonă 1999/2000 2000/2001 2001/2002 54,34 58, 67 63,00 b) mărimea recoltei de referinţă stabilită prin planurile de regionalizare elaborare de statele membre

a) 1999/2000 2000/2001 2001/2002 119,19 110,25 101,31

• O primă specială pentru producerea de tauri şi juncani 300 euro/ cap animal* - acordată în două rate la atingerea vârstei de 9 şi respectiv 21 luni

EXEMPLU DE REGLEMENTĂRI COMUNITARE ALE PIEŢELOR AGRICOLE (II) - CARNE DE VITĂ ŞI DE VIŢEL ▪ O primă de desezonalizare, dacă sacrificarea viţeilor se face în afara sezonului - 72,45 euro/ cap în prima săptămână a anului şi scade până la 18,11 euro pentru sacrificarea în a 23-a săptămână a anului

• O primă pentru menţinerea cirezilor de vaci ▪ O primă de dezintensificare pentru încurajarea care alăptează sau laptele şi produsele reducerii densităţii stocului de animale lactate sunt livrate - 1,8 animale la ha de furaje 40 euro/ cap de 200 euro/ cap animal* bovină • O primă de sacrificare în abator dacă - 1,4 animale la ha de furaje 66 euro/ cap de producătorii deţin în cirezi bovine masculi bovină 80 euro/ cap bovină (la stabilirea densităţii se ia în calcul numărul de bovine şi ovine) * Cu condiţia menţinerii unei densităţi de două
animale la un hectar de furaje pe un an calendaristic

▪ Se pot acorda şi taxe de restituire la export (deşi nu există preţ de intervenţie)

FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANŢIE AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE GARANŢIE – PILONUL DEZVOLTARE RURALĂ (I)
Obiective • Întărirea agriculturii şi pădurilor - sectoare economice fundamentale pentru zona rurală • Îmbunătăţirea poziţiei competitive a zonelor rurale • Protejarea mediului înconjurător şi a tradiţiilor rurale 2000 – 2006 31,5 mld. euro 2005 – 6,8 mld. euro

FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANŢIE AGRICOLĂ – SECŢIUNEA DE GARANŢIE – PILONUL DEZVOLTARE RURALĂ (II)
Programe şi acţiuni de dezvoltare rurală finanţate de SG-FEOGA • care acompaniază reforma în cadrul PAC - Pensionarea fermierilor înainte de limita de vârstă; - Stimularea unei agriculturi care să protejeze mediul; - Sprijinul zonelor rurale mai puţin dezvoltate sau cu probleme de mediu; B. pentru modernizarea şi diversificarea proprietăţii agricole - Investiţii în ferme; - Înfiinţarea de noi ferme de către tineri; - Pregătire vocaţională; - Investiţii pentru procesare; - Asistenţă pentru păduri şi conversia agriculturii.

REFORMA POLITICII AGRICOLE COMUNE ÎNCEPÂND CU 2005
• • • • • Majoritatea subvenţiilor va fi acordată independent de volumul producţiei, sub forma “o singură plată pe fermă”; Noul mod de acordare a subvenţiei va fi legat de respectarea standardelor de mediu, de alimente şi tratament bun al animalelor; Pentru prevenirea abandonului , anumite plăţi legate de producţie, limitate, pot fi menţinute; Politica de dezvoltare rurală va fi întărită, mai mulţi bani din buget; Cele 8 noi state membre-foste socialiste-au optat pentru schema “o singură plată pe hectar”. PAC urmăreşte realizarea unui nivel adecvat al producţiei, la un cost rezonabil pentru consumatori, concomitent cu asigurarea unui standard de viaţă corect pentru comunitatea agricolă şi a unui viitor sigur pentru zona rurală.

CREŞTEREA ÎN TIMP A SUBVENŢIILOR AGRICOLE PENTRU NOILE STATE MEMBRE
O perioadă de 10 ani pentru ca subvenţiilor agricole acordate noilor state membre să ajungă la nivelul celor alocate vechilor state membre. - primul an 25% din subvenţia acordată vechilor state membre - al doilea an, procentul creşte la 30% - al treilea an, procentul devine 35% - al patrulea an, procentul ajunge la 40% - în următorii 6 ani, procentul se măreşte cu 10 puncte procentuale la fiecare an.

Obiective şi iniţiative

FONDURI PENTRU OPERAŢIUNI STRUCTURALE - 2000 – 2006 – 260,1 mld. euro – 34,7% din bugetul UE – (I)

Obiectivul 1 – regiunile rămase în urmă (PIB/ locuitor <75% din media UE) Obiectivul 2 – conversia economică şi socială a regiunilor aflate în dificultăţi structurale Obiectivul 3 – dezvoltarea resurselor umane (în zone neacoperite de ob.1) 4 iniţiative comunitare: INTERREG – stimularea cooperării; LEADER – dezvoltare rurală – iniţiativă grupuri locale; EQUAL – combaterea discriminării – acces pe piaţa muncii URBAN – redresare oraşe, suburbii în criză

FONDURI PENTRU OPERAŢIUNI STRUCTURALE - 2000 – 2006 – 260,1 mld. euro – 34,7% din bugetul UE – (II)
Principii • • • • Concentrarea fondurilor Programarea sprijinului financiar Complementaritatea fondurilor structurale cu resursele naţionale Parteneriatul

În plus: • • • • Descentralizarea; Transparenţă; Monitorizare; Control.

FONDURILE STRUCTURALE PE OBIECTIVE ŞI INIŢIATIVE COMUNITARE ÎN ANUL 2005
mld. euro Total obiective şi iniţiative comunitare*) Obiectivul 1 Obiectivul 2 Obiectivul 3 Obiective privind pescuitul (fără acelea acoperite de obiectivul 1) Iniţiative comunitare din acestea: INTEREG LEADER EQUAL URBAN Acţiuni inovative şi asistenţă tehnică 37,2 27,3 3,5 3,9 0,2 % 100 73,4 9,4 10,5 0,5

2,2 1,1 0,4 0,6 0,1 0,1

5,9

0,3

FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ (I)
• 2005 – 21,3 mld. euro – 57,2% din totalul fondurilor structurale • A devenit funcţional în 1975 la doi ani după prima extindere Din fond se finanţează: - obiectivele politicii structurale 1 şi 2*); - iniţiativele comunitare INTERREG şi URBAN; - măsuri inovatoare şi asistenţă tehnică • ridicarea nivelului tehnologic al regiunii; • societatea informaţională; • identitatea regională şi dezvoltarea durabilă; *) investiţii productive care creează locuri de muncă; investiţii în infrastructură; dezvoltarea potenţialului propriu prin sprijinirea dezvoltării locale, a întreprinderilor mici şi mijlocii; investiţii în învăţământ şi sănătate (ob. 1)

DIFERENŢE ÎNTRE REGIUNI 2001 GDP/LOCUITOR PPC
UE15=100 UE25=100 UE-15 100 109,7 10 SM NOI UE-25 91,1 100 12 SM NOI EU-27 87,0 GERMANIA 100,4 - Hamburg 170,7 - Branderbung Nordost SPANIA 84,2 - Extremadura 53,5 - Madrid ROMÂNIA 24,4 - Bucureşti 52,3 - Nord Est 17,2 46,1 39,9 95,4 110,2 187,3 62,6 92,4 58,7 112,4 26,8 57,3 18,9 50,5 43,8

68,4 123,3

69 REGIUNI CU GDP/LOCUITOR < 75 % (56% DIN MEDIA UE) POPULAŢIE 123 MILIOANE 27,1 %

FONDUL EUROPEAN SOCIAL
• instituit prin Tratatul de la Roma (1957); • 2005 – 11,3 mld. euro – 30,3% din totalul fondurilor structurale; • orientat spre susţinerea strategiei europene de creare a locurilor de muncă: - îmbunătăţirea funcţionalităţii pieţei muncii şi dezvoltarea resurselor umane (ob. 3); - combaterea discriminării pe piaţa muncii – iniţiativa EQUAL; - dezvoltarea de măsuri inovative şi proiecte pilot în sfera pieţei muncii; • eligibilitate: teritoriul UE cu excepţia regiunilor eligibile pentru ob. 1; • programare: planul naţional de acţiune pentru locuri de muncă (elaborat de către fiecare Stat Membru).

FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANŢIE AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE ORIENTARE • 2005 – 3,9 MLD. Euro – 10,5% din fondurile structurale • Din fond se finanţează: - programe şi acţiuni de dezvoltare rurală în regiunile rămase în urmă (neacoperite de secţiunea de garantare); - iniţiativa comunitară LEADER (toate zonele rurale din UE sunt eligibile) încurajarea celor implicaţi în viaţa rurală să gândească şi să aplice strategii de dezvoltare inovatoare şi integrate.

INSTRUMENTUL FINANCIAR DE ORIENTARE A PESCUITULUI (înfiinţat în 1992)
Componentele politicii Comunitare privind pescuitul
2005 – 0,7 mld. Euro – 1,9% din

fondurile structurale

•politica de conservare şi management a Programul multianual de orientare resurselor de peşte pentru pescuit -limite de pescuit şi alocarea lor pe Statele Membre Din fond se finanţează investiţii: •politica structurală privind pescuitul - în întreprinderi, nu mai mult de 30% -adaptarea capacităţii flotei de din valoarea proiectului în regiuni pescuit la stocul disponibil de peşte; rămase în urmă (15% în rest) -modernizarea sectorului de pescuit. - în infrastructură, nu mai mult de 75% din valoarea proiectului. •organizarea comunitară a pieţei peştelui •relaţiile internaţionale ale UE privind pescuitul; •monitorizarea aplicării reglementărilor

FONDUL DE COEZIUNE
• înfiinţat în 1994; • investiţii în mediu şi infrastructura de transport; studii, proiecte pregătitoare; • în anul 2005 5,2 mld. Euro ; în 2000 – 2006 – 27,8 mld. Euro , din care pentru cele 10 noi state membre 5,1 mld. Euro, iar pentru Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania, restul de 22,7 mld. Euro; • eligibilitate: Statele Membre cu PIB/locuitor sub 90% din media europeană; • repartizarea pe cele 4 statele membre a sumei de 22,7 mld. Euro (orientativă): Grecia 16% - 18%; Irlanda 2% - 6%; Portugalia 16%

- 18%; Spania – 61% - 63%
• condiţionat de realizarea programului pentru atingerea condiţiilor de convergenţă • programare: proiect • se finanţează cca. 80% - 85% din cheltuielile publice ale proiectului Notă: Un Stat Membru poate primi finanţări din fondul de coeziune+fondurile
structurale de cel mult 4% din PIB

Formele de sprijin financiar:

FONDURILE UE PENTRU ŢĂRILE CANDIDATE LA ADERARE

1. Fonduri speciale 2000-2006 23,5 mld. euro - PHARE – întărirea capacităţii instituţionale + investiţii; - ISPA – investiţii în infrastructură şi mediu; - SAPARD – restructurarea agriculturii şi dezvoltare rurală. 2. Participarea la programele şi acţiunile care susţin politicile comunitare în diferite domenii, cum sunt: - educaţie (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH); - mediu (LIFE); - energie; - cercetare ş.a. 3. Resursele umane şi financiare alocate aplicării acordurilor şi programelor de aderare convenite între UE şi ţările candidate
NOTĂ: principiile de finanţare sunt aceleaşi ca la fondurile structurale pentru statele membre.

FONDURI DE LA UE - ROMÂNIA
2004 825 milioane euro ISPA 261 1992-2003 2,1 miliarde euro 2005 397 milioane euro 2006 438 milioane euro PHARE 405 SAPARD 159 PHARE PHARE PHARE 1,6 mld.

2007-2009 11 miliarde euro agricultură dezvoltare rurală 2,4 mld. acţiuni structurale 6,0 mld. politici interne 0,8 mld. administraţie 0,2 mld.

FONDUL PHARE (înfiinţat în 1989) - 2000 – 2006 – 11,3 mld. Euro, 50% din totalul fondurilor Obiective • Construcţie instituţională pentru preluarea şi aplicarea cadrului legal comunitar 30% din fond Se finanţează: -programe naţionale -programe multinaţionale - orizontale - transfrontaliere - sprijinirea participării ţărilor candidate la programele UE

• Co-finanţarea investiţiilor pentru ridicarea industriilor şi infrastructurii de bază la nivelul standardelor UE (mediu, transport, calitate produselor, condiţii de muncă etc) şi a investiţiilor care ridică - Co-finanţare: 75% - 90% din costul gradul de coeziune proiectelor 70% din fond

STRUCTURA FONDULUI PHARE PE SECTOARE ÎN PERIOADA 1990 – 1998
Total fond % Total fond din care pentru: •infrastructură •sector privat, restructurare privatizare •măsuri integrate regional •educaţie, pregătire profesională •administraţia publică, societatea civilă •mediu, protecţia consumatorilor •restructurare agricultură •progres social, sănătate publică şi locuri de muncă •ajutor umanitar, ajutor în alimente 100 24 16 14 13 11 9 6 4 3 România % 100 18 17 15 14 10 5 9 4 8

FONDUL SAPARD (înfiinţat în 1999) - 2000 – 2006 – 3,8 mld. euro, 16,8% din totalul fondurilor Obiective restructurarea agriculturii • dezvoltarea zonelor rurale • sprijinirea aplicării cadrului legal comunitar privind politica agricolă • - Pentru realizarea obiectivelor, UE a precizat 15 măsuri care să fie avute în vedere la elaborarea planurilor naţionale pentru agricultură şi dezvoltare rurală; - Criterii în alocarea fondului pe ţările candidate - populaţia ocupată în formele agricole; - suprafaţa agricolă; - PIB/locuitor; Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile publice pentru proiect. Dacă proiectul generează venituri, atunci din fondurile publice, cel mult 50%, iar SAPARD cel mult 75% din fondurile publice) Management descentralizat

FONDUL ISPA (instituit în 1999) - 2000 – 2006 – 7,5 mld. euro – 33,2% din totalul fondurilor Obiective ▪ Investiţii în transporturi (50% din fond) - în special reţelele trans-europene ▪ Investiţii de mediu (50% din fond) - atingerea standardelor UE (apă potabilă, tratarea apelor reziduale, deşeuri solide şi periculoase, poluarea aerului) Mărimea proiectelor: minimum 5 mil. euro Criteriile pentru alocarea fondului pe ţările candidate: ▪ populaţia; Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile publice destinate proiectului ▪ PIB/locuitor; ▪ Suprafaţa; Comisia Europeană coordonează ▪ Capacitatea de absorbire a finanţarea proiectelor când participă şi fondurilor. BERD, BEI, BIRD

ALTE INSTITUŢII ŞI INSTRUMENTE FINANCIARE ALE UE
Banca Europeană pentru Investiţii; Acordă credite pe termen lung pentru investiţii care contribuie la integrarea europeană Fondul European pentru Investiţii; Susţine inovaţia, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă prin dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii  Fondul de garanţii pentru acţiuni externe Protejează bugetul UE împotriva riscului de neplată care poate apare în ţări din afara UE (unde au fost acordate garanţii de către UE)

BANCA EUROPEANĂ PENTRU INVESTIŢII (1958)
Organizarea este specifică instituţiilor financiare internaţionale - acţionari,
consiliul guvernatorilor, consiliul directorilor, management; acţionari 25 state membre

Durata creditului 12 – 20 de ani; Limita de finanţare; până la 50% din costul proiectului (rol catalitic); Soliditate financiară:

Non – profit; Beneficiari ai creditelor:
- Statele Membre; - Statele candidate; - Alte ţări aflate în diferite parteneriate cu UE.

- capital subscris 164 mld. euro;
- soldul creditelor acordate – cel mult de 2,5 ori mai mare decât capitalul băncii;
 Ţările

Proiectele trebuie să contribuie la atingerea unor obiective
(întărirea coeziunii – regiuni rămase în urmă, îmbunătăţirea infrastructurii, mediu, energie etc)

candidate:

- credite cu garanţia UE;
- credite pe riscul BEI.

 Mărimea minimă a unui proiect: 25 mil euro, dar şi investiţii mai mici, prin deschiderea de linii de credit la bănci;

CREDITE ACORDATE DE BEI ÎN 2003 CREDITE PT. ŢĂRILE CANDIDATE 1990-2004
ANUL 2003 BEI
Contracte semnate 42,3 mld. Euro din care: -state membre UE 34,2 -ţări candidate 4,6 -ţări partenere 3,6 Împrumuturi luate de BEI 41,9 mld.euro Soldul împrumuturilor acordate de BEI la 31/12/2003- 247,6 mld.euro

TOTAL ŢĂRI CANDIDATE 1990-2004
PESTE 27 MLD. EURO

ROMÂNIA 1990-2004
3,3 MLD.EURO Proiecte pentru infrastructură (şosele), mediu, energie

FONDUL EUROPEAN PENTRU INVESTIŢII
 Este o societate comercială pe acţiuni;  Finanţează firme mici şi mijlocii prin  Capital autorizat 2 mld. Euro; intermediari financiari; (va ajunge la 3 mld. Euro – 2003) (bănci, fonduri cu capital de risc, societăţi de leasing, fonduri de garantare etc)  Foloseşte resurse proprii, resurse Foloseşte două instrumente financiare: primite de la UE şi de la BEI;

- capitalul de risc
2 – 12 milioane euro; nu mai mult de  Este considerat „braţul” BEI pentru 25% din capitalul fondului cu capital de capitalul de risc şi garanţiile în acest risc – intermediar domeniu. - acordarea de garanţii care sunt: de portofoliu în cadrul facilităţilor create de În 2003: UE pentru firme mici şi mijlocii (creştere -venture capital (14 fonduri) 135 economică şi locuri de muncă) milioane; -garanţii (31 operaţiuni) 2,2 miliarde euro.

FONDUL DE GARANŢII PENTRU ACŢIUNI EXTERNE
 Riscul de neplată pentru UE apare deoarece UE acordă: - împrumuturi pentru balanţa de plăţi; - garanţii pentru proiecte de investiţii finanţate de BEI  Fondul este alimentat din: - alocaţii din bugetul UE; - dobânzi la resursele fondului; - sume recuperate de la debitorii care nu şi-au achitat obligaţiile la timp.  Mărimea fondului este limitată la 9% din volumul obligaţiilor financiare asumate de către UE (inclusiv dobânzile restante)  Perspectiva financiară 2000 – 2006 prevede o rezervă în bugetul UE de 200 milioane euro anual, pentru a fi folosită în caz de nevoie (resursele fondului scad sub 9%)

POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ (I)
TENDINŢE LA NIVELUL UE - 15  Povara impozitelor şi taxelor 40,5% din PIB în anul 2002 (40,5% în 1995), mult mai mare ca în SUA şi Japonia (în jur de 30%);  Gradul de fiscalitate în UE a crescut de la 34,4% în 1970 la 38,4% în 1980 şi la 40,5 în 2002;  Contribuţiile pentru asigurări sociale au avut cel mai mare aport în creşterea gradului de fiscalitate;  Povara fiscală pe factorul forţa de muncă este cea mai mare;  Cel mai mare grad de fiscalitate este în Suedia (50,6%), cel mai mic în Irlanda(28,6%).

POLITICA FISCALĂ - II
Tendinţe – UE 25; UE-15; UE – NSM 10 POVARA FISCALĂ Procent din PIB 1995 2002 UE-25 40,5 40,4 UE-15 40,6 40,5 UE-NSM 10 36,5 37,3 Maxim - Suedia 49,5 50,6 Minim - Malta 27,7 - Irlanda 28,6

POLITICA FISCALĂ - III
POVARA FISCALĂ - EXEMPLE PE ŢĂRI- procent dinPIB 1995 2002 Suedia 49,5 50,6 Danemarca 49,3 48,9 Germania 40,8 40,2 Franţa 44,0 44,2 Portugalia 33,6 36,3 Spania 33,4 36,2 Irlanda 33,4 28,6 Polonia 34,3 39,1 Ungaria 38,8 Republica Cehia 39,9 35,4 Slovacia 41,5 33,0 România 30,3 în 2003

POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ (IV)
Impactul Uniunii Economice şi Monetare asupra Politicii Fiscale

 Politică monetară unică – politici fiscale naţionale = probleme potenţiale pentru stabilitatea economică, a monedei  Reducerea acestui risc prin: - pactul de stabilitate şi creştere şi supravegherea disciplinei bugetare; - supravegherea şi coordonarea multilaterală a politicilor economice, inclusiv a celor fiscale; - sancţiuni pentru deficite bugetare excesive.  Programe de stabilitate sau de convergenţă după caz pentru statele membre care nu sunt în zona euro.

COORDONAREA FISCALĂ ÎN UE ESTE NECESARĂ - asumarea unor poziţii comune în raport cu anumite politici fiscale -

Politicile fiscale ale statelor membre trebuie să:  permită fimelor şi persoanelor să beneficieze din plin de avantajele pieţei unice şi ale uniunii economice şi monetare;  sprijine obiectivele generale ale politicii UE (Lisabona, martie 2000);  fie în concordanţă cu celelalte politici ale UE (locuri de muncă, protecţia consumatorilor, energia, mediul, etc)

De asemenea, competiţia fiscală dăunătoare trebuie prevenită

COORDONAREA FISCALĂ – PRINCIPII ŞI CĂI DE REALIZARE
Coordonarea fiscală se realizează prin:  armonizare fiscală; - 15 reguli naţionale diferite înlocuite cu o singură regulă  identificarea obstacolelor fiscale în circulaţia liberă a produselor, serviciilor, forţei de muncă şi a capitalului şi înlăturarea lor prin cooperare fiscală; Principiile coordonării fiscale:  acceptarea politicilor fiscale naţionale (dacă nu contravin sau sunt discriminatorii)  subsidiaritatea

CONCLUZII PRIVIND POLITICA FISCALĂ A STATELOR MEMBRE (I)
 Politica fiscală – zonă de autonomie naţională;  Gradul de libertate în politica fiscală este restrâns datorită parametrilor privind deficitele;  Fiecare stat membru devine responsabil pentru stabilitatea economică a UE (identificarea posibilelor dezechilibre viitoare);  UE este responsabilă pentru ca fiecare stat membru să aplice o politică fiscală sănătoasă;  Diferenţele între regimurile fiscale ale statelor membre apar mult mai mult în evidenţă în condiţiile monedei unice;  Cerinţele de co-finanţare cu surse proprii a programelor de investiţii finanţate cu fonduri UE impun priorităţi în alocarea resurselor bugetelor naţionale.

CONCLUZII PRIVIND POLITICA FISCALĂ (II)
1. Coordonarea fiscală în domeniul impozitelor este necesară, dar cu intensităţi diferite ■ impozite indirecte – armonizare fiscală ■ impozite directe – coordonare Coordonarea fiscală în domeniul alocării resurselor prin bugetele naţionale nu este necesară, cu două excepţii: ■ cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaţionale prin natura lor – proiecte comune UE ■ ajutorul de stat acordat firmelor – supus regulilor UE Coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată ■ redistribuirea interpersonală – atributul fiecărui stat membru ■ redistribuirea interregională pentru creşterea gradului de coeziune – există un rol pentru coordonare fiscală (fonduri structurale) Progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este lent (vot unanim) - noi mecanisme (peer pressure; cooperare extinsă; Curtea de Justiţie)

2.

3.

1.

STRUCTURA IMPOZITELOR (I)
EU-25
Total impozite din care: • Impozite indirecte - TVA - accize • • Impozite directe
- pe venitul persoanelor - pe venitul corporaţiilor

Procent din PIB România 1995 2002 2003 40,5 40,4 30,3 13,6
6,8

14,0
7,0

12,2
7,2

2,7

2,6

3,4

12,7
9,4 2,1

13,4
9,7 2,4

5,1
2,8 2,3

Contribuţii asigurări sociale - plătite de angajator - plătite de angajaţi

14,1 7,7 4,8

13,0 7,4 4,1

9,8

STRUCTURA IMPOZITELOR (II) criteriul economic
EU – 15 Total impozite din care: • pe consum • pe forţa de muncă • pe capital Procent din PIB 1995 2002 40,6 40,5

11,5 21,4 7,7

11,6 20,6 8,7

ARMONIZAREA IMPOZITELOR INDIRECTE 14,0 % din PIB-ul UE -25 2002 România 12,2 % (2003)
   Taxa pe valoarea adăugată UE-25 7,0% din PIB (50% din impozitele indirecte) România 7,2% 2003 Accize UE-25 2,6% din PIB România 3,2% 2003

Alte impozite indirecte (taxele vamale complet armonizat venit al bugetului UE)

CARACTERISTICI ALE IMPOZITELOR INDIRECTE CARE IMPUN ARMONIZAREA: (TVA + accize)
 incluse în preţul de vânzare şi suportate de consumatori; obligaţia faţă de buget ia naştere odată cu efectuarea tranzacţiilor comerciale; se aplică asupra produselor şi serviciilor în ţara în care acestea sunt consumate şi sunt vărsate ca venit la bugetul ţării respective (controlul la frontieră era important); baza de impozitare poate fi mai largă sau mai îngustă (de la ţară la ţară); Impozitele se aplică, de regulă, asupra valorii monetare a produselor şi serviciilor cumpărate (uneori şi pe unităţi fizice).

 

Art. 93 din Tratatul UE → armonizarea impozitelor indirecte

ARMONIZAREA TVA
Principalele momente ale armonizării TVA: Notă:  introducerea TVA în toate statele membre (până în anul 1970); - în toate statele membre ale UE se aplică principiul destinaţiei în materie de TVA

 uniformizarea bazei de impozitare pentru - 8 state membre folosesc două cote de TVA (începând cu anul 1977) şi limite TVA 6 state membre folosesc trei cote de pentru cotele procentuale de TVA; TVA un stat membru – Danemarca – foloseşte o cotă unică de TVA  trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu realizarea pieţei unice şi desfiinţarea frontierelor vamale între statele membre (1 ianuarie 1993);  simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudelor fiscale

COTELE DE TVA APLICATE ÎN STATE MEMBRE ALE UE - la 1 mai 2004, în procente Cota standard Cota redusă Danemarca Suedia Cehia Belgia Polonia Austria Italia Franţa Olanda Grecia Marea Britanie Portugalia Germania Spania Luxemburg 25 25 22 21 22 20 20 19,6 19 18 17,5 19 16 16 15 10/12 10 5,5 6 8 5 5/12 7 7 6 4 2,1 4 4 3 6 6/12 Cota super redusă Ponderea veniturilor din TVA în PIB (2002)

9,7 9,2 7,2 8,3 6,4 7,2 7,5 7,9 6,9 8,2 6,5 6,1 6,3

SISTEMUL IDEAL DE TVA ÎN PIAŢA UNICĂ

Desfiinţarea frontierelor vamale ar putea conduce şi la abolirea frontierelor fiscale, dacă:  s-ar trece de la principiul destinaţiei la principiul originii în materie de TVA;  s-ar adopta un mecanism de corectare (decontare) pentru evitarea realocărilor importante de TVA între bugetele diferitelor state membre.

În acest caz este necesară şi armonizarea cotelor de TVA (pentru evitarea distorsionării deciziilor de investiţii)

SISTEMUL TRANZITORIU DE TVA ÎN PIAŢA UNICĂ
 menţinerea principiului destinaţiei;  renunţarea la controlul fiscal, la trecerea frontierei între statele membre; - firmele în localităţile unde se află au obligaţia declarării TVA – risc de fraudă ridicat (fraudă Carusel)  amplu schimb de informaţii între autorităţile fiscale din statele membre (cod de identificare, VIAS)  continuarea eforturilor pentru armonizarea cotelor TVA - minimă 15% - cea mai mare nu ar trebui să depăşească 25% Deci: - piaţa unică rămâne fragmentată fiscal, produsele care trec dintr-un stat membru în altul trebuie marcate

ARMONIZAREA ACCIZELOR cca 224 miliarde euro în 1997; 2,6% din PIB
* Armonizarea vizează accizele aferente:  produselor din tutun;  băuturilor alcoolice;  produselor petroliere. * Accizele se calculează: cotă procentuală la preţul de vânzare (ad valorem); sumă fixă pe unitatea de produs (acciză specifică) * Diferenţele mari între cotele de accize practicate în statele membre au în vedere şi importanţa produselor respective pentru agricultură.

MIŞCAREA PRODUSELOR PURTĂTOARE DE ACCIZE ÎNTRE STATELE MEMBRE ALE UE
Principiul destinaţiei Mişcarea produselor

 Plata accizelor se face în statul membru Pentru urmărirea produselor purtătoare de unde produsele purtătoare de accize se accize: consumă;  există un sistem de depozite autorizate  Între statele membre ale UE funcţionează pentru stocarea şi mişcarea produselor cu accize; aranjamentul de suspendare a plăţii accizelor până la „eliberarea” pentru consum.  administratorii depozitelor sunt autorizaţi;  se folosesc documente speciale care însoţesc produsele cu accize.

ACCIZE-PRODUSE PETROLIERE ; ALCOOL pentru UE nivel minim obligatoriu Anul 2004 România UE euro/unitatea de măsură 319 272 207 421 359 302

Benzină cu plumb 1000 l Benzină fără plumb 1000 l Diesel 1000 l

- maxim UE-15 UK 733,65 minim Grecia 316,0

Alcool hectolitru alcool pur 280 550 - maxim UE-15 Suedia 5.519 minim Italia 730,9

MĂRIMEA ACCIZELOR LA ŢIGARETE ÎN STATELE MEMBRE ALE UE LA 1 MAI 2004
Acciza specifică la 1000 ţigarete Euro % din preţ Acciza ad valorem % din preţ Preţul la ţigarete populare la 1000 ţigarete

Total accize la 1000 ţigarete euro % din preţ

Belgia

19,86 3,91 42,60 15,05 25,39 15,07 68,50 4,55 139,14 2,05 5,7

11,16 4,01 38,73 24,00 35,34 6,03 36,15 3,64 42,86 5,00 6,5

45,84 54,0 23,0 23,00 23,00 57,97 24,28 53,86 22 43,50 31,0

178 97,50 110 62,71 71,86 250 189 125,0 324,67 41,07 34,74

101,46 56,86 67,90 29,47 41,92 160 114,49 71,88 210,57 19,92 16,5

57,00 58,01 61,73 47,00 58,34 64 60,42 57,50 64,86 48,50 47,5

Spania

Portugalia

Cehia

Ungaria

Franţa

Germania

Grecia

UK

Bulgaria

Romania

IMPOZITE DIRECTE
1.
Armonizarea impozitelor directe intre tarile UE nu a progresat la fel de mult ca in cazul impozitelor indirecte. • impozitele directe nu sunt legate direct de tranzactiile comerciale (nu afecteaza direct miscarea libera a produselor si serviciilor); Armonizarea impozitelor directe este prezenta acolo unde acestea au un impact asupra libertatii de miscare a bunurilor, serviciilor, fortei de munca si capitalului (inclusiv a dreptului de a infiinta firme) • regimul fiscal privind transferul de dividende, dobanzile la economii, fuziunile transfrontaliere, problemele privind transferul de pret, evitarea dublei impuneri; • integrarea sistemelor privind impozitul pe venitul persoanelor si impozitelor pe venitul corporatiilor; • reducerea impactului negativ al competitiei in domeniul impozitelor (de exemplu, facilitatile la impozitul pe profitul corporatiilor). Este interzică orice discriminare in domeniul impozitelor care ar crea, direct sau indirect, un avantaj produselor nationale in raport cu produsele din alte tari membre. Marimea impozitelor directe in tarile UE-25 in 2002 13,3 % din PIB-ul UE.

2.

3.

4.

IMPOZITELE DIRECTE
Forţele care impun coordonarea impozitelor directe: 1. Obiectivele coordonării impozitelor directe:

Globalizarea şi rivalitatea economică din cadrul triadei (SUA, UE, Japonia); ▪ în sens restrâns, reducerea evaziunii fiscale şi evitarea dublei impuneri 2. Progresul integrării economice ▪ în sens larg, prevenirea: Efectele acţiunii forţelor: -distorsionării competiţiei prin politici fiscale de stimulare a deciziilor de ▪ mobilitatea capitalului şi a forţei de localizare a investiţiilor; muncă ▪ spaţiul UE – „piaţa de acasă” ▪ baza mobilă de impozitare ▪ statele membre se află în competiţie cu toate elementele sistemelor fiscale -contabilităţii manipulative prin stabilirea preţurilor la transferurile în cadrul grupurilor multinaţionale.

