BOALA ARTROZICĂ

 artropatie degenerativă

“…un grup heterogen de afecţiuni care evoluează cu
manifestări articulare datorate alterării integrităţii
cartilajului şi modificării consecutive a osului subcondral”

(American College of Rheumatology)


 degradarea progresivă a cartilajului articular ÷ reacţie
hipertrofică a osului subcondral ÷ neoformare de os şi
cartilaj
BOALA ARTROZICĂ
 cea mai frecventă formă de afecţiune articulară
 morbiditatea cea mai mare

 debut insidios,
 evoluţie cronică, cu pusee de decompensare algică, statică şi
funcţională
BOALA ARTROZICĂ
 până la 55 ani – F=B
 după 55 ani – F>B

 prevalenţa | cu vârsta
FACTORI GENERALI:
Ereditatea (predispoziţie genetică)
Vârsta
Sexul
Obezitatea
Factori nutriţionali – micronutriente antioxidante, vitamina A, C, D
Densitatea minerală osoasă
Hipermobilitatea sau instabilitatea articulară
Alte boli – diabet zaharat, hipertensiune arterială, hiperuricemie.
FACTORI LOCALI:
Solicitarea anormală a unor ţesuturi normale
Stress mecanic – suprasolicitări repetate profesionale, sportive, obezitate, anomalii de statică
Traumatisme cu deformări articulare - subluxaţii, luxaţii, fracturi
Solicitarea normală a unor ţesuturi anormale
Boli congenitale – displazii de şold, boala Legg-Calve-Perthes, luxaţia congenitală de şold,
displazia de acetabul, displazia de condili femurali, etc.
Alterări secundare ale cartilajului articular – infecţioase, inflamatorii, metabolice, endocrine,
neurologice
Factori predispozanţi pentru boala artrozică
Interacţiunea factorilor predispozanţi
Moartea condrocitelor
Eliberarea de enzime litice
| sinteza compensator de proteoglicani
(keratan-sulfat<condroitin-sulfat)
| sinteza compensator de colagen tip I
(elasticitate, rezitenţă mecanică +)
+sinteza de proteoglicani şi colagen prin epuizare
condrocitară ¬
¬ + cantitatea de proteoglicani şi colagen
 reţea de colagen laxă
 Reacţie inflamatorie a sinovialei
Degradează proteoglicanii
şi colagenul
Alterarea elasticităţii cartilajului Microfracturi ale osului subcondral
prin scăderea capacităţii de amortizare a
cartilajului alterat
Reacţia reparatorie a osului subcondral
osteoscleroză subcondrală
 hipervascularizaţie
 stimularea osteoblaştilor ¬
osteofite marginale
Clasificare
ARTROZE PRIMARE (IDIOPATICE)

 Localizate
 şold (coxartroză)
 genunchi (gonartroză) – femuro-tibială, femuro-patelară
 coloană vertebrală (spondiloză) – cervicală, toracală, lombară
 mâini
 picioare
 alte localizări – umăr, cot, articulaţie temporo-mandibulară

 Generalizate – mai mult de 3 articulaţii afectate (boală
artrozică vertebro-periferică)

Clasificare
ARTROZE SECUNDARE

 Anatomice
 boli congenitale articulare
 anomalii de statică
 Traumatice
 Inflamatorii
 infecţioase –tuberculoză osoasă, infecţii cu germeni piogeni
 neinfecţioase – poliartrită reumatoidă, artrită psoriazică,
spondilartropatii seronegative
 Metabolice
 Gută, hemocromatoză, condrocalcinoză
 Endocrine
 Acromegalie, hiperparatiroidie, hipotiroidie, diabet zaharat
 Neurologice
 Tabes, siringomielie, neuropatii
 Alte boli
 osteonecroză aseptică, boala Paget a osului, osteocondrită, etc.
BOALA ARTROZICĂ – tablou clinic
 asimptomatică – mult timp

 debut - insidios

BOALA ARTROZICĂ – tablou clinic
 durere articulară

 este de tip mecanic
 apare şi se intensifică la efort
 se ameliorează în repaus

 în faze avansate, este prezentă inclusiv în repaus şi nocturn

 este de intensitate variabilă
 localizare – şoldurile dor mai tare
 pragul individual

 este meteodependentă,

 nu este corelată cu modificările radiologice
BOALA ARTROZICĂ – tablou clinic
 durerea articulară

 cartilajul nu e inervat !!!

 factorii care contribuie la apariţia durerii:
 mecanici – afectarea formei artic, osteofite, distrucţii articulare determină
apariţia unor forţe anormale asupra structurilor vecine
 osoşi – microfracturi în osul subcondral
 musculari – contractura musculară reflexă, atrofii musculare
 neurologici
 durere iradiată

 sinoviali, bursită, entesită – în puseele de activare
BOALA ARTROZICĂ – tablou clinic
 redoare articulară

 dificultatea resimţită la începutul mişcării
 < 30 min

 reducerea mobilităţii
 antalgică
 prezenţa osteofitelor
 distrugerea cartilajului şia osului subcondral
 deformări
 atrofii musculare
 anchiloze

 impotenţă funcţională

BOALA ARTROZICĂ – examen clinic
 mărirea de volum a articulaţiilor afectate - secundară efuziunilor, hiperplaziei sinovialei
sau prezenţei osteofitelor,

 tumefacţia părţilor moi,

 noduli Bouchard, Heberden - în artroza mâinii,

 deformări articulare - în stadii avansate,

 modificări ale mersului

 sensibilitate la palpare,

 cracmente şi crepitaţii la mobilizarea articulaţiilor,

 limitarea mişcărilor active şi pasive,

 blocaj articular,

 hipotrofie, hipotonie musculară,

 instabilitate articulară
BOALA ARTROZICĂ – explorări paraclinice
 Examene de laborator

 teste biologice de rutină – nemodificate

 teste specifice pentru diagnosticarea formelor speciale,

 examenul lichidului sinovial
 de tip “neinflamator”
- vâscos, filant cu coagul de mucină dens (testul Ropes)
- leucocite sub 2.500 /mmc
- predominanţa mononuclearelor (<25% polinucleare)
- eventual cristale de hidroxiapatită sau fosfat de sodiu dihidrat

- testul la mucină = pozitiv - formându-se la contactul cu acid acetic concentrat cheagul
la mucină spre deosebire de poliartrita reumatoidă unde este negativ

 determinarea markerilor metabolismului cartilajului
BOALA ARTROZICĂ – explorări paraclinice
 Examen radiologic

 îngustarea neuniformă a spaţiului articular,
 scleroza osoasă subcondrală,
 prezenţa osteofitelor la nivelul marginilor osoase sau la nivelul
locului de inserţie a ligamentelor,
 chiste osoase subcondrale,
 osteoporoză,
 deformări articulare,
 anchiloză
BOALA ARTROZICĂ – explorări paraclinice
 Alte teste imagistice
 ultrasonografie
 tomografie computerizată,
 rezonanţă magnetică nucleară,
 scintigrafie osoasă
BOALA ARTROZICĂ – tratament
 Obiective
 ameliorarea durerii,
 creşterea mobilităţii articulaţiilor afectate
 menţinerea funcţiei,
 prevenirea handicapului fizic,
 îmbunătăţirea calităţii vieţii
BOALA ARTROZICĂ - tratament
Profilaxie
Măsuri igieno-dietetice
Conservarea mobilităţii articulare şi a forţei musculare
Protecţie articulară
Adaptarea mediului în activitatea
cotidiană
Antialgice simple
Cure scurte cu antiinflamatoare
nesteroidiene
Fizioterapie
Glucocorticoizi intraarticular
Tratament
chirurgical
Forme medii
Persoane cu
risc
Toţi bolnavii
Forme grave
TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
 educarea pacientului,

 combaterea şi tratarea factorilor de risc - obezitate, anomalii de
statică, schimbarea locului de muncă (dacă este cazul), etc.

 protejarea articulaţiilor afectate, cu evitarea supraîncărcării şi
suprasolicitării articulaţiilor (mijloace ajutătoare pentru mers)

 evitarea ortostatismului şi mersului prelungit,

 alternarea ortostatismului şi mersului cu perioade de repaus
TRATAMENT MEDICAMENTOS
 analgetice - oral şi local,

 AINS - oral şi local,

 corticoizi - intra-articular,

 hialuronat - intra-articular,

 condroprotectoare - glucozamin- şi condroitin-sulfat, diacerin,
piascledine
TRATAMENT CHIRURGICAL
 osteotomii

 rezecţii ale osteofitelor voluminoase

 debridare artroscopică

 artroplastii
TRATAMENT DE RECUPERARE
 Obiective:
 combaterea durerii,

 menţinerea/ creşterea mobilităţii articulaţiilor afectate,

 creşterea stabilităţii articulare,

 creşterea forţei şi rezistenţei musculare,

 ameliorarea coordonării, echilibrului şi mersului
TRATAMENT DE RECUPERARE
 măsuri de igienă ortopedică a articulaţiilor

 termoterapie
 aplicaţii locale de căldură (atenuarea durerii cronice, de mică intensitate,
reducerea contracturii musculare)/ de rece (în dureri acute)

 electroterapie
 galvanoterapie
 curenţi de joasă frecvenţă – diadinamici (DF, PL), Trabert, stohastici, TENS
 curenţi de medie frecvenţă – interferenţiali (80-100Hz)
 curenţi de înaltă frecvenţă – unde scurte, înaltă frecvenţă pulsatilă
(Diapulse), unde decimetrice, microunde ÷ efect antalgic + termic
 ultrasunet
 fototerapie
TRATAMENT DE RECUPERARE
 kinetoterapie
 posturări
 mobilizări articulare
 tracţiuni
 refacerea stabilităţii
 refacerea controlului muscular dinamic pentru mers
 relaxarea-decontracturarea musculară
 menţinerea funcţionalităţii mioartrokinetice a articulaţiilor adiacente

 masaj
 antalgic, decontracturant
 stimularea propriocepţiei cu menţinerea tonusului muscular
 trofic tisular local
TRATAMENT DE RECUPERARE
 hidrokinetoterapie

 tratament balnear

 terapie ocupaţională
COXARTROZA
COXARTROZA
 coxartroza primitivă
 cu debut la 40-60 de ani,
 etiologie necunoscută,
 factori predispozanţi - obezitate, menopauză, senescenţă

 coxartroza secundară
 malformaţii, distrofii de creştere, traumatisme, artrite diverse,
 cu debut înainte de 40 de ani
COXARTROZA – tablou clinic
 durerea
 de intensitate moderată şi de tip mecanic

 regiunea inghinală,
 cu iradiaţii în regiunea fesieră şi
retrotrohanteriană, sau pe faţa anterioară a
coapsei până la genunchi (uneori sub formă de
gonalgii izolate, care pot duce la confuzii
diagnostice)

 apare la:
 mers pe teren accidentat,
 ortostatism prelungit,
 trecerea de la poziţie şezând la poziţie verticală
1
3 3
2
4
COXARTROZA – examen clinic
 Inspecţie

 scurtare aparentă a membrului – prin
bascularea în sus a bazinului şi hiperlordoză

 mersul antalgic (eschiva pasului de partea
afectată) cu şchiopătare, instabilitatea şoldului
şi bazinului ¬ mers “salutând” (la fiecare
pas, trunchiul se apleacă înainte)
 impune sprijinul pe baston
COXARTROZA – examen clinic
 Inspecţie

 atitudine vicioasă - în flexum, rotaţie externă şi adducţie

 hipotrofia / atrofia grupelor musculare fesiere şi cvadricipitale -
se instaleză relativ precoce

 pliul fesier – şters – în caz de hipotrofie musculară
COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii
• flexia se însoţeşte de o rotaţie internă
• extensia se însoţeşte de o rotaţie externă
• rotaţie internă – coapsa se deplasează intern, iar gamba extern
• rotaţie externă – deplasarea coapsei extern şi a gambei intern

 limitarea mobilităţii – rotaţie ÷ apoi abducţie şi adducţie ÷ în
formele avansate şi flexia

 în decubit ventral – pacientul nu poate ridica coapsa de pe pat
COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii

 rotaţie internă - limitată
COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii

 Testul Patrick (FABER - abducţie, rotaţie externă ¬ durere)







 ‘semnul pantofului’ (Duverney) - nu poate efectua flexia-
rotaţia necesară sprijinirii piciorului pe coapsa opusă
COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii

• ‘semnul cifrei 4’ - decubit dorsal, bazin fixat, coapsa în
abducţie, genunchi flectat si călcâiul sprijinit pe genunchiul opus;
se măsoară distanţa genunchi-planul mesei.
• Normal < 20 cm,
• în coxartroză > 20-30 cm

COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii

• Semnul Trendelenburg pozitiv
- la sprijinul unipodal, bazinul coboară de partea piciorului ridicat
prin deficitul cvadricepsului şi fesierului mijlociu
COXARTROZA – examen clinic
 Testarea mobilităţii

 Semnul lui LERI
- pacient în decubit ventral; mâna examinatorului prinde
glezna pacientului şi încearcă să ridice în sus membrul
inferior cu genunchiul flectat la 90º;
- genunchiul nu se poate desprinde de planul orizontal ·
limitarea extensiei şoldului
COXARTROZA – examen radiologic
 îngustarea interliniei articulare ÷ uzura cartilajului articular,

 alterarea structurilor osoase,
 osteoscleroză subcondrală

 deformările capului femural şi ale cotilului,

 deplasările capului femural în raport de cotil

 apoziţiile marginale - osteofitoze
COXARTROZA – examen radiologic
COXARTROZA – criterii de diagnostic
 Coxalgie + 2 din următoarele:
 VSH <20mm/h
 Prezenţa osteofitelor (radiologic)
 Îngustarea spaţiului articular (radiologic)
COXARTROZA – evoluţie
 spre agravare progresivă
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Obiective
 Combaterea durerii
 Asigurarea unei bune stabilităţi a şoldului
 Asigurarea unei mobilităţi funcţionale
 Evitarea instalării unor atitudini vicioase
 Creşterea gradului de coordonare şi echilibru în mers
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Măsuri de igienă ortopedică
 Reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală
 Evitarea ortostatismului şi mersului prelungit pe jos
 folosirea lifturilor, scărilor rulante
 Evitarea unei poziţii prelungite şezând, în special în fotolii joase
 Mers cu sprijin în baston (mâna opusă)
 Evitarea mersului pe teren accidentat
 Evitarea purtării încălţămintei cu toc înalt
 Pantofi cu tocuri moi
 Evitarea şchiopătării pentru controlul mersului
 De 2 ori pe zi - repaus postural la pat
 repaus în decubit ventral
 Deplasare pe bicicletă
 Corectare inegalitate de membre > 2 cm
 Program de kinetoprofilaxie la domiciliu
COXARTROZA – tratament de recuperare
 comprese reci – în durerile acute

 aplicaţii de cald local – în suferinţe cronice, cu durere de mică
intensitate, dar persistentă
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Electroterapie
 cu rol antalgic: curenţi interferenţiali cu spectrul de interferenţă de
90-100 Hz şi curenţi Trabert la nivelul articulaţiei şoldului

 cu rol excitomotor: curenţi de joasă frecvenţă (curenţi
dreptunghiulari) şi curenţi de medie frecvenţă cu aplicaţie la nivelul
grupelor musculare hipotrofiate: fesieri, cvadriceps, triceps sural.

 unde scurte la nivelul articulaţiei şoldului afectat, cu realizarea
endotermiei profunde producând astfel vasodilataţie, miorelaxare.

 ultrasunet în regim pulsat cu rol antalgic, miorelaxant
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Masaj

 masajul manual decontracturant, precedat de termoterapie
 fesier mare, ischio-gambieri, adductori, cvadriceps, musculatura lombară

 masajul mecanic vibrator

 masajul vascular al membrului şi segmentelor de membru

 masajul antalgic, în puseu

 tracţiuni, manipulări, elongaţii în perioada cronică

 fricţiuni pe punctele dureroase şi pe inserţiile musculare periarticulare
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Hidroterapie

 Baia caldă generală

 Baia cu nămol

 Duş subacval

 hidrokinetoterapie

COXARTROZA – tratament de recuperare
 Kinetoterapie

 Posturări funcţionale: pentru evitarea flexumului şi rotaţiei externe
!!!! preventiv în stadiul iniţial, corectoare în stadiul evolutiv, dar devin
inutile în stadiul final

Pentru evitarea flexumului.
- decubitul ventral, eventual cu un sac de nisip pe sacru şi o pernă mică sub
genunchi;

- decubit dorsal, o pernă sub fese, şoldul afectat întins (eventual cu sac de nisip
sub coapsă), iar celălalt mult flectat (cu genunchiul la piept);

- decubit dorsal la marginea patului lăsând membrul inferior să atârne jos din
pat. Atenţie să nu se lordozeze lombar

Pentru evitarea rotaţiei externe:

- în poziţia de şezând pe un scaun cu picioarele pe sol, se caută ca piciorul
omonim soldului coxotic să se afle cât mai în afara scaunului, genunchii fiind
apropiaţi unul de altul;

- uneori, pentru noapte, pot fi folosiţi suporţi pentru picior şi gambă, orteze din
faşă gipsată sau materiale termoplatice, ca nişte jgheaburi cu două
susţinătoare laterale, care obligă membrul inferior să rămână în poziţie
anatomică (picior cu degete spre zenit) blocând tendinţa spre rotaţie externă
(picior cu degete spre exterior).
COXARTROZA – tratament de recuperare
 Kinetoterapie

 Mobilizări articulare: pasive, active, scripetoterapie

 Tonifierea musculaturii abductoare, rotatorii mai ales interne,
extensorii Gen, flexori şi rotatori externi, folosind contracţiile izometrice şi
mişcările active cu rezistenţă progresivă (izotonice)

 Refacerea forţei musculare a muşchilor stabilizatori ai şoldului:
 fesier mijlociu – stabilitatea şoldului în plan frontal
 fesier mare şi ischiocrurali – stabilitate în plan sagital, contracarare flexum
 cvadriceps – conserva extensia genunchiului

 Recâştigarea controlului muscular dinamic pentru mers

 Corectarea poziţiei bazinului,
 Menţinerea funcţionalităţii normale a coloanei lombare, a genunchiului
omolateral şi a membrului inferior heterolateral; prevenirea/corectarea
atitudinilor vicioase
GONARTROZA – tablou clinic
 Durerea
 între puseuri – durere de tip mecanic – calmată de repaus, exacerbată de
ridicare de pe scaun, urcat-coborât scări, genuflexii, mers
 puseu acut - inflamator: durere şi în repaus, şi nocturn

 Artroza femuropatelară
 durere la nivelul interliniei femurorotuliene externe
 rotula dureroasă la percuţie, mobilizarea pasivă
 în forme avansate – mobilizarea rotulei e limitată

 Artroza femurotibială
 durere pe toată linia interarticulară sau zonele laterală, medială

 Cracmente
 Sindroame de instabilitate
 Insuficienţa structurilor ce asigură stabilitatea pasivă: congruenţa articulară,
ligamentele
 Insufic ienţa elementelor ce asigură stabilitatea activă (musculatură:
cvadriceps- hipotrofie
GONARTROZA – tablou clinic
 Tumefacţia genunchiului
 Gonartroze activate (şoc rotulian + în hidartroze)
 Hipertrofie adipoasă (lipogonartroză)

 Deviaţii axiale femurotibiale - cauze sau consecinţe ale gonartrozei?
 în plan frontal
 Genu varum, valgum
 în plan sagital
 Genu flexum
 Dezaxări rotuliene (cauză sau consecinţă a artrozei)

 Limitarea mobilităţii – progresivă
 Scăderea extensiei şi flexiei
 Faze avansate : contractură cvadriceps, flexie limitată
 Mers cu rotaţie externă
GONARTROZA – tablou clinic
GONARTROZA – examen radiologic
 Îngustarea interliniei
 Osteoscleroză subcondrală
 Osteofitoză

 Luxaţie, subluxaţie sau displazie rotuliană

 Secundară post genu valgus sau genu varum - leziunile predomină în
compartimentul intern sau extern
GONARTROZA – criterii de diagnostic
 Gonalgie + osteofite evidenţiate radiologic + cel puţin una din
următoarele situaţii:
 pacient cu vârsta > 50 ani
 redoare articulară matinală < 30 minute
 crepitaţii la mobilizarea genunchiului
GONARTROZA – tratament de recuperare
 Obiective

 Combaterea durerii şi inflamaţiei

 Asigurarea unei bune stabilităţi articulare

 Conservarea unei mobilităţi articulare în limite funcţionale

 Corectarea staticii şi mersului, eventual cu mijloace ortopedice
ajutătoare;

 Profilaxia secundară a complicaţiilor
GONARTROZA – tratament de recuperare
 Măsuri de igienă ortopedică

 Reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală

 Evitare ortostatism şi mers prelungit pe jos

 Mers cu sprijin în baston (mâna opusă)

 Evitare mers pe teren accidentat

 Evitare poziţiilor de flexie maximă şi a menţinerii prelungite a unor anumite poziţii

 Mişcări de flexie- extensie după repaus prelungit înainte de ortostatism

 Corectare deviaţii picior (talonete)

 Pantofi fără tocuri înalte

 Evitare traumatisme directe (lovituri, stat în genunchi)

 Program de kinetoprofilaxie la domiciliu
GONARTROZA – tratament de recuperare
 Stadiu de activare inflamatorie

 Repaus articular în decubit
 Posturarea genunchiului – pernă în spaţiul popliteu cu 10-15° flexie
 Comprese reci cu sulfat de magneziu
 Masaj local cu gheaţă
 Electroterapie antalgică cu curenţi de joasă frecvenţă (TENS, CDD, c Traebert),
unde scurte cu impulsuri doze aterme, diapulse, CIF
 Kinetoterapie: exerciţii izometrice ale m cvadricep

GONARTROZA – tratament de recuperare
 Între pusee

 Posturări
 evitare flexum
 pentru deviaţii în plan frontal şi pt recurvatum: pene taloniere în mers

 Tonifierea musculaturii ce înzăvoreşte genunchiul în mers: cvadriceps,
ischiogambieri şi rotatori

 Mobilizare articulară - mobilizări active, pasive, scripetoterapie
 recâştigarea extensiei,
 apoi creşterea flexiei

 Refacerea stabilităţii:
 tonifiere musculară analitică,
 exerciţii în lanţ kinetic închis,
 refacerea rezistenţei la efort a aparatului extensor

 Coordonare, echilibru - pentru mers

 Menţinerea funcţionalităţii articulaţiilor adiacente şi ale membrului opus
SPONDILOZE
 modificări degenerative
 artic disco-vertebrale : lezarea iniţială a discului intervertebral
(nucleu pulpos + inel fibrocartilaginos) ÷ presiunile sunt transmise
aberant structurilor vecine ÷ formare de osteofite
 - pe faţa anterioară a corpilor vertebrali
- postero-lateral ¬ afectarea rădăcinilor nervoase
÷ hernierea nucleului pulpos

 artic inter-apofizare ÷ eroziuni cartilaginoase ÷ uşoară alunecare
anterioară a corpilor vertebrali = spondilolisteză
 modificări hipertrofice / calcificări ale aparatului
transvers, spinos, ligamentar
SPONDILOZE – tablou clinic
 durere
 locală – zona afectată (afectarea ligamentelor paravertebrale,
capsulei artic, sinovialei inflamate, spasm muscular)
 radiculară – compresiunea rădăcinii nervoase

 compresie medulară (cervical, toracal)

SPONDILOZA CERVICALĂ

SPONDILOZA CERVICALĂ
 Cervicalgie cronică - cel mai frecvent
 iradiază cefalic sau spre regiunea supraspinoasă, interscapulară şi brahială
 + ameţeli, acufene, tulburări oculare şi laringofaringiene, insomnii , stări
depresive


 Cervicalgie acută +/- torticolis acut - debut brusc, de scurtă durată
 torticolisul acut =înclinare laterală a capului, involuntară, dureroasă, cu
blocarea mişcărilor de rotaţie şi lateroflexie.
 contractura unor muşchi ai gâtului (sterocleidomastoidian sau trapez), cel
mai frecvent unilaterală,
 la cea mai mică mişcare, durere acută ce împiedică aproape total orice
deplasare a capului
SPONDILOZA CERVICALĂ
 Cefalee cervicală
 Forma occipitală (pe teritoriul ramurii post C2,C3)
 paroxisme = “nevralgie Arnold”.
 Forma occipito-temporo-maxilară - durerea ocupă regiunea parietală, auriculară
şi unghiul inferior al mandibulei (ramura anterioară a C2, C3)
 Forma supraorbitară - cea mai frecventă
 Cefaleea = episodică/ continuă, uşoară/ severă ,
 declanşată de poziţiile vicioase şi eforturile fizice

 Migrenă cervicală
 cefalee, greţuri, vărsături, tulburări oculare şi neurovegetative
SPONDILOZA CERVICALĂ
 Sindrom cervical (Barre-Lieou)
iritarea filetelor simpaticului cervical posterior de către osteofitele vetebrale.
cervicalgii, cefalee occipitală, vertij, acufene, scotoame, parestezii, greţuri,
vărsături, sindroame nevrotice.
↑ la mişcările de lateralitate ale capului


 Nevralgia cervico-brahială
durere cervicală + a membrului superior (ram al C5 - C8).
debut progresiv
durere – la nivel cervical, interscapular, precordial şi brahial.
se accentuează nocturn, la mobilizări şi la efort
brahialgia este unilaterală/ bilaterală, simetrică/ asimetrică, are topografie
mono- sau pluriradiculară şi se însoţeşte de parestezii distale
SPONDILOZA CERVICALĂ

 Sindrom acroparestezic
 parestezii la nivelul degetelor uni-/ bilateral


 Mielopatie cervicartrozică
 algii difuze sau cu traiect radicular în membrele superioare + parestezii
 bilateral + nocturn
SPONDILOZA CERVICALĂ
 Inspecţie
 poziţie antalgică a capului
 înclinaţie laterală
 rotatie
 anteflexie


 Palpare, percuţie
 puncte dureroase – local + iradiere
 modificări ale tonusului muscular – contracturi

• Testarea mobilităţii
Extensie Distanţa menton-stern – flexie
Distanţa menton-acromion –
rotaţie
Distanţa lobul urechii-acromion
– înclinare laterală
SPONDILOZA CERVICALĂ
 Testarea mişcărilor pasive

 Flexia şi extensia
Pacientul este în DD, capul fiind în afara suprafeţei de sprijin; Kt. lateral de
pacient cu o mână realizează priza sub mandibulă, iar cealaltă mână este
plasată la nivelul regiunii occipitale. Se realizează pasiv flexia şi extensia
capului.

 Rotaţia
Pacientul este în DD, capul fiind în afara suprafeţei de sprijin; Kt. lateral de
pacient cu o mână realizează priza la nivelul regiunii temporale superioare,
iar contrapriza în partea opusă a feţei, pe bărbie. Pentru a testa rotaţia se
pune capul în poziţie neutră şi apoi se roteşte lateral.

 Înclinarea laterală
Kt., folosind aceleaşi prize ca şi cele utilizate în cazul mişcării pasive de
rotaţie a capului, înclină lateral capul pacientului spre umărul acestuia. O
amplitudine normală a înclinării laterale este de aproximativ 45°
SPONDILOZA CERVICALĂ
 Radiologic

• Rectitudinea coloanei cervicale
• Îngustarea spaţiului C5-C6
• Osteofitoză anterioară şi posterioară

SPONDILOZA CERVICALĂ
 RMN

• Protruzia nucleului pulpos C5-C6
• Compresie medulară
SPONDILOZA CERVICALĂ – tratament de recuperare
 Obiective

 Reducerea intensităţii durerii
 Reducerea până la eliminare a contracturilor musculare
 Redobândirea mobilităţii
 Reechilibrarea tonusului muscular – refacerea echilibrului
dintre forţa de contracţie a flexorilor şi extensorilor

SPONDILOZA CERVICALĂ – tratament de recuperare
 Cervicalgie acută

 minervă (24 h pe zi) – blochează mişcarea în segmentul vertebral afectat
 posturare relaxantă
 masaj cu gheaţă (relaxare musculară, antalgic)
 electroterapie antalgică:
 curenţi de joasă frecvenţă – CDD, Trabert, TENS
 ultrasunet – ultrasonoforeză cu hidrocortizon

SPONDILOZA CERVICALĂ – tratament de recuperare
 Cervicalgie cronică

 măsuri de igienă ortopedică
 controlul posturii, conştientizarea menţinerii unei posturi corecte

 termoterapie
 încălzire locală – superficial (lampă solux, parafină); profund (US, microunde)

 electroterapie
 antalgică – joasă frecvenţă, medie frecvenţă (CIF 80-100Hz)

 masaj relaxant


SPONDILOZA CERVICALĂ – tratament de recuperare
 Cervicalgie cronică
 posturare
 tracţiuni continue/ discontinue ¬ decomprimare articulară, eliberarea găurilor
de conjugare
 pt tractiuni mecanice:
 8-14kg – tractiuni discotinue si intermitente
 5-10kg - tractiuni continue
 refacerea tonusului şi a forţei de contracţie musculară
 exerciţii izometrice, izotonice
 musculatura superioară a spatelui şi gâtului – aplecarea capului înapoi



 musculatura laterală a gâtului – aplecarea laterală a capului




 exerciţii pt centura scapulara


SPONDILOZA DORSALĂ
 Dorsalgie cronică - c.m.frecv interscapulară,

 Dorsalgie acută – “dorsago”, tulburare de statică, durere la
palparea apofizelor spinoase T5-T6, T9-T10

 Nevralgie intercostală

Rx-grafie:
 osteofite difuze,
 pensare disc intervertebral,
 artroză interapofizară

SPONDILOZA LOMBARĂ
 Lombalgia cronică
 accentuată de efort, iradiază în regiunea fesieră sau spina iliacă postero-
superioară,
 cedează la repaus şi în poziţie de relaxare
 contractură musculară paravertebrală cu palparea dureroasă a apofizelor
spinoase

 Lombalgia acută
 debut brusc cu contractură musculară, blocaj lombar, scolioză antalgică.

 Afectarea radiculară
 compresiune datorită unei protruzii sau hernii de disc.
 debut brusc, declanşat de efort, mişcări greşite.
 este mai frecventă la nivelul L5-S1 şi mai rară la nivelul L3-L4.

SPONDILOZA LOMBARĂ
 Nevralgia sciatică (L5-S1)
 lombalgii cu atitudine antalgică în flexie contralaterală leziunii.
 mobilitatea coloanei vertebrale în flexie-extensie este redusă, rotaţia laterală
fiind posibilă.
 durerea se accentuează la presiunea punctelor lui Valleix:
 punctul lombar, punctul sacroiliac, fesier, trohanterian, peroneotibial

 Nevralgia crurală (L3-L4)
 brusc după eforturi,
 ♂40 şi 60 de ani,
 cu paroxisme nocturne şi redoare vertebrală
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ
 Inspecţie
 modificări ale aliniamentului
 contractura musculaturii paravertebrale

 Palpare
 apofize spinoase
 musculatura paravertebrală
 puncte Valleix - lombar, punctul sacroiliac, fesier, trohanterian, peroneotibial
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ
 Testarea mobilităţii

 Teste speciale
 Lasegue -
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ
 Radiologic
 osteofite
 pensarea spaţiului intervertebral
 scleroză marginală


HIPEROSTOZA IDIOPATICĂ DIFUZĂ
 spondiloză hiperostozantă – boala Forestier Rotes-Querrol

 punţi intervertebrale voluminoase antero-laterale la cel puţin 4 spaţii
intervertebrale
 păstrarea integrităţii discului intervertebral şi a spaţiului intervertebral
 absenţa sclerozei marginale a corpilor vertebrali
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Obiective
 Educarea pacientului
 Combaterea durerii
 Asuplizarea coloanei vertebrale
 Tonifiere musculatură paravertebrală
 Reeducarea posturii corecte
 Readaptare la efort


SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Termoterapie

 Relaxare musculară, creşterea metabolismului tisular local prin
vasodilataţie
 Superficial: lampa Solux, parafină, cataplasme cu sare caldă
 Profund: unde scurte


SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Electroterapie

 antalgică + decontracturantă
 galvanizare
 curenţi de joasă frecvenţă
 curenţi de medie frecvenţă


SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Masaj

 Hidrokinetoterapie

 Hidroterapie
 duş subacval


SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Kinetoterapie

 combaterea durerii;
 combaterea poziţiilor vicioase;
 îmbunătăţirea mobilităţii articulare;
 promovarea exerciţiilor de asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor
fiziologice;
 tonifierea musculaturii erectoare a coloanei vertebrale;
 posturarea unei verticalităţi toracice cât mai ample pentru asigurarea volumelor
pulmonare în limite cât mai normale

 Mobilizările pasive se aplică în artroza dureroasă având drept scop combaterea
stazei, edemului şi retracţiilor musculoligamentare.
 Mobilizările active sunt indispensabile în reeducare, evitând atrofia musculară şi
crescând forţa şi volumul muşchiului normal sau atrofiat

SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Kinetoterapie
 dorsalgiile acute, fără simptome de compresiune radiculară:
 posturarea corectă în poziţiile antalgice şi repausul la pat, câteva zile
 corset
 program de exerciţii kinetice din poziţii de descărcare a coloanei vertebrale şi
apoi de încărcare a ei în mod treptat până la exerciţii active şi cu rezistenţă în
ortostatism
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Kinetoterapie
 lombalgii acute
 relaxare generală
 lombostat
 scăderea iritaţiei radiculare prin:
 adoptarea unor posturi antalgice:
 DD, cu capul şi umerii ridicaţi pe o pernă, genunchii flectaţi cu un sul
sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi;
 DL „în cocoş de puşcă”;
 DD, cu şoldurile şi genunchii la 90º, gambele sprijinindu-se pe un
scăunel sau o cutie.
 tracţiuni vertebrale continue la pat, cu un cadru special sau cu o centură lată
SPONDILOZA DORSALĂ, LOMBARĂ – tratament de recuperare
 Kinetoterapie
 faza subacută - cronică
 relaxarea musculaturii contractate: tehnici FNP
 asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a coloanei
lombare, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale şi
psoasiliacului (program Williams)


 Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale şi
extensoare lombare (extensorii paravertebrali şi psoasiliacul)
 Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei lombare şi bazinului:
 Adoptarea unor posturi corectoare
 Exerciţii de delordozare prin bascularea bazinului
 “Înzăvorirea” coloanei lombare: blocarea în timpul efortului a segmentului
afectat, învăţarea menţinerii poziţiei neutre şi învăţarea mobilizării cu totul
independent a membrelor faţă de trunchi

NODULII HEBERDEEN
 Artic. IFD, mai frecv index şi medius
 Hipertrofie osoasă
 Reacţie inflamatoare
 Dezaxare şi deformare falangă distală
NODULII BOUCHARD
 Articulaţia IFP lărgită, îngroşată
 Limitarea mobilităţii articulaţiei
RIZARTROZA
Artic. TMC police
 ¹ spatiului articular
 osteofitoza
 scleroza subcondrală
 subluxatie primul metacarpian, fixat în adducţie şi antepoziţie
 deficit de prehensiune, atrofia m eminenţei tenare
Artroza digitală (radiologie)
Tratament de recuperare în artroza mâinii
 Obiective:
 Reducerea durerii şi paresteziilor

 Creşterea mobilităţii articulare şi prevenirea deformaţiilor

 Creşterea troficităţii tisulare

 Menţinerea funcţiei normale a mâinii

 Educaţia bolnavului - factorii agravanţi şi modalităţile de evitare a
deficitului funcţional
Tratament de recuperare în artroza mâinii
 Electroterapie

 Hidrotermoterapie

 Masaj relaxant

 Kinetoterapie
 Mobilizări pasive

 Terapie ocupaţională

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful