You are on page 1of 10

Scoala Postliceala Sanitara

Arad

Asistent Medical Generalist
Profesor Coordonator: Szentesi Elena

Realizat de: Morcan Andreea

2013-2014
Scintigrafia este metoda care foloseste radiatiile unor izotopi radioactivi introdusi in
organism pentru a localiza diferite organe, pentru a le reda grafic forma si conturul si pentru
a le detecta eventualele modificari de structura in interiorul organului examinat. Modificarile
de structura se traduc, fie prin zone cu radioactivitate ma mare decat cea normala (zone
calde sau fierbinti), fie prin zone cu radioactivitate mai mica decat cea normala (sau chiar
absenta) numite zone reci sau lacune.
Metoda a fost introdusa initial pentru studiul tiroidei si folosea un numarator legat de
o sonda de scintilatie care era deplasata manual.
Termenul de scanning nu a fost nici tradus, nici preluat ca atare in alte limbi, metoda
fiind numita scintigrafie ( mai rar, gammagrafie, scintilografie etc.), denumire care se
intrebuinteaza din ce in ce mai mult si in literatura anglo-saxona, in special de la aparitia
metodelor scintigrafice cu detector stationar, pentru care denumirea de scanner nu mai este
corecta.
Scintigrafia automata a facut posibila si explorarea unor organe mari, ceea ce a dus la
un avant extraordinar in cercetarile menite sa gaseasca molecule marcate cu afinitati elective
pentru diferite organe.

In ceea ce priveste aparatura , ea a cunoscut, de asemenea,


importante modificari si imbunatatiri, dar pentru marea majoritate a
scintigrafelor care functioneaza astazi in lume, principiul a ramas acelasi: un
detector cu scintilatie, colimat, care se deplaseaza cu o miscare rectilinie si cu
o viteza constanta si care este cuplat cu un sistem inregistrator capabil sa
produca imagini. Alaturi de aceste tipuri de scintigrafe clasice au aparut
aparatele cu un detector stationar de dimensiuni mari, capabile sa realizeze
detectia simultana a radioactivitatii in toate punctele organului explorat, fara
ca detectorul sa se deplaseze.

Scintigrafia cardiaca
Scintigrafia cavitatilor cardiace
Se deosebeste principial de scintigrafia celorlalte organe prin aceea ca nu
depinde de concentrarea fiziologica a unui izotop in organ. Dimpotriva se folosesc
compusi marcati care raman in sistemul circulator un timp suficient pentru a
permite dewlimitarea rezervorului sanguin cardiac.


Scintigrama cardiaca normala
Se caracterizeaza printr-o imagine aproape perfect superpozabila ca
dimensiune celei radiografice. Pe scintigrama se observa silueta cordului si a
vaselor mari de la baza inimii. Este de notat prezenta radioactictivitatii in
campurile pulmonare si mai ales contactul direct cu zona de radioactivitate
hepatica. Marginile laterale ale inimii nu sunt niciodata perfect delimitate din mai
multe motive: - miscarile inimii
- miscarile respiratorii
- rezolutia colimatorului
- radioactivitatea vaselor pulmonare ale lobilor inferiori





Scintigrama cardiaca patologica
Scintigrama cardiaca are doua aplicatii pricipale:
- Diagnosticul dieferential intre pericardita lichidiana si cardiomegalie
- Diagnosticul diferential al formatiunilor tumorale mediane toracoabdominale
Diagnosticul formatiunilor tumorale mediane decelate pe radiografii poate
de asemenea sa fie precizat prin scintigrafie. In cazul unor anevrisme situate la
orice nivel, imaginea scintigrafica se va suprapune pe imaginea radiologica,
indicand existenta unui rezervor sanguin in acel loc.
Scintigrama cardiaca permite de asemeni evidentierea unor detalii din
interiorul cavitatilor cardiace cum ar fi trombi mari sau tumori intracardiace.

Scintigrafia miocardului
Scintigrama miocardica a fost folosita pentru prima oara de Carr , in 1962,
pentru a incerca, detectarea infarctului miocardic folosind principiul clasic al
acumularii unui trasor in miocard. Primul izotop intrebuintat a fost Rubidiu, care,
in zonele infarctate, se acumuleaza mai putin, iar al doilea a fost Hg-Neohydrinul
care s-ar acumula electiv in zona infarctului. Nici unul din ele nu a dat insa
rezultate satisfacatoare.

Substanta care pare sa dea rezultate este Cesiu. Scintigrama se incepe la 2 ore 45 min.
de la injectare, bolnavul fiind in decubit dorsal. Perioada optima pentru
evidentierea infarctelor este prima saptamana. Scintigramele efectuate mai
tarziu, in a doua saptamana, nu au mai fost toate satisfacatoare.
O alta incercare de evidentiere a infarctului a fost facuta de Cunton prin
injectarea intravenoasa a unui complex de acid oleic si serumalbumina.
Rezultatele par a fi promitatoare, dar experienta este si aici foarte limitata.
In concluzie, scintigrama miocardica nu este inca o tehnica uzuala, ea
necesitand, in continuare, cercetari experimentale si clinice aprofundate.

Bibliografie: Scintigrafie Clinica T. Sparchez, Editura Medicala Bucuresti, 1968


http://www.creeaza.com/familie/medicina/SCINTIGRAFIA-CARDIACA696.php