IMPOZITE PE VENITUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
▪ Impozite folosite in toate tarile UE – 212 miliarde euro in 1997, 3,0% din PIB-ul UE; ▪ Impozitele pe venitul societatilor comerciale cuprind: - impozitul pe profit; - impozitul pe castigul de capital (de regula, impozitarea castigului de capital se face cu aceleasi cote de impozit ca si profitul). ▪ Impozitul pe profit este folosit, cu precadere, de catre state pentru interventii sectoriale sau zonale, prin influentarea deciziilor de investitii: in ce priveste locatia investitiei, proportia intre aportul de capital si creditul in finantarea investitiei etc. - cote de impozit pe profit diferite de la tara la tara; - diferentieri in impozitarea profitului distribuit (dividendelor), in corelare si cu impozitarea veniturilor persoanelor fizice in calitate de actionari; - facilitatile acordate la impozitul pe profit (care, politic, sunt mai lesne de adoptat, decat subventiile)

FACILITĂŢI LEGATE DE IMPOZITUL PE PROFIT
1. Facilitatile la impozitul pe profit se acorda, de regula, pe doua cai: ▪ deduceri din baza impozabila, exceptari; ▪ credit fiscal (dedus din impozitul de platit) Cele mai frecvente forme de facilitati cuprind: ▪ zonele de dezvoltare regionala; ▪ amortizarea accelerata; ▪ credit fiscal pentru investitii in anumite obiecte (echipamente, cladiri etc) sau in dezvoltarea unui sector (turism, cercetare etc) ▪ credit fiscal pentru constituirea de rezerve; ▪ credit fiscal pentru angajarea din anumite grupuri (persoane cu deficiente, tineri, minoritati etc).

2.

1.

Tendinta este de reducere a facilitatilor, deoarece: ▪ facilitatile reprezinta un obstacol serios in calea armonizarii; ▪ exista un consens general pentru micsorarea interventiei statului in economie; ▪ facilitatile au condus la cote de impozit pe profit marginale mai ridicate (pierderea de impozit prin facilitati crea presiune pentru recuperarea prin marirea cotelor); ▪ eficacitatea facilitatilor a fost pusa sub semnul intrebarii. Incepand cu anii ’80, reformele au urmarit o mai mare neutralitate a impozitului si cote de impozit mai mici.

SOLUŢII PENTRU REDUCEREA DISTORSIUNILOR INDUSE DE IMPOZITAREA COMPANIILOR
Pe termen scurt: Soluţia pe termen lung impune: înlăturarea unor obstacole fiscale şi costuri contabilizarea profitului companiilor administrative adiacente acestora pentru transnaţionale pe baza unui singur set de activităţile transfrontaliere reguli; Pe termen lung: stabilirea de conturi consolidate pentru cerinţele de impozitare;

posibilitatea companiilor transnaţionale să opereze pe o bază de impozitare menţinerea dreptului fiecărui stat membru consolidată pentru activităţile desfăşurate în de a stabili cota de impozit pe profit pe care orice loc din UE. o doreşte, dar pe care o va aplica la partea din baza de impozitare care îi revine.

Efectele Codului de Conduită: (1)

CODUL DE CONDUITĂ PENTRU IMPOZITAREA AFACERILOR
Criteriile de evaluare a unei măsuri ca fiind dăunătoare: Nu a căpătat forţa de lege, dar există ▪ sunt acordate avantaje fiscale numai ne acordul politic al statelor membre rezidenţilor; asupra conţinutului; statul membru), pentru a nu afecta baza naţională de impozitare;

(2) Statele membre s-au angajat să: ▪ nu introducă noi măsuri fiscale dăunătoare; ▪ să elimine măsurile considerate dăunătoare;

▪ avantajele sunt izolate de piaţa internă (din

▪ sunt acordate avantaje în lipsa oricărei
activităţi economice reale în statul membru care acordă avantaje;

▪ să se informeze reciproc asupra

măsurilor existente şi propuse care ar ▪ măsurile de impozitare sunt netransparente (relaxarea prevederilor legale la nivel putea fi dăunătoare. administrativ).

(3) A fost format un grup privind Codul pentru evaluarea măsurilor.

COMUNICAREA COMISIEI EUROPENE: SPRE O PIAŢĂ UNICĂ FĂRĂ OBSTACOLE FISCALE
Principiu: sistemul de impozitare a companiilor ar trebui să fie neutru în termeni de opţiuni economice ▪ sursa de finanţare Mijloc de realizare : (bancă locală – compania Mărimea cotei efective de impozit asupra mamă) diferitelor forme de venituri generate de capital ▪ forma de organizare a unei afaceri – profit reţinut, dividend, dobândă – ar trebui (subsidiară – simplă filială) să fie aproximativ aceeaşi. Criteriu de verificare a neutralităţii sistemului Concluzia Comisiei Europene: de impozitare a companiilor: deciziile cu privire la amplasarea neutru: rata relativă a recuperării după impozite nu coincide cu cea de dinainte de investiţiilor în spaţiul UE sunt distorsionate de către politicile naţionale Impozite de impozitare a companiilor. Politica fiscală poate influenţa: ▪ tipul de finanţarea a investiţiilor (resurse proprii - credite)

IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR FIZICE
▪ Impozit folosit in toate tarile UE – 662 miliarde euro in 1997, respectiv 9,4% din PIB-ul UE; ▪ Cele mai frecvente venituri incluse in baza impozabila sunt: salarii, pensii, chirii, venituri din afaceri; Alte venituri a caror prezenta in baza impozabila este variabila: dobanzi, dividende, transferuri sociale, castiguri de capital. ▪ Unitatea de impozitare poate fi: - individuala (trendul este spre individual) - joint (sotul si sotia) - familiala (sotii si copiii) ▪ Facilitatile iau forma deducerior din baza impozabila, a creditelor fiscale (deduceri din impozitul datorat), si limita minima de venit neimpozabil.

