You are on page 1of 20

Clonarea reproductiva

Probleme etice si
psihosociale legale
Studenti:
Teris Cornelia

Definitia clonarii
Clonarea umana reprezinta creearea

unei copii genetice a unui om care exista
deja. Termenul este folosit pentru clonarea
umana artificiala, facuta in laborator si nu
cea naturala –gemenii, tripletii monozigoti.

Clonarea presupune lipsa aportului genetic
masculin

la

conceptie.

Clona poate apartine genetic unui
barbat sau unei femei in viata. Contactul

sexual dintre cele doua sexe nu mai este
necesar. Fertilizarea nu mai este facuta de
catre un spermatozoid. Pentru clonare poate
fi folosita orice celula adulta din corpul uman.

Clonarea reproductiva umana

Avind in vedere ca toate celulele corpului uman, indiferent de localizare anatomica si
functie indeplinita poseda acelasi ADN, poate fi folosita orice celula pentru clonare.
Totusi functia distincta a celulei prelevate va fi inhibata de catre ovul care va reprograma
ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot (ou fecundat) . Toate aceste procese au loc
fara prezenta unui spermatozoid, in laborator pe o placa de sticla, sub microscop si nu in
uterul mamei.
Aceasta este clonarea umana reproductiva din care vor rezulta nou-nascuti identici
cu donatorul. Clona va avea doar un singur parinte genetic-donatorul de celula. Acesta
poate fi considerat fratele geaman identic al donatorului, dar mai tinar.

ADN-ul uman
-lantul vietii
Pentru a intelege mai bine ce este clonarea
trebuie cunoscuta structura si insemnatatea ADNului. ADN-ul este molecula fundamentala a vietii
care codifica toate mecanismele din corpul uman.
El este alcatuit din doua lanturi de nucleotide unite
intre

ele

prin

niste

molecule-baze

azotate.

Principalele roluri ale ADN-ului sunt acelea de a
stoca o cantitate mare de informatii, pe care le
exprima prin sinteza de proteine si de a se
autoreplica, rezultind doua molecule de ADN, deci
de a transmite informatia de la o generatie la alta
(dintro celula vor rezulta doua celule) . Gena este o
secventa, un fragment din molecula de ADN care
determina un anumit caracter.

De ce este importanta clonarea?

Scopul acestor cercetari nu este de a obtine copii ale unor animale deja existente
ci folosirea acestora drept modele expermentale in vederea rezolvarii unor boli umane,
pentru obtinerea unor celule stem sau a unor substante terapeutice. O alta explicatie
terapeutica ar putea fi modificarea genetica a unor animale pentru ca organele lor sa
poate

fi

tolerate

de

sistemul

imun

si

transplantate

la

om.

Astfel clonarea la om reprezinta o modalitate de control si tratament al bolilor.
Exista si voci care se opun clonarii umane din motive de ordin etic. In timp s-au
deosebit clonarea reproductiva (producerea unui embrion uman cu scopul de a se
initia o sarcina si de a se naste un copil) de clonarea terapeutica prin care se
urmareste obtinerea unor celule stem (susa) pluripotente care au potentialul de a
produce celule sau tesuturi normale, utile pentru inlocuirea celor distruse prin boli.

Clonarea umană: aspecte etice

Există trei tipuri de etică:
(1) Etica situaţională, în care individul acţionează în virtutea contextului;
(2) Etica deontologică în care omul acţionează în virtutea unor reguli, convenţii sau norme la care aderă sau
sunt autoimpuse. Această etică are o natură contractualistă.

(3) Etica teleologică, în care se are în vedere consecinţele acţiunilor întreprinse. Cei mai mulţi folosesc ca
normă a comportamentului lor etica teleologică, decizia este luată în virtutea potenţialelor efecte sau
consecinţe. Dacă o decizie are ca urmare efectele scontate, atunci vorbim de eficienţă; dacă nu atunci
vorbim de eşec sau faliment. Acest tip de etică este foarte periculos, pentru că niciodată nu poţi prevedea
exact efectele deciziei tale. În grădina Edenului Eva a decis să mănânce din rodul pomului oprit, dar nu a
decis şi consecinţa: izgonirea din rai. Etica teleologică se bazează pe o evaluare anticipată a avantajelor şi
dezavantajelor, un calcul care nu se potriveşte şi după ce decizia a fost luată.

Clonarea umană: aspecte etice
Hans Jonas, unul din părinţii bioeticii, se referea în 1985 la posibile aplicări ale clonării omului imaginate de prietenul
său Leon Kass, profesor la Universitatea din Chicago:
•copierea unor indivizi de mare geniu sau de o mare frumuseţe pentru îmbunătăţirea speciei sau pentru a face viaţa
mai plăcută;
•copierea unor indivizi sănătoşi pentru evitarea riscului unor boli ereditare, inerent în acea loterie a combinării sexuale;
•furnizarea unei mari cantităţi de subiecţi identici din punct de vedere genetic pentru a realiza studii ştiinţifice privind
importanţa relativă de natură congenitală şi ambientală pentru diversele aspecte ale prestaţiilor umane;
•oferirea unui copil unei familii sterile;
•oferirea unui copil cu un genotip la alegere: o celebritate pe care o admiră, o persoană dragă care a murit, unul din
soţi sau propria persoană;
•determinarea sexului la copiii care se vor naşte: sexul unui clon este la fel cu cel al persoanei de la care provine
nucleul celular transplantat;
•producerea unor echipe de subiecţi identici pentru a îndeplini sarcini speciale pe timp de pace sau în război (nu se
exclude spionajul);
•producerea unor perechi de embrioni de la fiecare persoană pentru a le ţine congelate până când ar deveni necesare
rezerve de organe pentru transplanturi la geamănul egal din punct de vedere genetic;
•pentru a-i bate pe ruşi şi chinezi pentru că nu admit lacune în domeniul clonării

Pericolele clonării
Mai întâi există pericolul distrugerii relaţiilor familiei, dispariţia legăturilor
de rudenie. Prin acest tip de reproducere pot apărea combinaţii dintre cele
mai stranii: un copil, poate fi tatăl sau mama surorii sale. La un moment dat,
femeile, multiplicându-se prin clonare ar putea să se dispenseze de bărbaţi
şi să-i elimine din habitatul lor. Astfel, mitul amazoanelor, populaţia de pe
ţărmul Pontului Euxin (Marea Neagră) formată exclusiv din femei războinice,
prin clonare ar putea deveni realitate.
Clonarea ar putea reduce patrimoniul genetic atât al oamenilor cât si al
animalelor (de casă). Prin producerea de clone multiple apare riscul de a
crea o populaţie formaă din indivizi identici (nu este cazul in momentul de
faţă). Aceşti indivizi obţinuţi prin clonare ar putea să sufere de aceleaşi boli
sau să fie sensibili la acelaşi tip de agenţi patogeni iar un singur virus ar
putea extermina populaţia de pe o zonă întinsă , chiar o specie întreagă .
. Clonarea ar putea avea efecte dezastruoase în cadrul familiei căci un copil
născut prin clonarea tatălui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate
geamăn identic al originalului. Efectul psihologic asupra fiinţelor umane
(clone) la un asemenea lucru nu este încă studiat si cunoscut.
În final, dar nu în cele din urmă, care ar fi drepturile unei clone? Cele ale
unui frate geamăn sau ale unui copil al originalului? Ar avea măcar
drepturile unei fiinţe umane? Iar dacă originalul ar ucide o clonă de-a lui
(sau invers) ce ar fi acest lucru din punct de vedere legal: o crimă sau o
sinucidere?

Clonarea reproductiva in Romania
Parlamentul României a votat în anul 1998 o lege prin care este
interzisă clonarea la noi în ţară. Pană la rezolvarea si calmarea
scandalului iscat de clonare, în mai toate tările, va trece destul timp.
Acest lucru este sigur. Există două posibilităţi: fie clonarea va dispărea
(sau în cel mai rău caz va ajunge la dispoziţia serviciilor secrete, deci în
afara ochilor publicului), fie va deveni ceva comun, ceva cu influenţe
în viata de toate zilele (ca si energia nucleară, de exemplu). Atât doar
că cercetarea în domeniul clonării ca şi în cazul energiei nucleare, va
trebui să ajungă la o suficientă maturitate (si implicit control) pentru a
fi acceptată de oamenii de rând.

Nu tot ce este posibil este permis.

Marea întrebare în faţa spectacolului
moravurilor şi mofturilor este: Tot ce este
posibil este şi permis? Ceea ce progresul şi
societatea a făcut posibil devine la un
moment dat o practică curentă, astfel încât
moralistul se află în faţa unui spectacol la
care asistă complet dezarmat. Cel mult
poate să condamne nebunia omenească
spunând ce trebuia făcut, dar fără a-şi face
iluzia că va fi luat în serios.

Nu tot ce este legal este şi moral
Orice obiecţie pe care morala creştină o ridică faţă de o
problemă contemporană se loveşte de un argument care a
devenit magic în sine. Toate pornirile omului spre noi sfere
interzise moral sunt puse pe seama unui cuvânt: progres.
Orice apel la moralitate şi etică este etichetat drept fanatism
sau acţiune retrogradă. Să te opui progresului, ne întoarcem
la Evul Mediu, la Inchiziţie! Cuvântul progres a devenit un
cuvânt magic, şi ce este magic prin natura sa este iraţional,
atât de iraţional încât progresul a devenit identic cu regresul.
De pildă, în numele progresului se legalizează azi eutanasia
– practicată şi în antichitate. În numele progresului în China
sunt sufocaţi copiii ca să evite suprapopularea. Şi în vechime
la Sparta şi la Roma copiii erau “sacrificati”, mai ales cei
bolnavi, sau cei firavi sau care nu aveau părinti sau părinti cu
situatie socială periclitată.

Implicatii sociale
Problema unui fenomen social care este disputat din punct de vedere
moral este amplificată dacă acel fenomen este reglementat prin legea
constituţională. În acest caz nu mai acţionezi contra unui fenomen, ci
contra unei instituţii juridice care sfidează orice normă socială, alta decât
cea acceptată de ea. În acest caz problemele devin atât de încurcate încât
trebuie să treacă foarte mulţi ani, iar problema să capete proeminenţă
socială astfel încât să ai opinia publică de partea ta ca să poţi ataca acea
lege care încalcă principiul moral.
 De exemplu, ca Legea drepturilor civile să fie promulgată în America a
fost nevoie de acţiunea socială manifestă a lui Martin Luther King (1969)
prin care a abolit o altă lege şi în acelaşi timp un întreg sistem de gândire
care se înrădăcinase.

Interpretarea morală a clonării

Există două metode de producere a clonilor. Prima, prin sciziune
genetică. Celulele în primele faze embrionare, deci până la nidarea
în uter, când sunt încă omnipotente şi nediferenţiate, sunt divizate şi
în felul acesta se obţin, artificial, gemeni identici, având acelaşi
material genetic. A doua metodă, cea asexuată, constă în
transferarea de nucleu Din ovulul fecundat sau nefecundat se
extrage sau se inactivează nucleul (eventual nucleele) şi se
introduce în nucleul celulei altui individ, al oricărei celule, afară de
celula sexuală, adică de spermatozoid. Astfel, clonul obţinut,
primind în întregime patrimoniul genetic este identic cu individul de
la care s-a preluat nucleul celulei. Dacă în cazul primei metode se
pot obţine puţini cloni, în cazul celei de-a doua metode,
multiplicarea în serie, ca la xerox, nu cunoaşte limite, cel puţin
teoretic.

Interpretarea morală
a clonării

Naşterea lui Dolly a provocat mare panică, alarmă, polemici aprinse
în opinia publică. Preşedintele Clinton a cerut încetarea
experienţelor în vederea clonării umane şi a suspendat subvenţiile
de la stat spunând: “Nu vă jucaţi de-a Dumnezeu”. Preşedintele J.
Chirac în declaraţia Parlamentului European spunea: “Clonarea
fiinţelor umane nu poate fi justificată şi tolerată de societate,
întrucât ea reprezintă o gravă violare a drepturilor fundamentale ale
omului, e contrară principiilor egalităţii dintre fiinţele umane pentru
că permite o selecţie eugenistă şi rasistă a speciei umane, lezează
demnitatea fiinţei umane…” Papa Ioan Paul al II-lea a reacţionat
energic într-un discurs care vorbeşte despre “experienţe nepermise
şi tulburătoare”, despre “manipulări halucinante”, “despre tentaţiile
unei nebunii autodistrugătoare”.

Motive pro şi contra
Trebuie reamintit că o clonă este
copia identică a unei persoane
doar din punct de vedere genetic.
Ca să putem spune că o clonă este
identică cu originalul ar trebui să
se poată transfera inclusiv
memoria şi personalitatea acelei
persoane în corpul cel nou, iar
pentru moment (cel puţin în
următorii zeci de ani) nici nu se
pune problema unui asemenea
lucru. Mai ales că nu se cunoaşte
nimic despre cum ar interacţiona,
cum s-ar comporta o clonă umană
ajunsă la maturitate, în relaţia cu
celelalte fiinţe umane.

Rezoluţia Parlamentului European
Rezoluţia Parlamentului European din 1989 a considerat "că o
interzicere la nivel juridic ar fi singura reacţie posibilă la crearea de
fiinţe umane prin cloni, ca şi toate experimentele care au drept scop
clonarea fiinţelor umane." Parlamentul, în urma recentului
experiment de la Edinburg, a afirmat în mod clar lipsa de legitimitate
etică şi juridică a clonării umane: " clonarea fiinţelor umane nu poate
fi în nici un caz justificată sau tolerată de societate deoarece ea
reprezintă o gravă încălcare a drepturilor umane fundamentale, este
contrară principiilor de paritate între fiinţele umane pentru că
permite selecţia eugenetică şi rasistă a speciei umane, ofensează
demnitatea fiinţei umane şi implică un experiment pe om."
Documente europene ale ultimului deceniu au luat poziţie anticipat
împotriva clonării. Recomandarea n. 1046 a Consiliului Europei din
1986, cerea interzicerea"...creării de fiinţe umane identice prin
clonare sau prin alte metode, cu scopul selecţiei rasei sau cu alte
scopuri, precum şi a creării de gemeni identici " (24)

Opinia bisericii
Biserica Catolică condamna clonarea umană încă din 1987 în Istruzione "Donum Vitae": "...
sunt contrare demnităţii de fiinţă umană proprie embrionului...şi tentativele sau ipotezele menite
să obţină o fiinţă umană fără nici o conexiune cu sexualitatea prin "diviziune de gemeni", clonare,
partenogeneză..deoarece contrastează cu demnitatea procreaţiei umane şi cu unirea conjugală".
Această condamnare este reafirmată în Documentul Reflecţii asupra clonării al Academiei
Pontificale pentru Viaţă. In acest document se afirmă că clonarea "constituie o manipulare
radicală a relaţionalităţii constitutive şi de complementaritate care se află la originea procreaţiei
umane, atât sub aspect biologic cât şi sub aspect personalistic... Clonarea riscă să devină tragica
parodie a atotputerniciei lui Dumnezeu. Omul, căruia Dumnezeu i-a încredinţat, oferindu-i libertate
şi inteligenţă, creaţia, nu găseşte limite acţiunii sale, ele sunt dictate numai de imposibilitatea
practică: el trebuie să ştie să-şi fixeze singur aceste limite, în a discerne între bine şi rău."
Documentul, nu numai că subliniază inviolabilitatea demnităţii persoanei în orizontul
creaţionistic, dar şi relevă importanţa etico-juridică a interzicerii clonării umane: " In planul
drepturilor omului, eventuala clonare umană ar reprezenta violarea a două principii fundamentale
pe care se bazează toate drepturile omului: principiul parităţii între fiinţele umane şi principiul
nediscriminării."

De ce?

Imaturitatea acestei ramuri a ştiinţei, faptul că nu
este pe deplin cunoscută si impactul major pe care
deja îl are în societate (cu influente directe asupra
condiţiei fiinţei umane) este si motivul pentru care
reacţia generală este una de respingere. Oamenii
încă nu sunt capabili să accepte uşor un lucru nou,
mai ales ceva ce este pe cale sa schimbe lumea aşa
cum o ştiu. “Joaca de-a Dumnezeu” ne este specifică,
dar nu atunci când experimentăm pe noi înşine. Doar
timpul va aduce estomparea acestor reacţii negative,
cel mai probabil este că se va ajunge să se accepte
clonarea ca făcând parte din curba de dezvoltare
tehnologică pe care deja ne-am înscris.

Concluzii
Omul crede că poate deveni stăpânul vieţii creând fiinţe
umane sau autocreându-se, în alt mod decât o face
Dumnezeu; se consideră nemuritor şi veşnic perpetuându-şi
propria fiinţă în clonii somatic identici pe care îi creează. Ca
şi Dumnezeu, care a făcut om după chipul şi asemănarea
Sa, şi omul a făcut om după chipul şi asemănarea sa.
În spatele clonării se ascunde aceeaşi tendinţă luciferică a
omului de a fi ca Dumnezeu, de a se substitui lui
Dumnezeu, de ai substitui lui Dumnezeu prerogativele, de
a-şi afirma autonomia totală faţă de Dumnezeu. “Am furat
din nou zeilor focul” – scria Aldo Schiavone în ziarul italian
“Republica”, imediat după ce s-a născut Dolly.
Clonarea nu este o procreare, ci o reproducere la nivel
zootehnic, un atentat la demnitatea persoanei obţinute prin
clonare. Un clon nu are tată sau mamă, nu e rodul unui act
de iubire dintre părinţi, ci un produs de laborator, obţinut cu
ajutorul unei maşini de fabricat fiinţe umane în serie, un
obiect făcut la comandă.

Concluzii
Etica creştină şi-a spus cuvântul, şi trebuie să trateze problema clonării aşa
cum este ea la ora actuală – o simplă speculaţie. Ar fi comic să ne punem
probleme de genul natura păcătoasă a clonului uman, sau evanghelizarea
clonului, sau mântuirea unei clone. Din acest punct de vedere visul frumos al
omului pentru viaţă fără de moarte devine un coşmar dizgraţios şi hâd.
Nu trebuie să fii creştin ca să argumentezi împotriva clonării şi să vezi că
premisele lui ignoră şi principiile eticii bunului simţ. În mod evident o orientare
utilitară spre alte existenţe umane este deja luxuriantă în cultura noastră, cu
efecte vătămătoare şi consecinţe dezumanizante oriunde se manifestă această
tendinţă. Sunt anumite domenii în care curiozitatea trebuie ţinută în frâu. Această
situaţie va fi agravată în viitor, dacă va fi legitimată clonarea. Creştinismul insistă
că rasa umană este unică în natură, unică datorită libertăţii noastre autentice,
transcendentă şi divină. Acest lucru oferă un model de respect şi tratament moral
uman consecvent.

VA MULTUMESC !