Sărbătorile medievale

Context :
-viaţa medievală este destul de strict organizată în funcţie de sărbătorile religioase
din cursul anului calendaristic şi bisericesc.
-riturile păgâne sunt încă foarte prezente, se amestecă, se suprapun peste cele
creştine.
-frica de păcate, de pedeapsa divină, de sfârşitul lumii regizează activităţie
oamenilor de la oraş, dar şi de la ţară: de unde locul important pe care îl ocupă
superstiţiile, importanţa ritualurilor de regenarare a vieţii la început de an sau de
sezon agricol, de unde importanţa respectării orânduirilor sociale şi a ierarhiilor
considerate de cele mai multe ori ca fiind expresia voinţei lui Dumnezeu. (a se vedea
Jean Delumeau, Frica în Occident, Ed. Meridiane)

Wildmen…(zmeii care fura fetele tinere) .

diaconii. de la Crăciun la Bobotează (Epifania sau Sarbătoarea Magilor) prefigurau carnavalul în sensul său strict. bulversau ierarhiile şi se străduiau să întoarcă lumea cu fundul în sus.Sărbătoarea Nebunilor Sub numele de Sărbătoarea  Nebunilor se desemnează în general o serie de festivităţi clericale care. copiii din cor. În timpul acelor zile. (12 de obicei). . sub-diaconii şi vicarii profitau de libertăţile existente rămase din suprapunerea sărbătorilor creştine peste saturnaliile antice.

The Medieval Stage. XIII. sub îndrumarea unui copil numit episcopul copiilor (episcopus puerorum). diaconii luau locul preotilor.-În 28 decembrie. -S-a ajuns ca ei să şi oficieze. K.000 de prunci ucişi de Irod (Fête des Innocents). însă reacţia autorităţilor eclesiale a fost foarte dură împotriva acestei Sărbători a Nebunilor până în sec. care erau continuate mai apoi şi pe străzi. (E. Reacţia celor mai binevoitori se rezuma la observarea necesităţii unei astfel de inversiuni de tip carnavalesc în viaţa de zi cu zi a oamenilor. XIV. Oxford Clarendon Press. cp. zi consacrată Sfinţilor 14. împietări de toate tipurile. Chambers.) . copiii erau la rang de onoare în biserică. XV. XVI. Oxford. iar liturghia era dată peste cap si parodiată de catre cei mici: bufonerii.

.

iar manifestarea lor a început să se extindă în exterior. atrâgând o participare foarte intensă a populaţiei urbane. obscenitatea si vulgaritatea erau la ordinea zilei. dar se pare că şi în cadrul sărbătorii nebunilor aveau loc reprezentaţii de teatru propriu-zise. deghizaţi. trupuri schiloade.a se vedea numeroasele statui de bufoni de nebuni schimonosiţi sculptaţi pe capitelurile coloanelor din bisericile romanice şi mai ales sculpturile si reliefurile in bisricile gatice. 1998) că « obiceiul de a face o parodie burlescă a predicilor adevărate – ceea ce va deveni mai târziu genul aşa-numitelor “predicilor vesele” (sermons joyeux) – s-a născut în cadrul Sărbătorii Nebunilor. cocoaşe. pe lângă acele faimoase “gargouilles”. aparţinând. registrului farsesc. -nu sunt multe mărturii în acest sens. Les “sotties” sau “prostioarele” erau jucate de către Proşti şi vizau satirizarea societăţii şi a faptelor. Paris. -Aceste sărbători ale Nebunilor au fost mereu alungate din biserică. genului comic. mimând diformităţi. . Se poate afirma. evident.Elemente teatrale în cadrul acestei sărbători: -în interiorul bisericii “parodia” era la ea acasă. Sedes. sau cu feţele mâzgălite cu făină sau funingine. -cu măşti caraghioase. nebunii umpleau străzile cu procesiuni burleşti şi groteşti în care impudicitatea. a eventimentelor contemporane. spune Charles Mazouer (Le  Théâtre  français  au Moyen  Âge. .

sec XIII. .Sarbatoarea măgarului Magarul care râde. catedrala din Reims.

a se vedea statuia măgarului cu lira în mână de pe faţada catedralei de la Reims. făcând ceea ce am numi astăzi conferinţe. . sau învăţând publicul.măgarul apare citind predica. ..

fol. Remigius. folosit in procesiunile teatrale medievale .1r Christ pe magar din lemn. B 180. Cambridge. Saint John’s College. Beatus VirMusique sacrée et musique profane. Reims.Miniatura din Psautier de St. ms. spre 1125.

iar in sec XV sunt atestate sute de farse… dar e destul de evident faptul că existenţa glumelor si a scenetelor farseşti a fost neîntreruptă. -schema “păcăliciului păcălit” şi zicala “orice naş îşi are naşul” -din păcate între sec XIII si XV nu avem mărturii sigure cu privire la teatrul comic medieval. se juca acel Jeu de la Feuillée al lui Adam de la Halle (Jocul Frunzarului). Ìn sec XIII. care asista la sau juca în misterele sacre medievale.De fapt. . sf. Das Narrenschiff. de omul fără Dumnezeu. scoaterea în evidenţă a prostiei şi intronizarea ei temporară nu face decât să sublinieze importanţa ordinii raţionale şi a înţelepciunii care trebuie întotdeauna să învingă. si de de acel homo religiosus. -1494. poem satiric tradus in sec XVI în aproape toate limbile. XV. aşa cum o arată şi parodicul Elogiu al prostiei al lui Erasmus din Rotterdam. al lui Sebastian Brand. -în tot cazul este vorba de un teatru în care se râde de omul căzut în păcat. sec.

bastonul si stindardul.« May-pole ». « Hobby-horse » ..semne ale coeziunii trupei.

 n° 766. Macilwaine. pp. 802-805. . 47.1906. in The Musical Times. dec. C. « The Revival of Morris Dancing ». vol.In H.

.

Moreska. Dans originar din Maroc. .. introdus în Spania si în sudul Europei de catre mauri. Morris..Moresque.

. căluşari. ..Căluş. căluşeri.

-Accesorii: sabii. zurgalai . bastoane. batiste.

.

sabii. maturi. 31-44 ) . “A Comparative Analysis between the “Căluş” of the Danub Plains and “Căluşerul” of Transylvania (Romania)” Studia Musicologiae Academiae  Scientiarum Hungaricae. 1992.Du Méril. Fasc. nu poate fi inteles in afara legaturilor cu ritualurile ciclurilor vitale. 34. si mai ales cu cele ale mortii. […] Studii comparative au aratat ca cetele de Căluşari apartin categoriei generale a dansurilor masculine cu anumite obiecte (bâte. batiste etc. a zurgalailor sau a calutilor de lemn se identificau si dansatorii de moresca (« morris-dances » ) « Căluşul.) care existau in spatiul etnic european. pp.” (in Anca Giurchescu. în cartea sa Histoire de la comédie ancienne. a clopoteilor. 1/2. In functie de prezenta batistelor. vorbeste despre Martachines espagnols (danse de l’épée – dansul cu sabii) printre accesoriile acestora figureaza si batistele (« legate in jurul capului »). tip de dans legat de munca la camp si de trecerea anotimpurilor. T.