Pentru inflatie, se adapteaza marimea veniturilor la care se aplica diferite cote de impozit.

COORDONAREA IMPOZITĂRII VENITURILOR PERSONALE
Efecte ale politicii fiscale pentru circulaţia liberă a forţei de muncă ▪ obstacole fiscale - discriminarea persoanelor străine din punct de vedere al regimului fiscal; - dubla impozitare pentru acelaşi venit; ▪ evaziunea fiscală sporită ▪ migraţia forţei de muncă înalt calificate Acordul politic privind impozitarea dobânzilor transfrontaliere Obiectivele coordonării fiscale ▪ eliminarea obstacolelor fiscale din circulaţia liberă a forţei de muncă; ▪ evitarea evaziunii transfrontaliere; ▪ prevenirea competiţiei dăunătoare.

INTEGRAREA IMPOZITELOR PE VENITURILE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE ŞI PE VIENITURILE PERSOANELOR FIZICE CAZUL DIVIDENDELOR
1. Exista doua tipuri extreme de impozitare a dividendelor (profitul distribuit): (i) Dubla impozitare - profitul este impozitat la nivelul societatii comerciale; - dividendul este impozitat inca o data in cadrul impozitului pe venitul persoanei fizice (actionar care a primit dividend) (ii) Sistem integrat de impozitare - impozitul platit de societatea comerciala asupra profitului distribuit este considerat ca o plata in avans a impozitului pe venit al actionarului. Intre cele doua tipuri extreme, se afla alte doua tipuri intermediare de impozit pe dividende: (i ) Sistemul cu doua cote de impozit Se aplica o cota mai mica de impozit asupra dividendului: Austria, Belgia, Danemarca, Suedia, Polonia, Ungaria, Romania

2.

(ii) Sistemul cu imputare
Se acorda un credit fiscal la impozitul pe venitul actionarului (persoana fizica), intr-o anumita limita din marimea dividendului: Franta, Germania, Italia, Portugalia, Spania, UK.

AJUTORUL DE STAT
Criterii pentru definirea unei măsuri ca fiind Excepţii admise în acordarea ajutorului de un ajutor de stat stat: satisfacerea simultană a 4 criterii: ▪ este un transfer de resurse ale statului; ▪ ajutorul regional; ▪ ajutorul orizontal;

▪ constituie un avantaj economic care altfel ▪ ajutorul sectorial. nu ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă; ▪ este selectiv, afectând echilibrul între anumite firme şi competitorii acestora; ▪ are un efect asupra competiţiei şi comerţului între statele membre.

CONTRIBUŢII PENTRU ASIGURĂRI SOCIALE(I)
• 13,0%

din PIB-ul UE în 2002; • sunt veniturile cu cea mai rapida crestere in ultimele decenii; • presiunea de majorare a contributiilor pentru asigurari sociale vine din trei directii importante: - politicile nationale de asigurari sociale care tind sa devina mai cuprinzatoare si mai generoase; - cresterea ponderii persoanelor in varsta – pensionari in raport cu ponderea persoanelor aflate in viata activa. Intr-un sistem de pensii “pay as you go”, in care cei care lucreaza azi contribuie pentru plata pensiilor celor care s-au pensionat in trecut, majoritatea tarilor UE au dezechilibre majore; - sporirea cheltuielilor cu asigurarea sanatatii, datorita costului crescand al tehnologiilor medicale, medicamentelor si cresterii ponderii populatiei in varsta (care necesita mai multa ingrijire medicala).

CONTRIBUŢII PT. ASIGURĂRI SOCIALE (II)
• Contributiile pentru asigurari sociale sunt platite de catre: - angajatori (patroni); - salariati; - lucratori pe cont propriu. Exista o mare diversitate intre tarile UE in ce priveste atat ponderea contributiilor pentru asigurari sociale in PIB, cat si structura participarii patronilor si salariatilor la aceste contributii. • Reformele in domeniul contributiilor pentru asigurari sociale depind de reforma drepturilor si sistemelor de asigurari sociale.

PILONII SISTEMULUI DE ASIGURARE A PENSIILOR
Pilonul 1: Sistemul public de asigurări de pensii (PAY6) obligatoriu - asigurarea unui standard de viaţă minim acceptat pentru pensionari; Pilonul 2: Sistemul de pensii private, pe deplin finantate obligatoriu Pilonul 3: Planul individual de pensii (suplimetare) – voluntar.

SISTEMUL DE PENSII ŞI CIRCULAŢIA LIBERĂ A FORŢEI DE MUNCĂ
Pilonul 1 funcţionează fără obstacole fiscale: Pilonul 2 funcţionează cu obstacole fiscale: •tratament fiscal egal pentru persoanele care •impozitarea contribuţiilor la fondurile de pensii, a câştigurilor realizate de către provin din alt stat membru; fondurile de pensii din investiţiile făcute şi a pensiilor plătite este diferită în statele •perioadele de asigurare în diferite state membre; membre se însumează pentru stabilirea •sistemul fiscal EEI, ETT şi TEE dreptului de pensie; Soluţia: •pensiile cuvenite asigurărilor cu reşedinţa în •acelaşi regim fiscal pentru fondurile de alt stat membru, decât cel în care se află instituţia plătitoare de pensii, se transferă în pensii, indiferent de reşedinţă; statul membru de reşedinţă •angajaţii unei companii transnaţionale să participe la un singur fond de pensii privat al companiei; •generalizarea sistemului EET

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful