You are on page 1of 30

PARTEA A DOUA

MECANISME UZUALE ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI


MECANISME CU CAME
7.1.- Generalităţi.
Mecanismele cu came se întâlnesc în construcţia diferitelor maşini şi
aparate din majoritatea ramurilor industriei şi în special în construcţia maşinilor
automate.
Ele fac parte din categoria mecanismelor cu cuple superioare.
În comparaţie cu mecanismele cu cuple inferioare, mecanismele cu came
prezintă următoarele avantaje:
- pot realiza o sinteză exactă, deci se poate reproduce întocmai orice lege
impusă;
- numărul de elemente este redus, iar erorile care apar sunt neglijabile;
- au gabarit redus;
- permit oprirea mişcării elementului condus, în timp ce mişcarea
elementului conducător continuă;
- prin înlocuirea camei se înlocuieşte şi legea de mişcare conform
cerinţelor.
Mecanismele cu came prezintă următoarele dezavantaje:
- se uzează rapid atât cama cât şi tachetul, deoarece contactul dintre
ele este după o linie sau un punct, deci preiau presiuni specifice mari;
- la execuţie se impun materiale specifice la uzură, cu tratamente
termice şi termochimice adecvate;
- se execută greu, necesitând maşini şi dispozitive speciale;
Un mecanism cu camă se compune
din următoarele elemente (figura 7.1.):
- cama 1, care execută o mişcare de rotaţie în
jurul articulaţiei A;
- tachetul 2, care în cazul din figură execută o
mişcare de translaţie fiind ghidat de cupla B;
- baza 3;
- element elastic care menţine în contact cama
şi tachetul.
Figura 7.1.
7.2. Clasificarea mecanismelor cu came.
Mecanismele cu came se clasifică luând în considerare mai întâi,
caracteristicile constructive şi cinematice ale tacheţilor, apoi ale camelor şi în final
ale mecanismelor obţinute prin combinarea celor două elemente. Ţinînd cont de
aceste caracteristici, atât camele cât şi tacheţii se clasifică ţinând cont de mai multe
criterii.
a) - după forma constructivă a suprafeţei de contact a tachetului se
disting următoarele tipuri de tacheţi:
- cu vârf (tabelul 7.1.a), la care contactul între tachet şi profilul camei are
loc, teoretic, într-un punct;
- cu rolă (tabelul 7.1.b.), - între tachetul propriu-zis şi profilul camei se
interpune o rolă ce are ca scop înlocuirea frecării de alunecare prin frecare de
rostogolire, ducând la mărirea randamentului mecanismului;
- cu disc plan (tabelul 7.1.c) sau curb (tabelul (7.1.d), - are ca avantaj,
micşorarea pericolului de autoblocare;
Tabelul 7.1.
b) - după mişcarea pe care o execută tachetul se disting următoarele tipuri de
tacheţi:
- cu mişcare de translaţie rectilinie alternativă (tabelul 7.1.e) ;
- cu mişcare oscilatorie (tabelul 7.1.f);
- cu mişcare plan paralelă (tabelul 7.1.g);
c) - după forma curbelor care definesc profilul se disting următoarele tipuri de
came:
- came plane (tabelul 7.2. a şi b), - la care curba de profil este plană;
- came spaţiale, - la care curba de profil este spaţială; camele spaţiale
pot fi:
- cilindrice (tabelul 7.2. c);
- conice (tabelul 7.2.d);
- hiperboloidale, etc;
Tabelul 7.2.
d) - după modul de dispunere a profilului se disting următoarele tipuri de
came:
- came exterioare (tabelul 7.2.e şi f), - la care profilul este dispus în exterior;
- came interioare (tabelul 7.2.g şi h), - la care profilul se realizează sub forma
unei caneluri, iar tachetul este prevăzut cu rolă;
e) - după forma curbei deplasării tachetului în funcţie de unghiul de rotaţie
al camei pot exista:
- came cu profil liniar (tabelul 7.2.i), - la care deplasarea tachetului S = Aϕ ,
unde A = constant, iar ϕ = unghiul de rotaţie al camei;
- came cu profil parabolic (tabelul 7.2.j), - la care legea de mişcare a tachetului
este s = Aϕ 2;
- came cu profil cosinusoidal (tabelul 7.2. k), - comandă o deplasare a
tachetului de forma S = A + B cosCϕ , unde A, B şi C sunt constante;
- came cu profil sinusoidal (tabelul 7.2.l), - cu legea de mişcare
s = Aϕ +BsinCϕ , unde A, B şi C sunt constante;
- came cu alte legi de mişcare (polinoame de puteri, polinoame trigonometrice,
legi formate din diferite curbe racordate, etc.);
f) - după fazele de mişcare comandate de profil , camele se clasifică
astfel:
- came de tip RPCP (tabelul 7.2.m), - la care fazele R = ridicare, P =
pauză, C = coborâre se repetă la fiecare rotaţie;
- came de tip RPC (tabelul 7.2.n), - la care lipseşte pauza P în poziţie
inferioară;
- came de tip RCP (tabelul 7.2 o), - la care lipseşte pauza P în poziţie
superioară;
- came de tip RC (tabelul 7.2. p), - la care lipsesc ambele pauze P;
g) - după numărul de curse complete ale tachetului corespunzătoare
unei rotaţii a camei, se deosebesc:
- came simple (tabelul 7.2.q), - la care pentru o rotaţie a camei, se
realizează o singură cursă completă a tachetului;
- came multiple, - la care tachetul realizează două, (tabelul 7.2.r), trei
(tabelul7.2.s), patru (tabelul 7.2.ş) sau mai multe curse complete pentru o rotaţie a
camei.
h) - din punct de vedere al realizării constructive, camele pot fi :
- întregi (tabelul 7.2.t şi ţ), - în cazul în care sânt realizate dintr-o singură
bucată;
- compuse (tabelul 7.2.u), - la care porţiunile supuse la uzură intensivă
sânt executate separat, astfel încât există posibilitatea reglării profilului în anumite
limite;
- secţionate (tabelul 7.2.v), - ca un caz particular al camelor compuse,
uşurându-se montajul şi înlocuirea camei;
i) - după felul mişcării, se deosebesc:
- came de rotaţie (tabelul 7.2.w), -caracterizate printr-o mişcare de rotaţie
continuă cu ω 1 = const;
- came de translaţie (tabelul 7.2.x), - a căror mişcare este în general
rectilinie alternativă ;
- came oscilante (tabelul 7.2.y), - se caracterizează printr-o mişcare
circulară alternativă;
- came fixe (tabelul 7.2.z), - se caracterizează prin aceea că tachetul fiind
condus, se sprijină pe profilul camei;
Ţinând cont de mişcarea camei şi tachetului se pot obţine diferite
mecanisme cu came, care la rândul lor pot să fie plane sau spaţiale.
Datorită numărului mare de variante care ar rezulta, în continuare se
vor prezenta doar criteriile de clasificare proprii mecanismului în ansamblu şi
care nu rezultă din combinarea criteriilor de clasificare din tabelele 7.1. şi 7.2,
după cum urmează:
7.3. Elementele geometrice ale camelor.
În figura 7.2. se prezintă un mecanism cu camă plană, al cărui tachet este
cu rolă şi are o mişcare de translaţie .
Se constată că în timp ce rola se deplasează pe profilul camei, centrul
acesteia descrie o curbă echidistantă faţă de profilul camei, reprezentată în desen
prin linie întreruptă.
Se defineşte noţiunea de profil real, ca fiind profilul camei pe care se
mişcă rola.
Se defineşte noţiunea de profil teoretic, ca fiind profilul echidistant
profilului camei pe care se mişcă centrul rolei.
Totdeauna, la proiectarea camelor se ia în considerare profilul real, iar la
analiza cinematică se ia în considerare profilul teoretic.
În conformitate cu figura 7.2. principalele elemente geometrice ale unei
came sunt:
-R - raza rolei tachetului ;
- rmax - raza maximă a profilului
camei;
-ro - raza cercului de bază al
camei (echivalent cu cercul minim al
profilului camei);
- Rm - raza alezajului de montaj
a camei;
- r - raza vectoare a camei,
corespunzătoare poziţiei date a
mecanismului;
-ρ - raza de curbură a profilului
camei în punctul de contact al acesteia
Figura 7.2. cu tachetul; totdeauna ρ se află pe
normala NN la profil în punctul
considerat.
Pentru raza rolei se recomandă valoarea : R = (0,4 ~ 0,5) ro ; (7.1.)
Observaţii:
- Raza rolei trebuie să fie mai mică decât raza de curbură minimă a
profilului camei pentru a se evita schimbarea legii de mişcare a tachetului.
În figura 7.3. se observă cum rola nu poate pătrunde în porţiunile de pe
camă cu razele de curbură ρ 1 şi ρ 2, modificându-se legea de mişcare a tachetului.
Deci se impune condiţia ca R ≤ 0,8 ρ min .
- În proiectare din cele două valori calculate pentru R, se alege cea mai
mică.

Figura 7.3.
7.5. Proiectarea mecanismelor cu came.
7.5.1. Generalităţi.
Proiectarea mecanismelor cu came este condiţionată de cerinţele unui
anumit proces tehnologic.
Ca urmare, prin tema de proiectare se impune legea de mişcare a tachetului
şi se cere determinarea mecanismului respectiv pentru procesul tehnologic ce a impus
lansarea temei.
Procesul tehnologic impune doar legea de mişcare pentru cursa de lucru a
tachetului. Cursa în gol este impusă doar din considerente economice şi anume să fie
realizată într-un timp minim.
Totodată se are în vedere ca la stabilirea curbelor de retragere, respectiv la
stabilirea cursei de mers în gol a tachetului, timpul să fie mic, dar este necesar ca
acesta să nu fie sub o valoare minimă care ar provoca suprasolicitări ale
mecanismului.
De asemenea, la proiectarea mecanismelor cu came se iau în considerare şi
condiţiile de gabarit impuse, precum şi posibilităţile tehnologice de execuţie a camelor
respective.
Dupa stabilirea acestor condiţii şi după
poziţionarea mecanismului cu came în cadrul întregului
ansamblu sculă, dispozitiv, maşină, instalaţie se trece la
proiectarea propriuzisă a mecanismului cu came.
Aceasta constă în:
- determinarea unghiului de presiune al
mecanismului cu came;
- determinarea razei cercului de bază;
- proiectarea camei pentru legi liniare impuse
tachetului;
- proiectarea camei pentru alte legi de mişcare
impuse tachetului;
- alte date de proiectare;
7.5.2. Determinarea unghiului de presiune.
Se numeste unghi de presiune, unghiul
α format între normala la profilul camei în
punctul de contact cu tachetul şi direcţia vitezei
absolute a tachetului (figura 7.11.).
Întrucât forţa transmisă de către camă,
tachetului are direcţia normalei, ea se descompune
într-o componentă F1 şi una F2, unde:
(7.17.)
F1 = Fcos α
(7.18.)
F2 = Fsinα
F (7.19.)
tgα = 2
F1 Figura 7.11.
Unghiul α este unghiul care determină mărimea componentei utile pe
direcţia tachetului. Forţa transmisă de camă, tachetului ţinând cont de mărimea
momentului motor transmis de la aceasta la tachet, se poate determina astfel:

MM F
F= = 1
h cos α (7.20.)

M M cosα
F1 = (7.21.)
h

unde.
MM - momentul motor transmis de la camă spre tachet;
F1 - componenta utilă a forţei, transmisă efectiv pe direcţia
tachetului, atunci când cama este acţionată cu momentul motor MM;
M M cosα
Din relaţia F1 = rezultă că:
h
- Dacă unghiul de presiune α este mic, componenta utilă
F1 a forţei este mare.
Dacă α = 0 , întreaga forţă F se transmite tachetului.
Dacă α este mare, atunci componenta F2 este mare şi în
acest caz, aceasta contribuie la deformarea vârfului tachetului.
Deci este o forţă defavorabilă ce acţionează asupra tachetului.
De asemenea, dacă α este mare, atunci gabaritul
mecanismului este mai mic.
Deoarece normala este variabilă pe conturul camei,
rezultă că pentru un profil oarecare, α este variabil.
Dacă α este prea mare, se ajunge la blocarea
mecanismului, unghiul respectiv numindu-se α critic; (α critic ≈
60o).
În timpul mişcării mecanismului, datorită forţei transmise de la camă,
tachetul se înclină ca în figura 7.12.a, din cauza jocului în ghidaj. Asupra ghidajului
(figura 7.12.b.) acţionează următoarele forţe:
Q - forţa tehnologică ce trebuie învinsă de mecanism;
NE , NG - reacţiunile ghidajului asupra tachetului;
FE , F G - forţele de frecare dintre tachet şi ghidaj;
Proiectând aceste forţe în direcţia axei tachetului, rezultă:

Figura 7.12.
Fcos α − Q − FE − FG = 0 (7.22.)

Întrucât FE = µ NE şi FG = µ NG , unde µ este coeficientul de frecare între


tachet şi ghidaj, ecuaţia (7.22.) devine:

Fcos α − Q − μN E − μN G = 0 (7.23.)

Scriind şi ecuaţiile de momente în raport cu punctele E şi G, în final se


obţine:

Q
F= (7.24.)
f ( α, a, b, d, μ )
Observaţii:
- Relaţia precedentă , exprimă legătura dintre forţa transmisă de camă,
tachetului şi forţa determinată de elementele constructive ale mecanismului.
- Din această relaţie se poate determina unghiul de presiune critic (α
critic) punând condiţia ca numitorul acesteia să fie f (α ,a,b,d,µ ) = 0 ; ⇒ α
critic.
- În acest caz , forţa F = ∞, deci tachetul este blocat.
- La proiectare această condiţie este restrictivă; ea trebuie verificată
pentru fiecare valoare a parametrului b variabil, întrucât şi α este variabil pe
contur.
7.5.3. Determinarea razei cercului de bază.
Se consideră mecanismul cu camă
din figura 7.13. la care tachetul este amplasat
cu o excentricitate e faţă de articulaţia din A.
Pentru determinarea razei cercului
de bază ro se construieşte triunghiul vitezelor
în punctul C şi astfel se poate scrie:

v C1 =ω1r; (v C1 ⊥r ) (7.25.)
v C2 = v C1 + v C21
(v C21
) (
⊥ NN ; v C2 || yy )
(7.26.)

Perpendicularele pe vectorii viteză formează


triunghiul ACH asemenea cu triunghiul Figura 7.13.
vitezelor.
Notând cu β unghiul EAG şi cu s = EC = supraânălţarea tachetului pentru poziţia
din figura 7.13. a mecanismului se pot scrie relaţiile:
vC1 vC2 (7.27.)
= = ω1
r AH
vC2
vC2 = ω1 AH ⇒ AH =
ω1
Dar

(7.28.)

( )
AH = GH − e = GC tgα − e = GE + EC tgα − e = ( rosinβ + s ) ⋅
vC2
± e − s ⋅ tgα
v ω
⋅ tgα − e = C2 ⇒ ro = 1
ω1 sin β tgα
Observaţii:
- Se consideră ± e după cum tachetul este în cursa
de coborâre sau de urcare; (+) la urcare şi (-) la coborâre.
- La proiectare se va lua totdeauna ro = minim.
- Prin tema de proiectare se va preciza curba în
funcţie de ϕ (legea de mişcare a tachetului în funcţie de
unghiul de rotaţie al camei).
7.5.4. Proiectarea camei pentru legi liniare impuse tachetului.
Cea mai utilizată lege de deplasare a tachetului este legea liniară adică la
deplasări uniforme ale camei corespund deplasări constante ale tachetului (v = vo =
= constant).
Utilizarea acestei legi se bazează pe considerente tehnologice; la
majoritatea proceselor este necesar ca deplasarea piesei acţionate de tachet să se
facă cu o viteză constantă.
Astfel, la strungurile automate se impune ca avansul sculei să fie constant,
de asemenea la maşinile de bobinat, suportul mobil trebuie să aibă un avans
constant.
Aceste considerente sunt avantajoase şi din punct de vedere al consumului
uniform de energie.
Conform figurii 7.14. se cunoaşte legea de mişcare a tachetului sub forma
unor porţiuni de drepte din diagrama S(ϕ ).
Se cere desenarea camei care asigură generarea acestei legi.
Pentru trasarea camei (figura 7.15.) se execută următoarele operaţii:
Figura 7.14.
- Se trasează pe hârtie la scara (1:1) legea de mişcare a tachetului;
- Se trasează pe hârtie la scara (1:1) un cerc cu raza rm de montaj
pe arbore; (gabaritul camei se determină în funcţie de locul de montaj pe
maşină);
- Se trasează cu acelaşi centru, cercul de bază al camei de rază ro;
- Se trasează cu acelaşi centru, cercul de rază maximă a camei
(h4+ro);
- Se împarte cercu de rază maximă a camei în opt sectoare circulare
proporţionale cu intervalele ϕ 1, ϕ 2, ..... ϕ 8 ;
- Se trasează cu acelaşi centru şi de rază (ro + h1) un arc de cerc ce
străbate primele trei sectoare circulare;
- Se trasează cu acelaşi centru şi de rază (ro + h6) un arc de cerc ce
străbate sectoarele proporţionale cu ϕ 5, ϕ 6, ϕ 7;
- Se împarte distanţa h1 într-un număr de părţi egale şi se duc arce
de cerc.
Figura 7.15.