DEPRESIA

Student:NEMES (DASCAL) ADRIANA

Depresia
reprezinta
incapacitate
a de a
construi un
viitor.
(Rollo May)

 Depresia, una dintre cele mai

frecvente si mai grave
tulburari psihice, cu o
pondere remarcabila in
morbiditatea si mortalitatea
generala, reprezinta
actualmente o problema
multidisciplinara de
considerabila amploare.
Amploarea ei este relevata si
de faptul ca aproximativ 1520% din populatie prezinta,
de obicei o data sau de mai
multe ori pe parcursul
existentei, episoade
depressive care,
nediagnosticate si netratate
la timp si eficient, pot deveni
fatale pentru multi depresivi.

Obiectivele acestui referat sunt:

-

definirea depresiei

- subimpartirea conceptului de depresie

privind evolutia si dezvoltarea lui
- evidentirea elementelor care favorizeaza
depresia
- categorizarea tipurilor de depresii
- clasificarea depresiilor
- identificarea tratamentului corect asociat
starii depresive

Definirea depresiei
Depresia este o maladie mental caracterizat
printr-o modificare profund a strii timice, a
dispoziiei, n sensul tristeii, al suferinei morale i
ncetinirii psihomotorii, asociindu-se n general cu
anxietatea, depresia ntreine la pacient o impresie
dureroas de neputin global, de fatalitate
disperat, iar uneori antreneaz ruminaii
subdelirante pe tema culpabilitii, a indignitii, a
autoaprecierii, putnd conduce la luarea n
considerare a sinuciderii i, uneori, la realizarea
acesteia. (Larousse, 1998, p.101).

Subimpartirea conceptului de depresie

privind evolutia si dezvoltarea lui
Anxietatea, prezenta frecvent in depresii, este mult mai
intensa si mai dureroasa decat in orice alta boala, accentuand
indispozitia, disconfortul intern, precum si sentimentul de
insuportabilitate al acestei stari, care-l fac pe bolnav sa-si
traiasca personalitatea la dimensiuni restranse, devalorizata si
lipsita de orice sens, ducandu-l uneori intr-o stare de
disperare, de deznadejde si chair la acte autoagresive.
Simptomatologiei de mai sus ii sunt asociate foarte frecvent si
tulburari neuro-vegetative, metabolice si organo-functionale,
ceea ce constitue uneori o metamorfozare inconstienta a
depresiei in tablouri de suferinta organica, mascand astfel
fenomenologia depresiva, situatie in care vorbim despre o
depresie mascata sau chiar somatizata.

 Tristetea, disperarea si comportamentul schimbat

al depresivului cu ideile sale micromanice si
preocuparile sau tentativele de suicid, creeaza in
cadrul familiei si celor apropiati diferite reactii
emotionale ce pot fi esalonate pe un larg evantai,
cum sunt cele de mila, compasiune, grija si
supraveghere ca reactii adecvate si utile, pana la
cele de contagiune, pesimism, disperare, manie, a
caror influenta negativa poate agrava tabloul
depresiv si facilita conduita autolitica.

Anxietatea

Tristetea

 Prezenta starilor depresive este semnalata atat

in scrierile biblice cat si in literatura antica,
motiv pentru care se poate presupune ca
delimitarea tulburarilor psihice ar fi inceput
tocmai cu starile depresive si maniacale. In
paginile marilor poeme a lui Homer (sec. X-IX
I.Hr): ,,Ilianda si ,,Odiseea, sunt descrise
cazuri tipice de sindroame depresive.

Evolutia si dezvoltarea conceptului de depresie se

poate subimparti in trei etape:

perioada preclinica;
perioada clinica;
perioada moderna si
contemporana;

 Cauzele depresiei sunt total

necunoscute; ipostazele se bazeaza
pe argumente pertinente, dar nici
unul nu poate explica depresia. La
fel ca si in cazul schizofreniei, se
confrunta doua teorii majore ale
psihiatriei: psihogeneza si
organogeneza.

Psihogeneza

Organogeneza

Tipuri de depresii:
Depresia endogena tipica este caracterizata de
o durere morala vdita ce contrasteaza cu
indiferenta afectiva exterioara, cu pesimismul
puternic, cu inhibitia marcata, cu ideile de
autoacuzare si/sau devalorizare, cu ideile delirante
de rutina, de incurabilitate, catastrofice, cu
insomnia prin trezire precoce, cu anorexia insotita
de scadere ponderala, cu lipsa de pofta de viata ce
nu poate fi invinsa de nici un argument. Variatia
simptomelor pe parcursul unei zile are un aspect
particular in depresiile endogene: sunt foarte
puternice dimineata, tinzand catre estompare la
sfarsitul zilei. Depresivul melancolic nu isi da seama
de aspectul patologic al starii sale, refuzand orice
tratament, considerat inutil.

1.

Depresia endogena

Depresia nevrotica sau psihogena este

caracrterizata mai curand de anxietate,
iritabilitate, acuze functionale multiple, absenta
ideilor delirante si nevoia de ajutor.
Autocompatimirea inlocuieste autoacuzarea. Spre
deosebire de melancolic, depresivul nevrotic
deseori incrimineaza evenimente sau persoane
responsabile de starea sa, fiind capabil sa
elaboreze strategii susceptibile sa o amelioreze.
Spre deosebire de depresia endogena, tristetea si
angoasa tind sa fie accentuate seara, tulburarile
somnului fiind frecvente.

2.

Depresia nevrotica

manifestarea depresiei simptomatice este

legata de evolutia bolii din fundal. Deseori,
oboseala si lentoarea psihomotorie sunt
accentuate, acuzele somatice putand fi legate de
afectiunea subiacenta. Uneori componenta
anxioasa este foarte pronuntata, mai ales in
depresiile din cursul bolilor grave, invalidante, si
in unele afectiuni endocrine.

3.

Clasificarea depresiilor
Clasificarea depresiilor cuprinde
urmatoarele (DSM IV):
1.Depresia primara
-a) depresii unipolare depresie anxioasa
- depresie recurenta
-b) depresii bipolare depresia cu episoade maniacale
2. Depresia secundara: - unei afectiuni somatice
- consumului de alcool
- administrarii unor medicamente

Depresie recurenta

Depresia maniacale

Din punct de vedere etiologic

depresiile varstnicului sunt:
Depresii organice (endogene) care cuprind
tulburarile bipolare si melancoliile de involutie,
evolutia lor fiind grava datorita frecventelor
tentative de suicid.
Depresii reactive secundare unor evenimente
declansatoare ca: traume psihice, neadaptare la
noile situatii din cursul imbatranirii, cum ar fi
pensionarea, pierderea rolului decizional si
social, frustrari economice, doliu, vaduvie.
Depresii secundare unor traumatisme, boli
somatice sau consum de medicamente
(rezerpina, digoxin, barbiturice, estrogeni,
steroizi, betablocante).

Tratamentul
Terapia starilor depresive a constituit o preocupare
permanenta a medicilor si a psihiatrilor toturor
timpurilor. Datorita cresterii si imbogatirii
arsenalului terapeutic, terapia starilor depresive
este conceputa ca un tratament global, fiind
individualizata si coordonata in asa fel incat prin
mai multe puncte de atac sa obtinem ameliorarea si
vindecarea depresiilor.
Prin tratarea tulburarilor deprsive, psihiatrii
urmaresc ,,pastrarea vietii, diminuarea suferintelor
si disiparea lor, paralel cu normotimizarea si
readucerea bolnavilor la structurile psihosomatice si
relationale caracteristice perioadei anterioare
instalarii bolii.

 Tratamentul preventiv al recaderilor:

1.psihoterapia:
-psihanaliza;
-psihoterapia de tip analitic;
-psihoterapie de sustinere si indicatie;
2.organizari existentiale;
3.medicamente care previn recaderile;
4.calatoriile, clima;

Prezentarea studiului de caz

Istoricul cazului:
A. Date de identificare:
- V. A. are 25 ani , naionalitate romana, locuiete n TarguJiu;
-a absolvit Facultatea de Stiinte Economice, momentan este
somera,necasatorita;
B. Acuze principale:
- stare de neliniste
- agitatie
- insomnii
- energie scazuta

RECOMANDARI;
Psihoterapie cu scopul de a ajuta pacienta sa
recunoasca si sa raspunda adecvat
La stimulii inconjuratori, de a imbunatati
functionarea pacientei si de a reduce recaderile. Tratament medicamentos. Acest tratament
cuprinde medicamente autopsihice. Tratamentul
simptomatic vizeaza insomniile, anxietatea, fobiile
si starile de panica. Alte mijloace terapeutice sunt
dozele mici de litiu, care pot potenta efectele
antidepresivelor amintite, precum si
carbamazepinele a caror efect consta mai ales in
reducerea incidentei recaderilor depresive.

Concluzii
Viata moderna trepidanta, caracterizata printr-un
tempo crescut pana la tracasare, suprasolicitarea,
poluarea, automatizarea muncii, somajul,
incertitudinea zilei de maine si altele, constitue
factori de baza ce explica incidenta crescuta a
starilor depresive (si in special a celor psihogene),
a caror prevalenta se ridica la 4-6% din populatie,
ceea ce inseamna ca in fiecare zi se intalnesc pe
mapamond peste 250 milioane de subiecti
depresivi. Aceasta prevalenta este mai ridicata in
mediul urban, atat in tarile dezvoltate si
industrializate, cat si in cele aflate in tranzitie spre
economia de piata.

Gheorghe Grecu (autor), Iosif Grecu-Gabos, Marieta GrecuGabos (colaboratori) DEPRESIA: aspecte istorice,
etiopatogenetice, clinice si terapeutico-profilactice; Editura
Ardealul; Targu Mures, 2Henri Loo si Pierre Loo (traducere
doctor Victor Daniel Ionescu); Depresia; Editura Corint;
Bucuresti, 2003
Iosif Gabos Grecu (autor), Marieta Grecu-Gabos, Mihaela
Pop (colaboratori), Actualitati in terapia depresiilor; Editura
Ardealul, Targu Mures 2004
Larousse Marele Dictionar al Psihologiei Larousse; Editura
Trei, Bucuresti, 2006
Olimpia Ghidrai Geriatrie si Gerontologie Editia a II-a;
Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2002