alb 258 caz 258 pada

ALBĂ- CA ZĂPADA şi cei şapte pitici POVESTIRE

fraţiiŞI Grimm

IMAGINI

Demult de tot, trăiau un împărat şi o împărătesă.Într-o zi de iarnă, împărăteasa stătea lângă fereastra de abanos şi în timp ce cosea privea zăpada care se aşternea. Deodată, s-a înţepat la deget, şi câteva picături de sânge au căzut pe albul zăpezii. Împărătesei i-a plăcut combinaţia culorilor alb, roşu şi negru şi şi-a pus în minte o dorinţă: ,,Ce mult aş vrea să am un copil cu obrajii roşii ca sângele , cu pielea albă ca zăpada şi cu părul negru ca abanosul.’’ După câteva luni, dorinţa i s-a împlinit şi a născut o fetiţă căreia i-a pus numele Albă-ca Zăpada, dar împărăteasa nu avu zile să o vadă crescând.

,,Ce mult aş vrea să am un copil cu obrajii roşii ca sângele, cu pielea albă ca zăpada şi părul negru ca abanosul.’’

După o vreme împăratul se recăsători, iar noua împărăteasă pe cât era de frumoasă pe atât era de rea. Pe Alba-caZăpada o ţinea în casă ca pe o slugă. Împărăteasa avea o oglindă pe care o întreba zilnic: ,,Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?’’ Timpul trecea, şi într-o zi oglinda a răspuns:

- Frumoasă eşti, crăiasă, ca ziua luminoasă, dar Albă-ca-Zăpada e mult, mult mai frumoasă!

Furioasă, regina porunci unui vânător să o ducă în pădure, să o omoare şi ca dovadă să-i aducă inima acesteia. Vânătorului i se făcu milă şi o lăsă să trăiască, spunându-i să fugă şi să se ascundă în pădure şi să nu se mai întoarcă vreodată la castel. Singură şi speriată, biata copilă fugi prin pădure până când ajunse într-o poiană şi dădu de o căsuţă micuţă şi drăguţă. Albă-ca –Zăpada intră şi văzu pe o măsuţă împrăştiate şapte farfurioare, şapte furculiţe şi şapte cuţitaşe. Făcu ordine, mâncă şi apoi se culcă în cele şapte pătucuri din căsuţă. Cei şapte pitici care locuiau acolo, au fost speriaţi şi miraţi când au intrat, dar văzând fetiţa cea frumoasă care dormea în pătucurile lor s-au liniştit. Ei i-au cerut Albeica Zăpada să rămână la căsuţa lor, iar ea a primit bucuroasă.

În fiecare zi fata trebăluia prin casă, pregătea cina, în timp ce piticii erau plecaţi la muncă. Acestea până când împărăteasa cea rea află de la oglindă că Albă-ca-Zăpada trăieşte.

Din acel moment împărăteasa a avut un singur gând. Să o ucidă pe frumoasa Albă-ca-Zăpada. A pornit deghizată în negustoreasă spre casa piticilor. Prima dată i-a vândut fetei o cingătoare, cu care a strâns-o până când aceasta a căzut fără suflare, dar piticii au salvato. A doua oară a pieptănat-o cu un piaptăn otrăvit pe care i l-a înfipt în păr, dar şi de această dată piticii au salvat-o.

Văzând că nu reuşeşte să scape de frumoasa Albă-ca Zăpada, a otrăvit un măr şi a pornit, deghizată în negustoreasă spre casa piticilor. Cu toate că piticii i-au spus fetei să nu deschidă nimănui uşa, ea nu a crezut că o bătrânică ar putea să-i facă rău şi a căzut în capcana vitregei. Cum a muşcat din mărul otrăvit a şi căzut leşinată.

Mare a fost mirarea piticilor când s-au întors acasă şi Albă-caZăpada nu le-a ieşit în întâmpinare, dar şi mai mare le-a fost tristeţea când au găsit-o zăcând pe jos fără suflare. Cu ochii în lacrimi au aşezat-o într-un sicriu de cleştar ca să o poată vedea tot timpul şi au pornit cu ea spre vârful muntelui. Pe drum s-au întâlnit cu un prinţ, care văzând cât este de frumoasă a sărutat-o şi ca prin minune fata s-a trezit.

Mare a fost bucuria piticilor când au văzut acest lucru. Albăca-Zăpada şi prinţul s-au căsătorit, iar vitrega, aflând acest lucru de mânie se făcu atât de urâtă încât fugi, urmărită de pitici, să se ascundă în adâncul pădurii, unde se pierdu pentru vecie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful