ANALIZE UZUALE ÎN

HEMATOLOGIE

OBIECTIVE
I.

EXPLORAREA SERIEI ROŞII

II.

EXPLORAREA SERIEI ALBE

III.

EXPLORAREA HEMOSTAZEI

SÂNGELE

SÂNGELE
Sângele este format din:

Plasmă
– lichid gălbui transparent:

apă (90%)
substanţe dizolvate (10%)
– substanţe organice (proteine,
lipide, glucide, uree, creatinină,
acid uric, bilirubină)
– elemente minerale (Cl, HCO3,
Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu, Zn, Co)

Elemente figurate


eritrocite
leucocite
trombocite

SÂNGELE
Rolul sângelui:


transportul gazelor respiratorii,
principiilor alimentare,
electroliţilor, hormonilor,
vitaminelor, medicamentelor
homeostazia termică
apărarea organismului anticorpii
menţinerea echilibrului acidobazic şi a pH-ului
menţinerea echilibrului fluidocoagulant

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
INTRODUCERE

ERITROCITELE

(hematii, globule roşii)
Eritrocitele:

formă de disc biconcav

dimensiunea 7,5 x 2µ m

celulă anucleată

4,5 - 5 milioane/mm3 la
bărbaţi

4 – 4,5 milioane/mm3 la femei

ERITROCITELE
Hemoglobina:

pigment de culoare roşie
se încarcă cu O2 la nivel pulmonar → îl
transportă la nivel tisular → îl cedează
la nivel tisular preia CO2 îl transportă la nivel
pulmonar → îl elimină
cantitatea de Hb
– 12–14 g% la bărbaţi
– 10–12 g% la femei

formată din
– 4 lanţuri de globină (2α şi 2β)
– 4 molecule de hem (Fe cu porfirină)

ERITROPOEZA

ERITROPOEZA ŞI HEMOLIZA
Eritropoeza:

procesul de formare a eritrocitelor
Fiziologică - necesită numeroşi factori:
– vitamina B12 (cobalamina, în carne) şi acidul folic
(în vegetale) → sinteza ADN
– fier şi vitamina B6 (piridoxina), aminoacizi →
sinteza hemoglobinei

durata de viaţă a eritrocitelor - 120 zile

Hemoliza fiziologică:

eritrocitele îmbătrânite → distruse în sistemul
reticulo-endotelial = hemoliză fiziologică

EXPLORAREA SERIEI ROŞII

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
ANEMIILE

defect al eritrocitelor - pierderea prea rapidă
sau producţia prea lentă a acestora
principala funcţie a eritrocitului - transportor al
O2 prin legarea acestuia de hemoglobină ⇒
disfuncţia eritrocitară se însoţeşte de hipoxie
diagnostic:
– scăderea numărului de eritrocite
– scăderea concentraţiei de hemoglobină (Hb)
– scăderea hematocritului (Ht)

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
Simptome clinice:




paloarea mucoaselor şi a tegumentelor
dispnee
tahicardie
fatigabilitate
scăderea toleranţei la efort

Mai multe tipuri de anemii:

cauze diferite
aspect variat al eritrocitelor modificate

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
1. Determinări din sângele periferic
a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
1. Determinări din sângele periferic
a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

1. Determinări din sângele
periferic
a) Determinarea numărului de eritrocite
(Red blood cell count - RBC):
Valori normale:
5,4 ± 0.8 milioane/mm3 la bărbaţi
4,8 ± 0,6 milioane/mm3 la femei

b) Determinarea hemoglobinei (Hb)
Valori normale:
16 ± 2 g% la bărbaţi
14 ± 2 g% la femei

1. Determinări din sângele
periferic
c) Determinarea hematocritului (Ht, Packed
cell volume - PCV)



se mai numeşte şi raportul eritro-plasmatic
reprezintă procentul din volumul plasmatic ocupat
de volumul eritrocitar
poate fi determinat manual sau cu ajutorul unor
instrumente electronice
reprezintă cea mai precisă metodă de diagnostic a
unei anemii

Valori normale:
– 47 ± 5% la bărbaţi
– 42 ± 5% la femei

1. Determinări din sângele
periferic
d) Indicii eritrocitari

utilizaţi pentru a aprecia dimensiunea şi încărcarea cu
Hb a eritrocitelor
rezultă prin calcul, utilizând valorile obţinute în urma
determinărilor Hb, Ht şi a numărului de eritrocite
pot fi determinaţi direct cu ajutorul instrumentelor de
măsurat automate
cuprind:






Volumul eritrocitar mediu (VEM)
Hemoglobina eritrocitară medie (HEM)
Concentraţia medie a Hb eritrocitare (CMHbE)
Diametrul eritrocitar mediu (DEM)
Grosimea eritrocitară medie (GEM)
Indicele de sfericitate (IS)
Volumul de distribuţie al eritrocitelor (VDE)

1. Determinări din sângele
periferic
Volumul eritrocitar mediu (VEM)

(Mean corpuscular volume, MCV )
VEM = Ht (%) / Nr. eritrocite (milioane/mm3) x 10
Valori normale: 87 ± 5 µ 3

Hemoglobina eritrocitară medie (HEM)

(Mean corpuscular hemoglobin - MCH )
HEM = Hb g(%) / Nr. eritrocite (mil./mm3) x 10
Valori normale: 29 ± 2 pg

Concentraţia medie a Hb eritrocitare (CMHbE)

(Mean corpuscular hemoglobin concentration,
MCHC)
CMHbE = Hb g(%) / Ht (%) x 100
Valori normale: 34 ± 2 g%

1. Determinări din sângele
periferic
Diametrul eritrocitar mediu (DEM)

(Mean corpuscular diameter, MCD)
Valori normale: 7,5 ± 0,3 µ

Grosimea eritrocitară medie (GEM)

(Mean corpuscular thickness , MCT)
GEM = 4 VEM / 3,14 x DEM2
Valori normale: 2,1 ± 0,3 µ

Indicele de sfericitate (IS)

IS = DEM / GEM

Valori normale: 3,5

1. Determinări din sângele
periferic
Volumul de distribuţie al eritrocitelor
(VDE)
(Red cell distribution width, RDW)

măsoară variabilitatea dimensiunilor
eritrocitelor pe un frotiu = anizocitoza
valorile crescute indică o variaţie mai mare a
dimensiunilor eritrocitelor
RDW = deviaţia standard a volumului
eritrocitar/VEM x 100
Valori normale: 11 – 15%

1. Determinări din sângele
periferic
Astfel anemiile se pot clasifica în:

anemii normocitare şi normocrome
– DEM, VEM, HEM, CHEM au valori normale

anemii hipocrome şi microcitare
– VEM, DEM, HEM, CHEM au valori scăzute

anemii macrocitare şi megalocitare
– VEM şi DEM au valori crescute

CLASIFICARE ANEMIILOR
Tipul anemiei
(Indicii eritrocitari )

Cauza anemiei

Anemie normocitară, Anemia aplastică
normocromă
Anemia posthemoragică
(HEM, CMHbE, VEM şi Anemia hemolitică
DEM - normali)
Anemia drepanocitară
Anemia din inflamaţiile
cronice

Mecanismul de producere
Eritropoieză insuficientă
Hemoragii acute sau cronice
Distrugerea prematură a
eritrocitelor
Defect genetic de sinteza
Hb
Infecţii cronice, inflamaţii,
afecţiuni maligne

Anemie macrocitară, Anemia prin carenţă de vit. Deficit de vitamina B12
normocromă
B12
Deficit de acid folic
(HEM şi CMHbE Anemia prin carenţă de acid
normale, dar VEM >
folic
3
95 µ şi DEM > 8 µ )

Anemie microcitară, Anemia feriprivă
hipocromă
Anemia sideroblastică
(HEM < 27 pg şi

Deficit de fier
Deficit de captare a Fe şi de
sinteză a hemului

1. Determinări din sângele
periferic
e) Determinarea numărului de reticulocite

precursorii eritrocitelor

numărul lor reflectă capacitatea de regenerare a
măduvei hematogene

Valori normale: 0,5 - 2 %

1. Determinări din sângele
periferic
↑ nr de reticulocite =
reticulocitoza:

reflectă eliberarea unui
număr crescut de celule
tinere din măduva
hematogenă
survine în:

– anemia feriprivă (la 7 10 zile de la instituirea
tratamentului cu fier)
– anemia Biermer (la 7
-10 zile de la instituirea
tratamentului cu
vitamina B12)
– anemia posthemoragică
acută (la 7 zile de la
episodul hemoragic
acut)
– anemiile hemolitice

↓ nr de reticulocite:

apare în anemii
aregenerative:

– anemia aplastică
– anemia mieloftizică

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
1. Determinări din sângele periferic
a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Studiul frotiului de sânge periferic colorat
May-Grünwald-Giemsa (MGG):

oferă elemente utile pentru precizarea tipului
de anemie
evidenţiază:
– modificările de


mărime
formă
culoare

– incluziile eritrocitare

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de mărime (anizocitoză)

Microcitoză
– eritrocite mature cu dimensiuni sub valorile normale
– anemia feriprivă, siderobastică

Macrocitoză
– eritrocite mature cu dimensiuni peste valorile
normale
– anemiile megaloblastice

Megalocitoză
– eritrocite mature cu talie foarte mare
– anemiile megaloblastice

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

anulocite
– eritrocite mici care
prezintă o zonă clară
pronunţată în mijloc
– anemia feriprivă

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

sferocite
– eritrocite sferice
– microsferocitoza
ereditară

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

drepanocite (hematii
falciforme)
– eritrocite în formă de
seceră
– drepanocitoză (siclemie,
hemoglobinoza S)

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

acantocite
– eritrocite cu marginea
neregulată, care au pe
suprafaţa lor numeroase
excrescenţe (spiculi)
– acantocitoză

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

platicite
– eritrocite cu grosime
scăzută
– talasemii

ovalocite
– eritrocite de formă ovală
– eliptocitoza ereditară

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

eritrocite “în semn de
tras la ţintă”
– prezintă o repartiţie
particulară a Hb în centru
şi la periferie între care se
află o zonă clară
– talasemii

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de formă
(poikilocitoza)

schizocite
– fragmente de eritrocite
– anemii hemolitice

2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de culoare

hipocromia
– eritrocite palide, slab încărcate cu Hb
– anemie feriprivă, anemie sideroblastică

anizocromia
– eritrocite hipocrome şi normocrome pe acelaşi
frotiu
– anemie feriprivă, anemie sideroblastică

policromatofilia şi bazofilia
– prezenţa pe frotiu a celulelor tinere, incomplet
maturate
– anemii hemolitice

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
1. Determinări din sângele periferic
a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

3. Studiul frotiului medular
Frotiul medular se
obţine prin:

puncţie sternală
la nivelul crestei
iliace posterioare
aspiraţia conţinutului
medular

3. Studiul frotiului medular
Indicaţiile studiului frotiului medular:

confirmarea diagnosticului obţinut pe baza frotiului de
sânge periferic prin determinarea tipului de eritropoeză
PUNCŢIA MEDULARĂ ESTE OBLIGATORIE ÎN CAZUL ÎN CARE PE
FROTIU SE OBSERVĂ O ANEMIE MEGALOBLASTICĂ !!!!


evidenţierea celularităţii medulare
stabilirea proporţiei diferitelor linii celulare
– 2/3 din celularitate - elementele seriei granulocitare
– 1/3 - precursorii seriei eritrocitare
determinarea unei infiltrări medulare
– cu celule neoplazice
– ţesut adipos

3. Studiul frotiului medular
Indicaţiile studiului
frotiului medular:

examinarea
depozitelor
medulare de fier din
eritroblaşti şi
macrofage

prin coloraţia Perls
foarte bogate în
anemia sideroblastică
– absente în anemia
feriprivă

Sideroblast =
eritroblast încărcat cu
Fe

EXPLORAREA SERIEI ROŞII
1. Determinări din sângele periferic
a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

4. Investigaţii speciale

Metabolismul fierului

Vitamina B12 şi acidul folic

Evidenţierea hemolizei patologice

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului
Sideremia
(serum iron)

concentraţia serică a Fe

Valori normale:
– 65 - 175 μg% la bărbaţi
– 50 - 170 μg% la femei

valori scăzute - anemia feriprivă

valori crescute – anemia sideroblastică

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului
Capacitatea totală de
legare a fierului (CTLF)
(Total Iron Binding Capacity,
TIBC)

reprezintă cantitatea de
transferină circulantă
Valori normale:
– 250 - 400 µ g%


creşte în anemia feriprivă
scade în anemia
sideroblastică

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului
Saturaţia transferinei:

Valori normale:
– 25 - 40 %


scade în anemia feriprivă sub 15%
creşte în anemia sideroblastică

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului
Feritina serică:

Fe este stocat în ţesuturi sub formă de feritină şi
de hemosiderină:
– feritina - prezentă în plasmă doar în cantităţi
mici
– nivelul feritinei serice se corelează bine cu
depozitele totale de Fe ale organismului.
Valori normale:
– 15 – 250 µ g/l

valori scăzute

– anemia feriprivă

valori crescute

– anemia sideroblastică

4. Investigaţii speciale
Metabolismul fierului
Protoporfirina eritrocitară liberă (PEL):

Valori normale:
– 16 – 65 µg/dl
valori crescute apar în
– deficitul de Fe
– anemie sideroblastică
– anemie aplastică

4. Investigaţii speciale
Vitamina B12 şi acidul folic
Dozarea vitaminei B12
 Valori normale:
– 200 – 600 pg/ml

Dozarea acidului folic
 Valori normale:
– 2,3 – 17 ng/ml

4. Investigaţii speciale
Vitamina B12 şi acidul folic
Testul Schilling:

evidenţiază
absorbţia
intestinală a
vitaminei B12
se utilizează în
diagnosticul
anemiei pernicioasă
(Biermer)

4. Investigaţii speciale
Evidenţierea hemolizei
patologice
Anemiile hemolitice se caracterizează prin

creşterea ratei distrucţiei eritrocitare
scurtarea supravieţurii eritocitelor în circulaţie

Testul Coombs

se utilizează în diagnosticul anemiilor
imunohemolitice (hemoliză cauzată de anticorpi
antieritrocitari)
are la bază proprietatea serului antiglobulinic
(care conţine anticorpi antiglobulină umană,
preparaţi pe iepuri prin injectare de globulină
umană ) de a aglutina eritrocitele pe suprafaţa
cărora sunt prezente aceste globuline

4. Investigaţii speciale
Evidenţierea hemolizei
patologice
Testul Coombs direct

identifică anticorpii antieritrocitari fixaţi pe eritrocite

4. Investigaţii speciale
Evidenţierea hemolizei
patologice
Testul Coombs indirect

identifică anticorpii antieritrocitari liberi din ser,
care reacţionează împotriva eritrocitelor

EXPLORAREA SERIEI ALBE
INTRODUCERE

SERIA ALBĂ
Leucocitele


celule nucleate
lipsite de pigment (gr., leukos =alb)
rol principal - apărarea organismului - nespecifică
şi specifică

Numărul de leucocite din sângele circulant

între 4.000 – 8.000/mm3

Există 2 mari tipuri de leucocite:

polimorfonucleare
mononucleare

Leucocitele
Polimorfonucleare (PMN) sau
granulocite

nucleu polilobat şi citoplasmă granulară
rol principal - apărare nespecifică a
organismului prin fagocitoză

În funcţie de coloraţia granulaţiilor există 3
tipuri de granulocite :


PMN neutrofile numite şi microfage
PMN eozinofile
PMN bazofile

Leucocitele

PMN neutrofile numite şi
microfage
– principalele implicate în
fagocitoză
– primele care sunt
responsabile de fagocitoză
(gr., phagein = a mânca).

Leucocitele

PMN eozinofile
– capabile în mai mică
măsură de
fagocitoză
– cresc în infecţiile
parazitare şi în
alergii, inclusiv
medicamentoase

Leucocitele

PMN bazofile
– rol mai puţin cunoscut
– intervin în inflamaţie (prin
eliberare de histamină)
– intervin în coagulare (prin
eliberare de heparină) din
granulaţiile lor
– prezente şi la nivel tisular
unde poartă denumirea de
mastocite
– rol important în reacţiile
alergice

Leucocitele
Mononuclearele sunt la
rândul lor de 2 tipuri:

Monocite
– cele mai mari leucocite
– trec în ţesuturi la 24 -48 de
ore după microfage
– sunt numite macrofage
pentru că fagocitează
particule de dimensiuni mari,
inclusiv microfagele distruse
în focarele infecţioase

Leucocitele

Limfocite
– celule mononucleare
mici de 2 tipuri

limfocite B
limfocite T

– responsabile de
apărarea specifică sau
de răspunsul imun
orientat împotriva
unui anumit antigen
(orice substanţă
străină organismului)

Leucocitele

Limfocitele B
– în prezenţa antigenului → plasmocite →
secretă anticorpi ← efectorii imunităţii
umorale

Limfocitele T
– stimulate de antigen → subpopulaţii de
limfocite specializate 
 killer (atacul direct a antigenului)
 helper (cresc secreţia de anticorpi de
către plasmocite)
– efectorii imunităţii celulare

EXPLORAREA SERIEI ALBE

EXPLORAREA SERIEI ALBE
1. Modificări cantitative
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
2. Modificări proliferative
Leucemiile

EXPLORAREA SERIEI ALBE

formula leucocitară - examen de laborator de
rutină în practica medicală
pe frotiul de sânge periferic colorat MGG se pot
identifica tipurile celulare care compun formula
leucocitară normală

Număr total de leucocite
Neutrofile nesegmentate
Neutrofile segmentate

4.000 - 8.000/mm3
1- 3 %
60 - 66 %

Eozinofile

1-3%

Bazofile

0-1%

EXPLORAREA SERIEI ALBE
Formula leucocitară:
Never (neutrofile)
Let (limfocite)
Monkeys (monocite)
Eat (eozinofile)
Bananas (bazofile)
Cum îmi amintesc
procentul relativ ?
60 + 30 + 6 + 3 +1
(60% neutrofile
30% limfocite
6% monocite
3% eozinofile
1% bazofile)

EXPLORAREA SERIEI ALBE
Leucocitoza:





↑ nr. de leucocite
> 10.000/mm3
Neutrofilie
Eozinofilie
Bazofilie
Limfocitoză
Monocitoză

Leucopenie:





↓ nr. de leucocite
< 4.000/mm3
Neutropenie
Eozinopenie
Bazopenie
Limfopenie
Monocitoză

EXPLORAREA SERIEI ALBE
1. Modificări cantitative
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
2. Modificări proliferative
Leucemiile

Leucocitoza
1. Neutrofilia

↑ nr de granulocite neutrofile

Fiziologică:


sarcină (trim. III)
stress
efort fizic

Patologică:



infecţii localizate sau generalizate
mai ales bacteriene
afecţiuni mieloproliferative:
leucemia mieloidă cronică
inflamaţii – infarctul miocardic,
arsuri, bolile de colagen
(poliartrita reumatoidă)
neoplasme - pulmonar, gastric,
uterin, pancreatic
corticoterapia

Leucocitoza
2. Eozinofilia



↑ nr de eozinofile
afecţiuni parazitare - trichinoza, giardioza
afecţiuni alergice - astm bronsic, urticarie, rinita
alergică, boala serului, reacţiile alergice
medicamentoase (iod, aspirină, peniciline)
afecţiuni maligne: leucemia mieloidă cronică,
postsplenectomie, tumori de orice tip şi cu orice
localizare metastazate sau necrozate
sindroame cu hipereozinofilie: infiltratul
pulmonar cu eozinofile (sdr. Loeffler)
bolile vasculare de colagen (dermatomiozita,
periarterita nodoasă

Leucocitoza
3. Bazofilia

↑ nr de bazofile
afecţiuni alergice (r. HS tip I):

inflamaţii cronice:

astm bronşic extrinsec, urticarie, şoc
anafilactic
colită ulcerativă, poliartrită reumatoidă

afecţiuni maligne:

LMC, policitemia vera, mielofibroza (NU şi în
reacţiile leucemoide)

Leucocitoza
4. Monocitoza

↑ nr de monocite
infecţii:

– virale: mononucleoza infecţioasă
– bacteriene: endocardita bacteriană subacută,
bruceloză, TBC

inflamaţii cronice granulomatoase:
– sarcoidoza, enterita regională

afecţiuni maligne:

– LA monocitare şi mielomonocitare,
– LMC
– neoplasme de sân, ovar, rinichi, digestive

Leucocitoza
5. Limfocitoza

↑ nr de limfocite
infecţii virale acute:
– mononucleoză infecţioasă, hepatitele virale,
tuse convulsivă, parotidită epidemică

infecţii cronice:
– TBC, sifilis

afecţiuni endocrine:
– tireotoxicoză, insuficienţă CSR

afecţiuni maligne:
– LLC, limfoame cu descărcare periferică

Reacţia leucemoidă
Definiţie:

↑ nr de leucocite: 30.000 – 60.000/mm3

Dg. pozitiv:

număr crescut de leucocite mature
număr redus de elemente tinere şi intermediare
(mieloblaşti/promielociţi 1% şi mielocite/
metamielocite 5-10%)

Cauze:

infecţii bacteriene severe: meningita
pneumococică, inf.respiratorii, septicemii
afecţiuni maligne cu metastaze osoase

Reacţia leucemoidă

Leucemia mieloidă cronică

Este
o
reacţie
de
apărare,Este
o
reversibilă (leucocitoză reactivă) ireversibilă
Nr.
de
leucocite
50.000/mm3
Lipsa
bazofilelor
leucocitară

30.000
în

afecţiune

malignă,

–Nr. de leucocite > 50.000/mm3

formulaPrezenţa bazofilelor
leucocitară

în

formula

Nr. redus de neutrofile imature înNr. crescut al neutrofilelor imature,
periferie
cu
predominenţa
formelor
intermediare
Fosfataza
crescută

alcalină

leucocitarăFosfataza
↓/absentă

Nivelul seric al vit. B12
/uşor crescut
Absenţa
Philadelphia
Celule fără atipii

alcalină

leucocitară

normalNivelul seric al vit.B12 mult crescut

cromozomuluiPrezenţa
Philadelphia
Celule cu atipii

cromozomului

EXPLORAREA SERIEI ALBE
1. Modificări cantitative
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
2. Modificări proliferative
Leucemiile

Leucopenia
1. Neutropenia






↓ nr de neutrofile circulante
absenţa lor în periferie se numeşte
agranulocitoză
infecţii bacteriene severe
infecţii virale

mononucleoza infecţioasă, gripa, rujeola, rubeola,
varicela, hepatita, SIDA

deficite nutriţionale

de acid folic şi vitamina B12 mai ales la alcoolici

afecţiuni hematologice

aplazii medulare, leucemii, limfoame

postradioterapie indusă medicamentos:

citostatice, antiinflamatoare, anticonvulsivante,
antitiroidiene, fenotiazine

Leucopenia
2. Eozinopenia

↓ nr de eozinofile
stări de hiperactivitate adrenocorticoidă din
cursul traumatismelor, postintervenţii
chirurgicale
semnificaţia clinică este redusă

3. Bazopenia



↓ nr de bazofile
stări de stress
administrare de corticoizi
semnificaţie clinica redusă

Leucopenia
4. Monocitopenia


↓ nr de monocite
aplazia medulară primară sau după toxice medulare
indusă medicamentos: imunosupresoare,
corticoterapie

5. Limfopenia

↓ nr de limfocite
limfopenii acute:

– stări de stress (pneumonii, septicemii, infarct
miocardic)

limfopenii cronice:

– imunodeficienţele secundare - SIDA (afectat Th CD4+)
– imunodeficienţele primare: limfocite B, T
– postradioterapie sau indusă medicamentos: citostatice,
corticoizi
– boli maligne : aplaziile medulare, limfoame

EXPLORAREA SERIEI ALBE
1. Modificări cantitative
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
2. Modificări proliferative
Leucemiile

Leucemiile
Definiţie:

afecţiuni proliferative maligne ale
celulelor hematopoetice la nivelul
măduvei hematogene → de unde ajung
în circulaţia periferică şi invadează
diverse ţesuturi şi organe

Leucemiile
Clasificare:
După debut şi evoluţia clinică
– Leucemii acute
– Leucemii cronice
După tipul celular care proliferează
– Leucemii granulocitare (mieloide)
– Leucemii limfocitare

Leucemiile acute
Caracteristici clinice

debut brusc, evoluţie rapidă, prognostic sever (deces în
câteva luni în lipsa tratamentului)

proliferarea formelor celulare imature, blastice precursorii seriilor mieloidă sau limfoidă la nivel medular cu
blocarea diferenţierii şi a maturării celulare

infiltrarea rapidă a măduvei hematogene cu suprimarea
hematopoiezei normale şi apariţia insuficienţei medulare
manifestată prin triada clasică a leucemiilor acute:
– anemie severă rapid instalată şi cu evoluţie progresivă
– granulocitopenie cu sindrom infecţios
– trombocitopenie cu sindrom hemoragipar sau purpură

Leucemiile acute
Diagnosticul paraclinic

examenul sângelui periferic

– leucocitoză cu apariţia celulelor tinere - blaştii
maligni

examenul măduvei hematogene - puncţia sternală
confirmă diagnosticul deoarece evidenţiază
– hipercelularitea extremă
– infiltrarea cu celule imature, blastice

teste citochimice

– utilizează coloraţii specifice pentru identificarea
tipului celular care proliferează (leucemie limfocitară
sau mielocitară)

A. Leucemia mieloidă acută

proliferarea malignă a precursorilor seriei
mieloide sau granulocitare

la orice vârstă - predilecţie la adulţi tineri

particularităţi
– prezenţa hiatusului leucemic = prezenţa
excesivă a blaştilor alături de un număr
progresiv redus de elemente mature,
fără elementele intermediare
– prezenţa corpilor Auer în mieloblaşti şi
promielocite

bastonaşe azurofile în citoplasmă

B. Leucemia limfoidă acută

proliferare malignă a limfoblaştilor în
măduva osoasă şi ţesutul limfoid

prezenţa constantă a adenopatiilor

cu predilecţie la copii
– incidenţă maximă la 3 – 4 ani

frotiul periferic şi puncţia sternală sunt
dominate de prezenţa limfoblaştilor

Leucemiile cronice
Caracteristici clinice

debut insidios, evoluţie mai lentă, prognostic
rezevat

proliferarea şi acumularea într-o primă fază a
celulelor leucemice bine diferenţiate, de tip matur

infiltrarea lentă a măduvei hematogene cu
instalarea progresivă a sindromului anemic,
infecţios şi hemoragipar.

Tipuri celulare

leucemia mieloidă (granulocitară) cronică
leucemia limfoidă cronică

Leucemiile cronice
Diagnostic paraclinic:

explorările pe baza cărora se pune
diagnosticul de leucemie cronică sunt



studiul frotiului de sânge periferic
studiul frotiului medular
teste citochimce
teste citogenetice

în LMC cromozomul Philadelphia

EXPLORAREA HEMOSTAZEI
INTRODUCERE

TROMBOCITELE
(plachete sanguine)


cele mai mici elemente
figurate ale sângelui
fără nucleu
citoplasmă cu numeroase
granulaţii mici
rolul major - participarea
la hemostază
– oprirea unei hemoragii
– prin formarea unui dop de
plachete numit tromb
trombocitar la locul unei
leziuni vasculare

TROMBOCITELE
Formare
 la nivelul măduvei hematogene
 prin fragmentarea unor celule precursoare
mari numite megacariocite
Numărul normal în sângele circulant
 150.000 – 300.000/mm3
Durata de viaţă
 7–12 zile
 sunt distruse de către macrofagele
sistemului reticulo-endotelial din splină

HEMOSTAZA
Definiţie

oprirea unei hemoragii

Realizată cu participarea a 3 grupe de
factori:


Hemostaza
factorii vasculari
primară
factorii trombocitari
factorii plasmatici ai coagulării – Hemostaza
secundară

HEMOSTAZA
Factorii implicaţi în hemostază
interacţionează în următoarea secvenţă:

Vascoconstricţie

Hemostaza
primară
Formarea trombului alb trombocitar

Activarea coagulării

Hemostaza
secundară
Formarea cheagului de fibrină

Retracţia şi liza cheagului - Fibrinoliza

Hemostaza primară

Hemostaza primară

Hemostaza secundară

Hemostaza secundară

Fibrinoliza

Tromboza

EXPLORAREA HEMOSTAZEI

EXPLORAREA HEMOSTAZEI
1. Explorarea hemostazei primare
Numărul de trombocite
Timpul de sângerare

2. Explorarea hemostazei secundare
APTT
Timpul Quick
Fibrinogenul plasmatic

3. Explorarea fibrinolizei
Testul lizei cheagului de euglobuline
Testul de trombină

EXPLORAREA HEMOSTAZEI
1. Explorarea hemostazei primare
Numărul de trombocite
Timpul de sângerare

2. Explorarea hemostazei secundare
APTT
Timpul Quick
Fibrinogenul plasmatic

3. Explorarea fibrinolizei
Testul lizei cheagului de euglobuline
Testul de trombină

1. Explorarea hemostazei
primare
a) Numărul de trombocite

Valori normale: 150.000 – 300.000/mm3

Modificări patologice:
↓ nr trombocitelor < 150.000/mm3 (trombocitopenie)
prin
 ↓ producţiei medulare (anemie aplastică)
 ↑ distrucţiei sau consumului în sângele periferic
(coagularea intravasculară diseminată - CID)
 sechestrare splenică (în splenomegalie)
↑ nr trombocitelor (trombocitoză)
 primară, în afecţiunile mieloproliferative cronice
 secundară unor condiţii ca traumatismele sau
hemoragiile severe

1. Explorarea hemostazei
primare
b) Timpul de sângerare

test screening ce evaluează funcţia
vasculară şi trombocitară

timpul necesar opririi sângerării unei
incizii standardizate

tehnica Ivy

Valori normale : 2 - 4 minute

Timpul de sângerare – tehnica
Ivy

1. Explorarea hemostazei
primare
b) Timpul de sângerare
Patologic: peste 5 minute
 TS - prelungit în :
– sindroame hemoragice vasculare (ex, purpura
Henoch-Schönlein)
– sindroame hemoragice trombocitare:
 trombocitopeniile (< 100.000/mm3)
 trombocitopatii (boala von Willebrand)
– CID

TS - normal în coagulopatii (hemofilie)

EXPLORAREA HEMOSTAZEI
1. Explorarea hemostazei primare
Numărul de trombocite
Timpul de sângerare

2. Explorarea hemostazei secundare
APTT
Timpul Quick
Fibrinogenul plasmatic

3. Explorarea fibrinolizei
Testul lizei cheagului de euglobuline
Testul de trombină

2. Explorarea hemostazei
secundare
a) Timpul de tromboplastină parţială activat
(APTT)

explorează calea intrinsecă a coagulării

este folosit în monitorizarea terapiei cu
heparină nefracţionată

Valori normale = 27 -31 sec

Domeniu terapeutic = alungirea sa de 1,5
– 2,5 ori

2. Explorarea hemostazei
secundare
APTT se alungeşte:

deficitul factorilor coagulării din calea intrisecă şi
calea comună
– deficitul factorului VIII: hemofilia A
– deficitul factorului IX: hemofilia B

prezenţa în sânge a unor inhibitori ai factorilor de
coagulare din calea intrinsecă sau cea comună

administrarea a diferite substanţe ce inhibă
procesul de coagulare
– heparina în concentraţii mai mari de 0,1U/ ml
plasmă

2. Explorarea hemostazei
secundare
Domeniul terapeutic pentru APTT

ţinta terapeutică a terapiei anticoagulante cu
heparină este alungirea APTT de 1,5 ‑ 2 ori limita
superioară a normalului

APTT scurtat



trombocitoze
în cazul administrării LMWH (anti Xa).
greşeli de tehnică: necentrifugarea probelor în
decurs de o oră de la recoltare
rezistenţă la heparină

2. Explorarea hemostazei
secundare
b) Timpul Quick (timpul de
protrombină, PT sau TQ)

explorează calea extrinsecă şi cea finală
comună
folosit pentru urmărirea tratamentului
anticoagulant oral (derivaţi cumarinici Warfarină, Trombostop) la pacienţi
coronarieni
Valori normale : 12 - 15 sec

2. Explorarea hemostazei
secundare
b) Timpul Quick (timpul de protrombină, PT
sau TQ)

PT se determină în secunde
cea mai utilizată metodă de exprimare a TQ este:
INR (International Normalized Ratio)
– Valori normale : 1
– preferat de către majoritatea laboratoarelor şi
de cei mai mulţi clinicieni pentru a controla
nivelul anticoagulării orale
– valoarea INR trebuie să fie cuprinsă între 2-3 în
vederea unei anticoagulări optime
 sub 2 - risc de tromboză
 peste 3 - risc de hemoragie

2. Explorarea hemostazei
secundare
b) Timpul Quick (timpul de
protrombină, PT sau TQ)
Timpul Quick este prelungit în:

afecţiuni hepatice severe (scăderea
sintezei proteice)

carenţa de vitamina K

a- sau hipofibrinogenemii

CID

2. Explorarea hemostazei
secundare
c) Dozarea fibrinogenului

este o glicoproteină

este sintetizată la nivelul ficatului însă
nivelul său plasmatic nu scade în
afecţiunile hepatice, decât în stadiile
terminale sau în cursul coagulării
intravasculare diseminate

Valori normale : 200 - 400 mg%

2. Explorarea hemostazei
secundare
c) Dozarea fibrinogenului
Creşte

procese inflamatorii
în cursul reacţiei de faza acută (postoperator,
după un infarct miocardic)

Scade

stadiile finale ale hepatopatiilor
etapele iniţiale ale unui sindrom de coagulare
intravasculară diseminată
în hipofibrinogenemia congenitală

EXPLORAREA HEMOSTAZEI
1. Explorarea hemostazei primare
Numărul de trombocite
Timpul de sângerare

2. Explorarea hemostazei secundare
APTT
Timpul Quick
Fibrinogenul plasmatic

3. Explorarea fibrinolizei
Testul lizei cheagului de euglobuline
Testul de trombină

3. Explorarea fibrinolizei
a) Timpul de liză a cheagului euglobulinic

Valori normale: peste 60 minute
< 60 minute semnifică fibrinoliză accelerată

b) Determinarea timpului de trombină

prelungit în prezenţa produşilor de degradare ai
fibrinei

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful