Cristina Pripp

“Marketingul Politic”

Introducere
“Marketingul Politic” este structurată în 3 părţi şi 13 capitole:  I Evoluţia marketingului politic( Geneza; Structura)  II Mixul de marketing politic (Analiza serviciilor ofertante; Politica de oferta; Politica de preţ; Politica de preţ; Politica de distribuţie; Politica de promovare).  III Mediul politic şi de marketing (Aspectele comunicării în marketingul politic; Sistemul informaţional de marketing politic; Studiul mediului de marketing politic; Analiza pieţei politice; Comportamentul consumatorului; Cercetarea de marketing politic). Acestea prezintă pe larg acest domeniu şi modul în care poate fi aplicat în politica românească.

 

Marketingul politic este originar din domeniul economiei şi ne ajută să aflăm într-un mod ştiinţific care sunt clienţii organizaţiei noastre, ce le putem oferi sau “vinde”. Cercetarea de marketing identifică nevoile şi insatisfacţiile cetăţenilor, comportamentul concurenţei, etc. Componente (viz. europeană) procesuală(strict economică) filozofică W. Churchill considera că “ ...marketingul sporeşte nevoia de a trăi mai bine. El propune o locuinţă mai confortabilă, o haină mai frumoasă, o mâncare mai bună...”

 

Funcţiile marketingului politic: Funcţia de investigare – extrage informaţii cu privire la segmentele de populaţie potenţial-utile, la nevoile care pot fi satisfăcute sau nu, precum şi factorii care le generează. Funcţia de adaptare – racordează organizaţia politică la mediul înconjurător şi la cerinţele “clienţilor”. Funcţia de satisfacere în condiţii superioare a necesităţilor –asigură oferirea produselor necesare clienţilor, dar şi reorientarea cererii în favoarea societăţii. Funcţia de maximizare a eficienţei –asigură utilizarea raţională a resurselor umane şi financiare ale organizaţiei

Elementele mixului de marketing
-noţiune introdusă în 1964 de Neil Borden -simplificată în acelaşi an de Jerome McCarthy, prin reducerea ei la “cei 4P”:  produsul-este expresia materializată a ofertei  preţul- este ceea ce trebuie să plătească consumatorul  plasamentul(distribuţia) –este modul în care produsul ajunge să fie introdus şi distribuit pe piaţă  promovarea- este modalitatea prin care populaţia este informată despre programul politic şi, totodată, modalitatea de stimulare a interesului pentru respectiva ofertă politică

  

În cazul structurilor oferite de organizaţiile politice, se mai pot adăuga încă 3 variabile, ajungându-se astfel la ceea ce se poate numi cei 7P: personalul premisele fizice (logistica) profitul- avantajele reale pe care le aduce produsul, atât consumatorilor, cât şi ofertanţilor Optimizarea mixului de marketing înseamnă alegerea celei mai potrivite combinaţii între aceste variabile. În programul de marketing politic este necesar să fie inclusă orice variabilă care ar putea influenţa nivelul de acceptanţă al cetăţenilor.

Oferta unică de vânzare
Semnifică particuralităţile şi avantajele pe care le prezintă produsul (orice ansamblu de elemente care poate declanşa cerere pe piaţă) oferit de structura politică faţă de cele ale concurenţei şi care este prezentat clienţilor.  Componente indispespensabile oricărui produs politic: -caracteristici fizice şi atribute; -avantajele pe care le oferă; -sistemul de susţinere (imaginea produsului, a structurii politice, promovarea).

      

Reguli pentru alegerea numelui potrivit pentru produs (important; nu necesită costuri) unic, distinctiv, să nu fie asemănător cu nume deja existente uşor de pronunţat, înţeles şi memorat scurt, simplu, să sugereze un aspect pozitiv familiar, politicos să nu fie ofensator sau obscen să se pronunţe într-un singur mod să poată fi pronunţat şi în alte limbi

Politica de preţ
Preţul trebuie să fie ajustabil situaţiilor concrete Este singurul element aducător de profit din cadrul mixului de marketing. Concepte:  chiria  salariul  cotizaţia  tariful  onorariul  dobânda

concepţii argumentate şi prezentate în maniere diferite, cu privire la organizarea socială, statală, rolul instituţiilor şi a clasei politice, precum şi raporturile dintre cei cara guvernează şi cei care sunt guvernaţi. O anumită doctrină politică se adresează unui anumit segment al populaţie, care este mobilizat pentru realizarea propriilor interese şi care se regăseşte în program. Anomalie: mare parte din pupulaţia României este indiferentă faţă de doctrine şi partide politice datorită neîncrederii în oamenii politici. Scopul partidelor politice este de a cuceri puterea politică şi de a o păstra, in vederea implementării propriului program, atât în politica internă, cât şi în cea externă.

Relaţia dintre doctrinele politice şi strategii de distribuţie teze, principii, Doctrinele politice sunt sisteme de idei,

Relaţionări în cadrul canalelor de marketing politic
 

 

În cadrul relaţiilor interpesonale stabilite la nivel politic, de întâlnesc trei elemente comportamentale prezente în orice sistem social: puterea- implică mai multe stări psihologice( motivaţie, percepţie) şi depinde de posibilitatea individului de a-l forţa pe celălalt (puterea de recompensă, de coerciţie, legitimităţii, referentă, expertă) competiţia- impune un comportament impersonal, orientat către un scop conflictul- ia naştere atunci când actorii realizează că interferenţele dintre tendinţe şi activităţi duce la blocaj reciproc; presupune un comportament direc şi orientat la persoană

Scopurile politicilor de promovare
      

Influenţarea comportamentului maselor Reîmprospătarea memoriei consumatorilor de politică Furnizarea de informaţii Stimularea cererii Contracararea concurenţilor Diferenţierea produsului Influenţarea persoanelor cu putere de decizie

Aspectele comunicării în marketingul politic
“De calitatea comunicării depind înţelegerea problemelor cu care se confruntă populaţia, durabilitatea relaţiilor stabilite, raporturile strucuturii politice cu segmentele-ţintă de unde sunt culese informaţiile şi de la care va primi sprijin în structurarea ofertelor politice. Fenomenul comunicării asigură integrarea participanţilor întrun mediu dinamic, accesibil proliferării ideilor şi soluţiilor care circulă prin toate canalele deschise informaţiei.”

Modurile de comunicare
a)Orală  cu membrii propriului partid, segmentelepartid, segmentele-ţintă, electoratul, presa  la şedinţe, congrese, conferinţe  în negocieri şi rezolvarea conflictelor b)Scrisă  note interne  scrisori  rapoarte  ştiri de presă c)Nonverbală

Bariere comunicaţionale
a) Prezentarea incorectă a mesajului b) Distorsionarea informaţiei pe canalul de comunicare c) Lipsa canalelor de comunicare d) Nesiguranţa asupra conţinutului mesajului e) Incapacitatea de absorbţie a mesajelor f) Percepţii generatoare de false presupuneri g) Incompatibilitatea comunicatorului cu segmentul ţintă h) Interferenţele cu alte surse de comunicare i) Ambiguitatea mesajului j) “Telefonul fără fir”

Sfaturi pentru organizarea eficientă a sistemului informaţional de marketing politic
      

Stabilirea unei liste de priorităţi Stabilirea cu realism a obiectivelor Elaborarea unui plan al obiectivului Delegarea sarcinilor către mai multe persoane Angajarea unui număr suficient de oameni Stabilirea unei agende zilnice Utilizarea feedback-ului

Analiza pieţei politice

“Homo politicus” este consumatorul de politică. Acesta este în esenţă o combinaţie între raţional şi emoţional. De aceea, un departament de marketing politic nu poate ignora latura emoţională şi imprevizibilitatea persoanelor. Piaţa politică românească este prea puţin structurată, datorită fărâmiţării consumatorilor spre numeroasele formaţiuni politice precum şi datorită atmosferei haotice prezente în mediul politic. De asemenea, o problemă rezidă în faptul că formaţiunile politice nu se grăbesc să anticipeze eventualele probleme şi nici nu inovează metodele de cercetare a nevoilor populaţiei sau programele politice. Elemente pozitive: piaţă politică românească este liberă(neplanificată) şi neprotejată(deschisă la concepţiile europene şi mondiale).

Structurarea pieţei politice
Piaţa de referinţă este o noţiune concretă, caracterizată prin: -localizarea pe diverse regiuni geografice -identificarea sub aspect psihografic şi demografic -posibilitatea de a fi descrisă sub aspect economic, politic, juridic şi cultural -determinarea precisă în raport cu un anumit produs politic sau cu o formaţiune politică. Elemente:  populaţie totală  consumatori de politică  nonconsumatori de politică, absoluţi sau relativi  piaţa actuală a organizaţiei politice  piaţa actuală a concurenţei

Capacitatea pieţei

    

Capacitatea este estimată în funcţie de disponibilitatea acesteia de a adera la programul politic propus, precum şi la abilitatea formaţiunii politice de a elabora programe oportune şi necesare la un moment dat segmentelor ţintă. Poate fi estimată corect răspunzând la următoarele întrebări: Cine este beneficiarul ofertei politice? Care este numărul total al beneficiarilor formaţiunii politice? Care este răspândirea geografică a programului politic? Ce alte programe politice concurează pentru aceleaşi necesităţi? Gradul de saturaţie al pieţei -atractivitatea pieţei faţă de o anume ofertă politică; este raportul dintre volumul pieţei şi capacitatea acesteia.

        

Factori care influenţează comportamentului consumatorului Ph Kotler (Principles of Marketing, 1989) grupează factorii de
influenţă în patru mari categorii: factori culturali-cultura,subcultura şi clasa socială; factori sociali-grupuri de referinţă, roluri, statusuri şi familia; factori personali- vârsta,educaţia,ocupaţia,personalitatea şi părerea de sine; factori psihologici-motivaţie,percepţie,învăţare, convingeri şi atitudini R. Boier( Bazele Marketingului,1992) grupează factorii de influenţă în trei categorii: -factori individuali ai comportamentului consumatorului (necesităţile, motivaţia, personalitatea,etc.) -factorii sociali (clasa socială, lideri de opinie,etc.) -factorii culturali

Modelul Howard& Sheth
Două perspective: Descrierea statică -structură funcţională şi adaptabilă mediului social, care cuprinde şi asamblează următoarele variabile:  inputurile(stimulii) –variabile cauzale  variabilele endogene (construcţiile mentale) –se declanşează în procesele de învăţare şi la interpretarea informaţiilor  outputurile- manifestările comportamentale ale consumatorului  variabilele exogene-se referă la factori psihologici, socio-culturali şi situţionali Descrierea dinamică

Procesul deciziei de alegere

    

Este necesară înţelegerea prealabilă a modului în care cetăţenii vor reacţiona la eforturile structurii politice, fapt ce presupune un studiu în profunzime a manifestărilor umane. Procesul decizional poate fi fragmentat în următorii paşi: 1 identificarea sau conştientizarea problemei; 2 cercetarea sau căutarea informaţiilor; 3 evaluarea alternativelor, variantelor sau a solutiilor posibile 4 alegerea alternativei şi adoptarea deciziei de cumpărare( aderarea la un anume program politic sau formaţiune politică); 5 evaluarea comportamentului post- cumpărare.

Cercetarea de marketing politic
“este o modalitate ştiinţifică de investigare a mediului de piaţă politică, ce se finalizează cu identificarea în rândul populaţiei a consumatorilor de politică, a nonconsumatorilor absoluţi, dar mai ales a consumatorilor relativi- respectiv, a celor nehotărâţi-, cu scopul de a structura segmentele ţintă cărora formaţiunea politică se poate adresa, fără a risca să fie respinsă, oferindu-le produsele şi serviciile sale sub forma programelor, mesajelor şi a liderilor politici

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful