You are on page 1of 20

Istoria Dermatologiei

Dermatologia nu este o specialitate recentă, ci a
existat din antichitate, ca parte integrantă a
medicinei generale

La fel ca şi celelalte specialităţi, dermatologia a
apărut din nevoia oamenilor de a-şi înţelege şi trata
bolile, ocupând întotdeauna un loc important
datorită întinderii mari, a localizării superficiale a
organului principal de studiu – tegumentul şi anexele
sale.

rănilor. şi niciodată omul nu a depus eforturi mai intense şi mai rapide decât atunci când s-a pus problema pruritului. Pusey (1865-1940) – unul din cei mai renumiţi dermatologi americani spunea: “Bolile pielii se supun singure atenţiei într-un mod în care puţine alte boli o fac. scabiei sau paraziţilor ce-i afectau pielea.W.” .A.

în anii 3000 î.Imhotep • • Primul medic din istoria medicinei Medicul curţii Regelui Zoser al Egiptului.H. .

Papirus cu texte medicale datând din anii 3000 î. .H.

Papirusul Edwin Smith: 22 pagini despre tratamentul rănilor .

Hieroglife ce descriu instrumentar pentru chirurgie. obstetrică. prescripţii medicale de bază Reţete scrise Instrumentar chirurgical .

• Unul din cei mai importanţi adepţi ai lui Esculap. • Scrierile sale includ o listă de boli dermatologice.): • “Părintele medicinei”. .Hippocrate (470-360 î.H. constituind un prim scurt catalog modern al afecţiunilor cutanate.

): • • A făcut primele descrieri detaliate ale unghiilor. părului. pediculozele. A studiat lepra.H.Aristotel (384-322 î. Aristotel şi Alexandru cel Mare . pielii.

Civilizaţia Romei a oferit nume de vază din medicină. Clasificarea bolilor dermatologice în boli ale pielii păroase şi ale pielii glabre a fost păstrată până la mijlocul secolului 18.): • – “De Re Medica” – Cap. “De Temperamentis”: a descris efetul nociv al “acri volatili” (echivalentul poluării moderne) asupra părului. “On Diseased Tumors” – “prima carte de dermatologie “ (Richter). . cum ar fi: – Celsus (25/30 î.): • • • • A doua figură importantă din istoria medicin ei. Galen (133-200 d.H.H.-45/50 d. VI: “De Areis” – menţionează două din afecţiunile scalpului: alopecia (area Celci) şi ophiasis-ul.H.

Perioada 1500 – 1800: • Extrem de importantă pentru medicină în general. nu doar pentru dermatologie. • Descrierea agentului etiologic al sifilisului: – Sifilisul a fost descris prima dată în Spania de Ruy Dias de Isla din Barcelona în 1493. – Anreea Paracelsus (1493-1541) a descris leziuni din sifilis. . 1493 – Denumirea de Sifilis a fost adoptată în 1530 – Giralomo Fracastero a publicat poemul: “Syphilis Sive Morbus Gallicus”.

cu ajutorul unui olandez – Jan Ladmiral. A introdus utilizarea planşelor desenate. general acceptată. restul a fost completat de protejatul său Thomas Bateman (1779-1821). Prima clasificare bazată pe criterii clare de morfologie a leziunilor. Doar un volum din opera sa a fost publicat înainte de decesul prematur al acestuia.Robert Willan (1757-1812) .Londra: • • • • Fondatorul dermatologiei moderne. . considerat a fi la fel de important în dermatologia britanică.

.• Dezvoltarea învăţământului medical în secolul 18 a impus necesitatea existenţei materialului didactic. • Mulajele de ceară au fost soluţia. • Fiecare mulajeur avea secretul său în fabricarea materialului de lucru (ceară. parafină. când au fost înlocuite de alte metode.). fiind un excelent material demonstrativ. fără miros etc. colofoniu etc. Aceste modele au fost larg folosite până în anii 1930. prezentând toate detaliile caracteristice fiecărei afecţiuni în parte. fiind neperisabile. Erau mult mai facil de utilizat. mai moderne. pentru o mai bună înţelegere a aspectelor clinice.

infecţiilor streptococice. – Sigmund Pollitzer (S.). dermatoze produse de Pytirosporum.U.• Alte studii etiologice de bază au fost efectuate de: – Max Juliusberg (Berna) – patogenia Molluscum contagiosum. Lewandowsky (Berlin) şi T. Lewis (Londra). eczemei.A. – Raymond Jacques Sabouraud (1864-1938): studii în domeniul alopeciilor. – F. .

favusul • 1879 Primul microorganism din venerologie – Neisser .gonococul • 1884 Primul microorganism al tuberculozei – Koch – bacilul lupusului vulgar • 1905 Descoperirea spirochetelor din sifilis .Contribuţii dermatologice în microbiologie • 1687 Primul agent patologic viu al unei afecţiuni – Bonomo parazitul scabiei • 1839 Prima descriere a unui microorganism ca agent etiologic – Schoenlein .Molluscum contagiosum .Schaudinn şi Hoffman • 1907 Prima reproducere a unei tumori umane cu material ultrafiltrat – Ciuffo .

fiind cu un pas înaintea altor specialităţi în dezvoltarea de noi metode de investigare şi tratament. • Aceste metode au putut mai târziu să fie aplicate şi în alte domenii medicale.• Dermatologii au avut un avantaj datorită accesibilităţii organului studiat. .

Percival Pott • 1887 Prima dovadă a implicării factorilor chimici Jonathan Hutchinson – carcinoame cutanate arsenicale • 1890 Prima manifestare precanceroasă .hornari .DubreuilhHutchinson • 1894 Prima recunoaştere a rolului luminii şi compenetelor sale în apariţia cancerelor – Unna – cancerele cutanate ale fermierilor şi marinarilor .Contribuţii ale dermatologiei în oncologie • 1775 Prima dovadă a implicării unui factor în apariţia cancerului – gudroanele .

. biologică participând la păstrarea homeostaziei organismului. chimică şi biologică. • Evidenţierea rolului tegumentului ca barieră mecanică. biologic active. dar şi posibilitatea administrării transcutanate a diverse substanţe chimice. fizică.• Un alt pas important în dezvoltarea dermatologiei a fost stabilirea permeabilităţii tegumentului: tegumentului rolul tegumentului în eliminarea diverselor substanţe. la funcţia de apărare etc.

dermato-cosmetica considerată în prezent parte integrantă a dermatologiei moderne. . terapeutice dar o dezvoltare extraordinară a avut dermato-cosmetica.• Ultimele decenii au fost marcate de descoperiri importante în etiopatogenia afecţiunilor dermatologice. în ceea ce priveşte posibilităţile terapeutice.