You are on page 1of 244

Calificarea şi conflictul de

calificări
Drept internaţional privat
lector univ. dr. Asztalos Csaba
Ferenc

Calificare?
 Calificarea → operațiune logico – juridică
de interpretare a normei conflictuale,
pentru a determina conținutul și sensul
noțiunilor folosite atât în conținutul normei
cât și în legătură acesteia.
 soţii cu cetăţenii diferite – intentează proces
de divorţ în România – legea aplicabilă? –
art. 2.597 C.civ. – art. 2.600 C.civ.
 conţinutul normei juridice: persoane,
capacitate, bunuri etc.
 legătura normei conflictuale: domiciliul,
sediu, reşedinţa obişnuită

Noțiunea de calificare
 Interpretarea unui
raport juridic –
fapte concrete –
pentru a identifica
conţinutul şi
legătura cărei
norme conflictuale
se aplică

 Operaţiunea de
subsumare a
situaţiilor de fapt
noţiunilor utilizate
de norma
conflictuală

Factorii care impun calificarea
 Sensurile diferite
ale noţiunilor şi
termenilor din
normele
conflictuale ale
diferitelor state

 Existenţa unor
instituţii juridice sau
noţiuni cu aplicaţie
doar în anumite
sisteme de drept

Importanța calificării   Este dată de efectul acesteia. prin calificarea legăturii normei conflictuale se determină sistemul de drept aplicabil și deci soluția în spetă. se determină însăși norma conflictuală aplicabilă. care diferă în funcție de elementul normei conflictuale ce se califică. astfel: prin calificarea noțiunilor din conținutul normei conflictuale. .

Clasificarea calificării După natura ei După elementele de structură ale normei  Calificare primară  Calificarea conţinutului normei  Calificarea legăturii normei  Calificare secundară .

Clasificarea calificării • După caracterul său Calificarea legală Calificarea jurisdicţională .

.Conflictul de calificări   Conflictul de calificări este acea situație ce apare atunci când noțiunile din conținutul și legătura normei conflictuale au înțelesuri diferite în sistemele de drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic.

caz în care se aplică legea locului situării bunului (lex rei sitae). caz in care se aplică lex fori. ➢ prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune este calificată în anumite sisteme de drept ca o problemă de fond. ➢ dreptul statului de a culege succesiunea vacantă existentă pe teritoriul său poate fi calificată ca un drept la moștenire. sau o problemă de formă a încheierii căsătoriei. ➢ remiterea materială a lucrului poate fi socotită ca o problemă de formă sau poate fi calificată ca fiind o problemă ce ține de statutul real. avand efecte pe planul actelor juridice. ➢ celebrarea căsătoriei religioase poate fi calificată ca o condiție de fond la încheierea căsătoriei. ➢ leziunea poate fi calificată ca o problemă ce ține de obiectul contractului și atunci intră în conținutul normei conflictuale lex contractus. . sau ca un drept originar al statului. sau un viciu de consimțământ.Exemple: a) conflicte de calificări privind conținutul normei conflictuale : ➢ incapacitatea unui minor de a încheia un act juridic. caz în care se aplică legea personală (lex personalis) a viitorilor soti. supus legii succesiunii (lex succesionis). supus legii personale (lex personalis). supusă legii statului pe teritoriul căruia se încheie potrivit regulii locus regit actum. ține de capacitate sau poate privi forma actului. iar în alte sisteme de drept ca fiind o chestiune de procedură. ce decurge din suveranitatea sa.

• locul executării contractului este diferit după cum plata este portabilă sau cherabilă.b) conflicte de calificări privind legătura normei conflictuale: • domicilul persoanei fizice are înțelesuri diferite în sistemele de drept. Potrivit dreptului englez. În dreptul român domiciliul este adresa din localitatea în care persoana își are locuința statornică. . în timp ce în dreptul englez domiciliul este o noțiune complexă și are un caracter mult mai stabil decât astfel cum este el înțeles în dreptul continental. • sediul social poate fi calificat ca fiind sediul real sau sediul statutar al persoanei juridice. un cetățean nu-și pierde domiciliul din Anglia chiar dacă locuiește în străinătate un timp mai îndelungat.

privind legătura normei conflictuale  Locul executării contractului  Domiciliul  Sediul social  Momentul şi locul încheierii contractului .Conflictul de calificări Ex. privind conţinutul normei conflictuale  Testamentul olandezului  Succesiunea maltezului  Căsătoria grecului ortodox  Prescripţia extinctivă şi compensaţia  Prescripţia dreptului de opţiune succesorală  Succesiunea vacantă Ex.

2558 C. – se ia în considerare calificarea stabilită de legea română Excepţii  Calificara legală  Calificarea părţilor  Calificarea secundară  Calificarea în caz de retrimitere  Calificarea instituţiilor juridice necunoscute legii forului .civ.Legea după care se face calificarea Regula – Calificarea după legea forului – lex fori  Art.

. 2. (1) din Noul Cod Civil: « Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituții de drept sau unui raport juridic. • Art. se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea româna ».Calificarea după lex fori Regula: calificarea se face după legea instanței sesizate (lex fori).558 alin.

ceea ce nu poate fi admis. •  calificarea reprezintă o parte a raționamentului juridic. . cât timp nu se știe dacă această lege este competentă sau nu a se aplica raportului juridic. Ele fac parte din sistemul de drept intern al unui stat. astfel că interpretarea acestora nu poate fi realizată decât în cadrul sistemului de drept din care fac parte.Argumente în favoarea acestei soluții: •  normele conflictuale au caracter național. •  calificarea dupa altă lege decât după lex fori ar conduce la lipsa exercitării unui control privind aplicarea legii străine în țara forului. o etapă intermediară în aplicarea normei conflictuale. •  argumentul cercului vicios. în sensul că nu se poate face calificarea dupa o lege străină.

potrivit principiului autonomiei de voinţă.558 alin. . • Excepţia este consacrată în Codul Civil în art.] când părţile au determinat ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic. (5) potrivit căruia « [. calificarea acestor noţiuni se face prin voinţa părţilor”. calificarea se va face după voinţa părților.. 2..Excepții  Calificarea prin voința părților • În situațiile în care părțile pot decide clauzele contractuale și alegerea legii.

. (2) Cod civil sunt calificate ca bunuri imobile. în art.Calificarea legală • Uneori. 2613 alin. platformele şi alte instalaţii durabile de exploatare a resurselor situate pe platorul continental al unui stat. Spre exemplu. noţiunile din normele dreptului internaţional privat sunt definite de legiuitor în chiar cuprinsul normei.

. a căror termeni și noțiuni sunt explicate. interpretarea se va face portivit sensului dat de acestea.Calificarea potrivit tratatelor internaționale • Atunci când tratatele internaționale conțin norme conflictuale.

. Ea nu influențează legea aplicabilă.Calificarea secundară Calificarea secundară reprezintă o problemă de drept intern și se face dupa lex causae fiind subsecventă calificării principale. dar afectează soluția pe fond.

sunt situate» • .calificarea răspunderii administratorilor unei societăți comerciale ca fiind contractuală sau delictuală se face dupa lex societatis. • .Exemple: • . Art. . care este lex causae în speță.569 din Codul Civil prevede că determinarea ca și proba cetățeniei se face în conformitate cu legea statului a cărui cetățenie se invocă. după caz.calificarea cetățeniei.2.calificarea naturii mobiliare sau imobiliare. (2) din Noul Cod Civil dispune că « natura mobiliară sau imobilară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau.558 alin. Art 2.

• Calificarea în caz de retrimitere Când lex fori admite retrimiterea. De exemplu. instituțiile cunoscute în dreptul anglo . arbitrii au libertatea de a realiza calificarea după sistemul de drept pe care îl consideră cel mai portivit în speță. .• Calificarea instituțiilor necunoscute de lex fori În acest caz.saxon sub denumirea de « trust » și « agency ». • Calificarea pe care o fac arbitrii în arbitrajul internațional ad hoc În arbitrajul internațional ad hoc lipsește o lege a forului. noțiunile juridice din norma conflictuală străină (care retrimite) se califică după acel sistem de drept străin. calificarea se realizează după legeă străină care o reglementează. drept urmare.

Calificarea după alte criterii Calificarea după lex cause Teoria calificării autonome Teoria calificării proper in law .

ci fie retrimit la sistemul de drept al celuilalt stat. • Ex. .Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale Conflict pozitiv Conflict negativ • → apare atunci când fiecare din norma conflictuală trimite la propriul sistem de drept. Cetăţean român cu domiciliul în Anglia – starea civilă – legea aplicabilă? • Art. fie retrimiterea se face la dreptul unui stat terţ. 2572   • → apare atunci când normele conflictuale din sistemele de drept în prezenţă nu declară niciuna ca fiind aplicabil propriul său sistem de drept.

dacă problema se pune în fața instanțelor române. conform normei conflictuale lex patriae (art. aceasta.Exemplu: atunci când se pune problema stării civile a unui cetățean român cu domiciliul în Anglia. vor aplica dreptul român. Dacă problema apare în fața instanțelor engleze.2. lex domicilii care trimite la dreptul englez. dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel. aceastea vor aplica norma conflictuale engleză.572 Cod Civil). .

 norma conflictuală a forului să admită retrimiterea (în sensul de a trimite la întregul sistem de drept străin. nu primeşte trimiterea. prin norma sa conflictuală în materie. la dreptul unui stat terţ. fie trimite mai departe. iar acesta din urmă. deci inclusiv la normele sale conflictuale)  Dacă norma conflictuală a forului trimite direct la normele materiale ale sistemului de drept străin. este exclusă retrimiterea. ci fie trimite înapoi la dreptul statului forului.  să existe un conflict negativ. . în întregul său (deci inclusiv la normele sale conflictuale).Retrimiterea  situaţia juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forului trimite la un sistem de drept străin.

potrivit căreia rudele colaterale după mamă nu aveau nici un drept la mo ștenire. Legea bavareză. deși a trăit tot restul vie ții sale. devoluțiunea succesiunii mobiliare ab intestat cade sub incidența legii țării ultimului domiciliu al defunctului (legea bavareză). Conform legii franceze. Instanța franceză a admis retrimiterea dispusă de norma conflictuală bavareză și a aplicat legea succesorală franceză. . însă tot legea bavareză în normele sale conflictuale. aceasta lege prevedea un drept de moștenire în favoarea rudelor colaterale după mamă.Speța Forgo Un cetățean bavarez pe numele său Forgo. a fost culeasă de statul francez. prevedea că succesiunea mobiliara este supusă legii domiciliului de fapt al defunctului (legea franceză). la care trimitea legea forului. nu a îndeplinit formalitățile legale prevăzute de legea franceză pentru a fi considerat ca având domiciliul în Franța. pe teritoriul căruia se aflau bunurile mobile respective. pentru care nu a facut testament. Când a murit. a lăsat o importantă moștenire mobiliară. făcea deci la randul ei trimitere la legea franceză. copil din afara căsătoriei. la vârsta de 68 de ani. se mută la varsta de 5 ani Franța unde. condi ție în care succesiunea fiind vacantă.

. retrimitere de gradul II (retrimitere complexă) când norma conflictuală străină trimite la sistemul de drept al unui stat terţ.Forme ale retrimiterii • Există două forme ale retrimiterii: retrimitere de gradul I (retrimitere simplă) când norma conflictuală străină retrimite la sistemul de drept al forului.

. dacă nu se prevede în mod expres altfel ».art..2 din Codul Civil: « dacă legea străină retrimite la dreptul român [.559 alin.2..] se aplică se aplică legea română.

2.559 alin. 2. (3) Cod Civil. (3) Cod Civil.Excepții: Retrimiterea de gradul I nu este admisă: → când părțile au ales legea aplicabilă contractului potrivit principiului autonomiei lor de vointa (lex voluntatis) – art. de dreptul Uniunii Europene sau de lege.559 alin.613 alin.559 alin. → când se determină cetățenia unei persoane. (3) Cod Civil. 2. (1) Cod Civil. → în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice – art. . Retrimiterea poate fi înlăturată şi în alte cazuri speciale prevăzute de convenţiile internaţionale la care România este parte. → în cazul determinării legii străine aplicabile obligaţiilor extracontractuale – art. Dreptul internaţional privat român nu admite retrimiterea de gradul II. → când se aplică regula locul regit actum – 2.

2.2 din Codul Civil: « dacă legea străină retrimite la [.Retrimiterea de gradul II Dreptul internațional privat român nu admite retrimiterea de gradul II.. dacă nu se prevede în mod expres altfel ».. art.] dreptul altui stat. se aplică se aplică legea română. .559 alin.

Ambii soţi au domiciliul comun în Italia. iar în lipsă de cetăţenie comună se aplică legea domiciliului». cetăţean italian. Norma de drept internaţional privat italiană prevede că «divorţul este guvernat de legea naţională comună a celor doi soţi. introduce pe rolul instanţelor române o acţiune de divorţ împotriva soţului său RV.  Întrebare: Cum va soluţiona judecătorul român conflictul de legi? .Speţă:  AV. cetăţean italian.

Ordinea publică în dreptul internaţional privat
 normele fundamentale ale sistemului de drept
al instanţei, care nu permit aplicarea regulilor
străine, deşi acestea sunt competente conform
normelor conflictuale ale instanţei

art. 2564 alin. (1) Cod

Civil, prin
aplicarea legii străine, s-ar ajunge la un
rezultat
incompatibil
cu
principiile
fundamentale ale dreptului român ori ale
dreptului
Uniunii
Europene
şi
cu
drepturile fundamentale ale omului.

Elemente definitorii ale ordinii publice de drept 
internaţional privat:
  apare ca un corectiv excepţional în aplicarea legii
străine normal competente;
  are un caracter diferenţiat, în sensul că ordinea
publică diferă de la o ţară la alta, în funcţie de
valorile protejate prin principiile fundamentale de
drept ale statului instanţei sesizate.
  pe plan procedural se concretizează în excepţia de
ordine publică de drept internaţional privat, excepţie
de fond ce poate fi invocată de orice parte interesată
sau de instanţă din oficiu.
  relevă vocaţia subsidiară de aplicare a legii
forului.
  este variabilă atât în timp, în cadrul aceleiaşi ţări,
cât şi în spaţiu, de la o ţară la alta.

Caracterele juridice ale ordinii publice de
drept international privat:

Prevederi din acte normative
interne
 a) drepturile câştigate în ţară străină sunt respectate în
România, afară numai dacă sunt contrare ordinii
publice de drept internaţional privat român;

b) persoanele juridice străine fără scop patrimonial
pot fi recunoscute în România, în condiţiile prevăzute
de lege, printre care şi cerinţa ca scopurile lor statutare
să nu contravină ordinii sociale şi economice din
România;
 Art.2.586 alin. (2) Cod Civil - existenţa în legea străină
a unui impediment la căsătorie care, potrivit dreptului
român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o
căsătorie.
 Art. 2.639 alin. (3) Codul Civil – forma solemnă cerută
sub sancţiunea nulităţii pentru un act juridic în sistemul
de drept aplicabil fondului actului.

În acest caz. în sensul că indică normele juridice a căror încălcare justifică aplicarea excepției de ordine publică de drept internațional privat. legea stabilește conținutul concret al ordinii publice.În unele cazuri. există două variante: . în domeniul respectiv de reglementare.

legea străină se înlătură dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român. conform căruia. (1) Cod Civil. în măsura în care prin aplicarea legii străine. .În sistemul de drept român. 2564 alin. În locul legii străine înlăturate. ordinea publică de drept internaţional privat este prevăzută în art. se va aplica legea română. s-ar ajunge la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene şi cu drepturile fundamentale ale omului. Are loc o astfel de încălcare.

. în mod abstract.Convenția de la New York din 1958 pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine prevede că recunoașterea și executarea unei sentințe arbitrale străine poate fi refuzată. dacă este contrară ordinii publice a statului solicitat. De exemplu : .Statutul Fondului Monetar Internațional prevede că contractele de schimb valutar care privesc moneda unui stat membru și care sunt contrare reglementărilor din acel stat referitoare la schimb vor fi neexecutorii pe teritoriul oricărui stat membru. . de regula.● Prevederi în convenții internaționale la care România este parte În aceste cazuri ordinea publică este prevazută. printre altele.

ca este de ordine publică pentru operațiunile de import/export ale firmelor române. cerin ța licenței pentru asemenea operatiuni.● Practica judiciară în materie În practică s-a decis. refuzându-se recunoașterea unei hotărâri arbitrale străine. spre exemplu. . care obliga o firmă română ce nu avea licență să plătească petiționarei din străinătate prețul mărfii livrate și câștigul nerealizat.

2.564 alin.2. se aplică legea română »].Efectele aplicării ordinii publice de drept internațional privat Ordinea publică de drept internațional privat are două efecte: Efectul pozitiv – constă în aplicarea legii române [art.(1) din Codul Civil: « aplicarea legii străine se înlătură dacă încalcă ordinea publică de drept internațional privat român »] .(1) din Codul Civil: « în cazul înlăturării legii străine. Efectul negativ – constă în înlăturarea de la aplicare a legii străine [art.564 alin.

domiciliului. uzând de mijloacele legale de drept internaţional privat. de să existe un acord de voinţă a schimbare a punctului de părţilor (părţii) de a plasa un legătura. pavilionul navelor comerciale etc. legătură trebuie să fie efectivă. dar prin (schimbarea cetăţeniei sau care se ajunge la ocolirea legii. schimbarea sediului social.Frauda la lege . anumit raport juridic sub  schimbarea punctului de incidenţa unei anumite legi. schimbarea locului unde scopul urmărit de părţi sa fie se află bunul mobil) ilicit. cum ar fi: normei conflictuale forma şi conţinutul actelor competente. convenabile lor. prin schimbarea punctului de  intervine doar în acele situaţii în legătură. . care normele conflictuale au părţile să utilizeze mijloace puncte de legătură mobile licite. frauduloasă a părţilor. permise de lege.operaţiunea prin care părţile unui raport juridic. juridice. care să contravină manifeste voinţa. recurgând la dispoziţiile altei legi. îşi creează în mod voit condiţii pentru a se sustrage de sub incidenţa legii normal competente.   poate să apară doar în acele rezultatul obţinut de părţi să materii în care parţile pot să îşi fie ilicit.      implică o activitate volitivă.

admiţând că putea produce efecte în Franţa divorţul a doi soţi străini. de cetăţenie franceză. unde obţine cetăţenia. de cetăţenie română. domiciliaţi în străinătate. merge la Berlin pentru a se căsători cu prinţul Bibescu. era separată de soţul său şi dorea să divorţeze. .  Curtea a judecat că prinţesa nu poate invoca cetăţenia sa germană şi aplicarea legii germane care îi permite recunoaşterea divorţului. divorţul şi recăsătorirea au fost considerate fără efect în Franţa. deoarece noua cetăţenie fusese obţinută cu intenţie frauduloasă. divorţul și recăsătorirea sunt fără efect în Franţa.• Speţă: Cazul Beauffremont  Prinţesa de Beauffremont. cetăţenia. Fiind considerată divorţată. În consecinţă. însă legea franceză nu permitea divorţul. Prinţul de Beauffremont cheamă pe soţia sa în judecată la Tribunalul Seine. El nu putea invoca ordinea publică deoarece Curtea de Casaţie consacrase deja (din 1860) efectul atenuat al ordinii publice. solicitând să se constate că naturalizarea în ducatul german. Ea şi-a fixat domiciliul în ducatul german Saxa – Altenbourg. respectiv voinţa de a se sustrage legii franceze normal aplicabile.

. pentru a beneficia de un regim juridic mai favorabil din punct de vedere fiscal. iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente lex societatis [art. în locul celui român.(1) Cod Civil] se face aplicabil societăţii sistemul de drept străin. • Exemplu: schimbarea cetăţeniei cu scopul de a determina aplicarea unei alte legi decât cea normal competentă.580 alin. îşi stabileşte sediul social în străinătate.Forme ale fraudării • Exemplu: o societate comercială română.2. Se creează astfel un conflict artificial de legi (elementul de extraneitate fiind sediul social aflat în străinătate).

făcându-se aplicarea legii române.• Speţă: Cazul Bertola  Doi cetăţeni intalieni domiciliaţi în România au cerut divorţul în faţa instanţelor române. devenind apatrizi. care au respins acţiunea. După aceea. au introdus o nouă cerere de divorţ. Pentru a frauda legea italiană. a fost fraudată legea italiană. de data aceasta acţiunea a fost admisă. pentru că legea italiană competentă nu permitea divorţul. Prin aceste demersuri. competentă în situaţia apatrizilor. . soţii au făcut demersuri pentru pierderea cetăţeniei italiene.

a avut în Franţa un copil din afara căsătoriei cu un cetăţean francez. s-a obţinut ca instanţa superioară să aplice legea franceză (comună atât pretinsului tată. care interzicea stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. În acest mod s-a fraudat legea română. Mai înainte de a ajunge procesul în căile de atac. cât şi copilului) şi ca acţiunea să fie admisă. . Întrucât copilul figura în cadrul acţiunii ca cetăţean român. mama copilului a obţinut pentru acesta cetăţenia franceză. cetăţean român. permisă de legea franceză. prin aplicarea legii personale a acestuia acţiunea a fost respinsă. pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. În faţa instanţelor franceze a fost introdusă o primă acţiune. dar interzisă la acea vreme de legislaţia română.Speţa Mihăiescu  Dna Mihăiescu. Prin aceasta.

Delimitarea față de alte instituții juridice .

.

.

.

un conflict de legi.în ambele cazuri se creează sau se modifică.mijloacele folosite sunt.Comparaţie cu simulaţia • Asemănări: . aceea și și anume inopozabilitatea actului fraudulos. . . .consecința față de terți este. în mod artificial. .ambele implică un act de voință al părților. prin ele însele. licite. în principiu.

în vreme ce la simulație scopul poate fi și licit.frauda la lege implică o operațiune materială. dacă se constată frauda. .uneori. dar contrazisă prin contraînscris. de deplasare a punctului de legătură dintr-un sistem de drept în altul. .Deosebiri: . actul fraudulos nu mai produce efecte noi între părți. cel fraudulos. . Astfel. pe când în cazul simulației contra-înscrisul este valabil între părți și față de succesorii lor universali și cu titlu universal. în timp ce la simulație. adică este exprimată prin actul aparent. produc consecințe diferite față de părți.frauda la lege presupune existența unui scop ilicit. operațiunea este fictivă. în cazul fraudei.frauda la lege presupune existența unui singur act juridic. dacă nu s-au fraudat drepturi născute de lege direct în favoarea lor. în vreme ce simulația implică două acte juridice (cel real și cel aparent). .

scopul urmărit este acela de a nu se aplica legea unei anumite țări. În cazul fraudei la lege.Comparație cu abuzul de drept Abuzul de drept. în vreme ce. constă în folosirea unui drept subiectiv civil în alt scop decât cel pentru care legea îl recunoaște. . în cazul abuzului de drept scopul urmărit este altul decât cel recunoscut de lege titularului său. și anume satisfacerea unor interese legitime ale titularului său.

fraudarea dreptului străin competent constituie o încălcare a normei conflictuale române. este fraudat în favoarea dreptului român sau a dreptului unui stat terţ. .Sancțiuni 1) când dreptul român este fraudat în favoarea dreptului străin. .dreptul străin este element de drept. ca şi dreptul forului. Efecte: • unul negativ – înlăturarea de la aplicare a legii străine. fraudarea legii străine trebuie sancţionată în acelaşi mod ca şi frauda legii române.ceea ce se sancţionează. în toate cazurile. şi trebuie deci să i se acorde aceeaşi protecţie. este intenţia frauduloasă a părţilor (fraus omnia corumpit). 2) când dreptul străin normal competent conform normei conflictuale române. . • unul pozitiv – aplicarea legii române în golul produs de înlaturarea legii străine. faţă de următoarele argumente: .

civ. Acte de stare civilă? Fapte de stare civilă? Capacitatea civilă? . 98 C.Conflicte de legi cu privire la persoane Starea civilă? – art.

În sens larg.ansamblu de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi societate. recunoaşterea filiaţiei. • acte de stare civilă . • fapte de stare civilă .a. hotărârile judecătoreşti care atestă starea civilă.Vocabular • stare civilă . • capacitate civilă .manifestări de voinţă. • nume – atribut de identificare a persoanei fizice. adopţia. şi anume: capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. respectiv: căsătoria. . aceasta stare rezultă din actele şi faptele de stare civilă. ş. • relaţiile de familie vizează instituţii specifice dreptului familiei. Capacitatea are doua componente. etc . din care rezultă începutul şi sfârşitul calităţii de subiect de drept.aptitudinea unei persoane fizice de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile.naşterea. adopţia. moartea. ocrotirea anumitor categorii de persoane. obligaţia de întreţinere. se înţelege atât numele de familie cât şi prenumele. săvârşind acte juridice. producatoare de efecte juridice: căsătoria.

(1) din Codul Civil].572 alin.   Lege naţională = legea statului a cărui cetăţenie o are persoana respectivă ( lex patriae). cu excepţia situaţiilor în care. . care împreuna cu relaţiile de familie formeaza statutul persoanei fizice. sunt guvernate de legea naţională. prin dispoziţii speciale. se prevede altfel [art.Normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei Regula → starea şi capacitatea persoanei fizice. 2.

. ➢ cetăţenia este o stare de drept şi se probeaza cu documente oficiale emise de autorităţile statului despre a cărui cetăţenie este vorba. fiind mai bine adaptata particularităţilor persoanelor fizice aparţinând naţiunii respective.Cetaţenia . de obiceiurile şi tradiţiile acesteia. Argumente in favoarea aplicării legii naţionale: ➢ cetăţenia reprezintă legătura politico – juridică dintre individ şi stat. ➢ noţiunea de « cetăţenie » are acelaşi conţinut în toate sistemele de drept fiind mai uşor de probat. în sensul ca se dobândeşte şi se pierde în condiţii strict reglementate de lege. ➢ cetăţenia are caracter de stabilitate.punctul de legatură pentru norma conflictuală în al cărei conţinut intră starea şi capacitatea persoanei fizice. ➢ legea naţională ţine cont de specificul naţiunii respective.

Dezavantaje ale aplicării legii naţionale: ➢ cetăţenia nu este întotdeauna un criteriu adecvat de determinare a legii personale în cazul apatrizilor sau pentru cetăţenii aparţinând unor state cum sunt federaţiile. ➢ există dificultăţi în determinarea legii naţionale în cazul persoanelor care au dublă cetăţenie. ➢ în cazul în care membrii unei familii au cetăţenii diferite. confederaţiile sau cele cu reglementări regionale diferite. aplicarea legii naţionale presupune că statutul personal al acestora urmează să fie cârmuit de legi diferite. deoarece reglementările statutului personal diferă de la o regiune la alta. . în timp ce domiciliul este comun.

(1) Cod Civil].se face potrivit legii statului a cărui cetăţenie se invocă (art.Proba cetăţeniei . Se consacră astfel o excepţie de la regula calificării instituţiilor juridice dupa legea forului [art. Străin cu mai multe cetăţenii . în special prin reşedinţa sa obişnuită.2. chiar dacă aceştia au dublă sau multiplă cetăţenie.558 alin.2. conform dreptului romăn. Cetăţeni români .legea sa naţională este legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată.569 Cod Civil). cât timp nu au pierdut cetăţenia română.se aplică legea română. .

legea domiciliului (lex domicilii) sau legea reşedinţei obişnuite compun noţiunea de lege personală (lex personalis) a persoanei fizice.570 alin.568 alin. reşedinţa obişnuită este locul unde îşi are stabilimentul său principal – 2.Excepţii . Pentru persoana care acţionează în exerciţiul activităţii sale profesionale. (3) Cod Civil]. . Legea reşedinţei obişnuite se aplică şi refugiaţilor. chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare.2.în cazul apatrizilor se aplică legea reşedinţei obişnuite [art. (1) Cod Civil. Legea naţionala (lex patriae). Caracterul normelor conflictuale privind statutul persoanei fizice imperativ. Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice – statul în care persoana îşi are locuinţa principală.

filiaţia este legitimă sau nelegitimă. cea de adoptator. 5) aspecte cu privire la afinitate ( persoana este sau nu afin. . etc). 3) aspecte cu privire la adopţie ( calitatea de adoptat.Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice. celibatară. etc). condiţii etc). condiţii etc). filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei. 2) aspecte privind căsătoria ( persoana este: căsătorită. Starea civilă Sunt supuse normei conflictuale lex personalis urmatoarele: 1) aspectele privind filiaţia (este sau nu stabilita filiaţia. 6) folosinţa stării civile (posesia de stat). văduvă. condiţiile adopţiei. etc). 4) aspecte cu privire la rudenie ( există sau nu calitatea de rudă. divorţată.

reprezentarea legală a persoanei fizicie lipsite de capacitate de exerciţiu restrânsă ocrotirea majorului . 990 Cciv.Exced domeniului de aplicare incapacităţi de folosinţe relative – art.

sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. conţinutul şi încetarea personalităţii. Declararea morţii. determinarea drepturilor şi obligaţiilor ce intră în conţinutul capacităţii de folosinţă. stabilirea decesului şi a datei prezumate a morţii şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă. Pentru persoana fizică străină în România. care determină începutul.Capacitatea civilă  Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice – este supusă legii naţionale. presupune luarea în considerare a legii naţionale a străinului dar şi a legii materiale române. Dacă această lege nu poate fi identificată se aplică legea română. . lege care stabileşte regimul străinului în România.

sunt supuse unor norme conflictuale diferite: .incapacităţile cu caracter de sancţiune civilă (ex: decăderea din drepturile parintesti) – sunt supuse legii naţionale a persoanei fizice respective.incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acelui raport juridic. .Incapacităţile de folosinţă . .

.

sunt guvernate de legea naţionala a incapabiliului.575 Cod Civil. în special următoarele: a) categoria de acte juridice pe care nu le poate face persoana incapabilă.este supusă legii naţionale.apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă – 2.  Incapacităţile de exercitiu . Aceasta va determină. . b) sancţiunea încălcării incapacităţii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice . * De reţinut: .

Excepţional. se poate aplica sau lua în considerare şi legea statului cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături. legea statului unde sunt situate bunurile. legea reşedinţei obişnuite. în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri. . Această lege poate fi: legea naţională.Măsurile de ocrotire a majorului Măsurile de ocrotire instituite pentru persoana cu capacitate deplină de exerciţiu sunt guvernate de legea statului unde aceasta îţi are reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau data luării altei măsuri de ocrotire. în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice.

Domeniul de aplicare al legii aplicabile măsurilor de ocrotire: existenţa. . pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale. Măsurile care se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile acestuia. -apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă – 2. modificarea şi stingerea puterii de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu.575 Cod Civil. întinderea. sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.

579 alin.Teoria interesului naţional. . Excepţie de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice Persoana care. nu poate fi opusă terţului care cu bună – credinţă s-a încrezut în această calitate. nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care l-a considerat. stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice. De asemenea. cu bună credinţă.art.579 alin. lipsa calităţii de reprezentant. dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat . potrivit legii locului unde actul a fost întocmit.2. este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă. (2) Cod Civil. potrivit legii naţionale sau legii domiciliului său.2. (1) Cod Civil.art. ca fiind deplin capabil potrivit legii locului unde a fost întocmit actul .

Speţă lider : « Speţa Lizardi » Cauza a fost soluţionaţă în anul 1861 în faţa instanţelor franceze. un cetăţean mexican pe numele sau Lizardi. trimitea la legea naţionala (lex patriae). care locuia la Paris. a invocat nulitatea contractului pentru incapacitatea sa. el implinise vârsta de 21 de ani. deşi la data asumării obligaţiei prin cambii. pentru capacitatea persoanei. a cumpărat de la un bijutier francez bijuterii de valoare. pe care urma să le plătească prin cambiile pe care le-a emis cu acea ocazie. în temeiul normei conflictuale franceze care. nu era capabil potrivit legii sale naţionale. deci era capabil potrivit legii franceze din acel timp. prin tutorele său. aceasta din urmă lege fiind aplicabilă în speţă. arătând că. În cauză. mexicanul. conform căreia capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la vârsta de 25 de ani. Când aceste cambii au fost prezentate spre plată. .

atunci când incapacitatea unui străin. duce la lezarea interesului naţional francez. dată de legea sa naţionala. prin prejudicierea unui cetăţean naţional care a acţionat cu bună credinţă. considerând că. În speţă. legea naţionala a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală. fiind înstrăinate între timp de către cumpărătorul mexican. vânzătorul francez (bijutierul) ar fi fost prejudiciat prin faptul că bijuteriile nu ar mai fi putut fi restitutite. în cazul în care contractul de vanzare – cumpărare ar fi fost anulat.Instanţele franceze au validat însă contractul de vânzare – cumpărare a bijuteriilor. . care îl declară capabil pe respectivul străin.

➢ cocontractantul să fie de bună credinţă. rezultând din starea de incapacitate a străinului sau din lipsa reprezentantului.Pentru aplicarea teoriei interesului naţional trebuie întrunite următoarele condiţii: ➢ persoana fizică străină să fie incapabilă potrivit legii sale personale sau după caz. . după caz. iar în cazul reprezentantului. în prezenţa tuturor părţilor. nici să nu fi putut cunoaşte cauza de nevalabilitate a actului juridic. având toate prerogativele calităţii de reprezentant. adică să nu fi cunoscut şi. ➢ aceasta persoana sa fie considerată pe deplin capabilă potrivit legii forului sau. în mod rezonabil. să existe o lipsă a calităţii de reprezentant. ➢ actul să fie întocmit în ţara forului.

legea personală (lex patriae sau lex domicilii) este înlocuită cu legea locului încheierii actului (lex loci actus). b)moştenire. . Teoria interesului naţional nu se aplică actelor juridice referitoare la: a)familie. c)drepturile reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite.

. de legea sa personală ( lex personalis). pentru persoana fizică apatrid sau pentru refugiaţi în condiţiile art.legea reşedinţei obişnuite.576 alin. in principiu.568 alin. (1) Cod Civil]. .Normele conflictuale privind numele şi reşedinţa obişnuită a persoanei fizice Normele conflictuale privind numele persoanei fizice Regula: Numele persoanei fizice → este guvernat. (4) Cod Civil. 2. 2.legea naţională a persoanei fizice [art. Legea personală este : .

Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume. este asigurată potrivit legii române (art. Pseudonimul este supus legii naţionale a persoanei în cauză. săvârşite în România. b) schimbarea numelui pe cale administrativă este supusă regulii locus regit actum . . 3 Cod Civil).2. cât şi copilul. adopţiei. fie de legea statului a cărui cetăţenie comună o au părinţii.576 alin. etc. c) stabilirea şi modificarea numelui ca efect al încheierii căsătoriei. fie de legea statului unde copilul s-a născut şi locuieşte de la naştere.Excepţii: a) stabilirea numelui copilului la naştere este cârmuită. sunt supuse legii care le guvernează efectele. la alegere. filiaţiei.

. reşedinţa obişnuită este locul unde aceasta îşi are stabilimentul principal. Pentru persoana fizică care acţionează în exerciţiul activităţii sale profesionale. Determinarea locuinţei principale se realizează prin luarea în considerare a circumstanţelor personale şi profesionale care indică legături durabile cu un anumit stat sau intenţia de a stabili asemenea legături. chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare.Normele conflictuale privind reşedinţa obişnuită a persoanei fizice Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este în statul în care aceasta îşi are locuinţa principală.

legal convenţional reşedinţa legea naţională .Legea aplicabilă domiciliului persoanei fizice domiciliul? de drept comun – art. 86 Cciv.

la sănătate şi integritate fizică Dreptul de a dispune de sine însuşi/însăşi Dreptul la exprimare Dreptul la viaţă privată Dreptul la demnitate Dreptul la propria imagine Dreptul la respect pentru persoana decedată .Legea aplicabilă drepturilor inerente fiinţei umane – art. Dreptul la viaţă. 2577 Cciv.

(1) Cod Civil].580 alin.este guvernat de legea naţională a persoanei juridice [art.naţionalitatea persoanei juridice → este punctul de legatură al normei. 2. desemnată şi prin noţiunea de lex societatis. .norma conflictuală este imperativă .legea personală (lex personalis).sistemul de drept aplicabil .Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice Statutul organic al persoanei juridice . .statutul organic → constituie conţinutul normei conflictuale . .

potrivit principiului autonomiei de voinţă a părţilor • sediu statutar real . . • sediu statutar .locul unde se află centrul principal de conducere sau de gestiune a activităţii statutare.VOCABULAR • statut organic al persoanei juridice .ansamblul normelor juridice referitoare la capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice. chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionarii sau asociaţii din alte state.sediu determinat prin voinţa fondatorilor persoanei juridice.

Naţionalitatea persoanei juridice Noţiune Naţionalitatea persoanei juridice = apartenenţa acesteia la un anumit stat (noţiune similară cetăţeniei pentru persoana fizică). .

4) criteriul plasării centrului activităţii economice a persoanei juridice . 5) criteriul controlului (naţionalitatea se determină fie după apartenenţa conducătorilor persoanei juridice. urmatoarele criterii: 1) criteriul voinţei fondatorilor persoanei juridiceş 2) criteriul sediului social sau al teritorialităţii conducerii. 6) criterii mixte. în general. 3) criteriul locului de înregistrare a statutului persoanei juridice. fie după cetăţenia asociaţilor sau naţionalitatea capitalului social ori cetăţenia persoanelor în interesul cărora se desfaşoară activitatea persoanei juridice). În sistemele de drept se folosesc.Criterii pentru determinarea naţionalităţii Naţionalitatea persoanei juridice se determină după legea forului. .

Criteriul de drept comun .naţionalitatea se determină după sediul statutar real. (1) Cod Civil] Dacă persoana juridică are sedii în mai multe state .Determinarea naţionalităţii în dreptul român În România.sediul social [art. 2. . determinarea naţionalităţii persoanei juridice se face pe baza unui criteriu comun precum şi pe baza unor criterii speciale.571 alin.

. chiar dacă hotărârile organelor de conducere sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare.Sediul real . retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică. se aplică dreptul acestui din urmă stat. Dacă dreptul străin determinat potrivit sediului real.

stabilite de convenţii internaţionale pentru situaţii speciale. Acestea nu privesc naţionalitatea persoanei juridice în ansamblul său. . în funcţie de obiectul de reglementare a respectivei convenţii. ci numai anumite aspecte legate de naţionalitatea acesteia.Criteriile speciale .

Acordul cu China ratificat prin Legea 5/1992. Tratatul dintre România si Polonia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice civile. ➢ criteriul controlului.Exemple: ➢ criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul încoprorării este aplicat în toate acordurile privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale (ex : Acordul încheiat cu Grecia. . conform căruia persoana juridică poate fi considerată ca aparţinând unui stat străin datorită controlului care se exercită asupra ei de către interese străine (ex: acordurile privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de Guvernul României cu guvernele altor state). ratificat prin Legea 25/1992. etc.

ratificat prin Legea 50/1992). sau folosesc criterii diferite pentru fiecare stat în parte al acordului. alternativ. ➢ criteriul mixt al locului constituirii şi cel al controlului (ex : Acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul SUA.➢ criteriul mixt al locului constituirii şi sediului social (ex :Tratatul pentru comerţ şi navigaţie încheiat cu Japonia în 1970. ➢ unele tratate folosesc alternativ două criterii – criteriul mixt al sediului şi cel al constituirii şi. ratificat prin Legea 88/1995). .22/1970). ratificat prin Decretul nr. cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiat cu Franţa.

8) dizolvarea şi lichidarea. 7) modificarea actului constitutiv. 6) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi. . 5) reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii. 2) modul de dobândire şi pierdere a calităţii de asociat. 3) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat.Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice Legea aplicabilă statututui organic guvernează. în special: 1) capacitatea persoanei juridice. competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice. 4) modul de alegere.

Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de naţionalitate diferită Fuziunea unor persoane juridice având naţionalităţi diferite poate fi realizată.legea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu. • pentru sucursale .2. formă şi publicitate . numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevazute de legile naţionale aplicabile statutului organic pentru fiecare din persoanele juridice fuzionare (cerinţe de fond.Legea aplicabilă statutului organic al sucursalelor şi filialelor Legea aplicabilă entităţilor exogene societăţii mamă – sucursale si filiale – este: • pentru filiale .584 Cod Civil). .legea naţională a societăţii mamă.art.

Recunoaşterea persoanei juridice străine Recunoaşterea este un act declarativ de drepturi prin care se constată -existenţa persoanei juridice şi -se recunosc efectele extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridică. .

==> să nu fi încălcat ordinea publică de drept internaţional privat. Condiţii pentru a opera recunoaşterea: ==> să fie valabil constituită conform dispoziţiilor prevăzute de legea ei naţională.Modalităţi de recunoaştere Persoana juridică cu scop lucrativ este recunoscută de plin drept în România. ==> să aibă calitatea de subiect de drept. .

fundaţii) poate fi recunoscută în România. dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiţii: ==> să existe aprobarea prealabilă a Guvernului. să fie valabil constituită în ţara a cărei naţionalitate o ==> scopurile statutare urmărite să nu contravină ordinii sociale şi economice din România. ==> să existe reciprocitate în privinţa recunoaşterii. ==> are. . Recunoaşterea persoanei juridice fără scop lucrativ → prin hotărâre judecatorească.Persoana juridică fără scop lucrativ (de ex: asociaţii.

NORME CONFLICTUALE ÎN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI .

5 Recunoașterea divorțului prin denunțare unilaterală 2. Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie 2.1.1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie 2.1 Încheierea căsătoriei 2.2 Condiţiile de formă ale căsătoriei 2.1.2 Efectele căsătoriei 2.3 Regimul matrimonial 2. Legea aplicabilă căsătoriei 2.1.4 Desfacerea căsătoriei 2.6 Nulitatea căsătoriei .

587. 2.Căsătoria în dreptul internaţional privat ➢ Încheierea căsătoriei .585. Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie ➢ Art. Legea aplicabilă nulităţii căsătoriei ➢ Paragraful Efectele căsătoriei ➢ Art. Legea aplicabilă formalităţilor căsătoriei ➢ Art.586. 2.NCC ➢ Art. Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale căsătoriei ➢ Art. 2. 2. 2.592.588. Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial .

585 Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie (1)Condiţiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la data încheierii promisiunii. . Aceste condiții trebuie îndeplinite la data promisiunii.Articolul 2.

2. c) legea română. în funcție de soluţionarea căruia se determină şi legea aplicabilă efectelor promisiuni de căsătorie. când aceştia nu au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat. (2) NCC Ne aflăm în prezenţa unui concurs subsidiar al punctelor de legătură.Efectele promisiunii de căsătorie. b) legea naţională comună a viitorilor soţi.585 alin. în ordine: a)legea reşedinţei obişnuite comune a viitorilor soţi la data promisiunii de căsătorie. în lipsa legii naţionale comune. Art. precum şi consecinţele încălcării ei sunt guvernate de una dintre următoarele legi. .

.1.2.impedimente la căsătorie se face dupa lex fori.de formă sau .1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie Calificarea condiţiilor cerute pentru încheierea căsătoriei ca fiind . Legea aplicabilă căsătoriei 2. .de fond.1 Încheierea căsătoriei 2.

iar aceasta prevede un impediment la căsătorie care.2. Dacă legea naţională a oricăruia dintre viitorii soţi este o lege străină. (2) Legea naţională este substituită de legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are persoana fizică şi de care este cel mai strâns legată. acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României. 2. (2)-(3) NCC.NCC Legea naţională a fiecăruia dintre viitori soţi pentru condiţiile de fond la încheierea căsătoriei [art.586 alin. 2.(1) Cod Civil]. în special prin reşedinţa sa obişnuită – art.Articolul 2. . (art.586 Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale căsătoriei.568 alin. este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie.586 alin. . potrivit dreptului român.

Se aplică principiul locus regit actum.Articolul 2. 2.587 Cd Civil].forma căsătoriei va fi guvernată de legea română (conform regulii auctor regit actum).forma căsătoriei va fi guvernată de legea statului celuilalt viitor soţ. . în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României .587 Legea aplicabilă formalităţilor căsătoriei – NCC Legea statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria [art. în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al statului celuilalt viitor soţ . Cetăţeanul român aflat în străinătate se poate căsători : în faţa autorităţii locale de stat competente – forma căsătoriei va fi guvernată de legea statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria.Sediul materiei . Proba căsătoriei este supusă legii locului încheierii căsătoriei.

. . de adopţie). opoziţia la căsătorie etc. • viciile de consimţământ. • eventualele dispense (de vârstă. • formalităţile premergătoare încheierii căsătoriei (declaraţia de căsătorie. de rudenie. publicarea declaraţiei de căsătorie.Domeniul legii aplicabile Legea aplicabilă condiţiilor de fond se referă îndeosebi la: • stabilirea condiţiilor de fond. Legea competentă să cârmuiască forma încheierii căsătoriei reglementează îndeosebi următoarele aspecte: • organul competent să încheie căsătoria. • efectele condiţiilor de fond etc.).

Articolul 2.588 Legea aplicabilă nulităţii căsătoriei – NCC (1)Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi.Legea aplicabilă nulităţii căsătoriei Sediul materiei . . (2) Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română.

art. Cauzelor de nulitatea relativă (în România . • încheierea căsătoriei în dispreţul formalităţilor ce asigură solemnitatea şi publicitatea legală. • nesocotirea impedimentului bigamiei.Domeniul legii aplicabile Identificarea şi interpretarea cauzelor de nulitate absolută (în România . . a stării de alienaţie şi debilitate mintală. existenţa tutelei etc. lipsa vremelnică a discernământului. a rudeniei în grad prohibit la căsătorie. cum ar fi: • viciile de consimţământ. • fictivitatea căsătoriei. lipsa încuviinţărilor sau a autorizării necesare căsătoriei minorului.art. cum ar fi: • neobservarea cerinţelor de valabilitate privitoare la existenţa consimţământului la căsătorie şi la diferenţa de sex.293-303 NCC). 293-295 NCC).

În lipsa cetăţeniei comune. precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată. NCC (1) Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor. cât şi efectelor patrimoniale ale căsătoriei pe care legea le reglementează şi de la care soţii nu pot deroga indiferent de regimul matrimonial ales de ei. (2) Legea determinată potrivit alin.(1) se aplică atât efectelor personale. în lipsă. 2. .(2).589. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. iar.Legea aplicabilă efectelor căsătoriei Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei sediul materiei Art. drepturile soţilor asupra locuinţei familiei. legii cetăţeniei comune a soţilor. se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.

• soţii nu au cetăţenie comună şi nici reşedinţa în acelaşi stat – caz în care se aplică legea statului cu care soţii întreţin în comun cele mai strânse legături.Pot exista următoarele situaţii: • soţii au aceeaşi reşedinţă – caz în care se aplică legea statului în care se află reşedinţa obişnuită comună a acestora.  legea statului cu care soţii întreţin în comun cele mai strânse legături.  legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa comună. În această situaţie îşi dispută incidenţa trei legi. • soţii nu au reşedinţă obişnuită comună – caz în care se aplică legea cetăţeniei comune a soţilor. şi anume:  legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa comună. Aceste variante se aplică în ordinea prevăzută de lege. .

2. legea comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii se aplică regimului matrimonial numai pentru viitor. după caz. cetăţenia. 2.Sediul materiei – art. . dacă soţii au ales legea aplicabilă regimului matrimonial. Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau. după caz.Cu toate acestea. ea rămâne aceeaşi. 3. dacă soţii nu au convenit altfel şi.596 NCC 1. chiar dacă soţii îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.Legea reşedinţei obişnuite comune sau legea cetăţeniei comune a soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă. în niciun caz. nu poate prejudicia drepturile terţilor. reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.

Legea aplicabilă regimului matrimonial Legea aplicabilă regimului matrimonial se poate stabili în conformitate cu voința părților sau după criterii obiective. Observăm că în acest caz se aplică lex voluntatis.  legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii. dar în limitele stabilite de lege.  legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei. Soţii au libertatea de a alege regimul matrimonial dintre următoarele variante:  legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii. .

2. .591 NCC Momentul încheierii convenţiei de alegere a legii aplicabile:  înainte de celebrarea căsătoriei.  fie la momentul încheierii căsătoriei.  fie de legea locului unde aceasta se încheie.Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial – art. Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevăzute fie de:  legea aplicabilă regimului matrimonial.  fie în timpul căsătoriei.

dacă soţii nu au dispus altfel. . Condiţiile de formă cerute pentru încheierea convenţiei matrimoniale sunt (art. 2. dacă:  respectă condiţiile de fond şi de formă pentru încheierea convenţiei de alegere a legii aplicabile.Pe parcursul căsătoriei soţii au posibilitatea să aleagă oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial. Legea nouă produce efecte numai pentru viitor.  noul act nu poate prejudicia în niciun caz drepturile terţilor.594 NCC):  cele prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau  cele prevăzute de legea locului unde aceasta se încheie.

Legea aplicabilă criteriului obiectiv regimului matrimonial potrivit În lipsă de alegere – regimul matrimonial este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei (art.2592 Cod civ. .).

2.  limitele alegerii regimului matrimonial. . cu excepţia capacităţii. cu excepţia capacităţii.Legea aplicabilă regimului matrimonial se aplică la următoarele domenii – art.593 NCC:  condiţiile de validitate a convenţiei privind alegerea legii aplicabile.  conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi. precum şi regulile privind împărţeala bunurilor comune.  încetarea şi lichidarea regimului matrimonial.  admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale. drepturile soţilor asupra bunurilor.  posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări. precum şi regimul datoriilor soţilor.

 terţul cunoştea. este aplicabilă legea acestui stat.Ocrotirea terților • art. 2.  au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia este situat imobilul. (1) sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial măsurile de publicitate şi opozabilitatea regimului matrimonial faţă de terţi.595 alin. . • Cu toate acestea. atunci când la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ aceştia aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat. la data naşterii raportului juridic. Legea admite următoarele excepţii:  au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial. regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenţă din partea sa.

în niciun caz. Atunci când unul dintre soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia. legea reşedinţei obişnuite comune sau legea cetăţeniei comune a soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei. În caz de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial. chiar dacă soţii îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia. Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia. legea comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii a soţilor se aplică efectelor căsătoriei numai pentru viitor. aceasta rămâne aplicabilă. .596 Cciv. nu poate prejuducia drepturile terţilor.Soluționarea conflictului mobil de legi – art. dacă soţii nu au convenit altfel. şi. 2.

Desfacerea căsătoriei – art.597.597 soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:  legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile. Astfel. 2.2. .  legea română.  legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună. 2.  legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi.600 NCC NCC recunoaşte soţilor posibilitatea exercitării lex voluntatis în alegerea legii aplicabile divorţului. potrivit art. dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile.  legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani.

Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului trebuie încheiată în formă scrisă. aceasta poate lua act de acordul soţilor cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. . semnată şi datată de soţi. În cazul în care a fost sesizată instanţa de judecată. Ea poate fi încheiată sau modificată cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul.

legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ.  în lipsa reşedinţei obişnuite comune a unuia dintre soţi pe teritoriului statului unde soţii au avut ultima reşedinşă obişnuită comună.  în lipsa legii cetăţeniei comune a soţilor.Legea aplicabilă divorţului în lipsa alegerii de către soţi – art. 2. legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună. legea aplicabilă divorţului este:  legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ. . dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ. în toate celelalte cazuri.600 NCC În lipsa alegerii legii de către soţi. dacă cel puţin unul dintre ei are această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ. legea ultimei cetăţenii comune a soţilor.  în lipsa reşedinţei obişnuite comune.  legea română.

. instanța străină trebuie să ia în considerare normele de drept internațional privat român. în situația în care un cetățean român divorțează în străinătate.2. se aplică legea română. (2) C. proc. Dacă soluția pronunțată este diferită de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române. hotărârea de divorț străină nu va fi recunoscută în țara noastră. conform art. dacă unul dintre soţi este.600 alin. la data cererii de divorţ.Dacă una dintre legile astfel determinate nu permite divorţul sau îl permite în condiţii deosebit de restrictive. Această regulă se aplică şi atunci când divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.]. (2) Cod Civ. civ. 1082 alin. cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România [art. Totodată.

601 NCC Legea introduce o formă de protecţie pentru femei.  nu există niciun alt motiv de refuz a recunoaşterii pe teritoriul României a hotărârii prin care s-a încuviinţat desfacerea căsătoriei în această modalitate. 2. .  femeia a acceptat în mod liber şi neechivoc această modalitate de desfacere a căsătoriei.Recunoaşterea divorţului prin denunţare unilaterală – art. Astfel. condiţionând recunoaşterea divorţului prin denunţare unilaterală de dreptul egal care se cuvine femeii. cu excepţia cazului în care:  actul a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de legea străină aplicabilă. actul întocmit în străinătate prin care se constată voinţa unilaterală a bărbatului de a desface căsătoria fără ca femeia să aibă un drept egal. nu poate fi recunoscut în România.

(art. condiția dublei reglementări a sancțiunii nulității. Se instituie așadar. Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea cerinţelor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română.2587). .] iar nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de formă este supusă legii locului încheierii căsătoriei sau a legii agentului dimplomatic ori funcționarului consular în fața căruia a fost celebrată.2586 alin. nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond este supusă legii naționale a fiecăruia dintre viitorii soți la încheierea căsătoriei [art.Nulitatea căsătoriei Legea aplicabilă nulităţii şi efectelor acestei nulităţi este: Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei. (1) Cod civ. Astfel.

NCC. 385 alin. (3). .602 • Separaţia de corp este instituţia juridică în virtutea căreia încetează obligaţia de coabitare a soţilor şi se împart bunurile acestora. însă căsătoria se menţine (art. (2) şi alin. Legea care cârmuieşte divorţul se aplică în mod corespunzător şi separaţiei de corp. 2.Legea aplicabilă separaţiei de corp – art.

ADOPȚIA. BILETUL LA ORDIN. CECUL ȘI FIDUCIA ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT . AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ ȘI PROTECȚIA COPIILOR ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT   NORMA CONFLICTUALĂ PRIVIND SUCCESIUNEA ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT  CAMBIA. FILIAȚIA.

 legea statului cu care părinții întrețin în comun cele mai strânse legături. îi cârmuia efectele căsătoriei – alin. (2) art.  legea statului pe al cărui teritoriu părinții au avut reședința comună.603 NCC Potrivit alin.  Dacă. 2. . una dintre următoarele legi. (1) din art.  dacă părinții nu au aceeași cetățenie și nici reședința comună (adică în aceeași țară) se aplică.603 din NCC filiaţia copilului din căsătorie se stabileşte potrivit legii care. înainte de naşterea copilului. la data încetării sau desfacerii.Legea aplicabilă filiației copilului din căsătorie  Art. 2. în vigoare la data nașterii copilului. în vigoare la data nașterii copilului. în ordine. se aplică legea care. căsătoria părinţilor a încetat sau a fost desfăcută. Sunt posibile următoarele variante:  dacă părinții au aceeași cetățenie – se aplică legea națională comună a acestora. 2. cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei părinţilor săi. locuiesc împreună sau separat). în vigoare la data nașterii copilului. la data când s-a născut.  dacă părinții au cetățenii diferite: se aplică legea statului de reședință comună (indiferent dacă în acea țară.603 NCC.

precum şi dobândirii numelui de către copil – alin. contestarea și nulitatea filia ției ori pentru tăgăduirea paternității. (3) art. tăgăduirii paternităţii copilului născut din căsătorie. contestarea filiației față de mamă și a filiației fa ță de tată. . prescripția dreptului la acțiune. sarcina. prezumția timpului legal al concepției. sfera persoanelor care pot introduce acțiuni de stare civilă. nulitatea recunoașterii de maternitate. efectele filiației.603 NCC. 2.).Domeniul legii aplicabile: stabilirea filiației față de mamă și față de tată (modalită ți. etc. obiectul și puterea doveditoare a probelor pentru stabilirea. prezum țiile de paternitate. admisibilitatea.

 proba filiației (ca element de stare civilă) și puterea doveditoare a  actului de stare civilă (instrumentum) – care sunt supuse legii locului  unde s­a întocmit actul.   .  de  asemenea.   administrarea probelor – care este supusă legii forului.  forma exterioară a înscrisului privind recunoașterea de maternitate  –  care  este  supusă  legii  care  guvernează  forma  actului  juridic  unilateral.Nu intră în domeniul acestei legi:    competența jurisdicțională pentru acțiunile în această materie – care  este supusă legii forului. condiţiile cerute în acest  scop sunt cele prevăzute de legea care se aplică efectelor generale  ale căsătoriei. etc.  legii  forului.    procedura  de  judecată  –  care  este  supusă. Atunci  când  părinţii  sunt  îndreptăţiţi  să  procedeze  la  legitimarea  prin căsătorie a copilului născut anterior.

are şi o altă cetăţenie străină.605 NCC Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. 2. se aplică legea care îi este mai favorabilă. . cetăţean străin.Legea aplicabilă filiaţiei copilului din afara căsătoriei Sediul materiei – art. În cazul în care copilul.

contestarea și nulitatea filiației ori pentru tăgăduirea paternității. 2. obiectul și puterea doveditoare a probelor pentru stabilirea. ➢ admisibilitatea.603 NCC. sarcina. ➢ nulitatea recunoașterii de maternitate. ➢ contestarea filiației față de mamă și a filiației față de tată. ➢ efectele filiației.Domeniul de aplicare a legii: ➢ stabilirea filiației față de mamă și față de tată (modalită ți. ➢ prescripția dreptului la acțiune. etc. (3) art.). ➢ sfera persoanelor care pot introduce acțiuni de stare civilă. ➢ tăgăduirii paternităţii copilului născut din căsătorie. prezumțiile de paternitate. . prezumția timpului legal al concepției. precum şi dobândirii numelui de către copil – alin.

. de asemenea. ➢ administrarea probelor – care este supusă legii forului. ➢ dreptul mamei de a cere tatălui copilului din afara căsătoriei să răspundă pentru cheltuielile din timpul sarcinii și pentru cele prilejuite de nașterea copilului – care este supus legii naționale a mamei – răspunderea tatălui – art.606 NCC . ➢ procedura de judecată – care este supusă. etc. legii forului. ➢ forma exterioară a înscrisului privind recunoașterea de maternitate – care este supusă legii care guvernează forma actului juridic unilateral. cum ar fi: ➢ competența jurisdicțională pentru acțiunile în această materie – care este supusă legii forului. ➢ proba filiației (ca element de stare civilă) și puterea doveditoare a actului de stare civilă (instrumentum) – care sunt supuse legii locului unde s-a întocmit actul.Nu intră în domeniul acestei legi o serie de aspecte. 2.

stabilite de fiecare dintre cele două legi naţionale arătate.607 alin. 2. Adoptatorul și adoptatul trebuie să îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii.Adopţia Legea aplicabilă condițiilor adopției – noțiunea de condiții ale adopției Potrivit art. pentru ambii. (1) NCC condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. .

locuiesc împreună sau separat). în ordine. 2.609 NCC forma adopţiei este supusă legii statului pe teritoriul căruia ea se încheie (locus regit actul).  dacă soții nu au aceeași cetățenie și nici reședința comună (adică în aceeași țară) se aplică.  legea statului cu care soții întrețin în comun cele mai strânse legături Legea aplicabilă formei adopţiei . soluțiile sunt următoarele:  dacă soții au aceeași cetățenie – se aplică legea națională comună a acestora. în aceste situații. (2) condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei lor. în vigoare la data nașterii copilului.art.  dacă soții au cetățenii diferite . Prin urmare. . una dintre următoarele legi.  legea statului pe al cărui teritoriu soții au avut reședința comună. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt.se aplică legea statului de reședință comună (indiferent dacă în acea țară. 2.Potrivit art.607 alin.

– legea statului cu care soții întrețin în comun cele mai strânse legături.  dacă soții au cetățenii diferite .  În cazul în care soții adoptă un copil legea efectelor va fi. Aceeaşi lege cârmuieşte şi desfacerea adopţiei. iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilă legea care cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei. . în vigoare la data nașterii copilului. una dintre următoarele legi.art.608 din NCC efectele adopţiei.  dacă soții nu au aceeași cetățenie și nici reședința comună (adică în aceeași țară) se aplică. locuiesc împreună sau separat). în ordine.Legea aplicabilă efectelor adopţiei .se aplică legea statului de reședință comună (indiferent dacă în acea țară. 2. – legea statului pe al cărui teritoriu soții au avut reședința comună. precum şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt cârmuite de legea naţională a adoptatorului. după caz:  dacă soții au aceeași cetățenie – se aplică legea națională comună a acestora.

). drepturile și îndatoririle adoptatului: numele și domiciliul adoptatului. . cetățenia adoptatului. situația drepturilor și îndatoririlor părintești.  efectele adopției (filiația și rudenia civilă. impedimente la căsătorie.Domeniul legii aplicabile Legea efectelor adopției reglementează îndeosebi:  data de la care se produc efectele. etc.

  Legea desfacerii adopției reglementează îndeosebi:  cauzele de desfacere a adopției. 2.608 arată că legea care cârmuiește efectele adopției este aplicabilă și desfacerii adopției. etc.  condițiile de formă ale noii adopții..Legea aplicabilă desfacerii adopției A doua propoziție din art. de exemplu:  condițiile de fond ale noii adopții. etc. Nu intră în domeniul acestei legi. .  efectele acestora.

) care sunt reglementate de legea forului.  cazurile de nulitate. legii aplicabile formei adopţiei. Legea aplicabilă nulității adopției are în vedere îndeosebi:  felurile nulității.Legea aplicabilă nulităţii adopţiei Potrivit art. legilor aplicabile condiţiilor de fond. pentru condiţiile de fond. 2. iar pentru nerespectarea condiţiilor de formă. Nu intră în domeniul acestei legi aspectele procedurale (competența. procedura. etc.610 NCC nulitatea adopţiei este supusă. .  efectele nulității. etc.

Protecţia copiilor  Legea aplicabilă art. 361/2007. 2. nr. ratificată prin Legea nr. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. 2. 895 din 28 decembrie 2007. legea aplicabilă.  Legea aplicabilă obligației legale de întreținere  Potrivit art. 287/2009.611. recunoaşterea. executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor. Dispoziţii în Legea nr.Autoritatea părintească. – Legea aplicabilă se stabileşte potrivit Convenţiei privind competenţa.  Norma conflictuală privind succesiunea. Codul Civil . adoptată la Haga la 19 octombrie 1996.612 NCC legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere se determină potrivit reglementărilor dreptului comunitar.

prin care se determină drepturi. puteri și obligații ale părinților.Domeniul de aplicare al Convenției de la Haga Convenția de aplică numai copiilor minori. din momentul nașterii acestora și până la împlinirea vârstei de 18 ani. . În înțelesul Convenției ”răspunderea părintească” include autoritatea părintească sau orice relație similară acestei autorități. tutorelui sau altui reprezentant legal în legătură cu persoana sau bunurile copilului.

(e) plasamentul copilului la familia substitutivă. conservarea sau acte de dispoziție privind proprietatea copilului. dreptul de a hotărî asupra locului de reședință a copilului. precum și la delegarea acesteia. intră: (a) atribuirea. . să îl reprezinte ori să îl asiste. într-o formă de protecție instituționalizată. protecție prin „kafala” ori o instituție similară. a răspunderii părintești. întrun alt loc decât reședința sa obișnuită. în special. conform art. exercițiul și restrângerea. pentru o perioadă determinată. curatela și instituții similare. totală sau parțială.În cadrul obiectului său de reglementare. 3. (b) dreptul de încredințare. inclusiv dreptul privind ocrotirea persoanei copilului și. (g) administrarea. (c) tutela. precum și dreptul de vizită. prin care se înțelege inclusiv dreptul de a lua copilul. (f) supravegherea de către autoritățile publice a ocrotirii copilului acordată de către orice persoană căreia acesta i-a fost încredințat. (d) desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau organism care are sarcina să se ocupe de persoana copilului sau de bunurile acestuia.

(f) legate sau succesiuni. măsurile pregătitoare pentru adopție. (d) obținerea capacității depline de exercițiu. (c) numele și prenumele copilului. anularea ori revocarea adopției. . (b) deciziile privind adopția. (i) măsurile luate ca urmare a unor infracțiuni săvârșite de copil. (j) deciziile privind dreptul de azil și privind imigrația. (e) obligațiile de întreținere.Convenția nu se aplică pentru: (a) stabilirea sau contestarea filiației. (h) măsurile publice de natură generală în domeniul educației și sănătății. (g) securitatea socială.

art. Pentru o astfel de situație.Conflictul mobil de legi Conflictul mobil de legi apare atunci reședința obișnuită a copilului se schimbă în alt stat contractant. 17 din Convenție prevede că exercitarea răspunderii părintești este reglementată de legea statului de la noua reședință obișnuită. .

2612 Cod civ. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența. . obligațiile de întreținere sunt reglementate în mod uniform și unitar de Regulamentul (CE) nr.15).Obligația de întreținere Legea aplicabilă Reguli de determinare a legii aplicabile Legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene (art. recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere. legea aplicabilă. La nivelul Uniunii Europene. Regulamentul face trimitere în ceea ce privește obligațiile de întreținere la Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere (art.).

legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită se va aplica din momentul în care intervine schimbarea [art.3 alin. regula generală privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere este următoarea → se aplică legea statului în care creditorul își are reședința obișnuită.Conform Protocolului. . (2) din Protocol]. În cazul în care creditorul își schimbă reședința obișnuită în alt stat.

se va aplica legea forului. întreținerea nu se poate obține de la debitor. dacă în temeiul legii reședinței obișnuite nu se poate obține întreținere de la debitor. Dacă potrivit acestei legi. copii părinților. Legea forului se va aplica și atunci când creditorul sesizează autoritatea competentă din statul în care debitorul își are reședința obișnuită. Pentru aceste categorii de creditori. . alții decât părinții persoanelor care nu au împlinit încă douăzeci și unu de ani. 4 din Protocol se referă la obligațiile de întreținere datorate de: părinți copiilor. se va aplică legea statului în care creditorul își are reședința obișnuită. se va aplica legea statului a cărui cetățenie comună o au ambii.Reguli speciale: Reguli speciale care favorizează anumiți creditori Regulile speciale prevăzute de art. în cazul în care aceștia au aceeași cetățenie. Pentru situațiile în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor în baza nici uneia din legile menționate.

Regula specială cu privire la soți și foști soți
În cazul unei obligații de întreținere între soți,
foști soți sau părți la o căsătorie care a fost
anulată, regula generală privind legea aplicabilă
obligațiilor de întreținere
nu se aplică
-în cazul în care una dintre părți obiectează,
iar
-legea unui alt stat, în special cea a statului
ultimei lor reședințe comune, are o legătură
mai strânsă cu căsătoria.
În acest caz se aplică legea celuilalt stat (art.5
din Protocol).

Regula specială privind apărarea
În cazul altor obligații de întreținere decât cele
pentru copii, care decurg din relația părinte-copil,
între soți, foști soți sau părți la o căsătorie care a fost
anulată,
debitorul poate contesta creanța creditorului pe motiv

- nici legea din statul în care debitorul își are
reședința obișnuită și nici legea statului a cărui
cetățenie o au ambele părți, în cazul în care aceștia
au aceeași cetățenie, nu prevăd o obligație de
întreținere în ceea ce îl privește (art.6 din Protocol).

Desemnarea legii aplicabile
În scopul unei proceduri speciale într-un anumit
stat, creditorul și debitorul întreținerii pot desemna
în mod expres legea statului în cauză ca fiind
legea aplicabilă unei obligații de întreținere.
O desemnare anterioară începerii unei astfel de
proceduri se efectuează sub forma unui acord
semnat de ambele părți, în scris sau înregistrat pe
orice suport, al cărui conținut este accesibil astfel
încât să poată fi utilizat pentru trimiteri ulterioare.

În baza principiului autonomiei de voință a părților, creditorul și
debitorul întreținerii pot desemna oricând una dintre următoarele
legi ca fiind legea aplicabilă unei obligații de întreținere:
(a) legea oricărui stat a cărui cetățenie o are una dintre
părți la data desemnării;
(b) legea statului reședinței obișnuite a uneia dintre părți
la data desemnării;
(c) legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea
care se aplică în fapt regimului de proprietate al bunurilor
lor;
(d) legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea
care se aplică în fapt divorțului sau separării lor legale.
Acordul de desemnare a legii aplicabile se încheie în scris sau
înregistrat pe orice suport. În acest fel, informațiile con ținute în
acord sunt accesibile și pot fi utilizate pentru trimiteri ulterioare.
Acordul se semnează de ambele părți.

(5) din Protocol]. nu își poate apăra interesele.Principiul autonomiei de voință nu se aplică obligațiilor de întreținere cu privire la o persoană sub vârsta de optsprezece ani sau la un adult care. Totodată.8 alin. din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale. posibilitatea creditorului de a renunța sau nu la dreptul său la întreținere se stabilește în temeiul legii statului în care creditorul își are reședința obișnuită la data desemnării. legea desemnată de părți nu se aplică atunci când aplicarea respectivei legi ar avea în mod evident consecințe incorecte sau inechitabile pentru oricare dintre părți [art. Cu excepția cazurilor în care la data desemnării părțile au fost informate pe deplin și conștiente de consecințele desemnării stabilite de ele. .

cuantumul obligației unui debitor de întreținere. legea aplicabilă obligației de întreținere stabilește între părți (intre alia): dacă. termenele de prescripție sau de decădere. atunci când un organism public solicită rambursarea prestațiilor furnizate creditorului în locul întreținerii. în ce măsură și de la cine poate solicita creditorul întreținere.Domeniul legii aplicabile obligațiilor de întreținere Conform art. baza de calcul pentru valoarea întreținerii și pentru indexarea acesteia. cine are dreptul de a introduce o acțiune privind obligația de întreținere. cu excepția chestiunilor legate de capacitatea procedurală și de reprezentarea în justiție. măsura în care creditorul poate solicita retroactiv întreținere. . 11 din protocol.

NORMA CONFLICTUALĂ PRIVIND MOȘTENIREA .

  Alegerea legii aplicabile Potrivit art. 2.NORMA CONFLICTUALĂ PRIVIND MOȘTENIREA     Legea aplicabilă moștenirii Potrivit art. arată că acestea. (3) al textului de lege mai sus citat.   Pentru îndeplinirea condițiilor de fond. la data morţii.   Cu privire la condițiile de formă.634 alin. reşedinţa obişnuită. alin.633 din NCC moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut. Aceeaşi lege cârmuieşte şi condiţiile de formă pentru modificarea sau revocarea declaraţiei. sunt supuse legii alese pentru a cârmui moştenirea. arată că declaraţia de alegere a legii aplicabile se poate face în oricare din formele prevăzute pentru validitatea testamentului. respectiv existența și validitatea declaraţiei de alegere a legii aplicabile. legea statului a cărui cetăţenie o are. 2. alin. ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei. 2634 NCC. (2) al art. . (1) NCC o persoană poate să aleagă.

2.  legea locului unde actul a fost întocmit.  legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului. conform oricăreia dintre legile următoare:  legea naţională a testatorului. întocmirea. . modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile. fie la data decesului testatorului.  legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite. modificat sau revocat.  • Astfel. fie la data când a fost întocmit. făcând aplicarea în materie a principiului legii mai favorabile. modificat sau revocat. legea instituie o reglementare cu caracter facultativ și alternativ.Legea aplicabilă formei testamentului Potrivit art.  legea reşedinţei obişnuite a acestuia.635.

  h) condiţiile de fond ale testamentului. .  g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.  b) persoanele cu vocaţie de a moşteni.636 NCC legea aplicabilă moştenirii stabileşte îndeosebi:  a) momentul şi locul deschiderii moştenirii.  c) calităţile cerute pentru a moşteni. precum şi incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament.Domeniul de aplicare a legii moştenirii Potrivit art. e) condiţiile şi efectele opţiunii succesorale. modificarea şi revocarea unei dispoziţii testamentare.  d) exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct. 2.  i) partajul succesoral. f) întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul.

El prezintă interes îndeosebi în ceea ce privește competența notarului public ori competența instanțelor de judecată în materie succesorală.) precum și formele de publicitate privind bunurile succesorale – sunt supuse lex rei sitae.    împărțeala moștenirii – este supusă. În dreptul nostru acesta reprezintă locul unde defunctul și-a avut ultimul domiciliu.    aspectele de procedură privind opțiunea succesorală (actele de conservare. inclusiv incapacitățile absolute de a dispune și de a primi prin testament – care sunt supuse lex personalis. Locul deschiderii succesiune se determină după lex fori. inventariere.    formele procedurale ale împărțelii – sunt determinate de lex fori. etc.    procedura trimiterii în posesie și cea a predării legatului – sunt supuse lex fori.Exced domeniului de aplicare a lex succesionis următoarele aspecte:  locul deschiderii succesiunii.   capacitatea de a dispune prin testament. lex rei sitae. . în principal.

CAMBIA. BILETUL LA ORDIN. CECUL ȘI FIDUCIA ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT .

dispoziția de tragere prin semnătura actului. este lipsită de capacitatea de a se angaja prin cambie.647 NCC persoana care. BILETUL LA ORDIN. bilet la ordin sau cec.CAMBIA. se obligă totuşi valabil printr-un asemenea titlu.  Potrivit textului normativ capacitatea presoanei de a se angaja prin cambie de legislația statului în care trăgătorul a emis titlul. dacă semnătura a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră capabil pe subscriitor. . 2. potrivit legii sale naţionale. CECUL ȘI FIDUCIA ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT Legea aplicabilă capacităţii de a se angaja prin cambie  Potrivit art.

   Alin. potrivit legii prevăzute la alin. . 2. 2.Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale cambiei Ca orice titlu de valoare.(1). (1) angajamentul asumat în materie de cambie. și dispune că dacă angajamentul este nevalabil.648 alin. neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior. dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior.    Potrivit art. cambia are un caracter formal. bilet la ordin sau cec este supus condiţiilor de formă ale legii statului unde angajamentul a fost subscris – locus regit actum. (2) al art.648 protejează angajamentele ulterioare. Acest caracter trebuie înțeles sub un dublu aspect: cambia trebuie să îmbrace forma scrisă și înscrisul să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prevăzute de lege.

2. cu privire la teremenle stabilite pentru exercitarea acțiunii în regres. alte cheltuieli etc. fie invocând raporturi juridice directe (generate de mandat. îmbogățirea fără justă cauză) pentru a putea obține alături de suma achitată creditorului și daunele interese aferente (concretizate în dobânzi.Legea aplicabilă acţiunii în regres  Prin acțiune în regres înțelegem varietate de acțiuni civile prin care o persoană care a plătit pentru altul sau pentru alții (în virtutea unei obligații legale sau convenționale. gestiunea de afaceri. . art.)   Astfel. că acestea sunt determinate. ori din inițiativă proprie) poate reclama în justiție obligarea celui sau celor pentru care a plătit la restituirea plății făcute pe seama or. fie subrogându-se în drepturile creditorului plătit (caz în care beneficiază de garanțiile acestuia).649 NCC dispune. de legea locului unde titlul a luat naştere. faţă de orice semnatar.

2.Legea aplicabilă protestului • În cazul în care trasul refuză acceptarea cambiei. în termenele stabilite pentru prezentare la acceptare. bilet la ordin sau cec sunt stabilite de legea statului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar . declarația de refuz trebuie constatată. termenele de exercitare a protestului. Acest act poartă denumirea de protest de neacceptare. Protestul sau constatarea echivalentă trebuie făcută înainte de expirarea termenului de prezentare. protestul sau constatarea echivalentă poate fi făcută în prima zi lucrătoare ce urmează.   • Art. printr-un act întocmit de executorul judecătoresc în condițiile prevăzute de lege. Protestul este un înscris prin care se constată refuzul de acceptare a cambiei sau de plată a cambiei.650 NCC dispune că forma de protest. Dacă prezentarea s-a făcut în ultima zi a termenului. respectiv condițiile de formă ale unor acte necesare pentru încheierea sau conservarea drepturilor materiale de cambie.

2.651 alin. .   În schimb. în privința efectelor pe care le produc semnăturile celorlalți obligați prin cambie și bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile – potrivit art. (2) din NCC. art. (1) NCC arată că efectele obligaţiilor acceptantului unei cambii şi semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile.651 alin. 2.Legea aplicabilă efectelor obligațiilor cambiei și biletului la ordin  Astfel.

2. 2. .  Potrivit art.652 din NCC legea locului unde titlul a fost constituit stabileşte dacă posesorul cambiei dobândeşte creanţa care a dat loc emisiunii titlului. ci din manifestarea de voință a trasului însuși. Legea aplicabilă dobândirii creanţei  Potrivit art.   Legea aplicabilă acceptării  ordinul de a plăti suma de bani nu se naște din ordinul dat de trăgător.653 din NCC legea statului unde este plătibilă cambia stabileşte dacă acceptarea poate fi restrânsă la o parte din sumă.  Legea aplicabilă în caz de pierdere sau furt  Măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului sunt determinate de legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile. precum şi dacă posesorul titlului este sau un este obligat să primească o plată parţială.

   Nulitatea cecului – art. obligaţiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state.   Legea aplicabilă efectelor obligaţiilor . ale căror legi nu cuprind o asemenea restricţie. . 2.   Legea aplicabilă cecului – potrivit art. 2.656 NCC în cazul în care.657.art.655 NCC legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu. sunt valabile. 2. cecul este nul din cauză că a fost tras asupra unei persoane neîndreptăţite. NCC – legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligaţiile ce decurg din cec determină efectele acestor obligaţii – legea statului de emitere a cecului. potrivit legii aplicabile.

         Domeniul de aplicare Potrivit art. confirmat sau vizat şi care sunt efectele produse de aceste menţiuni. certificat. dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor. măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului. termenul de prezentare. dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului de regres împotriva giranţilor. legea statului unde cecul este plătibil reglementează îndeosebi: dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la vedere. . 2.658 din NCC. precum şi efectele postdatării. trăgătorului şi celorlalţi obligaţi. clauze sau expresii echivalente. dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza „plătibil în cont” ori o expresie echivalentă şi care sunt efectele acestei barări. dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziţie la plata acestuia. dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată parţială. dacă cecul poate fi acceptat.

precum şi în cazul în care legea aleasă nu cunoaşte instituţia fiduciei. NCC în lipsa alegerii legii aplicabile. se ţine seama îndeosebi de:  locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare.660.  locul unde fiduciarul îşi are reşedinţa obişnuită sau. .2.637 sunt aplicabile.  scopul fiduciei şi locul unde acesta urmează să se realizeze. după caz.  locul situării bunurilor fiduciare. (2) Dispoziţiile art. Determinarea obiectivă a legii aplicabile Potrivit art. sediul social. În acest scop.Alegerea legii aplicabile Potrivit art. 2.FIDUCIA . se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strânse legături. desemnat de constituitor. 2.659 NCC fiducia este supusă legii alese de constituitor.

poate fi supus unei legi distincte. legea determinată potrivit art. în situațiile speciale. renunţarea şi înlocuirea fiduciarului.  puterile fiduciarului de a administra şi de a dispune de bunurile din masa patrimonială fiduciară.  patrimonială fiduciară.659 şi 2. 2. interpretării şi efectelor fiduciei. .  puterile fiduciarului de a face investiţii şi plasamente. condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar. precum şi transmiterea puterilor fiduciarului.  Potrivit art. un element al fiduciei.661.662.2. Această lege determină în special:  desemnarea. şi în special administrarea acestuia. susceptibil de a fi izolat. 2.660 este aplicabilă condiţiilor de validitate. precum şi administrării ei.  dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligaţiilor sale sau exercitarea puterilor care îi revin.  drepturile şi obligaţiile dintre fiduciari. de a constitui garanţii şi de a dobândi alte bunuri. Domeniul de aplicare  Potrivit art.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDIȚIILE DE FOND ȘI CONDIȚIILE DE FORMĂ ALE ACTULUI JURIDIC .

și multilaterale. Art. de autorul său.  Legea contractului (lex contractus) – în cazul actelor bi .Normele conflictuale privind condițiile de fond ale actului juridic Legea aplicabilă  Legea actului (lex actus) – în cazul actului juridic unilateral. prevede că legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de părți sau. stabilite de lege. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului urmează a fi analizate  . după caz.  Regula: lex actus si lex contractus este aleasă de părți prin clauza electio juris. (1) Cod civ.  Excepţii: obligaţiile derivând din contractele civile şi comerciale ce intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. fiind desemnată prin noțiunea de lex voluntatis. 2637 alin. În lipsă de alegere legea aplicabilă fondului actului juridic va fi determinată în funcție de criterii obiective.

. (3) Cod civ.637 alin.  Dacă partea/părțile face/fac referire la o anumită lege din cadrul unui sistem de drept sau la uzanțele internaționale. Obiectul voinței părților   Este legea aplicabilă.].Obiectul voinței părților Noțiunea de lex voluntatis  Lex voluntatis  reprezintă transpunerea în planul dreptului internațional privat a principiului autonomiei de voință a părții/părților. prin mecanismul încorporarii contractuale. au ca scop a preciza sau completa contractul.2.  Partea/părțile pot alege legea aplicabilă totalității sau numai unei părți a actului juridic [art. acestea nu constituie lex voluntatis. adică sistemul de drept al altui stat (aplicabil ca lex causae). eventual.Noțiunea de lex voluntatis . ci.

care cuprind o clauza de alegere.când părțile și-au exprimat explicit voința    indirectă – când părțile au făcut referire în contractul lor.  Valabilitatea clauzei de alegere se determină în raport de legea aleasă de părți privind actul juridic principal ( lex voluntatis). Alegere expresă a legii aplicabile  fie prin inserarea unei clauze în actul juridic principal fie printr-un act separat (pactum de lege utenda/clauza de electio juris). la condiții generale.Modalități de exprimare a voinței părților – I.  .  Daca această lege declară nevalabilă alegerea astfel convenită. contractul principal va fi guvernat de legea care rezultă din localizarea obiectivă a acestuia. la un contract tip.  Alegerea expresă poate fi  directă . uzanțe codificate etc.

Modificarea are efect retroactiv.Modalități de exprimare a voinței părților – II. fie din cuprinsul actului juridic.2.637 alin.]. . fără însă să poată infirma validitatea formei acestuia sau să aducă atingere drepturilor dobândite între timp de către terți [art. (4) Cod civ. Părțile pot modifica ulterior înțelegerea privind alegerea legii aplicabile.       Alegere tacită a legii aplicabile  trebuie să rezulte în mod neîndoielnic. fie din circumstanțe.

Limitele libertății de alegere a legii aplicabile    Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște anumite limite generale dar și limite speciale. .  Limite generale: excepția de ordine publica. frauda la lege. etc.  Limite speciale: legea desemnată ulterior ca fiind aplicabilă declară contractul principal nevalabil sau aduce atingere drepturilor dobândite între timp de către terți.

  Caracterul subsidiar al localizării obiective  Legea aplicabilă după criterii obiective are un caracter subsidiar. 2638 Cod civ. în sensul că intervine doar în lipsă de lex voluntatis (art.) .Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic) – I.

. actul juridic este supus. Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivă  În lipsă de lex voluntatis. Aceasta constituie o prezumție absolută ce face aplicabilă lex rei sitae. Ea vizează: contractele de vânzare – cumpărare. donație. concesiune. în principal. comodat.  Noțiunea « legăturile cele mai strânse » este calificată în două moduri:  se consideră că există legăturile cele mai strânse cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice.  contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosință temporară asupra unui imobil are legăturile cele mai strânse cu legea statului unde acesta se află situat.Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic) – II. sau după caz autorul actului are. după caz. reședința obișnuită. fondul de comerț sau sediul social. de schimb. locațiune. legii statului cu care acesta prezintă legăturile cele mai strânse. ipotecă etc. la data încheierii actului.

  .  Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivă  Se aplică numai în situația în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse.  Actul juridic va fi supus legii locului unde a fost încheiat (lex loci actus. Așadar. în cazul contractului care prin natura lui ori la cererea beneficiarului impune o executare imediată a prestației caracteristice. telegrame sau telefon. contractul se consideră încheiat în țara reședinței obișnuite sau sediului părții de la care a pornit oferta fermă de contractare ce a fost acceptată. locul încheierii contractului va fi reședința obișnuită sau sediul acceptantului ofertei. în cazul contractului încheiat între absenți.  În cazul în care părțile aflate în străinatate au negociat prin schimb de scrisori.  Prin excepție. locul încheierii este la reședința obișnuită sau sediul ofertantului. respectiv lex loci contractus). întrucât se consideră încheiat la momentul în care debitorul a început executarea.Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic) – III.

  • Ex : contractul de ipotecă imobiliară este supus lex rei sitae.]   . 2626 alin. indiferent de legea aplicabilă contractului principal [art.Legea aplicabilă actelor juridice accesorii   Legea care se aplică fondului actului juridic principal. în lipsa unei manifestări de voință diferită (conf.  nu există o dispoziție legală care să supună actul accesoriu unui alt sistem de drept decât cel aplicabil actului principal. Soarta actului accesoriu depinde de cea a actului principal numai în măsura în care:  partea sau părțile prin manifestarea lor de voință expresa sau tacită nu au ales un alt sistem de drept care să se aplice actului accesoriu. principiului accesorium sequitur principale). (2) Cod civ.

 . precum și evaluării prejudiciului pe care l-a cauzat.consecințelor neexecutării totale sau parțiale a acestor obligații.Domeniul de aplicare a legii actului juridic Legea aplicabilă fondului actului juridic se aplică:  .cauzelor de nulitate a contractului și consecințelor acesteia.  . .  .  .modului de stingere a obligașiilor izvorâte din contract.executării obligațiilor contractuale.interpretării naturii juridice a actului și a clauzelor pe care le cuprinde.

. este legea străină [art.2. desemnată ca lex voluntatis.].  În acest caz.559 alin. se vor aplica direct normele materiale din respectivul sistem de drept. cu excluderea normelor sale conflictuale. (3) Cod civ.Raportul dintre legea aplicabilă contractului și retrimiterea  Retrimiterea este înlaturată în cazul în care legea aplicabilă actului juridic.

în principal. de legea aplicabilă fondului (adică lex voluntatis.] . a legii fondului cu privire la forma actului juridic  Condițiile de formă ale actului juridic (act juridic unilateral sau contract) sunt guvernate. în principal. sau legea stabilită dupa criterii obiective). indiferent de locul întocmirii actului [art.    Dacă legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic impune sub sancțiunea nulității. nici o altă lege nu poate să înlăture această cerință. 2639 alin. o anumită formă solemnă.Aplicarea. (3) Cod civ.

639 alin.  Legea alicabilă potrivit dreptului internațional privat al autorității care examinează validitatea actului juridic (auctor regit actum) [art.639 alin.].]. . (2) lit.c) Cod civ.Aplicarea.2. a altor legi Actul se consideră totuși valabil din punct de vedere al formei.639 alin. dacă îndeplinește condițiile prevăzute de una din următoarele legi:  Legea locului întocmirii actului (locus regit actum) [art. Această soluție vizează numai actele juridice unilaterale [art.2. (2) lit. (2) lit.].b) Cod civ.2.  Legea cetățeniei sau legea reledinței obișnuite a persoanei care a consimțit actul juridic. în subsidiar.a) Cod civ.

Normele sunt însă alternative. dar este imperativă în ceea ce privește aspectele probatorii ale stării civile. regula locus regit actum poate fi inlocuită cu lex voluntatis în materia mijloacelor de proba. în sensul că parțile pot opta pentru fiecare dintre variantele prevăzute de lege.Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic   Caracter imperativ .părțile nu pot alege o altă lege aplicabilă decat cele enumerate în Codul Civil. .  Excepții: de exemplu.

condițiile de formă ale convenției asupra probelor.durata valabilității actului juridic.forma în care trebuie exteriorizat actul juridic.    . .mijloacele de probă și forța probantă a actului juridic.condițiile de redactare a actului juridic.  .  . .Domeniul legii aplicabile formei actului juridic Legea aplicabilă formei actului juridic stabilește îndeosebi: .sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării condițiilor de formă.  .

  NORME CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA BUNURI .

 : « posesia. afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel ».  Punctul de legătură  « locul unde se află » bunul mobil sau « locul unde este situat » bunul imobil.Legea aplicabilă statutului real Regula care guvernează statul real  Statutul real → este supus. dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor. Conținutul și punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real  Conţinutul normei conflictuale lex rei sitae  statutul real.  Regula este instituită de art. ca regulă. 2613 Cod civ. legii locului situării bunului (lex rei sitae sau lex situs). inclusiv cele de garanții reale. . sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se află.

expertiza. regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul său. regimul probator . formele de publicitate se desfășoară tot la locul situării bunului. prin norme proprii. având în vedere faptul că bunurile constituie valori sociale foarte importante. un caracter imperativ. în principiu. în mod imperativ. locului situării bunului. . Caracterul normei conflictuale lex rei sitae  Norma conflictuală are.  principiul generalității  legea locului situării bunului asigură aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe același teritoriu.Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs) Caracterul normei conflictuale lex rei sitae Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)  principiul suveranității (teritorialității)  constă în interesul statului de a guverna.  principiul siguranței circuitului civil privind bunurile  este asigurat atât în relațiile dintre părți cât și în relațiile față de terți (competența jurisdicțională aparține în majoritatea cazurilor. cercetarea la fața locului – este și el strâns legat de locul situării bunului).

).2616 Cod civ. transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care și-a schimbat așezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat. dacă părțile nu au convenit altfel (art.).Determinarea lex rei sitae Ca regulă.   uzucapiunea mobiliară este supusă legii statului unde se afla bunul la începerea termenului de posesie.2619 Cod civ. implicit. nu există dificultăți în a determina locul situării bunului și. modificat sau stins dreptul respectiv (art.).   condițiile și efectele ce decurg din rezerva dreptului de proprietate referitoare la un bun destinat exportului sunt cârmuite de legea statului statului exportator.2617 Cod civ. Cu titlu de excepție:   constituirea. legea aplicabilă. prevăzut în acest scop (art. .

sunt situate. corporale și incorporale. art.bunurile asupra cărora se pot exercita drepturi reale și clasificarea lor (mobile și imobile.Domeniul de aplicare a legii situației bunurilor I. (3) Cod civ. prevede că platformele și alte instalații durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate ca bunuri imobile. 2613 alin. .Astfel. natura mobiliară sau imobiliară a unui bun se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau. Legea locului situării bunului (lex rei sitae) reglementează următoarele elemente care formează statutul real:  . (2) Cod civ. fungibile și nefungibile etc).2558 alin. Pentru anumite categorii de bunuri norma realizează o calificare legală. Potrivit art. după caz.

în anumite cazuri.conținutul drepturilor reale.obligațiile propter rem.Domeniul de aplicare a legii situației bunurilor .  . precum și modul de exercitare a acestor prerogative.  . adică prerogativele pe care aceste drepturi le conferă titularilor lor.  .posesia și acțiunile posesorii.  . cu excepția cazului în care printr-o convenție internațională (de ex : evitarea dublei impuneri).  .  .bunurile care se găsesc sau care nu se află în circuitul civil.sarcinile fiscale asupra bunurilor (impozite.mijloacele de apărare a drepturilor reale.II. transmitere și stingere a drepturilor reale.formele de publicitate privind bunurile.  .modurile și condițiile de constituire (dobândire).modurile de urmărire și executare silită asupra bunurilor.  .  . Acestea sunt supuse legii locului unde sunt percepute. . taxe). care coincide cu lex rei sitae. se prevede altfel.drepturile reale care pot exista asupra acestor bunuri și clasificarea acestor drepturi.  .

Fac parte din aceasta categorie urmatoarele:  1) patrimoniul de afectațiune  este supus legii statului cu care masa patrimonială are cele mai strânse legături. .Limitele aplicării legii statutului real – I. Pentru anumite categorii de bunuri nu se aplică regula lex rei sitae.

 . dacă părțile nu au ales o altă lege. se transmit și se sting asemenea drepturi. (1) lit.].Limitele aplicării legii statutului real – II.puterile. a) Cod civ.2. precum și formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie. Legea pavilionului navei sau legea statului de înmatriculare a aeronavei reglementează îndeosebi:  . .răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele și actele comandantului și echipajului.  . 2) mijloacele de transport . competențele și obligațiile comandantului navei și aeronavei.620 alin.contractul de angajare a personalului navigant.  Navele și aeronavele  guvernate de legea pavilionului pe care îl abordează nava (lex pavilionis) sau legea statului de înmatriculare a aeronavei (lex banderae) [art.  .legea aplicabilă depinde de destinația mijlocului de transport.drepturile reale și de garanție asupra navei și aeronavei.

620 alin.]. (1) lit. întreținerea.2. transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport [art. . (2) lit.].  creanțele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnică. repararea sau renovarea mijlocului de transport.620 alin.2.620 alin. a) Cod civ.]. formându-i dotarea tehnică [art. b) Cod civ.2. Legea aplicabilă mijloacelor de transport reglementează:  constituirea.Limitele aplicării legii statutului real mijloacele de transport  Vehiculele feroviare și rutiere  guvernate de legea statutului organic al întreprinderii din patrimoniul căreia fac parte mijloacele de transport [art.  regimul bunurilor aflate în mod durabil la bord. (1) Cod civ.

Limitele aplicării legii statutului real – III.618 alin. b) Cod civ.  legea națională a pasagerului pentru bunurile care fac parte din categoria celor personale ale acestuia [art. • Excepții:  legea determinată prin voința părților interesate.]. bunurile aflate în curs de transport (res in tranzitu)  sunt supuse legii statului unde au fost expediate (art. c) Cod civ.]. (1) lit.618 alin. (1) lit.2.2. 3. .].2. (1) lit.2618 Cod civ).  legea locului unde bunul se află temporar dacă bunul este depozitat într-un antrepozit sau este pus sub sechestru în temeiul unor măsurii asiguratorii sau sau ca urmare a unei vânzări silite [art. dacă există un acord privind legea aplicabilă [art.618 alin. a) Cod civ.

]. (1) Cod civ.condițiile și efectele transmiterii titlurilor de valoare  sunt supuse.emisiunea titlurilor de valoare (acțiuni sau obligațiuni.  .622 alin. . cât privește titlul nominativ.regimul titlurilor de valoare este supus unor reglementări diferite. unor legi diferite:  a) legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente. precum și dintre aceștia și terțele persoane. nominative sau la purtător)  este reglementată de legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente [art. 4) titlurile de valoare . în raporturile dintre posesorii succesivi.  c) legea locului unde se află titlul la purtător în momentul trasmiterii.Limitele aplicării legii statutului real – IV. în funcție de felul titlului. astfel:  .2.  b) legea locului de plată a tilului la ordin.

warant.titlul reprezentativ al mărfii  (încorporează în drept real asupra unei cantități de mărfuri determinate.623 alin. recipisă de depozit)  legea menționată expres în cuprinsul titlului de valoare stabilește dacă acesta întrunește condițiile pentru a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică (legea voinței emitentului se aplică în virtutea principiului autonomiei de voință). .2. (2) Cod civ.  Dacă titlul reprezintă marfa. legea care i se va aplica. cârmuiește drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică [art.titlurile de valoare .].  În lipsa unei legi menționate expres în cuprinsul titlului de valoarea. în calitatea sa de bun mobil. aflată în depozit sau îmbarcată pe o navă. se aplică legea sediului întreprinderii emitente. în scop de transport : conosament.limite    .

principiului imunității statului și a bunurilor sale). legii statului căruia îi aparțin (cf. dacă părțile nu au convenit altfel. 9) drepturile asupra creației intelectuale  Noţiunea de proprietate intelectuală include: dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială. mărcile. în principiu. 7) bunurile aparținând statului străin aflate pe teritoriul altui stat  sunt supuse. modele de utilitate. . legea delictului etc). 8) bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat  sunt supuse unui regim special prevăzut de două convenții internaționale la care România este parte: Convenția O. know – how. în principiu. legii contractului (lex contractus). desenele şi modelele industriale.  Cesiunea de creanță este supusă. legii care guvernează izvorul lor (legea actului juridic. adoptată la Paris în 1970 și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate și exportate ilegal.6) drepturile de creanță (bunuri mobile incorporale)  sunt supuse. denumirile de origine şi indicaţiile de provenienţă.N.U. adoptată la Roma în 1995.  Dreptul de proprietate intelectuală priveşte : invenţiile. inovaţiile descoperirile ştiinţifice. etc.

 stingerea dreptului de autor. face o distincţie între :  Dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoştinţa publicului (naşterea.  Dacă transmiterea dreptului de autor se face pe cale contractuală se aplică lex contractus. difuzare sau în alt mod adecvat.  conţinutul dreptului de autor.  obiectul dreptului de autor.Legea aplicabilă dreptului de autor Art.   Dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată → este supus legii naţionale a autorului. vizează:  modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept. .  raporturile dintre subiectele dreptului de autor. expunere.2624 Cod civ.  limitele exercitării dreptului de autor. reprezentare. iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis. Domeniul legii aplicabile dreptului de autor. conţinutul şi stingerea drepturilor de autor) → este supus legii statului unde opera a fost pentru prima dată adusă la cunoştinţa publicului prin publicare.

 aparărea dreptului de proprietate industrială. .  obiectul şi conţinutul dreptului de proprietate industrială. iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.  condiţiile de forma ale protecţiei dreptului. • Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială vizează:  modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept.• Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială  Dreptul de proprietate industrială (naşterea.  limitele exercitarii dreptului de proprietate industrială.  Dacă transmiterea dreptului de proprietate industrială se face pe cale contractuală se aplică lex contractus.  stingerea dreptului de proprietate industrială.  regimul titlurilor de protecţie. conţinutul şi stingerea drepturilor de proprietate industrială) → este supus legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare (locus regit actum).  raporturile dintre subiectele dreptului de proprietate industrială.

normelor Uniunii Europene şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.Ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală Drepturile de autor ca şi cele de proprietate industrială sunt ocrotite pe teritoriul României. . conform legii române.

Ipotecile mobiliare Legea aplicabilă în materie de ipoteci mobiliare  Ipoteca mobiliară este o garanţie reală. . urmărire. care produce efectele specifice (drept de preferinţă. 2627 Cod civ. opozabilă terţilor prin publicitate. inspecţie) de la data la care creanţa garantată ia naştere. constituită pentru garantarea unei creanţe.  Condițiile de validitate. publicitatea și efectele ipotecii mobiliare  sunt supuse legii locului unde se află bunul la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară (art.). accesorie şi indivizibilă.

în cazul acţiunilor. care se naște la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obținute din vânzare sunt virate în cont.Ipotecile mobiliare Excepții: i) se aplică legea locului unde se află debitorul. este utilizat în mai multe state.  Noțiunea de ”locul unde se află debitorul” este calificată de art. ii) se aplică legea locului unde se află exploatarea pentru condițiile de validitate. cu excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sunt tranzacţionate pe o piaţă organizată. după caz. părţilor sociale şi obligaţiunilor se aplică legea statutului organic al emitentului.  b) unui bun mobil incorporal. (2) Cod civ. caz în care se aplică legea statului în care funcţionează piaţa respectivă. a sediului social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară. publicitatea și efectele ipotecii asupra resurselor minerale. dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel. în cazul:  a) unui bun mobil corporal care.  c) unui titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului. petrolului sau gazelor ori asupra unor creanțe rezultate din vânzarea acestora la sursă. potrivit destinaţiei sale. în sensul că urmează a se înțelege: locul reşedinţei sale obişnuite sau. Cu toate acestea. . 2628 alin.

dacă prin lege nu se prevede altfel. referitoare la bunuri  sunt supuse legii aplicabile la data și la locul unde se îndeplinesc. realizate în orice mod. restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanției reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. precum și cele cu efect constitutiv referitoare la un bun imobil  sunt supuse legii statului unde acesta se găsește situat. chiar dacă temeiul juridic al nașterii.  Ipoteca este opozabilă terților din ziua înscrierii ei în registrele de publicitate.  Formele de publicitate. afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel.  Formele de publicitate.Publicitatea ipotecii mobiliare – I. . transmiterii.

 Aceleași prevederi se aplică și în cazul în care ipoteca a fost înregistrată potrivit legii locului unde se află debitorul. Pentru a-și conserva rangul de prioritate în alt stat. În conformitate cu art.2. este necesar ca ipoteca mobiliară să îndeplinească formele de publicitate prevăzute de legea statului respectiv.  în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt. 2630 alin.].. (2) Cod civ.2.  Ipoteca mobiliară nu va fi totuși opozabilă terțului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului ipotecat fără să fi cunoscut existența garanției și mai înainte ca aceasta să îi fi devenit opozabilă prin îndeplinirea fornalităților de publicitate [art.630 alin.]. Termenele se vor calcula de la data la care debitorul își stabilește reședința obișnuită ori sediul social în statul respectiv sa de când creditorul a cunoscut acest fapt [art.630 alin.Publicitatea ipotecii mobiliare – II. (1) Cod civ. formele de publicitate s vor efectua:  înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii. . (3) Cod civ.

(2) Cod civ. și operațiunilor asimilate.2. ipotecii mobiliare.632 alin. în mod corespunzător.Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare  Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare sunt supuse acelorași reglementări ca și cele privind ipotecile mobiliare.  Legea aplicabilă se determină după criteriul obiectiv al datei încheierii operațiunilor asimilate ipotecii mobiliare [art. publicitatea și efectele acesteia se vor aplica. 2632 alin.]. (1) Cod civ. Conform art. potrivit legii. ținând seama de natura bunurilor mobile. .

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND OBLIGAŢIILE CONTRACTUALE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ .

• Art. consacră această regulă.06. cu începere 17 decembrie 2009. .2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I). 2640 Cod civ.Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale   În materia raporturilor contractuale. se aplică Regulamentul (CE) nr. din 17. în sensul că menționează ca lege aplicabilă obligațiilor contractuale reglementările dreptului Uniunii Europene. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului.

593/2008  Obligaţiile contractuale în materie civilă şi comercială. . în situaţiile în care există conflict de legi. Regulamentul nu se aplică în materie fiscală. vamală sau administrativă.Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr.

constituite sau nu ca persoane juridice. din aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate. ca avand efecte comparabile cu cele ale căsătoriei. constituite sau nu ca persoane juridice.  obligaţiile rezultate din relaţii de familie şi din relatiile care. şi raspunderea personală a asociaţilor şi membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale organismului. prin înregistrare sau în alt mod.I. precum şi alte instrumente negociabile. în conformitate cu legea care le este aplicabilă.. sunt considerate ca având efecte comparabile.  obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale. capacitatea juridică. precum constituirea. în măsura în care obligaţiile care decurg din astfel de instrumente negociabile derivă din caracterul lor negociabil. precum şi obligaţiile care decurg din testamente şi succesiuni.Nu intră în domeniul său de aplicare:  aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice. organizarea internă sau dizolvarea societăţilor şi a altor organisme. cecuri şi bilete la ordin.  obligaţiile rezultate din cambii. în conformitate cu legea care le este aplicabilă.   . inclusiv obligaţii de întretinere.  convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente.  aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme.

 constituirea de trusturi şi raporturile dintre fondatorii. în caz de deces. constituit sau nu ca persoană juridică.  contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii.II. administratorii şi beneficiarii acestora. întrerupere sau reducere a activităţii. ..Nu intră în domeniul său de aplicare:  chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei societăţi sau al altui organism. supravieţuire. ori unui sector profesional sau interprofesional.  obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract. sau în caz de boală profesionala sau provocată de accidente de muncă. poate angaja faţă de terţi raspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism. altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă. al caror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liberprofesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi.

Libertatea de alegere
Contractul → este guvernat de legea aleasă de către părţi
(lex voluntatis).
Modalităţi de exprimare a libertăţii de voinţă:

 alegere expresă a legii aplicabile  fie prin inserarea
unei clauze în actul juridic principal fie printr-un act separat
(pactum de lege utenda/clauza de electio juris).

 alegere tacită a legii aplicabile  trebuie să rezulte, cu
un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau
din imprejurarile cauzei.
o Prin alegerea lor, părţile pot desemna legea aplicabilă
întregului contract sau numai unei părţi din acesta.
o Părţile vor putea conveni, în orice moment, să supună contractul
altei legi decât cea care îl guverna anterior.
o Orice modificare efectuată de către părţi cu privire la legea
aplicabilă, care intervine ulterior încheierii contractului, nu va
aduce atingere validităţii formei contractului şi nu va afecta în
mod negativ drepturile terţilor.

Limitele libertății de alegere a legii aplicabile

Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște
anumite limite:

nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu
permit derogarea prin acord, atunci când elementele
relevante ale situaţiei respective se află la data
alegerii în acea ţară, chiar dacă părţile au desemnat
o altă lege ca fiind aplicabilă.

nu pot fi înlăturate dispoziţiile de drept
comunitar de la care nu se poate deroga prin
convenţie, atunci când elementele relevante ale
situaţiei respective se află la momentul alegerii în
unul sau mai multe state membre, chiar dacă părţile
au desemnat ca fiind aplicabilă legea unui stat terţ.

I. Legea aplicabilă în absenţa alegerii – criterii
obiective
  contractul de vânzare – cumpărare de bunuri → este supus
legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul
  contractul de prestări servicii → este supus legii ţării în
care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii;
  contractul privind un drept real imobiliar sau privind
dreptul de locaţiune asupra unui imobil → este supus legii
ţării în care este situat imobilul;
  contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa
privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de
maximum şase luni consecutiv → este reglementat de legea
ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu
condiţia ca locatarul sa fie o persoana fizică şi să isi
aibă reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară;
  contractul de franciză → este supus legii ţării în care îşi
are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;
  contractul de distribuţie → este reglementat de legea
ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;

II. Legea aplicabilă în absenţa alegerii – criterii
obiective
  contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie → este
reglementat de legea ţării în care are loc licitaţia, dacă se
poate stabili care este acest loc;
  orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral,
care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de
vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel
cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din
Directiva 2004/39/CE, în conformitate cu normele
nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică →
este reglementat de legea respectivă.
  când legea aplicabilă nu poate fi stabilită prin încadrarea
contractului într-unul din tipurile specificate mai sus → se aplică
legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită partea
contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.
  când legea aplicabilă nu poate fi stabilită nici ca fiind legea
ţării în care partea care trebuie să efectueze prestaţia
caracteristică din contract îşi are reşedinţa → se aplică legea
ţării în cu care contractul are cele mai strânse legături.

.  Prin excepţie: pentru a dovedi faptul ca nu şi-a dat consimţământul. o parte poate invoca legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită.Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor  Existenţa consimţământului şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale → sunt supuse legii care l-ar reglementa conform regulamentului. dacă din circumstanţe reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea aplicabilă potrivit regulamentului. dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.

sau reprezentanţi ai acestora. în conformitate cu regulamentul. sau → legii oricărei ţării în care se află oricare dintre părţi sau reprezentanţii acestora sau → legii ţării în care. la data respectivă. care se află în aceeaşi ţară în momentul încheierii sunt supuse: → legii care reglementează condiţiile de fond. sau reprezentanţi ai acestora. Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor       Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane. îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante. sau → legii ţării în care se încheie contractul  Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane. care se află în ţări diferite la momentul încheierii sunt supuse: → legii care reglementează condiţiile de fond.I. în conformitate cu regulamentul. .

.  Contractul privind un drept real imobiliar sau un drept de locaţiune asupra unui imobil este supus condiţiilor de formă prevăzute de: → legea ţării în care se află situat imobilul în măsura în care: a) condiţiile în cauză sunt aplicate indiferent de ţara în care este încheiat contractul şi indiferent de legea care îl reglementează.II. b) de la dispoziţiile respective nu se poate deroga prin convenţie. Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor        Actul juridic unilateral menit să producă efecte juridice aflat în legătură cu un contract încheiat sau care urmează să se încheie este considerat valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de: → legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond în conformitate cu regulamentul sau → legea ţării în care a fost încheiat actul sau → legea ţării în care autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită.

se înţelege întregul sistemul de drept al statului respectiv. (1) lit. excepția de neexecutare și rezolușiunea contractului. excluzandu-se acele situaţii în care însaşi regulamentul dispune altfel.  – Legea aplicabilă interpretării contractului  Interpretarea contractului se realizează după regulile legii aplicabile contractului.  – Legea aplicabilă efectelor contractului  Efectele contractului sunt reglementate de lex contractus. a) din Regulament prevede că legea aplicabilă contractului reglementează și interpretarea acestuia.– Excluderea retrimiterii Retrimiterea este exclusă de art. . riscul contractului. 593/2008. cu excepţia normelor de drept internaţional privat. 12 alin. care prevede că :  prin legea determinată ca fiind aplicabilă. 20 Regulamentului (CE) nr. principiile efectelor contractelor. Legea contractului guvernează : drepturile și obligațiile părților contractante. Art.

inclusiv evaluării prejudiciului în măsura în care aceasta este reglementată de norme de drept. evaluarea prejudiciului generat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului.12 alin.– Legea aplicabilă răspunderii contractuale  Răspunderea contractuală este guvernată de lex contractus [art. Legea contractului se aplică consecințelor neexecutării totale sau parțiale a obligațiilor. regimul forței majore și a celorlalte cauze de exonerare de răspundere.  Legea contractului reglementează: consecințele neexecutării sau executării necorespunzătoare a contractului. condițiile răspunderi contractuale. în limitele competenței conferite instanței sesizate de legea sa procedurală.  . (1) lit. c) din Regulament].

conform art. 12 alin.  De la regula aplicării lex contractus. în ceea ce privește modalitatea de executare și măsurile care pot fi luate în cazul unei executări defectuoase. b) din Regulament. sunt cărmuite de legea contractului. în principiu.– Legea aplicabilă executării contractului  Executarea obligațiilor născute din contract este reglementată. (1) lit. (1) lit. de legea contractului. 12 alin. precum și prescripției și decăderii din drepturi. se admite o excepție. – Legea aplicabilă stingerii obligațiilor contractuale și prescripției  Stingerea obligațiilor contractuale ca și prescripția. 12 alin. conform art. . d) din Regulament potrivit căruia. lex contractus se aplică diferitelor moduri de stingere a obligațiilor. (2) din Regulament]. situație în care se va aplica legea țării în care are loc executarea [art.

 În sensul Regulamentului.  . raporturile dintre cesionar și debitor.  Raporturile dintre cedent și cesionar cu privire la o creanță față de un terț debitor în cadrul unei cesiuni de creanță sunt reglementate de legea care se aplică. condițiile în care cesiunea sau subrogația îi este opozabilă debitorului. precum și gajul sau alte drepturi de garanție constituite asupra creanțelor. și care va putea încasa creanța cedată de la debitor. noțiunea de cesiune include: transferurile de creanțe pure și simple. contractului dintre cedent și cesionar. precum și caracterul liberator al prestației executate de către debitor. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.Legea aplicabilă modului de transmitere. dreptul său de creanță unei alte persoane numită cesionar care va deveni astfel creditor în locul său. transformare și stingere a obligațiilor contractuale și subrogației Cesiunea de creanță reprezintă mijlocul specific de transmitere a obligațiilor constând în acordul de voință prin care creditorul numit cedent transmite în mod voluntar. transferurile de creanțe cu titlu de garanție.  Legea care reglementează creanța cedată sau cu privire la care a avut loc subrogația determină caracterul cesionabil al acesteia. în temeiul Regulamentului.

. în anumite cazuri.  Conform art. contractului dintre creditor și subrogat. În cadrul unor asemenea raporturi. are o creanță față de o altă persoană (debitor) și dacă un terț are obligația de a-l dezinteresa pe creditor sau l-a dezinteresat pe creditor în executarea obligației respective. devine creditor ale acestuia din urmă. drepturile pe care creditorul le avea în temeiul legii aplicabile raporturilor dintre aceștia. raporturile dintre creditor și subrogat cu privire la o creanță față de un terț debitor. independent de voința creditorului și a debitorului. 14 alin. În funcție de izvorul ei. sunt reglementate de legea care se aplică. în temeiul Regulamentului.Legea aplicabilă subrogației  Subrogația este acel mod de transmitere a obligațiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional cu o altă persoană care. împotriva debitorului. dacă creditorul. dobândind toate drepturile creditorului plătit. subrogația este: convențională sau legală. în materia subrogației convenționale. plătind datoria debitorului. (1) din Regulament.  Subrogația legală intervine de drept. în tot sau în parte. legea care reglementează obligația terțului de a-l dezinteresa pe creditor determină dacă terțul este îndreptățit să exercite.

situate în țara respectivă. . de asemenea.  Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite se va aplica legea țării în care este situat locul de livrare convenit de părți – art. (1) din Regulamentul (CE) nr.  În lipsă de lex voluntatis → contractul de transport de mărfuri peste supus legii țării în care își are reședința obișnuită transportatorul.Legea aplicabilă unor contracte speciale Contractele de transport Legea aplicabilă contractului de transport de mărfuri  În principal → contractul de transport de mărfuri este guvernat de legea aleasă de părţi (lex voluntatis).5 alin. cu condiția ca locul de încărcare sau cel de livrare sau reședința obișnuită a expeditorului să fie. 593/2008.

Legea aplicabilă contractului de transport de pasageri În principal → contractul de transport de pasageri este guvernat de legea aleasă de părţi (lex voluntatis). Libertarea de alegere este însă limitată. Sau  .legea țării în care se află reședința obișnuită a transportatorului. caz în care se ca aplica legea din acea altă țară. sau  . părțile pot alege ca lege aplicabilă contractului de transport de pasageri numai una din următoarele legi:  . .legea țării unde este situat locul de plecare.I. (2) din Regulament.legea țării în care se află sediul administrației centrale al transportatorului.legea țării în care se află reședința obișnuită a pasagerului.legea țării este situat locul de sosire. Potrivit art. în lipsa unei alegeri a legii aplicabile. 5 alin. În unele cazuri. poate rezulta fără echivoc din ansamblul circumstanțelor cauzei că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată anterior. sau  . sau  .

Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite se va aplica se aplică legea țării în care își are reședința obișnuită transportatorul.5 alin. . (2) din Regulamentul (CE) nr. de asemenea. cu condiția ca locul de plecare sau cel de sosire să fie. Legea aplicabilă contractului de transport de pasageri • În lipsă de lex voluntatis → contractul de transport de pasageri peste supus legea aplicabilă este legea țării în care își are reședința obișnuită pasagerul.– art. 593/2008.II. situate în țara respectivă.

printre care și țara în cauză.Contractele încheiate cu consumatorii Contractul încheiat de o persoană fizică într-un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională („consumatorul”) cu o altă persoană. care acționează în exercitarea activității sale profesionale („profesionistul”) → este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul. . și  ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective. Cerințe:  profesionistul să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională în țara în care își are reședința obișnuită consumatorul sau  profesionistul să-și direcționeze prin orice mijloace activitățile către țara în cauză sau către mai multe țări.

3 din Regulament). în temeiul legii care. o astfel de alegere nu poate priva consumatorul de protecția acordată acestuia prin dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție. în aplicarea principiului autonomiei de voință. în lipsa unei alegeri. ar fi fost aplicabilă contractului. părțile au libertatea de a alege și o altă lege aplicabilă contractului decât cea a reședinței obișnuite a consumatorului (în conformitate cu art.Contractele încheiate cu consumatorii  Dacă cerințele specificate sunt îndeplinite. legea aplicabilă unui contract încheiat între un consumator și un profesionist se stabilește potrivit regulilor generale ale Regulamentului. . Cu toate acestea.  Dacă cerințele specificate nu sunt respectate.

care reunește sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare – cumpărare de instrumente financiare ale terților.Din domeniul de aplicare a legii aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii sunt excluse:      (a) contractele de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate consumatorului exclusiv într-o altă țară decât în cea în care acesta își are reședința obișnuită. (e) contractele încheiate în cadrul unui sistem multilateral. (b) contractele de transport. (d) drepturile și obligațiile care constituie un instrument financiar și drepturilor și obligațiilor care constituie clauzele financiare și drepturile și obligațiile care constituie clauzele și condițiile care reglementează emisiunea sau oferta publică și ofertele publice de preluare de valori mobiliare negociabile și subscrierea și răscumpărarea de unități ale organismelor de plasament colectiv cu condiția ca aceste activități să nu constituie prestări de servicii financiare. altele decât contractele privind pachetele de servicii turistice (c) contractele privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locațiune asupra unui bun imobil. . altele decât contractele referitoare la dreptul de folosință pe o perioadă determinată.

Pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri majore  → se aplică legea aleasă de părți în conformitate cu regulile generale din Regulament.  Atunci când din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivul contract are în mod vădit legături mai strânse cu o altă țară.Contractele de asigurare – I. Dacă legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți  → se va aplica legea țării în care își are reședința obișnuită asigurătorul. . se aplică legea acelei alte țări.

iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de respectivele activități și sunt situate în state membre diferite. Dacă legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți → se aplică legea statului membru în care este situat riscul în momentul încheierii contractului. legea oricăruia dintre statele membre în cauză sau legea țării în care își are reședința obișnuită titularul poliței.  → în cazul în care titularul poliței dintr-un contract căruia i se aplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sau industrială ori o profesie liberală. legea respectivului stat membru.  → legea țării în care își are reședința obișnuită titularul poliței de asigurare.Contractele de asigurare – II.  → pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri limitate la evenimente care survin într-un alt stat membru decât cel în care este situat riscul. .  → în cazul asigurărilor de viață. Limitarea autonomiei de voință a părților la următoarele legi:  → legea oricărui stat membru în care este situat riscul în momentul încheierii contractului. legea statului membru al cărui cetățean este titularul poliței de asigurare.

iar. un stat membru poate stabili ca reglementarea contractului de asigurare să se realizeze în conformitate cu legea statului membru care impune obligația de asigurare. de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii (1). alta decât asigurarea de viață. Prin derogare.  contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state membre se consideră a constitui mai multe contracte. țara în care este situat riscul este țara angajamentului în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2002/83/CE. Pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat membru impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:  contractul de asigurare nu îndeplinește obligația de asigurare. În cazul în care legea statului membru în care este situat riscul conține dispoziții contrare celor ale legii statului membru care impune obligația de a încheia o asigurare. fiecare având legătură cu un singur stat membru. prevalează cea din urmă. Potrivit Regulamentului țara în care este situat riscul se determină în conformitate cu articolul 2 litera (d) din a Doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă.Contractele de asigurare – III. în cazul asigurărilor de viață. decât în cazul în care respectă dispozițiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul membru care impune obligația. .

==>angajatorul este o întreprindere străina. Contractul individual de muncă este internaţional dacă: ==>angajatorul este o întreprindere cu sediul în România.Contractele individuale de muncă – I. . ==>angajatorul este o întreprindere română. iar angajatul este cetăţean străin sau persoană cu domiciliul în străinătate. dar locul muncii este în România. iar angajatul este cetăţean român dar locul muncii este în strainatate. iar angajatul este cetăţean străin.

Contractele individuale de muncă – II. Legea aplicabilă contractului de muncă : În principal → contractul individual de munca este guvernat de legea aleasă de părţi (lex voluntatis).art. ale legii statului ce ar fi competent aplicabilă în absenţa alegerii . 593/2008. 8 alin (1) din Regulamentului(CE) nr. . Alegerea nu poate priva însă angajatul de protecţia acordată de dispoziţiile de la care nu se poate deroga în virtutea legii prin convenţie.

atunci când legea aplicabilă nu poate fi determinată după criteriul locului în care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea. legea ţării cu care contractul individual de muncă are o legătură mai strânsă atunci când din circumstanţele cazului respectiv rezidă că există o legătură mai strânsă cu această lege decât cu legea statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau cu legea ţării în care este situată unitatea angajatoare. legea ţării în care este situată unitatea angajatoare. 593/2008.Contractele individuale de muncă – III. (2) din Regulamentul (CE) nr. În lipsă de lex voluntatis contractul individual de muncă este supus: legii statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea (lex loci laboris) – art. .8 alin.

în principiu. etc) ceea ce se întamplă relativ des în materia contractelor bancare. se consideră ca aplicabila lex mercatoria care exprimă. asigurare. Condiţiile de fond ale contractului  În principal → se aplică lex voluntatis. . ansamblul de uzanţe comerciale internaţionale practicate de comunitatea comercianţilor. se admite şi posibilitatea ca un contract să nu fie supus niciunui sistem de drept al vreunui stat. de transport.  Autonomia de voinţă a părţilor poate fi restrânsă când există clauze prestabilite (ex: contracte tip. în esenţă. • Tot în planul relaţiilor comerciale internaţionale. contracte de adeziune.Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale în general – I. condiţii generale. In acest caz.  Dacă părţile au facut trimitere în contractul încheiat la uzanţele comerciale internaţionale. ca recepţionate contractului. acestea trebuie considerate.

are la data încheierii contractului. domiciliul sau. reşedinţa ori fondul de comerţ sau sediul statutar. au îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de legea unuia dintre aceste state.  b) reprezentantul părţii a îndeplinit condiţiile de formă ale statului unde s-a aflat în momentul încheierii contractului. Condiţiile de formă ale contractului • Regula → forma contractului comercial internaţional este supusă legii aplicabile condiţiilor de fond ale acestuia. • Se consideră ca există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice. în lipsă. Contractul se consideră totuşi valabil din punct de vedere al formei dacă:  a) părţile care se găsesc la data când l-au încheiat în state diferite. • În lipsă de elegere → contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse.Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale în general – II. .

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND OBLIGAȚIILE EXTRACONTRACTUALE .

Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale. în temeiul legii. . atât cele licite cât şi cele ilicite (delicte civile) pot prezenta elemente de extraneitate. plata nedatorată) şi o ilicite (delictul civil) Faptele juridice. Faptele juridice pot fi : o licite ( îmbogatirea fără justă cauză. care dau naştere la efecte juridice. dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale [art.Noţiune    • •  Faptele juridice. (2) Cod civ. rezultate din fapte juridice licite sau ilicite este reglementată de Regulamentul (CE) nr. produse fără intervenţia omului. aducând astfel în prim plan problema soluţionării unor conflicte de legi. stricto sensu → evenimente naturale.] iar în pentru materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuieşte fondul raportului juridic preexistent între părţi.]. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului. (1) Cod civ. gestiunea de afaceri.  Fapte juridice. 2641 alin. lato sensu → acte şi fapte juridice stricto sensu. privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II) [art. 2641 alin.

 c) Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii menţionate la punctele a) şi b)  se aplică legea ţării în care s-a produs îmbogăţirea fără justă cauză.Normele conflictuale privind faptele juridice licite  Legea aplicabilă îmbogăţirii fără justă cauză  a) Obligaţia necontractuală care decurge din îmbogăţirea fără justă cauză. dacă părţile au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat la momentul producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză. b) şi c) → se aplică legea acelei ţări. . fie că este rezultat dintr-un contract sau faptă ilicită → este supusă legii statului care reglementează raportul respectiv.  d) Atunci când din circumstanţele referitoare la caz. ce se referă la un raport existent între părţi. rezultă că obligaţia necontractuală rezultată din îmbogăţirea fără justă cauză are în mod vădit legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de la punctele a).  b) Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului menţionat la punctul a)→ se aplică legea reşedinţei.

 c) Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii menţionate la punctele a) şi b) → se aplică legea ţării în care are loc gestiunea de afaceri.  d) Atunci când din circumstanţele referitoare la caz.  . Legea aplicabilă gestiunii de afaceri a) Obligaţia necontractuală care decurge din gestiunea de afaceri.Legea aplicabilă plăţii nedatorate • În cazul plăţii nedatorate se aplică legea incidentă îmbogăţirii fără justă cauză. ce se referă la un raport existent între părţi.  b) Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului menţionat la punctul a)→ se aplică legea reşedinţei. fie că este rezultat dintr-un contract sau faptă ilicită. rezultă că obligaţia necontractuală rezultată din gestiunea de afaceri are în mod vădit legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de la punctele a). dacă părţile au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat la momentul producerii faptului cauzator de prejudicii. raport strâns legat de respectiva obligaţie necontractuală → este supusă legii statului care reglementează raportul în cauză. b) şi c) → se aplică legea acelei ţări.

Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită potrivit criteriului mai sus menționat. sau  în cazul în care reiese clar. sau  legea țării în care părțile au reședința obișnuită. ce include nerespectarea obligației de informare şi întreruperea negocierilor contractuale. Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg din înțelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract.• • •      Culpa in contrahendo  Culpa in contrahendo  concept autonom. că obligația necontractuală rezultată din înțelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract are în mod vădit mai multă legătură cu o altă țară decât cea prevăzută prevăzută după criteriile de mai sus. se aplică legea acelei alte țări. din toate circumstanțele referitoare la caz. este:  legea aplicabilă contractului în cauză sau legea care ar fi fost aplicabilă contractului dacă acesta ar fi fost încheiat. comunitar. se aplică:  legea statului în care s-a produs prejudiciul. indiferent dacă respectivul contract a fost efectiv semnat sau nu. indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt. . în cazul în care acestea şi au reşedința obişnuită în aceeaşi țară în momentul producerii faptului cauzator de prejudicii.

  Atunci când din circumstanţele referitoare la caz.Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite   • 3. . rezultă că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de mai sus → se aplică legea acelei ţări.   Obligaţiile necontractuale rezultând din fapte ilicite → sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul (lex loci laesionis).1 Norma generală privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale rezultând din fapte ilicite. indiferent în ce ţară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.   Dacă persoana a cărui răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul au reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat în momentul producerii prejudiciului → se aplică legea acestei ţări.

în mod rezonabil. comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de acelaşi tip în ţara a cărei legislaţie este aplicabilă în temeiul criteriilor de la punctele a). dacă această persoană nu putea să prevadă.  c) legea ţării în care a fost cauzat prejudiciul. se aplică legea acelei ţări. sau  b) legea ţării în care s-a achiziţionat produsul. dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă. în condiţiile în care produsul a fost comercializat în ţara respectivă. dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă. b) şi c). din toate circumsţantele referitoare la caz. reiese clar că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea menţionata la punctele a) –d). .Legea aplicabilă răspunderii pentru produse defectuoase Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din prejudicii cauzate de un produs este:  a) legea ţării în care persoana care a suferit prejudiciul şia avut reşedinţa obişnuită în momentul producerii prejudiciului.  e) în cazul în care.  d) legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită persoana a cărei răspundere este invocată. sau.

 legea instanței sesizate de la domiciliul pârâtului. cu condiția ca piața din respectivul stat membru să fie printre cele afectate direct şi substanțial de restrângerea concurenței din care decurge obligația necontractuală pe care se întemeiază cererea reclamantului.  legea determinată potrivit regulii generale aplicabile în materia obligaţiilor necontractuale (art. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din restrângerea concurenței este:  legea țării în care piața este sau poate fi afectată. în cazul în care piața este sau poate fi afectată în mai multe țări. .4 din Regulament) dacă actul de concurență neloială afectează exclusiv interesele unui anumit concurent.Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg din acte de concurență neloială sau din restrângerea concurenței      Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concurență neloială este:  legea țării în care sunt sau pot fi afectate relațiile concurențiale sau interesele colective ale consumatorilor.

Legea aplicabilă obligațiilor
necontractuale prejudicii aduse mediului
sau din prejudicii suferite de persoane
sau bunuri, ca urmare a unor prejudicii
aduse mediului
  legea stabilită în conformitate cu
regula generală (articolul 4 alin.1 din
regulament), cu excepția cazurilor în care
persoana care pretinde despăgubiri pentru
aceste prejudicii doreşte să-şi întemeieze
acțiunea pe legea țării în care a avut loc
faptul cauzator de prejudiciu.

Libertatea de alegere
 

Părțile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legea
care să reglementeze obligațiile necontractuale născute
între ele:
 - printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului
cauzator de prejudicii;
sau
 - printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului
cauzator de prejudicii, în cazul în care toate părțile
implicate desfăşoară o activitate comercială.
Modalităţi de exprimare a libertăţii de voinţă:

 alegere expresă a legii aplicabile;

 alegere tacită a legii aplicabile, trebuie să rezulte,
cu un grad rezonabil de certitudine, din circumstanțele
referitoare la caz și nu poate aduce atingere drepturilor
terților.

Limitele libertății de alegere a legii aplicabile
Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște anumite
limite:

nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu
permit derogarea prin acord, atunci care toate
elementele relevante pentru situația respectivă, în
momentul în care are loc faptul cauzator de prejudicii, se
află în acea țară, alta decât aceea a cărei lege a fost
aleasă.

nu pot fi înlăturate dispoziţiile imperative de
drept comunitar de la care nu se poate deroga prin
convenţie, atunci când toate elementele relevante ale
situaţiei respective, în momentul în care a avut loc faptul
cauzator de prejudicii, se află în unul sau mai multe state
membre la momentul alegerii, chiar dacă părţile au
desemnat ca fiind aplicabilă legea unui stat terţ.

Domeniul legii aplicabile obligațiilor necontractuale  
Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale, reglementată de
Regulamentul (CE) nr. 864/2007, reglementează în special:
 temeiul şi întinderea răspunderii, inclusiv identificarea persoanelor
care pot răspunde delictual pentru faptele lor;
 motivele de exonerare de răspundere, de limitare şi de partajare a
răspunderii;
 existența, natura şi evaluarea prejudiciului invocat sau a
despăgubirilor solicitate;
 în limitele competenței conferite instanței prin codul său de
procedură, măsurile asigurătorii pe care le poate adopta o instanță
pentru a preveni sau înceta vătămarea sau prejudiciul sau pentru a
asigura acordarea de despăgubiri;
 posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a invoca
prejudiciul sau a pretinde despăgubiri, inclusiv prin succesiune;
 persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudicii
personale;
 răspunderea pentru fapta altuia;
 modalități de stingere a obligațiilor şi normele care reglementează
prescripția şi decăderea, inclusiv regulile cu privire la începerea,
întreruperea şi suspendarea termenelor de prescripție şi decădere.

  Trimiterea se realizeaza la dreptul material sau substanțial al statului a cărei lege se declară competentă potrivit regulamentului. care prevede că :  Aplicarea legii oricărei țări menționate în regulament înseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în țara respectivă. 24 din Regulamentul (CE) nr. . cu excepția normelor sale de drept internațional privat.Excluderea retrimiterii   Retrimiterea este exclusă de art. 864/2007.

Mulţumesc. .