1.

1 Definire si caracterizare
1.2 Insusirile senzatiilor
1.3 Mecanismele de producere a senzatiilor
1.4 Legile SENZATIILOR
1.5 Principalele modalitati senzoriale
1. Definire si caracterizare
 Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se
semnalizeaza separat, in forma unor imagini simple si
primare, insusirile concrete ale obiectelor si
fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora
asupra analizatorilor.
 Lipsa senzatiilor inseamna inexistenta legaturilor cu
ambianta, stagnarea dezvoltarii, instalarea in cea mai
mare parte a timpului, a starii de somnolenta sau
somn.
Insusirile senzatiilor
 Calitatea – insusirea care diferentiaza o senzatie de alta
(vizuale, auditive, olfactive, etc.); depinde de natura
stimulilor din mediul ambiant (unde
electromagnetice, vibratii ale aerului…) si de specificul
functionarii fiecarui analizator.
 Intensitatea senzatiei – este proportionala cu cea a
stimulului, dar depinde si de functionarea generala a
organismului, gradul de sensibilitate a analizatorului
din acel moment.
 Durata – corespunde duratei actiunii stimulului, dar se tine
seama de perioada de latenta (nu apare imediat dupa
actiunea stimului ci dupa 100-150 miimi de sec.) si efectul
de postactiune.
 Tonalitatea afectiva – senzatiile sunt insotite de trairi
afective placute sau neplacute.
 Valoarea informationala:
-senzatii exteroceptive (reflecta insusiri ale obiectelor
exterioare)
-senzatii proprioceptive (starile tensionale de la nivelul
articulatiilor si al sistemului osteomuscular)
-senzatii
Mecanismele de producere a
senzatiilor
 Analizatorul- ansamblu structural functional care face
posibila aparitia senzatiilor.
a) Receptor
b) Calea de conducere
c) Veriga centrala
d) Conexiunea inversa









Legile generale ale senzatiilor
 Legea intensitatii
- Prag minim absolut – intensitatea cea mai mica a
unui stimul care poate determina o senzatie
- Prag absolut maxim –cantitatea cea mai mare dintr-
un stimul care determina inca o senzatie specifica
- Prag diferential- cantitatea minima care adaugata la
stimularea initiala determina o noua senzatie

 Legea adaptarii- modificarea sensibilitatii
analizatorului sub actiunea repetata a stimulului.
 Legea contrastului senzorial- scoaterea reciproca in
evidenta a 2 stimuli cu caracteristici contrare
- Contrast succesiv (sunete)
- Contrast simultan (culori)
 Legea sensibilizarii – cresterea sensibilitatii unui
analizator datorita interactiunii sale functionale cu
ceilalti
 Legea sinesteziei – stimularea unui analizator produce
efecte senzoriale in alt analizator.
 Legea compensatiei- lipsa unei modalitati senzoriale
duce la perfectionarea alteia.
 Legea semnificatiei- un stimul important este mai
usor receptat.

Principalele modalitati senzoriale
 Tipul aparatului specializat pentru receptie: auditiv,
vizual, gustativ, olfactiv, tactil
 Natura continutului informational:
Exteroceptive
Interoceptive
Proprioceptive


 Senzatiile vizuale – rezultatul actiunii undelor
electromagnetice din registrul 390 – 800 milimicroni
asupra analizatorului.
-tonul cromatic
-luminozitate
-saturatie
 Senzatiile auditive – undele sonore 16 -20.000 cicli/ sec
 Senzatiile cutanate- termice si tactile
 Senzatiile olfactive semnalizeaza proprietati chimice ale
obiectelor
 Senzatiile gustative – reflecta calitatile chimice ale
substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala.

 Senzatiile proprioceptive – semnalizeaza postura
membrelor, trunchiului si capului.
 Senzatiile chinestezice- apar in cursul efectuarii miscarilor
si informeaza despre directia, durata si intensitatea
efortului pentru realizarea lor
 Senzatiile organice – sunt deteminate de modificari ale
biochimsmului intern al organismului.
 Senzatiile de durere
-periferice cutanate
-dureri profunde musculare
-dureri viscerale