You are on page 1of 34

RECUPERAREA CARDIACA

RECUPERAREA RESPIRATORIE

RECUPERAREA CARDIACA
 Scopul: de a reduce efectele mecanismelor
fiziopatologice si psihologice care au
determinat boala cardiaca.
 Pacientii sunt stratificati pe factori de risc
mic, intermediar si ridicat de recurenta a
unor noi evenimente cardiace.
 Cei cu factori de risc mic si intermediar
beneficiaza de recuperare precoce.

Definitia
 Recuperarea cardiaca conform US
Public Health Service= program de
recuperare ce contine:
1. Evaluare medicala
2. Prescrierea de program
kinetoterapeutic
3. Educatie
4. Consiliere

Obiective  Pe termen scurt -“reconditionarea”pacientului pentru a-si relua activitatile uzuale -limitarea efectelor psihologice si fiziopatologice ale bolii cardiace -reducerea riscului de moarte subita sau reinfarct -controlul simptomelor bolii  Pe termen lung -identificarea si tratamentul factorilor de risc -stabilizarea placii de aterom -cresterea statusului psihologic al bolnavului .

Cine beneficiaza de tratament?  IM recent  By-pass aorto-coronarian  Angioplastia coronariana  Chirurgia valvulara  Trasplant cardiac  Angina pectorala stabila de efort  Insuficienta cardiaca compensata .

transplant rejectat acut .Contraindicatii  Angina reziduala severa  Insuf cardiaca decompensata  Aritmii necontrolate  Ischemie severa. aritmii in cursul testului de efort  HTA necontrolata  HTA si hTA ca urmare a efortului  DZ necontrolat. febra. disfunctia VS.

Consiliere  Practicarea organizata a sportului are efect pe scaderea lipidelor. integrare sociala. scadere in greutate.reducerea stress. efect psihologic. depresiei.reducerea mortalitatii  Renuntare la fumat  Consiliere sexuala: probleme dat medicam. fricii de a precipita un eveniment cardiac nou . reducerea simpt.

Testul de efort  Submaximal FC=70%(220-varsta) Inainte de externare. dispneei . urmat la 6-8 sapt test de efort maximal (90% din FCmax)  Limitat de simptome -se efect precoce post IM -depinde de aparitia anginei.

bicicleta  10 minute de stretching ! . jogging.Programul de exercitii  10 minute incalzire: stretching. FC creste  40 minute exercitiu aerobic: mers.

Kinetoterapia 1. exerciţii de încălzire şi stretching . aceste exerciţii au rolul de mobilizare articulară şi de întindere musculatura . 10 minute . Încălzirea (“warm- up”) .

progresiv până la 30-40 minute . submaximale . Exerciţiul aerobic .Kinetoterapia 2. exerciţiile aerobice vor fi alcătuite din cele izotonodinamice.

mersul simplu sau pe bicicleta ergometrică. urcatul scărilor sau vâslitul .Kinetoterapia 2. Exerciţiul aerobic .

Odihnirea ( “cool-down” ) .Kinetoterapia 3. 7-10 minute . constă în exerciţii de tranziţie ce pot fi asemănătoare cu cele din etapa de încălzire sau sunt exerciţii din faza aerobică dar mult mai uşor executate . au rolul de a proteja musculatura de oboseala excesivă şi de a preveni apariţia crampelor musculare .

Recuperarea post IM si posttransplant cardiac Antenamentul fizic tipuri de exerciţii:  -contracţii statice: contraindicate pentru că ↑ TAD. . solicită ventricolul stâng şi arterele coronare  -contracţii izokinetice: cele mai indicate în special în faza 2 şi 3 de recuperare pentru că determină activarea circulaţiei periferice şi cardiace cu creşterea performanţei lor. ↑ FC.

2. primele 21-30 zile în serviciile de cardiologie.Recuperarea stadializata Faza 1 ( intraspitalicească.primele mişcări în jurul patului putându-se aşeza în fotolii 5. etapa 3 (z8-11):acel exerc la marginea patului. spălat pe faţă şi mâini. genunchi. se insistă pe gimnastica respiratorie 4. etapa 1 (z1-3):exerciţii pasive de mobilizare în decubit. etapa 2 (z4-8): acel exerc activ în şezut în pat cu şi fără sprijin.3: iese pe coridor urcând 1 etaj -săpt. evitarea efectelor nefavorabile ale imobilizării la pat 2. evitarea decondiţionării fizice a pacientului 3.se urcă chiar scările 6.2: ridicat din pat. cu 7 trepte terapeutice a câte 2-3 zile) Obiective: 1. şezut în fotolii (z14=cicatrizarea zonei de infarct) -săpt. extensii de degete. bărbierit în pat -săpt. etapa 5 (z18-21):bolnavul este scos pe coridor. pumn. mişcări profunde de respiraţie. etapa 6 (z21-30):bolnavul ajunge în curte 7. etapa 7 (z30):bolnavul în haine de stradă iese în curte şi pe stradă în cadrul antrenamentului fizic sunt permise în: -săpt.1: alimentaţie în pat şi în şezând. 3. creşterea performanţei miocardului în condiţiile necrozei acute antrenamentul fizic efectuat de 2x/zi: 1. etapa 4 (z11-18):bolnavul în ortostatism. flexii.4: plimbarea în curte .

exerciţii fizice individuale şi în grup (de preferat): greutăţi. 30min. ergoterapia: scăderea senzaţiei de insecuritate în timpul prestaţiei şi menţinerea performanţei cardiace (frecvenţă.2-3x/zi 3. antrenamentul fizic: 1. profesiune antrenamentul fizic: 1. luna3=2x10min.x3/săpt.mers în pantă= urcatul scărilor: luna2=1-2 etaje. de convalescenţă : săptămânile 4- 12=lunile 2-3 Obiective: . ciclism. .exerciţii progresive de forţă: vâslit în sală.creşterea capacităţii fizice a bolnavului astfel ca în săptămâna 10 de la externare să poată munci -asigurarea unui suport psihic al bolnavului. reintegrarea în familie. 5. vâslit. tensiune arterială) la valori utile. 3. tenis de câmp. →apoi 1-2km/zi în 2 şed. se determină capacitatea maximă la efort şi se foloseşte în luna 2=30-40% din ea iar în luna 3=60% din ea. săpat grădina).x1/zi→30min. 1dată/zi. greutăţi.bicicleta ergometrică Faza 3 (de promovare sau creştere continuă a capacităţii de efort : săptămâna 12=luna 4→toată viaţa Obiective: 1.x2/zi.mers pe teren plat: luna2=2x10min. înot. →apoi3-6km/zi în 2 şed. societate. luna3=1-2 etaje. Recuperarea stadializata Faza 2 (de recuperare propriu-zisă. mers pe jos alternând cu alergat. 2. volei. bicicleta ergometrică:60% din capacitatea maximă de efort 2. menţinerea capacităţii de efort câştigate în faza 2 şi sporirea ei dacă este posibil 2. exerciţii cu greutăţi în aer liber 4. vâslit.încărcare la efort: exerciţiile din faza 1+ exerciţii intercalate (ciclism. 30min.

hTA  ridicarea în ortostatism din decubit şi şezând:lent. în trepte cu pauze între ele ± feşi elastice pe membrele inferioare sau ciorapi elastici  mobilizări generale active cu rezistenţă din decubit→ din şezând→ din ortostatism  reacţii de echilibrare→ reeducarea mersului pe teren variat şi a activităţilor zilnice .

hidrokinetoterapie generală. timp de 15-30 min.  -mers cu intervale Schlussel: dist la aparitia durerii=capacit de mers→ antrenament fizic cu 75% din capacitatea de mers durata şedinţei-30 min. HTA de stadiul I  metoda Schultz  antenament progresiv la efort cu caracter general:mers pe teren plat şi în pantă. hipertensiunea arterială cu angor:  antrenamentul fizic cu intervale: pedalează 3 min. .  antenament progresiv la efort cu caracter general:mers pe teren plat. jocuri sportive. la pragul dureros →coborând 3 min. jocuri sportive de stadiul II  metoda Schultz  antenament progresiv la efort cu caracter specific: hipertensiunea arterială fără cardiopatie ischemică:  antrenamentul fizic în trepte la efort submaximal de 60-70%: -la bicicleta ergometrică. kinetoterapie generală. sub pragul dureros→ reluarea ciclului. la W=0 →se creşte în trepte W până la apariţia durerii→ pedalează 2 min. hipertensiunea arterială cu obliterări periferice: antrenament fizic astfel încât să nu apară durere în molet:  -încărcare progresivă la efort submaximal: încărcare continuă cu intensitate scăzută=30W.x3-4/ zi. -la covor rulant (mai puţin folosit datorită faptului că pe EKG apar mulţi paraziţi).

.Insuficienta venoasa cronica kinetoterapie specifică  posturare în poziţie antideclivă  mobilizări pasive şi active precoce din momentul instituirii repausului  exerciţii de gimnastică respiratorie din 1 h în 1 h.  ridicarea bolnavului din pat din ziua 2 postoperator + aplicare de benzi sau feşi elastice  ulterior: mers în limita posibilităţilor.

genunchi). mobilizări precoce după ziua 3-4 în pat prin sisteme de pedalare În stadiul de convalescenţă (după ziua 7-10 când are loc fixarea cheagului şi remanierea lui. Kinetoterapia pasivă -posturare antideclivă -compresoterapia: feşi (ciorapi) elastice sau cizme elastice. tibio-tarsiene. Kinetoterapie activă -ce vizează pompa musculo-valvulară: contracţii musculare ritmice (flexii. contracţii musculare statice ale musculaturii gambei şi coapsei.extensii degete. înotul terapeutic de preferat în ape minerale sărate . imobilizare 2. bicicleta ergometrică -ce vizează pompa toraco-diafragmatică: exerciţii respiratorii 3. ce susţin sistemul superficial care preia din sarcinile sistemului profund 2.Tromboflebita În stadiul acut : 1. nemaiexistând riscul de trombembolii): 1.

 kinetoterapie progresivă în limitele toleranţei . ulcer cronic de gambă: ca la tratamentul curativ după faza acută (ziua 7-10) +  termoterapie pe trunchi şi rădăcina membrului: parafină şi nămol. status postoperator ziua 5-12  -contracţii statice ale musculaturii gambei şi coapsei  -mişcări active ale tuturor articulaţiilor + reprize de mers normal ziua12 (rezorbţia hematomului)  -contracţii statice + exerciţii rezistive din aşezat  -exerciţii rezistive pentru abdominali şi respiratori după rezorbţia hematomului  -exerciţii cu rezistenţă  -înot terapeutic 2.Tratamentul stărilor reziduale 1. băi de lumină.

Limfedemul cronic al membrului inferior hidrokinetoterapie cu ape minerale. kinetoterapie  pasivă:ciorapi şi feşi elastice în ortostatism + tratament postural toată noaptea.  activă: mobilizări active şi tonifieri musculare cu rezistenţă maximală .

de efort → 5 min repaus pe planul patului →reluare.  mers pe teren plat sau în pantă. continuu Schoop independent de apariţia claudicaţiei (creşterea lactaţiei cu creşterea circulaţiei colaterale). hidrokinetoterapie blândă. mers dozat cu intervale Schlussel.Arteriopatii periferice Neoperate  tehnici şi metode de relaxare  creşterea presiunii amonte + presiune constantă în aval = creşterea gradientul de presiune  mers dozat cu intervale Schlussel.  jocuri sportive: volei. . progresivă  2.hidrokinetoterapie blândă. creşterea metaboliţilor cu vasodilataţie  2.durata=20-30min. alergare. canotaj. antrenament fizic  paturi oscilante  gimnastică posturală Burger  kinetoterapie cu încărcare progresivă la efort submaximal.x3-4/zi  scăderea presiunii în aval + presiune constantă în amonte (nu se scade însă presiunea în aval sub 1mmHg pentru că apare hematokinezia = furt sanguin):  1. din articulaţia tibio-tarsiană/1 sec.x3-4/zi  cu efort: picioarele în sus + 1 rotaţie/sec. →coboară sub nivelul patului (atârnând) până ce se realizează eritroza şi umplerea venoasă →reluare . flexie plantară şi 1 sec. tenis.durata =20-30min. flexie dorsală (până la 80-90% din capacitatea max. progresivă  scăderea rezistenţei periferice:  1.  gimnastica medicală Burger:  posturală: picioarele în sus 2 min.contracţie musculară. antrenament fizic intens .

apoi trecerea în ortostatism.  tonifierea musculaturii extremităţii inferioare (din ziua 7 postoperator)  trecerea în poziţia şezând. .Recuperarea în intervenţiile practicate pentru arteriopatii (din ziua 3 postoperatorie):  mobilizări pasive şi active ale membrelor  gimnastică diafragmatică.

Recuperarea respiratorie  Tehnici de posturare -aplecare trunchiului reduce dispneea (continutul abdominal ridica diafragmul)  “pursed-lip” breathing (creste presiunea expiratorie a cailor aeriene. prevenind colabarea dinamica a cailor aeriene in expir) -respiratia devine controlata cortical si se realizeaza mai incet -reduce munca diafragmului si implica muschii intercostali mai mult  Respiratie diafragmatica -contractia muschilor abdominali in expir -contractia diafragmului in inspir .

 tusea controlată: tusea cu glota şi gura deschisă ≈ suflatul pe lentilele ochelarilor  oxigenoterapie  Reeducarea respiratiei  respiraţie abdominală si toracala inferioara  dirijarea aerului cu inspir pe nas şi expir cu buzele strânse  reeducarea respiraţiei costale regionale după tehnica contra rezistenţă  readaptarea la efort  reluarea mersului numai când ortostatismul poate fi menţinut cu uşurinţă  antrenamentul bolnavului la efortul activităţilor zilnice: îmbrăcat.DISFUNCTIA VENTILATORIE OBSTRUCTIVA  Obstrucţia cronică a fluxului aerian Forma severă cu spitalizare :  repaus şi posturarea corectă a bolnavului în pat. aranjatul patului Forma medie de boală:  drenaj de postură +vibraţia toracică+ controlul tusei  postură relaxantă→ relaxare generală Jacobson  gimnastică corectoare Heckscher  reeducarea respiratorie  antrenamentul la efort dozat: mersul dozat . spălat. alternând cu exerciţii - mişcări simple în articulaţii. schimbarea treptată a poziţiei corpului. respiraţii profunde (oftat)  drenaj postural + vibraţia toracelui 2-4 zile.

buzele strânse  amplificarea respiraţiei diafragmatice post criză  tratament desensibilizant specific  ecoterapia (scoaterea din mediul ambiant): desprinderea totală din mediul obişnuit min 1 an. alpinism .DISFUNCTIE VENTILATORIE OBSTRUCTIVA  Obstrucţia acută a fluxului aerian postcriză în criză  posturarea pacientului: semişezând sau şezând cu trunchiul aplecat în faţă şi mâinile sprijinite pe genunchi± pernă pe abdomen şi mâinile pacientului presează în expir perna  controlul şi reeducarea respiraţiei: inspiruri lente profunde cu apneei scurte postinspiratorii→expir prelungit fără efort . munte sau litoral  metode de relaxare. în special Schultz  reeducare respiratorie  controlul şi coordonarea ritmului şi amplitudinii respiratorii: ritm rar cu amplitudine crescută. inspir lent pe nas cu nările lărgite. hidrokinetoterapie  antrenamentul la efort  testarea nivelului de efort care declanşează criza de dispnee sau wheezing→ reantrenarea cu 60-70% din intensitatea care declanşează criza  sport adaptat: înot. expir pe gură fără efort şi cu pronunţarea unor consoane şuierătoare (ş.gimnastica corectoare Heckscher.f)  respiraţie abdominocostală inferioară  tonifierea musculaturii respiratorii  corectarea diferitelor deficite musculoscheletale .

tratamentul cauzei supraîncărcării mecanice Profilaxia sau ameliorarea bolii de bază în cazul instalării sale  cifoscolioză: gimnastică corectoare ± corecţie operatorie  spondilita anchilozantă: gimnastică de asuplizare şi corectare a poziţiei coloanei vertebrale  obezitatea: regim strict de slăbire + efort fizic b. deficienţe posturale ) a. DISFUNCTIE VENTILATORIE RESTRICTIVA Boli cu supraîncărcare mecanică a sistemului toraco- pulmonar (obezitate. reglarea armoniei mişcărilor toracelui prin presiunea mâinii kinetoterapeutului sau cu ajutorul unei chingi în jurul toracelui în expir  întărirea capacităţii metabolice a muşchiului: tehnici de creştere a forţei musculaturii respiratorii. ameliorarea ventilaţiei alveolare  tratarea cauzelor sindromului restrictiv (vezi sus)  creşterea expansiunii localizate  tehnici de promovare a ventilaţiei diferitelor segmente pulmonare în cifoscolioze. spondilită. tonifirea muşchiului transvers abdominal prin sucţiunea abdomenului  metode de protezare respiratorie: patul basculant . pahipleurite  exerciţii de respiraţie abdominală în obezitate  scăderea travaliului ventilator  ameliorarea costului respiraţiei: ameliorarea bolii de bază + respiraţii la volume mici şi cu frecvenţă crescută  respiraţie în presiune pozitivă intermitentă  creşterea randamentului “pompei musculare respiratorii”  corectarea hipoxemiei: administrarea de oxigen  ameliorarea raportului dintre lungimea muşchiului şi tensiunea lui: realizarea unui expir cât mai complet cu împingerea înapoi a peretelui abdominal.

DISFUNCTIE VENTILATORIE RESTRICTIVA c. sport d. chiar la eforturi > 60W: efort dozat în trepte începând cu 30-40W la bicicleta ergometrică sau covor rulant sau scăriţă. antrenamentul la efort  la bolnavii sub administrare de O2 desaturează la efort: contraindicarea oricărui efort până când diverse tratamente vor ameliora eventual starea clinico-funcţională  la bolnavii care suportă bine efortul sub administrare de O2. terapie ocupaţională cu intensitate crescută şi fără administrare de oxigen  la bolnavii care pot atinge cu uşurinţă 60W fără desaturare şi fără administrare de O2: kinetoterapia obişnuită. înot. cuirasă respiratorie. plămân de oţel  psihoterapie . corectarea gazelor sangiune şi restabilirea excitabilităţii centrului respirator  repaus la pat şi regim alimentar  medicaţie  oxigenoterapie  creşterea ventilaţiei prin:  gimnastică respiratorie şi în special respiraţie abdominotoracală inferioară  respiraţie în presiune pozitivă intermitentă  metode de protezare respiratorie: pat basculant.

umerilor.DISFUNCTIE VENTILATORIE RESTRICTIVA Boli care scad forţa motrice a sistemului toraco-pulmonar ( boli neuro- musculare ) Paralizia de origine centrală: autonomie ventilatorie nulă sau aproape nulă  ventilaţie mecanică  reeducare respiratorie  bolnavul învaţă să conştientizeze respiraţia pe care i-o declanşează aparatul  oprirea aparatului pe perioade scurte şi antrenarea musculaturii respiratorii indemne→ a altor grupe musculare pe măsură ce paralizia regresează  antrenarea diafragmului pe măsură ce apare spasticitatea intercostalilor şi a abdominalilor: patul basculant Maccagno. braţelor . ce este precedată de nişte exerciţii pregătitoare  pe măsură ce apare controlul musculaturii respiratorii: respiraţii ample şi rare → respiraţie abdominotoracică inferioară  sevrajul de respiratorul de corp  drenajul secreţiilor bronşice:  posturare pentru drenaj+percuţii toracice  tusea asistată  utilizarea respiraţiilor rare şi profunde. patul oscilant (balans de 30-45º faţă de orizontală în ritm de 14- 24 oscilaţii/minut)  la unii bolnavi trebuie să ne mulţumim cu o “respiraţie glosofaringiană”. a celor de tip oftat  aerosoloterapie  aspiraţie bronşică la nevoie  prevenirea redorii toracelui ( “toracele îngheţat” ):  mobilizări pasive şi pasivo-active ale capului.

 tonifierea musculaturii respiratorii.  vibraţii şi percuţii toracale pentru eliminarea secreţiilor.DISFUNCTIE VENTILATORIE RESTRICTIVA autonomie ventilatorie parţială:  pat oscilant Maccagno în timpul zilei şi ventilaţie mecanică în timpul nopţii.  asigurarea drenajului bronşic  reeducare respiratorie  reeducarea analitică a fiecărui muşchi eliberat de paralizie autonomie ventilatorie totală  patul basculant  reeducare ventilatorie  tonifiere musculară  eliminarea secreţiilor  educarea tusei  derigidizarea toracelui.  “derigidizarea toracelui”. .

sternocleido-mastoidieni. marele dinţat  asuplizarea toracelui şi coloanei prin masaj + gimnastica centurii scapulare şi coloanei. în stadiul acut: protezare respiratorie 2.cu paralizia diafragmului. în stadiul cronic:  mărirea activităţii diafragmului:  patul basculant  posturare în poziţie şezândă  creşterea forţei diafragmului prin exerciţii analitice de tip inspir şi expir  dezvoltarea supleerii respiraţiei diafragmatice prin antrenarea respiraţiei toracale  tonifierera musculaturii inspiratorii: scaleni.Poliomielita 1.cu paralizia musculaturii abdominale:  încercarea de substituire a forţei transversului (“diafragmul expirului”).  purtarea unei centuri abdominale elastice sau pneumatice  antrenarea activă a musculaturii abdominale pe măsură ce paralizia retrocedează  evacuarea secreţiilor bronşice  posturi de drenaj  umidificare bronşică  aerosoloterapie  educarea tusei prin purtarea unei centuri abdominale rigide  pat oscilant pentru compensarea hipoventilaţiei  facilitarea expirului şi evacuarea secreţiilor bronşice: expir în presiune negativă şi inspir în presiune atmosferică. 3. .cu paralizia diafragmului. intercostali.

 recuperarea specifică a intercostalilor prin:  posturări alternative în cele 4 decubite  compresii şi decompresii toracale de către mâinile kinetoterapeutului sau printr-o chingă în 8 aşezată în jurul toracelui. .Poliomielita 4.  exerciţii de respiraţie toracală alternativ pe câte un hemitorace cu mişcarea amplă a membrului superior  tonifierea musculaturii prin tehnica contrarezistenţei când paralizia a retrocedat. cu paralizia intercostalilor şi a ridicătorilor coastelor:  antrenarea respiraţiei diafragmatice  prevenirea sau tratarea deformaţiilor rahisului.